CELEX:32024D3080: Decizia (UE) 2024/3080 a Comisiei din 4 decembrie 2024 de stabilire a regulamentului de procedură al Comisiei și de modificare a Deciziei C(2000) 3614

(1)   Ședințele Comisiei se convoacă de către președinte.

(2)   De regulă, Comisia se întrunește o dată pe săptămână (ședințe „ordinare”). Comisia se întrunește, de asemenea, ori de câte ori președintele consideră că este necesar (ședințe „extraordinare”).

(3)   În circumstanțe excepționale, în cazul în care unii membri ai Comisiei sau toți membrii acesteia se află în imposibilitatea de a participa personal la o ședință a Comisiei, președintele îi poate invita să participe prin intermediul unor sisteme de telecomunicații care să permită identificarea și participarea lor efectivă.

(4)   Actele pot fi adoptate prin procedură orală în cadrul ședințelor ordinare sau extraordinare. Normele pentru organizarea și desfășurarea ședințelor, precum și normele de procedură, sunt prevăzute la articolele 8-16.

(5)   La inițiativa președintelui, Comisia poate organiza, de asemenea, dezbateri de orientare, seminare, reuniuni informale sau reuniuni de lucru pe teme specifice.

(1)   Președintele stabilește ordinea de zi a fiecărei ședințe ordinare și extraordinare a Comisiei.

(2)   Pentru a facilita planificarea lucrărilor Comisiei și pentru a ține seama de strategia de comunicare a Comisiei, secretarul general, sub autoritatea președintelui, stabilește lista punctelor care urmează să fie înscrise pe ordinea de zi a ședințelor Comisiei.

(3)   Pe lângă punctele recurente care sunt înscrise automat pe ordinea de zi a fiecărei reuniuni a Comisiei, cum ar fi aprobarea proceselor-verbale, relațiile interinstituționale, coordonarea acțiunii externe sau chestiuni administrative și bugetare, pe ordinea de zi se înscriu, în general, chestiuni sensibile din punct de vedere politic și/sau importante și proiectele de acte, în special cele legate de prioritățile Comisiei.

(4)   Pentru a garanta exercitarea efectivă a colegialității, orice punct înscris pe ordinea de zi a unei ședințe a Comisiei se reportează pentru o ședință ulterioară în cazul în care:

(5)   La propunerea președintelui, Comisia poate discuta o chestiune care nu figurează pe ordinea de zi.

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (4), următoarele informații sunt disponibile atunci când se solicită înscrierea pe ordinea de zi a unui proiect de act menționat la articolul 8 alineatul (3):

(2)   Condițiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și cererilor de înscriere pe ordinea de zi a proiectelor de acte cu aplicabilitate generală prezentate în cadrul diverselor chestiuni administrative și bugetare.

(3)   Articolele 29, 36 și 41 se aplică cererilor de înscriere pe ordinea de zi a proiectelor de acte prezentate în cadrul procedurilor de abilitare și delegare.

(4)   Cu excepția cazului în care președintele decide altfel, alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică:

(5)   Orice cerere de înscriere a unui punct pe ordinea de zi a unei ședințe a Comisiei este transmisă președintelui de către unul sau mai mulți membri ai Comisiei cu cel puțin nouă zile lucrătoare înainte de respectiva ședință a Comisiei. În circumstanțe excepționale, președintele poate accepta o cerere tardivă de înscriere a unui punct pe ordinea de zi. Secretarul general este informat cu privire la orice cerere de înscriere pe ordinea de zi.

(1)   Punctele înscrise pe ordinea de zi a unei ședințe ordinare sau extraordinare a Comisiei sunt pregătite în cadrul ședinței săptămânale a șefilor de cabinet prezidate de secretarul general.

(2)   Ședințele speciale ale membrilor cabinetelor sunt organizate, la inițiativa președintelui, în vederea unei discuții preliminare cu privire la chestiuni sau dosare specifice. Aceste ședințe sunt prezidate de un membru al cabinetului președintelui. De obicei, acestea au loc în săptămâna anterioară celei în care are loc ședința Comisiei.

(3)   Grupul pentru relații interinstituționale (13) analizează pozițiile care urmează să fie adoptate de Comisie în chestiuni interinstituționale, în special în dosarele aflate pe rolul Parlamentului European și/sau al Consiliului.

(4)   Grupul de coordonare externă (14) analizează pozițiile care urmează să fie adoptate de Comisie în domeniul relațiilor externe și asigură coerența între aspectele externe și cele interne ale activității Comisiei.

(5)   În principiu, orice chestiune asupra căreia s-a ajuns la un acord în cadrul uneia dintre ședințele pregătitoare menționate la alineatele (1)-(4) nu poate fi redeschisă într-o etapă ulterioară.

(6)   În cazul în care se ajunge la un acord cu privire la un punct de pe ordinea de zi în cadrul unei ședințe săptămânale a șefilor de cabinet, iar punctul respectiv este menținut pe ordinea de zi, actul în cauză poate fi adoptat fără dezbatere în cadrul ședinței Comisiei.

(7)   În cazul în care se ajunge la un acord în cadrul ședinței săptămânale a șefilor de cabinet sau în cadrul ședinței Comisiei, actul în cauză poate fi adoptat, la propunerea președintelui, prin procedură scrisă de finalizare, în temeiul articolului 22.

(8)   În cadrul tuturor ședințelor pregătitoare menționate la alineatele (1)-(4), membrii cabinetelor iau cuvântul în numele membrului Comisiei pe care îl reprezintă în baza unui mandat clar.

(1)   Secretarul general pune la dispoziția membrilor Comisiei un proiect de ordine de zi cel târziu cu o zi lucrătoare înainte de ședința săptămânală a șefilor de cabinet.

(2)   Cel târziu în ziua dinaintea ședințelor ordinare sau extraordinare ale Comisiei, secretarul general pune ordinea de zi stabilită de președinte la dispoziția membrilor Comisiei. Ordinea de zi se publică în conformitate cu articolul 63.

(3)   Documentele necesare pentru discutarea fiecărui punct de pe ordinea de zi sunt puse la dispoziția membrilor Comisiei cel târziu în ziua lucrătoare anterioară ședinței săptămânale a șefilor de cabinet.

Cu excepția cazului în care președintele acordă o derogare pe baza unei cereri scrise motivate corespunzător, documentele care urmează să fie discutate în cadrul unei ședințe speciale a membrilor cabinetelor sunt puse la dispoziția membrilor Comisiei cu cel puțin 48 de ore înainte de ședință. În cazul documentelor foarte lungi, secretarul general, de comun acord cu președintele, poate acorda mai mult timp.

