CELEX:32024L2841: Directiva (UE) 2024/2841 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2024 de instituire a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

Uniunea se întemeiază pe valorile demnității umane, libertății, egalității și respectării drepturilor omului și s-a angajat să combată discriminarea, inclusiv pe motiv de handicap, astfel cum se prevede în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (4) (CNUDPH).

(2)

În articolul 26 din cartă, Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității.

(3)

Orice cetățean al Uniunii are dreptul fundamental la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de TUE și TFUE și de măsurile adoptate în vederea aplicării acestora. Articolul 18 din CNUDPH recunoaște, de asemenea, drepturile persoanelor cu handicap, printre altele, la libera circulație și la libertatea de a-și alege reședința, în condiții egale cu celelalte persoane.

(4)

Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre atunci când aceștia își exercită dreptul de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, permițând celor care se află în aceeași situație să beneficieze, în domeniul de aplicare ratione materiae al TFUE, de același tratament juridic, indiferent de cetățenia lor, sub rezerva excepțiilor prevăzute în mod expres.

(5)

Uniunea este parte la CNUDPH și este obligată să respecte dispozițiile acesteia, care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii, în limitele competențelor sale. Toate statele membre sunt părți la CNUDPH și au obligații în temeiul acesteia și în limitele competențelor lor. Deși Uniunea și toate statele membre au semnat și ratificat CNUDPH, este necesar să se realizeze progrese în ceea ce privește egalitatea pentru persoanele cu dizabilități, atât la nivelul Uniunii, cât și în toate statele membre.

(6)

CNUDPH recunoaște că persoanele cu handicap sunt persoane care au incapacități fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung, a căror interacțiune cu diverse bariere de mediu, administrative, tehnologice și societale poate duce la un tratament discriminatoriu. Scopul CNUDPH este așadar de a promova, proteja și asigura exercitarea deplină și în condiții de egalitate a tuturor drepturilor omului și a tuturor libertăților fundamentale de către toate persoanele cu handicap, fără niciun fel de discriminare, și de a promova respectul pentru demnitatea lor inerentă, autonomia individuală, inclusiv libertatea de a face propriile alegeri și independența persoanelor, asigurând astfel participarea și incluziunea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți. CNUDPH recunoaște, de asemenea, importanța respectului pentru diferențe și a acceptării persoanelor cu handicap ca parte a diversității umane și a umanității, precum și necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a asigura egalitatea de șanse și accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. CNUDPH constată că femeile și fetele cu handicap se confruntă cu forme multiple de discriminare și prevede ca statele părți să ia măsuri pentru a garanta accesul lor deplin și în condiții de egalitate la drepturile omului și la libertățile fundamentale. Aceasta recunoaște, de asemenea, condițiile dificile cu care se confruntă persoanele cu handicap, care sunt supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe baza rasei, culorii, genului, limbii, religiei, opiniilor politice sau de altă natură, originii naționale, etnice, indigene sau sociale, proprietății, nașterii, vârstei sau pe baza altor criterii de statut.

(7)

Pilonul european al drepturilor sociale (5), proclamat în comun de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la Göteborg la 17 noiembrie 2017 (numit în continuare „pilonul”), prevede, în principiul 3, că orice persoană, indiferent, printre altele, de handicap, are dreptul la egalitate de tratament și de șanse în ceea ce privește încadrarea în muncă, protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului și că egalitatea de șanse a grupurilor subreprezentate trebuie încurajată. În plus, pilonul recunoaște, în principiul 17, faptul că persoanele cu handicap au dreptul la un sprijin pentru venit care să le asigure o viață demnă, la servicii care să le permită să participe în societate și la un mediu de lucru adaptat nevoilor lor.

(8)

Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030, adoptată prin comunicarea Comisiei din 3 martie 2021, urmărește să abordeze diversele provocări cu care se confruntă persoanele cu handicap și să înregistreze progrese în toate domeniile CNUDPH, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național.

(9)

Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului (6) vizează îmbunătățirea accesului la anumite produse și servicii prin eliminarea și prevenirea barierelor care decurg din cerințele de accesibilitate divergente din statele membre, contribuind astfel la creșterea disponibilității produselor și serviciilor accesibile pe piața internă, inclusiv a accesului la serviciile bazate pe site-uri web și pe dispozitive mobile ale anumitor servicii publice, precum și la îmbunătățirea accesibilității informațiilor relevante. În plus, Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (7) urmărește să îmbunătățească accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public.

