CELEX:32024D2669: Decizia (UE) 2024/2669 a Consiliului din 26 septembrie 2024 privind prezentarea, în numele Uniunii Europene, a unei propuneri de modificare a anexelor II și III la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa și privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, la cea de a 44-a reuniune a Comitetului permanent al convenției respective

(1)

Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (1) (denumită în continuare „Convenția de la Berna”) a fost încheiată de către Uniune prin Decizia 82/72/CEE a Consiliului (2) și a intrat în vigoare la 1 septembrie 1982.

(2)

În temeiul articolului 17 din Convenția de la Berna, Comitetul permanent al Convenției de la Berna (denumit în continuare „Comitetul permanent”) poate adopta modificări ale anexelor la convenție.

(3)

În temeiul articolului 17 din Convenția de la Berna, propunerile de modificare urmează să fie prezentate în termen de cel puțin două luni înainte de reuniunea Comitetului permanent. În calitate de parte contractantă la Convenția de la Berna, Uniunea poate propune modificări ale anexelor la convenția respectivă.

(4)

Având în vedere Recomandarea nr. 56 (1997) a Comitetului permanent privind orientările care trebuie luate în considerare la prezentarea propunerilor de modificare a anexelor I și II la convenție și la adoptarea modificărilor, considerațiile relevante pentru includerea speciilor în anexele la Convenția de la Berna includ factori ecologici și științifici, cum ar fi starea de conservare, tendințele populațiilor și amenințările.

(5)

Articolul 2 din Convenția de la Berna stabilește obiectivul de a se ajunge la un nivel al populației florei și faunei sălbatice care corespunde în special exigențelor ecologice, științifice și culturale, ținând cont, totodată, de cerințele economice și recreaționale și stabilește contextul mai larg pentru măsurile luate de părțile contractante. Obiectivul respectiv poate fi luat în considerare la propunerea unei modificări a anexelor la Convenția de la Berna.

(6)

În ultimele decenii, s-a constatat o tendință pozitivă în ceea ce privește starea de conservare a lupului (Canis lupus). Specia respectivă și-a revenit pe întregul continent european, cunoscând o extindere semnificativă a ariei de răspândire. Populația sa a atins niveluri semnificative, care, conform estimărilor, aproape s-a dublat în Uniune în ultimii 10 ani, de la 11 193 de lupi în 2012 la 20 300 de lupi în 2023. Rapoartele arată că nivelurile populației sunt în continuă creștere pe întregul continent. În pofida amenințărilor care persistă la adresa speciei lupului, refacerea cu succes a populației sale și extinderea ariei de răspândire a lupilor pe continent în ultimele decenii sunt dovada adaptabilității și rezilienței puternice a speciei.

(7)

În același timp, extinderea continuă a ariei de răspândire a lupilor în Europa și recolonizarea de către aceștia a unor noi teritorii au condus la provocări socioeconomice tot mai mari în ceea ce privește coexistența cu activitățile umane. Aceasta se datorează, în special, daunelor cauzate șeptelului, care au atins niveluri semnificative, afectând din ce în ce mai multe regiuni și state membre, precum și dincolo de acestea.

(8)

Cele mai recente date privind dimensiunea populației din evaluarea din 2022 a stării de conservare a lupului, elaborată de Inițiativa Carnivore Mari pentru Europa pentru Convenția de la Berna, și din analiza aprofundată a stării de conservare a lupului în Uniune din 2023 oferă dovezi adecvate în sprijinul adaptării statutului de protecție a lupului în temeiul Convenției de la Berna.

(9)

Prin urmare, este oportun să se adapteze nivelul de protecție a speciei lupului. Specia lupului, care este în prezent inclusă în lista din anexa II la Convenția de la Berna, ar trebui să facă obiectul protecției speciilor care rezultă din includerea pe lista din anexa III la Convenția de la Berna, coroborată cu articolul 7 din convenția respectivă.

(10)

Adaptarea nivelului de protecție a speciei lupului ar spori flexibilitatea în vederea abordării provocărilor socioeconomice din ce în ce mai mari legate de lupi, cauzate de extinderea continuă a ariei de răspândire a lupilor în Europa și de recolonizarea de către aceștia a unor noi teritorii.

(11)

Astfel cum se prevede în Recomandarea nr. 163 (2012) a Comitetului permanent al Convenției de la Berna, adoptată la 30 noiembrie 2012, privind gestionarea populațiilor în creștere de carnivore mari din Europa, părțile contractante la Convenția de la Berna sunt încurajate să colaboreze, după caz, cu alte state în care sunt prezente aceleași populații, cu obiectivul de a menține populațiile respective într-o stare bună de sănătate și de a menține o stare de conservare favorabilă a acestora. O astfel de cooperare, care implică măsuri de coexistență și de protecție, rămâne necesară și relevantă în cazul în care specia lupului este inclusă în anexa III la Convenția de la Berna.

(12)

Prin urmare, în vederea pregătirii celei de a 44-a reuniuni a Comitetului permanent, care urmează să aibă loc în 2024, Uniunea ar trebui să prezinte o propunere de modificare a anexelor II și III la Convenția de la Berna prin eliminarea speciei lupului (Canis lupus) din anexa II și includerea acesteia pe lista din anexa III. Comisia ar trebui să comunice propunerea respectivă secretariatului Convenției de la Berna.

(13)

Este oportun, de asemenea, să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul celei de a 44-a reuniuni a Comitetului permanent, deoarece orice decizii de modificare a anexelor la Convenția de la Berna vor fi obligatorii pentru Uniune.

(14)

Uniunea ar trebui să sprijine modificarea propusă de eliminare a speciei lupului (Canis lupus) din anexa II la Convenția de la Berna și de includere a acesteia pe lista din anexa III la convenția respectivă,