Documentele sunt puse la dispoziție sub rezerva inițierii procedurii de adoptare de către secretarul general, după verificarea, în special, a acordului membrului responsabil al Comisiei și, după caz, al membrilor Comisiei care sunt asociați sau responsabili în comun.

(1)   Numărul membrilor a căror prezență este necesară pentru luarea unor decizii valabile în cadrul ședințelor ordinare și extraordinare ale Comisiei este egal cu numărul membrilor care alcătuiesc majoritatea.

(2)   În circumstanțe excepționale, în cazul în care unii membri ai Comisiei sau toți membrii acesteia se află în imposibilitatea de a participa personal la o ședință a Comisiei, președintele îi poate invita să participe prin intermediul unor sisteme de telecomunicații care să permită identificarea și participarea lor efectivă. În acest caz, se consideră că aceștia sunt prezenți în scopul întrunirii cvorumului.

(3)   În conformitate cu principiul colegialității, membrii Comisiei participă integral la toate ședințele ordinare și extraordinare ale Comisiei.

(4)   Președintele poate exonera un membru al Comisiei de obligația de a participa la o ședință ordinară sau extraordinară a Comisiei, dacă acest lucru este justificat de circumstanțe imperioase, cum ar fi obligațiile față de alte instituții ale Uniunii Europene sau cele legate de reprezentarea externă a Uniunii Europene. Pentru a obține o astfel de permisiune, respectivul membru al Comisiei adresează președintelui o cerere scrisă, motivată corespunzător, în timp util.

(5)   Membrii absenți nu pot fi înlocuiți.

(1)   Deciziile Comisiei se adoptă la propunerea unuia sau mai multor membri ai Comisiei. Acestea se adoptă cu majoritatea membrilor Comisiei.

(2)   În cazul în care o decizie urmează să fie votată, la inițiativa președintelui sau la cererea unuia sau mai multor membri ai Comisiei, se aplică următoarele norme:

(1)   Ședințele Comisiei nu sunt publice.

(2)   Deliberările din cadrul ședințelor sunt protejate de principiul confidențialității.

(1)   Președintele decide persoanele autorizate să participe la dezbaterile Comisiei în cadrul ședințelor sale ordinare sau extraordinare.

(2)   Cu excepția cazului în care președintele decide altfel, următoarele persoane pot participa la ședințele Comisiei: secretarul general, șeful de cabinet al președintelui, directorul general al Serviciului Juridic, directorul general al Direcției Generale Comunicare, șeful serviciului purtătorului de cuvânt al Comisiei și directorul Direcției pentru luarea deciziilor și colegialitate din cadrul Secretariatului General.

Oricare dintre aceste persoane, care nu poate fi prezentă, poate fi înlocuită de un reprezentant.

(3)   Președintele poate decide să invite orice altă persoană la un anumit punct de pe ordinea de zi.

(4)   Din proprie inițiativă sau la cererea unui membru al Comisiei, președintele poate să restricționeze prezența membrilor personalului Comisiei și a altor persoane la o ședință sau la o parte a acesteia.

(5)   Secretarul general îl asistă pe președinte pentru a asigura respectarea normelor prevăzute la alineatele (1)-(4).

(1)   Secretarul general întocmește procesele-verbale ale tuturor ședințelor ordinare și extraordinare ale Comisiei.

(2)   Procesele-verbale ordinare („PVO”) prezintă desfășurarea ședinței, deliberările și adoptarea actelor, informații care urmează să fie făcute publice.

(3)   Procesele-verbale ordinare pot fi însoțite de procese-verbale speciale („PVS”), care consemnează deliberările și actele care nu intră sub incidența alineatului (2), voturile exprimate și declarațiile a căror consemnare în procesul-verbal este solicitată de membrii Comisiei. Procesele-verbale speciale sunt clasificate.

(4)   Proiectele proceselor-verbale (atât PVO, cât și PVS) sunt supuse aprobării Comisiei în cadrul unei ședințe ulterioare. Procesele-verbale aprobate sunt autentificate prin semnăturile olografe sau electronice ale președintelui și secretarului general.

(5)   Procesele-verbale ordinare sunt publicate după aprobarea lor de către Comisie, în conformitate cu articolul 63 alineatul (2).

(1)   Deciziile Comisiei se adoptă prin procedură scrisă, la propunerea unuia sau mai multor membri ai Comisiei.

(2)   Un proiect de act înscris inițial pe ordinea de zi a unei ședințe a Comisiei în vederea adoptării prin procedură orală poate fi adoptat prin procedură scrisă, la propunerea președintelui.

(3)   Orice membru al Comisiei poate trimite Președintelui o cerere motivată ca proiectul de act prezentat spre adoptare prin procedură scrisă să fie menționat în cadrul unei ședințe a Comisiei sau să fie înscris pe ordinea de zi a unei ședințe a Comisiei. Secretarul general este informat cu privire la astfel de cereri.

(4)   Toate proiectele de acte care urmează să fie adoptate prin procedură scrisă sunt puse la dispoziția membrilor Comisiei, indicând data de expirare a procedurii scrise.

(5)   În cursul procedurii scrise, în conformitate cu articolele 24-28 și cu articolul 41, proiectul de act inițial, termenul sau orice alt aspect al procedurii poate fi modificat. Procedura scrisă poate fi, de asemenea, suspendată sau abandonată.

(6)   Actul se consideră a fi adoptat la expirarea termenului, cu condiția ca proiectul de act să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă necesare.

(7)   Secretarul general asigură buna desfășurare a procedurii scrise și constată că aceasta este încheiată.

(1)   Secretarul general este responsabil de inițierea procedurilor scrise. În acest scop, secretarul general verifică dacă au fost îndeplinite condițiile de fond și de formă necesare, inclusiv acordul membrului sau membrilor responsabili ai Comisiei, acordul eventualului membru sau membri coresponsabili sau asociați și, dacă este necesar, acordul președintelui.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 22, înainte de inițierea unei proceduri scrise, este necesar avizul favorabil al Serviciului Juridic, ținând seama, dacă este cazul, de observațiile acestuia formulate în legătură cu misiunea sa, astfel cum este descrisă la articolul 53 alineatul (2), precum și avizul favorabil al celorlalte servicii consultate. Avizele Serviciului Juridic și ale celorlalte servicii consultate pot fi exprese sau tacite.

(1)   Secretarul general stabilește datele de expirare a procedurilor scrise.

(2)   Termenul pentru procedura scrisă ordinară este de cel puțin cinci zile lucrătoare de la data la care proiectul de act a fost pus la dispoziția membrilor Comisiei.

(3)   Totuși, secretarul general poate stabili un termen mai scurt, astfel cum se prevede la articolele 20, 21 și 22.