(10)

În plus, dreptul Uniunii garantează, de asemenea, dreptul la nediscriminare în ceea ce privește accesul la transport și alte drepturi. Exemple de astfel de drepturi includ dreptul pasagerilor cu handicap și cu mobilitate redusă de a primi asistență gratuită atunci când călătoresc cu mijloace de transport aerian, feroviar, naval sau cu autobuzul și autocarul, instituit prin Regulamentele (CE) nr. 1107/2006 (8), (UE) 2021/782 (9), (UE) nr. 1177/2010 (10) și, respectiv, (UE) nr. 181/2011 (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Dreptul Uniunii, în special Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) permite, de asemenea, statelor membre să prevadă tarife reduse pentru taxele de trecere sau de utilizare în ceea ce privește drumurile, podurile sau tunelurile care fac obiectul taxării rutiere, precum și scutiri de la obligația de a plăti astfel taxe de trecere sau de utilizare pentru orice vehicul utilizat sau deținut de persoanele cu handicap.

(11)

Persoanele cu dizabilități pot solicita autorităților sau organismelor competente din statul membru în care își au reședința recunoașterea statutului de persoană cu dizabilități, deoarece acest aspect ține de competența statelor membre. Procedurile de evaluare a dizabilităților diferă de la un stat membru la altul. În cazul în care autoritățile sau organismele competente recunosc statutul de persoană cu dizabilități al unui solicitant, ele pot emite un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau un alt document oficial care recunoaște statutul de persoană cu dizabilități al solicitantului. În statele membre care nu au o definiție a statutului de persoană cu dizabilități, drepturile la servicii specifice bazate pe o dizabilitate pot fi utilizate atunci când serviciile sau prestațiile sunt acordate persoanelor cu dizabilități.

(12)

CNUDPH recunoaște că discriminarea și excluziunea socială cu care se confruntă persoanele cu handicap rezultă mai degrabă din barierele de mediu, sistemice și comportamentale din societate decât din incapacitatea propriu-zisă. Din cauza nerecunoașterii reciproce a statutului de persoane cu dizabilități între statele membre, persoanele cu dizabilități se confruntă deseori cu dificultăți și obstacole specifice și semnificative atunci când își exercită drepturile fundamentale la egalitatea de tratament, nediscriminare și liberă circulație. Acest lucru este valabil în special în cazul șederilor de scurtă durată sau al vizitelor într-un alt stat membru în înțelesul articolului 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13), care prevede că cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere într-un alt stat membru pe o perioadă de maximum trei luni, fără nicio altă condiție sau formalitate în afara cerinței de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. Pentru perioade mai lungi de trei luni, articolul 7 din directiva respectivă impune îndeplinirea unor condiții suplimentare și, în acest caz, articolul 8 din directiva respectivă prevede că statul membru gazdă poate solicita cetățenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile competente.

(13)

Cu excepția cazului în care legea prevede altfel sau s-a convenit altfel între statele membre, persoanelor cu dizabilități care se deplasează pe perioade mai lungi în alte state membre în vederea ocupării unui loc de muncă, pentru studii sau în alte scopuri li se poate evalua și recunoaște în mod oficial dizabilitatea de către autoritățile sau organismele competente din celălalt stat membru și pot primi un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau orice alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau o decizie privind dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în conformitate cu normele aplicabile ale statului membru respectiv.

(14)

Pentru a promova libera circulație a persoanelor cu dizabilități care participă la un program de mobilitate al Uniunii, accesul egal continuu la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare ar trebui asigurat prin utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pe durata programului respectiv. Programele de mobilitate ale Uniunii cuprind programe instituite de Uniune pentru a sprijini mobilitatea persoanelor pentru o perioadă determinată către un alt stat membru în scopuri educaționale, de formare, profesionale, civice sau culturale, cum ar fi programul „Corpul european de solidaritate” sau Erasmus +, instituite prin Regulamentele (UE) 2021/888 (14) și, respectiv, (UE) 2021/817 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(15)

Cu toate acestea, persoanele cu un statut recunoscut de persoane cu dizabilități sau cu un drept la servicii specifice bazate pe o dizabilitate, care călătoresc sau vizitează pentru o perioadă scurtă un alt stat membru decât cel în care își au reședința, întâmpină în mod regulat dificultăți și obstacole semnificative atunci când în statul membru în care călătoresc sau pe care îl vizitează nu li se recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și atunci când nu dețin un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în statul membru gazdă pentru a beneficia de condițiile speciale sau de tratamentul preferențial oferite acolo. În special, persoanele cu dizabilități nevizibile se confruntă adesea cu dificultăți specifice atunci când li se solicită să își dovedească dizabilitatea în timp ce călătoresc sau vizitează alt stat membru.

