CELEX:32024D1763: Decizia delegată (UE) 2024/1763 al Comisiei din 14 martie 2024 privind reînnoirea constatării că regimul de solvabilitate în vigoare în Statele Unite aplicabil întreprinderilor cu sediul central în țara terță respectivă este temporar echivalent cu regimul prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(1)

În Decizia delegată (UE) 2015/2290 a Comisiei (2), s-a stabilit că regimul de solvabilitate în vigoare, printre altele, în Statele Unite și aplicabil întreprinderilor de asigurare și de reasigurare cu sediul central în țara terță respectivă trebuie considerat temporar echivalent cu regimul prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE. Această echivalență temporară a fost acordată începând cu 1 ianuarie 2016, pentru o perioadă de 10 ani. Articolul 227 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE prevede posibilitatea de a reînnoi respectiva echivalență temporară pentru perioade suplimentare de 10 ani, cu condiția ca criteriile prevăzute la articolul 227 alineatul (5) din directiva respectivă să fie îndeplinite în continuare și sub rezerva unui act delegat al Comisiei în acest sens. În plus, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”) trebuie să asiste Comisia atunci când ia o astfel de decizie.

(2)

Autoritățile din Statele Unite și autoritățile Uniunii au dialoguri periodice pentru a îmbunătăți înțelegerea reciprocă a regimurilor lor de reglementare și de supraveghere în domeniul asigurărilor. Din aceste dialoguri și din asistența oferită de EIOPA a reieșit că criteriile menționate la articolul 227 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE continuă să fie îndeplinite de regimul de solvabilitate în vigoare în Statele Unite.

(3)

În Statele Unite, întreprinderile de asigurare trebuie să respecte legislația aplicabilă a fiecărui stat în care acestea emit polițe, iar supravegherea asigurărilor se realizează de către organisme de supraveghere publice, independente, subordonate autorităților de reglementare a asigurărilor din fiecare stat. Cerințele privind rata de adecvare a capitalului de stat se bazează pe Legea privind modelul de calcul al capitalului în funcție de risc emisă de Asociația Națională a Autorităților de Reglementare a Asigurărilor (National Association of Insurance Commissioners – NAIC), care a fost adoptată de către toate statele. Formula standard de calcul al capitalului în funcție de risc acoperă majoritatea riscurilor semnificative pentru fiecare dintre principalele tipuri de asigurări (de viață, de asigurare a bunurilor și asigurare împotriva accidentelor, precum și asigurare de sănătate), fiind permisă utilizarea unor modele interne pentru anumite produse și module de risc. Capitalul în funcție de risc este calculat prin aplicarea unor coeficienți la diferite tipuri de active, prime, daune, elemente de cheltuieli și rezerve. Există patru niveluri ale cerințelor cantitative de capital, cu intervenții de supraveghere distincte pentru fiecare caz: nivelul acțiunilor societății (Company Action Level), nivelul acțiunilor de reglementare (Regulatory Action Level), nivelul controlului autorizat (Authorised Control Level) și nivelul controlului obligatoriu (Mandatory Control Level). Regimul Statelor Unite prevede pentru asigurători o evaluare internă a riscurilor și a solvabilității (Own Risk and Solvency Assessment), comparabilă cu cea prevăzută în Directiva 2009/138/CE. În ceea ce privește raportarea și transparența, există cerințe de raportare standard care acoperă, în principal: activitățile și performanța, profilul de risc, metodele de evaluare și ipotezele utilizate, cerințele de capital și gestionarea. Situațiile financiare, inclusiv avizul actuarial și declarația auditorului, trebuie făcute publice. Asociația Națională a Autorităților de Reglementare a Asigurărilor poate face schimb de informații confidențiale cu autoritățile de supraveghere din alte țări, cu condiția ca destinatarul să fie acord să păstreze caracterul confidențial al informațiilor respective. De asemenea, aceasta poate încheia acorduri privind schimbul de informații confidențiale și utilizarea acestora.

(4)

Au fost semnate mai multe memorandumuri de înțelegere privind schimbul de informații între autoritățile de supraveghere din Uniune și departamentele de asigurări din statele SUA. De la adoptarea Deciziei delegate (UE) 2015/2290, alte unsprezece state din SUA au devenit semnatare ale Memorandumului multilateral de înțelegere al Asociației Internaționale a Supraveghetorilor în Asigurări. Normele de confidențialitate bazate pe legile model ale NAIC sunt încorporate în legislația statelor și impun autorităților de supraveghere ale statelor și personalului acestora să păstreze confidențialitatea informațiilor primite de la autoritățile de supraveghere străine.

(5)

Pe baza asistenței oferite de EIOPA și având în vedere cerințele de solvabilitate aplicabile în Statele Unite, este clar că regimul de solvabilitate în vigoare în Statele Unite care se aplică întreprinderilor cu sediul central în țara terță respectivă îndeplinește în continuare criteriile prevăzute la articolul 227 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE. Prin urmare, este oportun să se reînnoiască constatarea, prevăzută în Decizia delegată (UE) 2015/2290, conform căreia regimul de solvabilitate respectiv este temporar echivalent cu cel prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE. Cu toate acestea, Comisia poate efectua o reexaminare specifică în orice moment, în cazul în care evoluțiile relevante impun reevaluarea echivalenței stabilite prin prezenta decizie, inclusiv evoluțiile internaționale. Astfel de revizuiri regulate sau specifice ar putea duce la modificarea sau abrogarea prezentei decizii. Prin urmare, Comisia ar trebui să continue să monitorizeze, cu sprijinul EIOPA, evoluția regimurilor de solvabilitate aflate în vigoare în Statele Unite, precum și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost adoptată această decizie.

(6)

Pentru a oferi întreprinderilor din Uniune securitatea juridică necesară, deciziile provizorii ar trebui reînnoite cu mult timp înainte, în conformitate cu practica Comisiei. Prezenta decizie se referă la Statele Unite datorită faptului că Comisia dispune de toate informațiile necesare pentru reînnoirea constatării că regimul de solvabilitate în vigoare în țara terță respectivă este temporar echivalent cu cel prevăzut în titlul I capitolul VI din Directiva 2009/138/CE. Comisia va iniția procesul de reînnoire a deciziilor de echivalență provizorie pentru alte țări terțe și va lua o decizie finală cu privire la reînnoirile specifice după primirea evaluărilor EIOPA cu privire la țările terțe în cauză,