(4)   Secretarul general poate amâna data inițială de expirare în cursul procedurii:

(5)   Secretarul general poate devansa, de asemenea, data inițială de expirare în cursul procedurii, la cererea membrului responsabil al Comisiei sau din proprie inițiativă, în cazul în care circumstanțe speciale impun acest lucru. În cazul în care devansarea datei de expirare modifică tipul de procedură scrisă, este necesar acordul prealabil al președintelui.

(6)   Secretarul general informează membrii Comisiei cu privire la orice modificare a datei de expirare.

(1)   Membrul Comisiei responsabil de un proiect de act poate solicita o procedură scrisă accelerată. Cererea este justificată în mod corespunzător de circumstanțe neprevăzute și/sau excepționale. Cererea nu este utilizată ca mijloc de recuperare a unei întârzieri de natură administrativă.

(2)   Președintele îl poate autoriza pe secretarul general să stabilească un termen minim de trei zile lucrătoare de la data la care proiectul de act este pus la dispoziția membrilor Comisiei.

(1)   Membrul Comisiei responsabil de un proiect de act poate solicita o procedură scrisă de urgență. Cererea este justificată în mod corespunzător. Cererea nu este utilizată ca mijloc de recuperare a unei întârzieri de natură administrativă.

(2)   Pentru a permite adoptarea unui act urgent, președintele îl poate autoriza pe secretarul general să stabilească un termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data la care proiectul de act este pus la dispoziția membrilor Comisiei.

(3)   Procedura scrisă de urgență este utilizată pentru adoptarea comunicării Comisiei privind o poziție a Consiliului adoptată în cadrul procedurii legislative ordinare.

(1)   La propunerea președintelui, orice proiect de act care este înscris pe ordinea de zi a unei ședințe ordinare sau extraordinare a Comisiei în vederea adoptării prin procedură orală poate fi adoptat prin procedură scrisă de finalizare dacă s-a ajuns la un acord cu privire la acesta în cadrul ședinței săptămânale a șefilor de cabinet și s-a primit un aviz favorabil din partea Serviciului Juridic sau dacă s-a ajuns la un acord cu privire la acesta în cadrul ședinței Comisiei.

În cazul în care se ajunge la un acord cu privire la proiectul de act în cadrul ședinței Comisiei, procedura scrisă de finalizare poate fi inițiată chiar și în lipsa unui aviz favorabil din partea Serviciului Juridic și a celorlalte servicii consultate.

(2)   Termenul pentru procedura scrisă de finalizare poate fi stabilit la mai puțin de cinci zile lucrătoare. Data de expirare este ulterioară ședinței Comisiei pentru care proiectul de act a fost înscris inițial pe ordinea de zi și anterioară următoarei ședințe a Comisiei.

(3)   Proiectul de act este inclus pe lista procedurilor scrise importante și/sau sensibile din punct de vedere politic, astfel cum se menționează la articolul 28.

(1)   La cererea membrului Comisiei responsabil de proiectul de act, președintele poate autoriza inițierea unei proceduri scrise în domeniul coordonării și supravegherii politicilor economice și bugetare ale statelor membre, în special în zona euro.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 25, orice membru al Comisiei care dorește să suspende această procedură trimite președintelui o cerere motivată, în urma unei evaluări imparțiale și obiective a structurii, motivării sau rezultatului proiectului de act propus.

(3)   În cazul în care, în urma examinării cererii, președintele consideră că această motivație nu este fondată, acesta poate refuza suspendarea și poate hotărî continuarea procedurii scrise.

În acest caz, secretarul general solicită celorlalți membri ai Comisiei să își exprime poziția pentru a asigura, prin analogie, respectarea cvorumului stabilit la articolul 250 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(4)   Actul este adoptat de Comisie la sfârșitul termenului stabilit, prelungit, dacă este cazul, cu timpul necesar pentru ca președintele să examineze cererea de suspendare și pentru ca secretarul general să obțină poziția celorlalți membri.

(5)   Președintele poate înscrie proiectul de act pe ordinea de zi a unei ședințe ulterioare a Comisiei, în vederea adoptării.

(1)   Membrul Comisiei responsabil de proiectul de act poate să modifice proiectul de act inițial, din proprie inițiativă sau la cererea unui alt membru. De asemenea, membrul Comisiei poate solicita secretarului general să modifice termenul în conformitate cu articolul 19 alineatele (4) și (5) sau orice alt aspect al procedurii în curs.

(2)   Secretarul general informează membrii Comisiei cu privire la modificări și, dacă este cazul, pune la dispoziție un proiect de act modificat, însoțit, dacă este necesar, de un nou termen.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 23, orice membru al Comisiei poate trimite secretarului general o cerere motivată de suspendare a unei proceduri scrise în curs. Secretarul general suspendă procedura și informează membrii Comisiei cu privire la această suspendare.

(2)   De asemenea, secretarul general poate suspenda procedura din proprie inițiativă, în cazul în care constată că proiectul de act nu îndeplinește toate condițiile de fond sau de formă necesare. Secretarul general informează membrii Comisiei cu privire la această suspendare.

(1)   Secretarul general redeschide o procedură scrisă atunci când:

(2)   Secretarul general informează membrii Comisiei și, dacă este cazul, pune la dispoziția acestora un proiect de act modificat. Secretarul general stabilește un nou termen, dacă este necesar.

(1)   Procedura scrisă este abandonată:

(2)   Secretarul general informează membrii Comisiei că procedura scrisă a fost abandonată în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b).

(1)   Proiectele de acte importante și/sau sensibile din punct de vedere politic, aflate în curs de adoptare prin procedură scrisă, precum și proiectele de acte care urmează să fie adoptate prin procedură scrisă de finalizare sunt aduse la cunoștința Comisiei în cadrul celei mai apropiate ședințe a acesteia.

(2)   Ținând seama de propunerile președintelui și ale membrilor responsabili, secretarul general pune la dispoziție o listă a proiectelor de acte pentru ședința săptămânală a șefilor de cabinet.

(3)   Lista poate fi actualizată până la ședința Comisiei în cadrul căreia respectivele proiecte de acte sunt aduse la cunoștința Comisiei.

(1)   Comisia poate acorda o abilitare generală unuia sau mai multor membri ai Comisiei pentru a adopta acte administrative sau de gestionare cu caracter curent și recurent, în numele și sub responsabilitatea Comisiei.

(2)   Membrul abilitat al Comisiei răspunde în fața Comisiei pentru asigurarea respectării condițiilor și normelor de exercitare a abilitării generale.