(16)

Persoanele cu dizabilități care călătoresc în alt stat membru sau vizitează un alt stat membru sunt dezavantajate în mod semnificativ atunci când își exercită dreptul la liberă circulație în comparație cu persoanele fără dizabilități și cu persoanele cu dizabilități care dețin un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau alt document oficial care le recunoaște statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în statul membru în care călătoresc sau pe care îl vizitează.

(17)

În plus, faptul că nu știu dacă sau în ce măsură statutul lor de persoane cu dizabilități sau dreptul lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și documentele oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau a respectivului drept vor fi recunoscute atunci când călătoresc în alt stat membru sau vizitează un alt stat membru creează o incertitudine semnificativă pentru persoanele cu dizabilități. Disponibilitatea limitată a informațiilor online cu privire la drepturile specifice și avantajele disponibile exacerbează problema respectivă. În cele din urmă, persoanele cu dizabilități se pot simți descurajate să își exercite dreptul la liberă circulație și să participe efectiv și pe deplin și să se simtă incluse în societate.

(18)

Cetățenii Uniunii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa recunoașterii reciproce a dizabilității în întreaga Uniune într-o serie de petiții adresate Parlamentului European și au solicitat introducerea unui card pentru dizabilitate la nivelul întregii Uniuni.

(19)

Pe lângă diverse obstacole, fizice, sociale și de altă natură, vizibile și invizibile, în ceea ce privește accesul la spațiile și serviciile publice și private și lipsa adaptărilor rezonabile, costul ridicat este un factor-cheie care descurajează multe persoane cu dizabilități să călătorească. Persoanele cu dizabilități au nevoi specifice care generează cheltuieli suplimentare legate de dizabilitatea lor și care pot necesita utilizarea de persoane care le însoțesc sau le asistă, inclusiv de persoane recunoscute ca asistenți personali în conformitate cu dreptul intern sau practicile naționale, sau de interpreți în limbajul semnelor sau de animale de asistență, ceea ce face ca costurile lor de călătorie să fie mai mari decât cele ale persoanelor fără handicap. Lipsa recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în alte state membre ar putea limita accesul acestora la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, cum ar fi accesul liber sau tarifele reduse, locurile prioritare din transportul public sau locurile de parcare rezervate, și are un impact asupra costurilor de călătorie, a vieții, a integrării sociale și economice și a autonomiei lor personale. În plus, lipsa generalizată de cunoștințe cu privire la politicile în materie de accesibilitate psihosocială, cognitivă, fizică sau senzorială poate da naștere la comportamente discriminatorii față de persoanele cu dizabilități.

(20)

Tratamentul preferențial, cum ar fi asistența personală, accesul prioritar sau posibilitatea de a evita cozile, indiferent dacă sunt sau nu oferite în schimbul unei remunerații, este adesea important pentru a permite persoanelor cu dizabilități să aibă acces la diferite servicii, activități și facilități și să beneficieze pe deplin de acestea. Cu toate acestea, din cauza nerecunoașterii reciproce, în statul membru în care călătoresc sau pe care îl vizitează, a statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și a documentelor oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau drept emise în alte state membre, este posibil ca persoanele cu dizabilități să nu poată beneficia de condițiile speciale sau de tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau operatori privați în statul membru respectiv titularilor unui certificat de dizabilitate, ai unui card de dizabilitate sau ai altor documente oficiale care le recunosc statutul de persoane cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate emise în statul membru respectiv.

(21)

Deși are un caracter voluntar și un domeniu de aplicare limitat, proiectul-pilot privind cardul european pentru dizabilitate, lansat în 2016 și derulat în opt state membre, a demonstrat că facilitarea recunoașterii reciproce a statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate între statele membre a oferit avantaje pentru persoanele cu dizabilități în ceea ce privește accesul la condiții speciale sau la tratament preferențial cu privire la servicii în domeniile culturii, al agrementului, al sportului și, în unele cazuri, al transporturilor, precum și în ceea ce privește sprijinirea circulației transfrontaliere a acestor persoane în Uniune pe o perioadă scurtă și a arătat că obiectivele cardului european pentru dizabilitate continuă să fie relevante pentru nevoile actuale ale persoanelor cu dizabilități. În plus, proiectul-pilot respectiv a inclus și alte exemple de servicii, activități și facilități care oferă condiții speciale sau tratament preferențial persoanelor cu dizabilități.

(22)

Pe baza statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate, persoanele respective pot solicita autorităților sau organismelor competente din statul membru în care își au reședința emiterea unui card de parcare pentru persoane cu dizabilități, care să le recunoască dreptul la anumite condiții și facilități de parcare rezervate acestei categorii de persoane. Fiecare stat membru a instituit, la nivel local, regional sau național, o procedură de solicitare în vederea obținerii unui card de parcare pentru persoane cu dizabilități sau pentru persoanele care însoțesc sau asistă persoanele respective, inclusiv pentru asistenții lor personali, și criterii care trebuie îndeplinite pentru a fi eligibile.

(23)

Recomandarea 98/376/CE a Consiliului (16) prevede un model european de card de parcare pentru persoanele cu dizabilități, care facilitează recunoașterea unor astfel de carduri de parcare în toate statele membre. Cu toate acestea, având în vedere faptul că recomandarea respectivă nu are caracter obligatoriu, punerea sa în aplicare și includerea unor adăugiri sau abateri naționale specifice de la modelul recomandat au dat naștere unei game largi de carduri de parcare diferite pentru persoanele cu dizabilități. Varietatea respectivă împiedică recunoașterea transfrontalieră a acestor carduri de parcare în toate statele membre, împiedicând accesul persoanelor cu dizabilități la condițiile specifice de parcare prevăzute și la facilitățile rezervate persoanelor care dețin un card de parcare pentru persoanele cu dizabilități în alte state membre. În plus, recomandarea respectivă nu a fost actualizată pentru a reflecta evoluțiile aflate în curs în domeniul tehnologiei și al digitalizării. Statele membre s-au confruntat, de asemenea, cu probleme legate de fraudarea și falsificarea cardurilor de parcare pentru persoanele cu dizabilități, deoarece formatul este, de obicei, destul de simplu și ușor de falsificat și, în practică, este diferit de la un stat membru la altul, ceea ce face dificilă verificarea. Având în vedere prezenta directivă, care prevede norme obligatorii din punct de vedere juridic care sunt mai detaliate în acest domeniu, Recomandarea 98/376/CE nu își mai îndeplinește obiectivele. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată permite ca, pe teritoriul lor, cardurile de parcare pentru persoanele cu dizabilități emise înainte de data aplicării măsurilor de transpunere a prezentei directive în conformitate cu recomandarea respectivă să aibă același efect precum cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități.

(24)

Pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau la tratament preferențial în legătură cu servicii, inclusiv servicii de transport de pasageri, activități și facilități, chiar și atunci când acestea sunt furnizate fără plată în alte state membre decât cel în care își au reședința, ar trebui eliminate obstacolele și dificultățile rămase în ceea ce privește deplasarea în alt stat membru sau vizitarea unui alt stat membru din cauza nerecunoașterii reciproce a statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și a documentelor oficiale de recunoaștere a respectivului statut sau drept emise în alte state membre și a drepturilor de parcare.

(25)

Prin urmare, pentru a facilita exercitarea de către persoanele cu dizabilități a drepturilor de acces la condițiile speciale sau la tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau de operatori privați, atunci când călătoresc într-un alt stat membru sau vizitează un alt stat membru pentru o perioadă scurtă, fără discriminare pe motiv de cetățenie în același mod ca și persoanele cu dizabilități din statul membru respectiv și pentru a facilita utilizarea tuturor mijloacelor de transport și a beneficia de condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități în același mod ca în statul membru respectiv, este necesar să se stabilească cadrul de norme și condiții comune, inclusiv un model standardizat comun, pentru un card european pentru dizabilitate ca dovadă a recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și pentru un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, ca dovadă a dreptului lor recunoscut la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități. În plus, statele membre ar trebui să poată decide să aplice prezenta directivă persoanelor care au un statut recunoscut de persoană cu dizabilități sau care au dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate, pentru perioade mai lungi decât o ședere de scurtă durată.