(3)   Președintele prezintă Comisiei proiectul de decizie de acordare a unei abilitări generale. Acordul membrului sau membrilor în cauză ai Comisiei se obține în prealabil. Decizia de acordare a abilitării generale se adoptă prin procedură orală sau, după caz, prin procedură scrisă de finalizare.

(4)   Comisia își păstrează dreptul de a exercita ea însăși competențele pe care le-a atribuit. De asemenea, Comisia poate da instrucțiuni membrului sau membrilor Comisiei care exercită abilitarea generală.

(5)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere normelor privind delegarea în domeniul financiar, adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (Regulamentul financiar) (15), și nici competențelor acordate autorității împuternicite să facă numiri și autorității abilitate să încheie contracte de muncă (16).

(1)   Decizia de acordare a unei abilitări generale precizează:

(2)   Serviciul solicitant trimite secretarului general proiectul preliminar de decizie de acordare a unei abilitări generale. Secretarul general efectuează apoi consultarea interservicii și ia măsurile corespunzătoare pentru adoptarea deciziei de către Comisie.

(1)   Înainte de a exercita o abilitare generală, membrul abilitat al Comisiei stabilește, din proprie inițiativă sau pe baza unei analize efectuate de serviciul responsabil, dacă, în temeiul unei evaluări politice sau al altor circumstanțe, actul ar trebui adoptat prin procedură orală sau scrisă. În cazul în care există îndoieli, membrul abilitat al Comisiei consultă președintele.

(2)   Înainte de adoptarea unor acte prin abilitare generală, este necesar avizul favorabil al Serviciului Juridic, ținând seama, dacă este cazul, de observațiile acestuia formulate în temeiul atribuțiilor sale, astfel cum sunt descrise la articolul 53 alineatul (2), precum și avizul favorabil al celorlalte servicii consultate. Avizele Serviciului Juridic și ale celorlalte servicii consultate pot fi exprese sau tacite.

(3)   Înainte de exercitarea abilitării generale, serviciul responsabil solicită acordul membrului sau membrilor abilitați ai Comisiei și, dacă este cazul, acordul eventualilor membri asociați ai Comisiei.

(4)   Secretariatul General verifică respectarea condițiilor de fond și de formă necesare înainte ca proiectul de act să fie prezentat membrului abilitat al Comisiei spre adoptare.

(5)   Membrul abilitat al Comisiei adoptă actul și certifică respectarea condițiilor și normelor care reglementează actele adoptate.

(6)   Actul se consideră a fi adoptat de îndată ce semnătura olografă sau electronică a membrului abilitat al Comisiei, aplicată în scopul adoptării, este înregistrată în sistemul de tehnologie a informației prevăzut în acest scop.

(7)   În cazul în care membrii abilitați ai Comisiei se află în imposibilitatea de a-și exercita abilitarea generală care le-a fost acordată, aceasta poate fi exercitată de un alt membru al Comisiei.

(1)   Membrul Comisiei căruia i s-a acordat o abilitare generală poate subdelega, integral sau parțial, competențele sale delegate către un director general sau un șef de serviciu, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis în mod expres în decizia de abilitare generală. Membrul Comisiei poate revoca subdelegarea în orice moment. Serviciul responsabil notifică Secretariatului General decizia de subdelegare sau de revocare.

(2)   Directorul general sau șeful de serviciu acționează sub autoritatea membrului Comisiei căruia i-a fost acordată abilitarea. Membrul abilitat al Comisiei rămâne răspunzător față de Comisie pentru asigurarea respectării condițiilor și normelor de exercitare a abilitării generale.

(3)   Decizia de subdelegare definește obiectul și domeniul de aplicare ale competențelor subdelegate, care nu le depășesc în niciun caz pe cele specificate în decizia de abilitare generală.

(4)   Competențele subdelegate nu mai pot face obiectul unei delegări, cu excepția cazurilor menționate la articolul 33.

(5)   Directorul general sau șeful de serviciu adoptă proiectul de act și certifică respectarea condițiilor și normelor care reglementează actele adoptate.

(6)   Actul se consideră a fi adoptat de îndată ce semnătura olografă sau electronică a directorului general sau a șefului de serviciu, aplicată în scopul adoptării, este înregistrată în sistemul de tehnologie a informației prevăzut în acest scop.

(1)   Directorul general sau șeful de serviciu căruia i-au fost atribuite competențe prin subdelegare în temeiul articolului 32 poate decide, la rândul său, să subdelege adoptarea anumitor decizii de selecție a proiectelor și a anumitor decizii individuale de acordare a subvențiilor și de atribuire a contractelor de achiziții publice către un director general adjunct, un director sau, de comun acord cu membrul responsabil al Comisiei, un șef de unitate.

(2)   Directorul general adjunct, directorul sau șeful de unitate acționează sub autoritatea directorului general sau a șefului de serviciu căruia i-au fost atribuite competențele subdelegate. Membrul abilitat al Comisiei rămâne răspunzător față de Comisie pentru asigurarea respectării condițiilor și normelor de exercitare a abilitării generale.

(3)   Subdelegările se aplică în cazul adoptării anumitor decizii de selecție a proiectelor și a deciziilor individuale de acordare a subvențiilor și de atribuire a contractelor de achiziții publice, în cazul în care actul de bază prevede că Comisia adoptă o decizie fie pe cont propriu, fie după consultarea unui comitet (17), iar comitetul a emis un aviz favorabil. Aceste decizii nu fac obiectul consultării dintre servicii.

(4)   Directorul general adjunct, directorul sau șeful de unitate căruia i-au fost atribuite competențe prin subdelegare adoptă proiectul de act și certifică respectarea condițiilor și normelor care reglementează actele adoptate.

(5)   Actul se consideră a fi adoptat de îndată ce semnătura olografă sau electronică a persoanei căreia i-au fost atribuite competențele subdelegate, aplicată în scopul adoptării, este înregistrată în sistemul de tehnologie a informației prevăzut în acest scop.

(1)   Comisia poate acorda o abilitare ad-hoc, limitată în timp, unuia sau mai multora dintre membrii săi de a adopta, de comun acord cu Președintele, anumite măsuri unice și specifice, al căror conținut a fost stabilit de către Comisie.

(2)   Abilitările ad-hoc pot fi acordate pentru a oficializa rezultatele deliberărilor Comisiei în cadrul ședințelor sale, în special prin finalizarea și adoptarea unui act care a fost aprobat anterior în principiu în cadrul unei ședințe a Comisiei, de îndată ce toate versiunile lingvistice necesare sunt disponibile, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (4) litera (b).

(3)   Orice cerere de abilitare ad-hoc formulată de un membru al Comisiei este justificată în mod corespunzător și este înscrisă pe ordinea de zi a unei ședințe a Comisiei.

(4)   Abilitările ad-hoc se exercită mutatis mutandis în conformitate cu procedurile descrise la articolul 31 alineatele (2)-(6) și întotdeauna de comun acord cu președintele și în strânsă cooperare cu Secretariatul General.

(5)   Abilitările ad-hoc nu pot face obiectul unei subdelegări.

(1)   Comisia poate delega competențe direct unuia sau mai multor directori generali sau șefi de servicii pentru a adopta acte administrative sau de gestionare cu caracter curent și recurent, în numele său și sub responsabilitatea sa.

(2)   Directorul general sau șeful de serviciu căruia i-au fost atribuite competențe delegate răspunde în fața Comisiei pentru asigurarea respectării condițiilor și normelor de exercitare a delegării directe de competențe.

(3)   Președintele prezintă Comisiei proiectul de decizie de acordare a unei delegări directe. Acordul membrului sau membrilor în cauză ai Comisiei se obține în prealabil. Decizia de acordare a delegării directe se adoptă prin procedură orală sau, după caz, prin procedură scrisă de finalizare.

(4)   Comisia își păstrează dreptul de a exercita ea însăși competențele pe care le-a atribuit. De asemenea, Comisia poate da instrucțiuni directorului general sau șefului de serviciu care exercită delegarea directă.

(5)   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 39, competențele care au fost delegate direct către un director general sau un șef de serviciu nu mai pot face obiectul unei subdelegări.

(6)   Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere normelor privind delegarea în domeniul financiar, adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (Regulamentul financiar) și nici competențelor acordate autorității împuternicite să facă numiri și autorității abilitate să încheie contracte de muncă.

(1)   Decizia de acordare a unei delegări directe precizează:

(2)   Serviciul solicitant trimite secretarului general proiectul preliminar de decizie de acordare a unei delegări directe. Secretarul general efectuează apoi consultarea interservicii și ia măsurile corespunzătoare pentru adoptarea deciziei de către Comisie.

(1)   Înainte de a exercita o delegare directă, directorul general sau șeful de serviciu căruia îi sunt delegate competențele stabilește dacă, în temeiul unei evaluări politice sau al altor circumstanțe, actul ar trebui adoptat prin procedură orală sau scrisă. În cazul în care există îndoieli, directorul general sau șeful de serviciu consultă membrul Comisiei căruia i-a fost atribuit domeniul de activitate.

(2)   Înainte de adoptarea unor acte prin delegare directă, sunt necesare avizul favorabil al Serviciului Juridic, ținând seama, dacă este cazul, de observațiile acestuia formulate în temeiul atribuțiilor sale, astfel cum sunt descrise la articolul 53 alineatul (2), precum și avizul favorabil al celorlalte servicii consultate. Avizele Serviciului Juridic și ale celorlalte servicii consultate pot fi exprese sau tacite.

(3)   Directorul general sau șeful de serviciu căruia i-au fost delegate competențele adoptă proiectul de act și certifică respectarea condițiilor și normelor care reglementează actele adoptate.

(4)   Actul se consideră a fi adoptat de îndată ce semnătura olografă sau electronică a directorului general sau a șefului de serviciu, aplicată în scopul adoptării, este înregistrată în sistemul de tehnologie a informației prevăzut în acest scop.

(5)   În cazul în care directorul general sau șeful de serviciu căruia i s-a acordat o delegare directă se află în imposibilitatea de a o exercita, aceasta poate fi exercitată de funcționarul desemnat în conformitate cu articolul 52.

(1)   Directorul general sau șeful de serviciu căruia i-au fost atribuite competențe delegate în temeiul articolului 36 poate decide, la rândul său, să subdelege adoptarea anumitor decizii de selecție a proiectelor și a anumitor decizii individuale de acordare a subvențiilor și de atribuire a contractelor de achiziții publice către un director general adjunct, un director sau, de comun acord cu membrul responsabil al Comisiei, un șef de unitate.

(2)   Directorul general adjunct, directorul sau șeful de unitate subdelegat acționează sub autoritatea directorului general sau a șefului de serviciu căruia i-au fost atribuite competențe delegate. Directorul general sau șeful de serviciu rămâne răspunzător față de Comisie pentru asigurarea respectării condițiilor și normelor de exercitare a delegării directe.

(3)   Subdelegările se aplică în cazul adoptării anumitor decizii de selecție a proiectelor și a deciziilor individuale de acordare a subvențiilor și de atribuire a contractelor de achiziții publice, în cazul în care actul de bază prevede că Comisia adoptă o decizie fie pe cont propriu, fie după consultarea unui comitet (18), iar comitetul a emis un aviz favorabil. Aceste decizii nu fac obiectul consultării dintre servicii.

(4)   Directorul general adjunct, directorul sau șeful de unitate căruia i-au fost atribuite competențe prin subdelegare adoptă proiectul de act și certifică respectarea condițiilor și normelor care reglementează actele adoptate.

(5)   Actul se consideră a fi adoptat de îndată ce semnătura olografă sau electronică a directorului general adjunct, a directorului sau a șefului de unitate, aplicată în scopul adoptării, este înregistrată în sistemul de tehnologie a informației prevăzut în acest scop.

(1)   Toate proiectele de acte care urmează să fie adoptate prin procedură orală, prin procedură scrisă, prin exercitarea unei abilitări generale sau ad-hoc sau prin exercitarea unei delegări directe sunt disponibile, după caz, în:

(2)   Toate proiectele de acte care urmează să fie discutate în cadrul unei ședințe a Comisiei sunt puse la dispoziția membrilor Comisiei în limbile prevăzute la alineatul (1).

(3)   Toate proiectele de acte care urmează să fie adoptate prin procedură scrisă sunt puse la dispoziția membrilor Comisiei, în momentul inițierii procedurii, în limba sau limbile prevăzute la alineatul (1) litera (a) și, înainte de expirarea procedurii, în limba sau limbile prevăzute la alineatul (1) litera (b). În cazul în care condiția prevăzută la alineatul (1) litera (b) nu este îndeplinită, secretarul general prelungește termenul sau suspendă procedura scrisă.

(4)   În cazul în care Serviciul Juridic efectuează o revizuire juridico-lingvistică a unui proiect de act, toate versiunile lingvistice necesare sunt disponibile în timp util.

(5)   În cazul proiectelor de acte care urmează să fie adoptate prin procedură orală sau scrisă, președintele evaluează orice situație specifică și/sau excepțională în care unele dintre versiunile lingvistice prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu pot fi puse la dispoziție din motive bine întemeiate. În special în cazul proiectelor de acte care urmează să fie adoptate prin procedura orală, președintele poate decide, în funcție de circumstanțe, să reporteze punctul în cauză pe ordinea de zi a unei ședințe ulterioare.