(26)

Recunoașterea reciprocă a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să faciliteze și să garanteze persoanelor cu un statut recunoscut de persoane cu dizabilități sau cu drept la servicii specifice bazate pe dizabilitate într-un stat membru accesul la condițiile speciale sau la tratamentul preferențial oferite de autorități publice sau de operatori privați într-o gamă largă de servicii, activități și facilități, inclusiv atunci când acestea sunt furnizate fără plată, precum și accesul la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități și, după caz, persoanelor care îi însoțesc sau îi asistă, inclusiv asistenții personali, în condiții egale cu cele prevăzute pe baza certificatelor sau cardurilor de dizabilitate sau a altor documente oficiale naționale prin care li se recunoaște statutul de persoane cu dizabilități, atunci când aceste documente oficiale există, și pe baza cardurilor de parcare pentru persoane cu dizabilități emise de autoritățile sau organismele competente din statul membru gazdă.

(27)

Pe lângă condițiile și facilitățile de parcare, serviciile, activitățile și facilitățile reglementate de prezenta directivă se referă la o gamă largă de activități în continuă schimbare, inclusiv la activități furnizate fără plată, de către autorități publice sau operatori privați, fie în mod obligatoriu pe baza normelor naționale, locale sau a obligațiilor legale, fie în mod voluntar, în special de către operatorii privați, într-o varietate de domenii de politică, cum ar fi cultura, agrementul, turismul, sportul, transportul public și privat și formarea.

(28)

Printre exemplele de condiții speciale sau tratamente preferențiale se numără accesul gratuit, taxele sau tarifele reduse, taxele de utilizare reduse pentru drumuri, poduri sau tuneluri care fac obiectul taxării rutiere, accesul prioritar, accesul în zone cu trafic restricționat și zone pietonale, locuri prioritare în transportul public, locuri desemnate și accesibile în transportul public, în parcuri și în alte zone publice, locuri accesibile în cadrul evenimentelor culturale sau publice, asistență personală, animale de asistență, cum ar fi câini-ghid sau câini de asistență pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cu deficiențe de vedere, asistență pe plajă pentru intrarea în apă, sprijin cum ar fi accesul la Braille, ghiduri audio, interpretare în limbajul semnelor, acordarea de ajutoare sau asistență, împrumutarea unui fotoliu rulant, împrumutarea unui fotoliu rulant plutitor, obținerea de informații turistice în formate accesibile și utilizarea unui scuter de mobilitate pe carosabil sau a unui fotoliu rulant pe benzile pentru biciclete fără amendă. Printre exemplele de condiții și facilități de parcare se numără parcarea gratuită sau prelungită sau spațiile de parcare rezervate, precum și accesul în zonele în care traficul este restricționat pentru anumite vehicule în conformitate cu dreptul intern, cum ar fi zonele cu emisii scăzute. În ceea ce privește serviciile de transport de pasageri cu mijloace de transport aerian, feroviar, naval sau cu autobuzul și autocarul, pe lângă condițiile speciale sau tratamentul preferențial oferite persoanelor cu dizabilități, animalele de asistență, cum ar fi câinii-ghid sau câinii de asistență pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cu deficiențe de vedere, asistenții personali, interpreții în limbajul semnelor sau alte persoane care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sau cu mobilitate redusă călătoresc gratuit sau la un preț redus și se așază, dacă este posibil, lângă persoana cu dizabilități pe care o însoțesc sau o asistă. Persoanele care însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sunt desemnate de persoanele cu dizabilități însele sau de tutorele lor legal și se pot schimba ad-hoc, în funcție de cerințele persoanei cu dizabilități.

(29)

Asistenții personali însoțesc sau asistă persoanele cu dizabilități sau desfășoară activități de zi cu zi, dacă este necesar, în cadrul unei relații contractuale, în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile naționale, cu scopul de a încuraja autonomia personală, de a facilita viața în comunitate și de a promova viața independentă a persoanelor cu dizabilități. Asistenții personali, indiferent de cetățenia lor, ar trebui să poată însoți sau asista persoanele cu dizabilități care utilizează cardul european pentru dizabilitate sau cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc sau vizitează un alt stat membru decât cel în care își au reședința, cu condiția ca aceștia să beneficieze de dreptul de a se deplasa în întreaga Uniune în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern aplicabil.