(6)   În cazul proiectelor de acte care urmează să fie adoptate prin exercitarea unei abilitări generale sau ad-hoc sau prin exercitarea unei delegări directe, actul poate fi adoptat numai după ce versiunea sau versiunile lingvistice menționate la alineatul (1) litera (b) sunt puse la dispoziție.

(7)   În cazul în care un act adoptat urmează să fie transmis oficial celorlalte instituții ale Uniunii și/sau publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, textul este disponibil în toate limbile oficiale.

(1)   Actele fără caracter legislativ adoptate în mod autonom de Comisie se autentifică la data adoptării lor sau la o dată ulterioară și, dacă este necesar, înainte de fi notificate destinatarului sau destinatarilor lor sau înainte de a fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Actele menționate la alineatul (1) se autentifică după cum urmează:

(3)   Actele menționate la alineatul (2) se anexează astfel încât să nu poată fi separate, inclusiv în format electronic, după caz, în limba sau limbile autentice, la notele de sinteză sau la notele zilnice menționate la respectivul alineat.

(1)   Actele fără caracter legislativ adoptate de Comisie, prin procedura orală și prin procedura scrisă, sub formă de regulamente, directive sau decizii, atunci când acestea din urmă nu specifică destinatarii, sunt considerate ca fiind semnate de președintele Comisiei în sensul articolului 297 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă președintele semnează nota de sinteză menționată la articolul 42.

(2)   Atunci când președintele recurge la articolul 7 alineatul (3) și atunci când circumstanțele împiedică semnarea notei de sinteză, acordul scris expres al președintelui poate înlocui, în mod excepțional, semnătura acestuia și se atașează la nota respectivă.

(3)   Actele fără caracter legislativ adoptate de Comisie, prin procedura orală sau prin procedura scrisă, sub formă de decizii, atunci când acestea din urmă indică destinatarii, sunt considerate ca fiind semnate de membrul Comisiei căruia i-a fost atribuit domeniul de activitate, dacă secretarul general semnează în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) literele (a) și (b).

(4)   Actele care sunt menționate la alineatul (1), sunt adoptate prin procedura scrisă și necesită publicare pentru a intra în vigoare de urgență, astfel încât nu este posibil să se aștepte semnarea notei de sinteză în cadrul următoarei ședințe a Comisiei, sunt considerate ca fiind semnate de președinte în sensul articolului 297 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă secretarul general semnează în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) litera (b).

(5)   Semnarea actelor adoptate prin procedura de împuternicire, prin procedura de delegare sau prin subdelegare într-una dintre formele prevăzute la articolul 297 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se deleagă, după caz, membrului Comisiei împuternicit astfel sau directorului general, directorului general adjunct, directorului sau șefului de unitate căruia i-au fost delegate sau subdelegate competențe. Semnătura se aplică în conformitate cu normele prevăzute la articolul 43 alineatul (2) literele (c) și (d).

(1)   Comisia instituie o structură organizatorică formată din mai multe direcții generale și alte servicii ale Comisiei, precum și din oficii al căror mandat este de a îndeplini sarcini administrative și de sprijin (servicii echivalente). Acestea formează împreună un serviciu administrativ unic și împart răspunderea colegială pentru coerența tuturor politicilor. În principiu, direcțiile generale, alte servicii și serviciile echivalente sunt împărțite în direcții, iar direcțiile în unități.

(2)   Misiunea tuturor serviciilor este de a asista Comisia la pregătirea și îndeplinirea sarcinilor sale, precum și la realizarea priorităților sale.

(1)   Pentru a îndeplini sarcini specifice și pentru a răspunde unor nevoi specifice care nu pot fi gestionate în mod optim de către un serviciu înființat de Comisie, președintele poate institui funcții sau structuri specifice, cum ar fi grupuri operative care pun în comun expertiza diferitelor servicii.

(2)   Președintele stabilește mandatul, componența, durata acestora, membrul responsabil al Comisiei, nivelul la care este stabilită funcția de șef al structurii în cauză și afilierea administrativă a funcției sau a structurii specifice.

Condițiile de punere în aplicare, în special în ceea ce privește resursele și funcționarea funcției sau structurii specifice în cauză, pot fi stabilite printr-o decizie a Comisiei.

(1)   Membrii Comisiei și serviciile Comisiei se asigură că iau toate măsurile necesare pentru a asigura continuitatea serviciului, cu respectarea dispozițiilor adoptate în acest sens de Comisie sau de președinte.

(2)   În cazul unei perturbări generale care afectează serviciile Comisiei, președintele, la recomandarea secretarului general, poate activa planul Comisiei de continuitate a activității.

(3)   În cazul unei perturbări limitate la anumite servicii, directorii generali sau șefii de servicii în cauză pot activa planurile de continuitate a activității stabilite în acest scop.

(4)   Membrii Comisiei asigură servicii de permanență în anumite perioade ale anului, astfel încât să fie îndeplinite funcțiile esențiale ale Comisiei, cum ar fi coordonarea internă, luarea deciziilor, reprezentarea și comunicarea.

(5)   Personalul Comisiei sprijină, de asemenea, măsurile de permanență pe tot parcursul anului, pentru a asigura continuitatea serviciului și pentru a oferi asistență neîntreruptă Comisiei la pregătirea și îndeplinirea sarcinilor sale.

(1)   Secretarul general îl asistă pe președinte pentru ca, în cadrul orientărilor politice definite de președinte, Comisia să îndeplinească prioritățile pe care le-a stabilit. Secretarul general se asigură că proiectele de acte sunt în concordanță cu aceste priorități. Secretarul general îl informează în timp util pe președinte cu privire la orice proiecte de acte care, datorită importanței sau conținutului lor, necesită o atenție deosebită din partea acestuia.

(2)   Secretarul general îl asistă pe președinte la pregătirea activităților și la conducerea ședințelor Comisiei. Secretarul general îi asistă, de asemenea, pe membrii Comisiei care conduc activitățile grupurilor de membri, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (6), la pregătirea și conducerea ședințelor acestora. Secretarul general asigură secretariatul acestor grupuri.

(3)   Secretarul general contribuie la asigurarea coerenței generale a politicilor. În acest scop, secretarul general îndeplinește sarcini de planificare și coordonare atât înainte, cât și după adoptarea deciziilor Comisiei, în special prin ședințe între servicii și ședințe între cabinetele și serviciile în cauză.

(4)   Secretarul general asigură buna desfășurare a procesului decizional. În special, secretarul general ia măsurile necesare pentru a se asigura că actele Comisiei sunt notificate persoanelor interesate și/sau publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Secretarul general se asigură, de asemenea, că actele sunt transmise altor instituții și organe ale Uniunii Europene, precum și parlamentelor naționale.

(5)   Secretarul general se asigură că instrumentele de coordonare din cadrul Comisiei funcționează în mod corespunzător și formulează, dacă este necesar, observații cu privire la orice chestiune legată de coordonarea între servicii.

(6)   Sub autoritatea președintelui, secretarul general poate lua măsuri de mediere sau de arbitraj în caz de dezacord între servicii.

(7)   Secretarul general contribuie la asigurarea respectării de către Comisie a dispozițiilor privind o mai bună reglementare, bazându-se în special pe activitatea Comitetului de control normativ.

(8)   Secretarul general contribuie la asigurarea funcționării colegiale a Comisiei. Secretarul general asigură respectarea procedurilor și monitorizează calitatea proiectelor de acte prezentate Comisiei.

(9)   Secretarul general contribuie, de asemenea, la asigurarea conformității proiectelor de acte cu obligațiile externe și angajamentele interinstituționale ale Comisiei.

(10)   Sub autoritatea președintelui, secretarul general se asigură că notele de informare îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) litera (b) înainte de a le pune la dispoziția Comisiei, indiferent dacă au fost sau nu înscrise pe ordinea de zi.

(11)   Secretarul general coordonează și asigură coerența generală a relațiilor oficiale cu celelalte instituții și organisme ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale.

(12)   Secretarul general informează Comisia cu privire la stadiul procedurilor interne și interinstituționale.

(1)   Directorii generali și șefii de serviciu îi asistă pe președinte și pe ceilalți membri ai Comisiei sub autoritatea cărora sunt plasați să îndeplinească prioritățile stabilite de Comisie, să dezvolte politicile care le-au fost încredințate și să pună în aplicare aceste politici în mod eficient.

(2)   Directorii generali și șefii de serviciu oferă consiliere președintelui și celorlalți membri ai Comisiei cu privire la aspectele pentru care sunt responsabili și lor li se încredințează buna gestionare și organizare a activității serviciilor aflate sub autoritatea lor, în conformitate cu normele și standardele stabilite de Comisie, pentru a se asigura, printre altele, că aceasta își poate respecta obligațiile juridice și financiare.

(3)   Directorii generali și șefii de servicii modelează structurile organizatorice ale serviciilor lor pe baza organigramelor adoptate de Comisie. Aceștia sunt responsabili de alocarea resurselor umane și financiare în cadrul serviciilor lor.

(4)   Directorii generali și șefii de servicii sunt responsabili de execuția părții din bugetul general al Uniunii Europene care le este alocată în conformitate cu normele financiare în vigoare.

(5)   Directorii generali și șefii de servicii elaborează planuri anuale de gestionare în care prezintă rezultatele care trebuie obținute în fiecare an și identifică mijloacele necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor stabilite în planul strategic multianual, în conformitate cu prioritățile Comisiei.

Directorii generali și șefii de servicii întocmesc, de asemenea, rapoarte anuale de activitate în care prezintă progresele înregistrate în fiecare an în îndeplinirea obiectivelor strategice și în care certifică legalitatea și regularitatea operațiunilor financiare efectuate sub responsabilitatea lor.

Directorii generali și șefii de servicii identifică și evaluează riscurile legate de îndeplinirea obiectivelor lor. Dacă este necesar, aceștia pun în aplicare măsuri adecvate pentru a limita aceste riscuri.

(6)   Directorii generali și șefii de servicii îndeplinesc, de asemenea, orice altă sarcină de sprijin, de gestionare sau administrativă care nu intră în responsabilitatea colegiului, cu scopul de a gestiona sau administra serviciile în mod curent, pentru a asista Comisia la pregătirea și executarea misiunii sale, precum și la punerea în aplicare a priorităților sale.

(1)   Atunci când titularul unui post se află în imposibilitatea de a-și exercita funcțiile sau atunci când postul este vacant:

(2)   Dacă nu a fost desemnat niciun înlocuitor, funcțiile respective sunt exercitate:

(1)   Serviciul Juridic oferă consultanță juridică Comisiei.

(2)   Serviciul juridic asigură controlul independent și obiectiv al legalității, verificând compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene, inclusiv cu Carta drepturilor fundamentale și cu dreptul internațional, a tuturor proiectelor de propuneri de acte juridice, a tuturor proiectelor de acte care urmează să fie adoptate de Comisie și a oricărui alt document care ar putea avea implicații juridice. Serviciul Juridic supraveghează forma actelor și asigură revizuirea acestora de către experții juriști-lingviști, dacă este cazul.

(3)   Serviciul Juridic are competența exclusivă de a reprezenta Comisia în fața tuturor instanțelor și organismelor de arbitraj.

(1)   Coordonarea între servicii reflectă principiul colegialității care reglementează procesul decizional al Comisiei. Această coordonare contribuie la respectarea orientărilor politice stabilite de președinte și a priorităților stabilite de Comisie și asigură coerența actelor și eficacitatea acțiunilor Comisiei, în conformitate cu politica privind o mai bună reglementare.

(2)   Serviciul responsabil asigură legătura cu serviciile vizate de domeniul de activitate sau de natura proiectului de act. De la bun început, serviciile lucrează în strânsă cooperare și în mod coordonat în vederea pregătirii proiectului respectiv.

(3)   Serviciile cooperează, de asemenea, în cadrul grupurilor de coordonare între servicii sau al altor structuri adecvate care pot pregăti propuneri importante, complexe sau transversale, inclusiv pentru a efectua evaluările, verificările adecvării, consultările publice și evaluările impactului aferente.

(4)   Coordonarea între servicii se efectuează înainte și după consultarea formală dintre servicii menționată la articolul 55. Această coordonare continuă și după adoptarea actelor de către Comisie, în special pe durata procesului interinstituțional, precum și atunci când se pune în aplicare legislația Uniunii.

(5)   Serviciul responsabil asigură calitatea redactării și a formei proiectelor de acte sau de poziții analizate în cadrul Grupului pentru relații interinstituționale și al Grupului pentru coordonare externă.

(6)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (4), serviciile obțin acordul Serviciului Juridic, al Secretariatului General și al altor servicii în cauză înainte ca reprezentanții Comisiei să prezinte o poziție a Comisiei, precum și „documente neoficiale” și orice altă formă de contribuție pregătită de unul sau mai multe servicii ale Comisiei, față de autoritățile naționale, instituțiile Uniunii, organizațiile internaționale sau țările terțe.

(1)   Atunci când un proiect de act se află într-un stadiu de pregătire suficient de avansat, serviciul responsabil consultă în mod oficial serviciile care au un interes legitim în funcție de natura, obiectul sau impactul proiectului de act.

(2)   Procedura oficială de consultare între servicii se aplică și documentelor de lucru ale serviciilor Comisiei.

(3)   Fără a aduce atingere procedurilor stabilite de președinte, toate proiectele de acte importante și/sau sensibile din punct de vedere politic sunt aprobate de membrul sau membrii responsabili ai Comisiei, înainte de inițierea consultării oficiale dintre servicii.

(1)   Consultarea Secretariatului General este obligatorie în cazul tuturor proiectelor de acte care urmează să fie adoptate de Comisie prin procedura orală, cu excepția celor prezentate în cadrul diverselor chestiuni administrative și bugetare cu caracter individual, precum și în cazul proiectelor de acte care, indiferent de tipul de procedură decizională utilizată:

(2)   Consultarea Secretariatului General este obligatorie în cazul tuturor pozițiilor care pot angaja Comisia în raport cu alte instituții și organisme ale Uniunii, țări terțe sau organizații internaționale sau regionale, precum și în cazul tuturor inițiativelor comune ale Comisiei și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate.

(3)   Consultarea Secretariatului General este obligatorie în cazul documentelor de lucru ale serviciilor Comisiei.

(1)   Consultarea Serviciului Juridic este obligatorie în cazul tuturor proiectelor de acte, al documentelor de lucru ale serviciilor Comisiei, precum și al tuturor documentelor care ar putea avea implicații juridice.

(2)   Totuși, consultarea Serviciului Juridic nu este necesară în cazul proiectelor de acte cu caracter recurent. Pentru astfel de derogări este necesar acordul oficial prealabil al Serviciului Juridic.

(1)   Consultarea oricărui serviciu care are un interes legitim este necesară în conformitate cu articolul 55 alineatul (1).

(2)   Consultarea Direcției Generale Buget este necesară în cazul tuturor proiectelor de acte sau documentelor care pot avea un impact asupra bugetului și finanțelor, inclusiv asupra datoriilor contingente, sau asupra interpretării și aplicării normelor financiare generale ale UE.

(3)   Consultarea Direcției Generale Resurse Umane și Securitate este necesară în cazul tuturor proiectelor de acte sau documentelor de lucru ale serviciilor Comisiei care pot avea un impact asupra personalului și administrației.

(1)   Serviciile consultate au la dispoziție cel puțin zece zile lucrătoare, începând de la data la care documentele sunt puse la dispoziție, pentru a-și prezenta opiniile, cu sau fără observații.

(2)   În cazuri excepționale, serviciile în cauză pot conveni asupra unei perioade suplimentare.

(3)   Avizele favorabile ale Serviciului Juridic și ale celorlalte servicii consultate pot fi exprese sau tacite.

În cazul în care un serviciu consultat nu reacționează în termenul stabilit, se consideră că acesta a dat un aviz favorabil (acord tacit).

(4)   Serviciul responsabil poate solicita un termen mai scurt în condițiile prevăzute la articolul 60 privind consultările accelerate și la articolul 61 privind consultările specifice dintre servicii.

(1)   În cazuri excepționale și din motive de urgență justificate în mod corespunzător, serviciul responsabil poate solicita aprobarea Secretariatului General pentru o consultare accelerată între servicii, care să permită finalizarea consultării într-un termen mai scurt decât cel descris la articolul 59 alineatul (1). Această consultare accelerată poate avea loc în cadrul unei ședințe sau în scris.

Serviciul responsabil transmite Secretariatului General cererea sa motivată corespunzător de a recurge la consultarea accelerată, indicând formatul pe care îl consideră cel mai potrivit: prin ședință sau în scris. Această cerere nu vizează recuperarea unei eventuale întârzieri administrative. Secretariatul General decide dacă consultarea accelerată este adecvată și îl informează pe Președinte. Acordul cu privire la textele prezentate de membrul sau membrii responsabili înainte de inițierea consultării, astfel cum se prevede la articolul 55 alineatul (3), se aplică în continuare.

În cazul în care Secretariatul General consideră că cererea de utilizare a consultării accelerate este justificată, acesta stabilește dacă aceasta ar trebui să aibă loc în cadrul unei ședințe sau în scris.

(2)   Atunci când consultarea accelerată are loc în cadrul unei ședințe, documentele sunt puse la dispoziția serviciilor consultate cu cel puțin 48 de ore înainte de ședință (21), cu excepția cazului în care Secretariatul General prevede altfel.

Serviciile consultate își exprimă opiniile în timpul ședinței sau în scris înainte de ședință.

Secretariatul General prezidează ședința și consemnează rezultatele și opiniile exprimate de serviciile consultate în procesul-verbal al ședinței.

Sfârșitul ședinței reprezintă încheierea consultării.

(3)   Atunci când consultarea accelerată are loc în scris, termenul pentru transmiterea opiniilor de către serviciile consultate se stabilește de comun acord între Secretariatul General și serviciul responsabil și nu poate fi mai mic de 48 de ore, cu excepția cazului în care Secretariatul General prevede altfel.

Serviciile consultate își exprimă opinia în scris în termenul respectiv. Lipsa unui răspuns din partea unui serviciu consultat în termenul stabilit se consideră a fi un aviz favorabil (acord tacit).

(1)   În cazul consultărilor cu caracter recurent, Secretariatul General, la cererea serviciului responsabil, poate autoriza crearea unui tip de consultare între servicii denumită „specifică”, ale cărei norme diferă, în special în ceea ce privește termenul și serviciile consultate, de cele ale consultării menționate la articolul 55.

(2)   Odată ce o consultare specifică a fost autorizată, aceasta se aplică în mod sistematic tuturor consultărilor cu privire la proiectele de acte care intră sub incidența sa.

(1)   După încheierea consultării dintre servicii, serviciul responsabil revizuiește proiectul de act și/sau documentul de lucru al serviciilor Comisiei, ținând seama de observațiile primite.

(2)   Serviciul responsabil pune la dispoziția serviciilor consultate, în timp util, proiectul de act revizuit și/sau documentul de lucru revizuit al serviciilor Comisiei. Înainte de a iniția procedura de adoptare, serviciul responsabil informează serviciile consultate cu privire la motivele pentru care observațiile lor nu au fost luate în considerare.

(3)   Înainte ca un proiect de act de punere în aplicare să fie supus votului reprezentanților statelor membre în cadrul comitetelor instituite pentru a monitoriza exercitarea competențelor de executare acordate Comisiei, este necesar avizul favorabil al Serviciului Juridic, ținând seama de eventualele observații formulate în temeiul atribuțiilor sale, astfel cum sunt descrise la articolul 53 alineatul (2), precum și avizul favorabil al celorlalte servicii consultate.