(30)

În conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, după caz, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de servicii de transport transfrontalier de pasageri oferă, în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 181/2011 și (UE) nr. 1177/2010, sau pun la dispoziție la cerere, în temeiul Regulamentului (UE) 2021/782, informații clare pasagerilor care dețin un card european pentru dizabilitate, la momentul achiziționării unui bilet de călătorie, cu privire la condițiile speciale sau tratamentul preferențial care se aplică diferitelor părți ale operațiunilor pe parcursul călătoriei, pentru a evita situația în care pasagerii care dețin cardul european pentru dizabilitate se regăsesc fără document de călătorie valabil atunci când intră în alt stat membru în cadrul aceluiași serviciu de transport.

(31)

Emiterea, reînnoirea sau retragerea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități într-un stat membru se stabilește prin prezenta directivă, împreună cu normele, procedurile și competențele aplicabile ale statului membru respectiv pentru evaluarea și recunoașterea statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și a drepturilor de parcare pentru persoanele cu dizabilități. În cazul în care emit direct cardul european pentru dizabilitate, statele membre ar trebui să solicite consimțământul persoanei în cauză. Emiterea și reînnoirea cardului european pentru dizabilitate ar trebui să fie gratuite, în timp ce reemiterea cardului respectiv, în caz de pierdere sau deteriorare, poate face obiectul unei taxe. Emiterea și reînnoirea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pot să fie gratuite sau să facă obiectul unei taxe. Eventualele taxe percepute pentru reemiterea cardului european pentru dizabilitate în caz de pierdere sau deteriorare sau pentru emiterea și reînnoirea cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități nu ar trebui să depășească costurile administrative în cauză și nici să fie stabilite la un nivel care să împiedice sau să descurajeze persoanele cu dizabilități să achiziționeze sau să reachiziționeze aceste carduri.

(32)

Pe lângă versiunea fizică a cardului european pentru dizabilitate, statele membre ar trebui să prevadă o versiune digitală a cardului și ar trebui să poată furniza o versiune digitală a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități după ce vor fi stabilite specificațiile tehnice prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Astfel de specificații ar trebui să se bazeze pe experiența lucrărilor anterioare și în curs de desfășurare la nivel Uniunii privind digitalizarea certificatelor și a documentelor, cum ar fi certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului (17), și ar trebui să permită utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități prin intermediul unui portofel pentru identitatea digitală la nivelul Uniunii. Persoanele cu dizabilități ar trebui să fie informate cu privire la aceste posibilități și să aibă libertatea de a decide să utilizeze fie versiunea fizică, fie versiunea digitală a cardului european pentru european pentru dizabilitate, fie ambele versiuni. În statele membre în care versiunea fizică a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități este completată de o versiune digitală, persoanele cu dizabilități ar trebui să poată solicita versiunea fizică a cardului și, dacă doresc, atât versiunea digitală, cât și cea fizică a cardului.

(33)

Emiterea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități implică prelucrarea de date cu caracter personal, inclusiv, în special, a datelor privind statutul de persoană cu dizabilități al titularului cardului, care constituie date privind sănătatea astfel cum sunt menționate la articolul 4 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2016/679 a Parlamentului European și a Consiliului (18) și reprezintă o categorie specială de date cu caracter personal în înțelesul articolului 9 din regulamentul respectiv. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în contextul prezentei directive trebuie să respecte legislația aplicabilă privind protecția datelor, în special Regulamentul (UE) 2016/679. La transpunerea prezentei directive, statele membre trebuie să se asigure că legislația națională include garanții adecvate aplicabile prelucrării datelor cu caracter personal, în special categoriilor speciale de date cu caracter personal. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure securitatea, integritatea, autenticitatea și confidențialitatea datelor cu caracter personal colectate și stocate în scopul prezentei directive.

(34)

Statul membru responsabil de emiterea cardului european pentru dizabilitate sau a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să fie cel în care persoana este rezidentă în mod obișnuit în conformitate cu dreptul Uniunii și în care primește evaluarea statutului de persoană cu dizabilități sau a dreptului la servicii specifice bazate pe o dizabilitate. Titularii unui card european pentru dizabilitate sau ai unui card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ar trebui să poată utiliza un astfel de card pe durata șederii lor în orice alt stat membru.

(35)

Cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități sunt menite să faciliteze exercitarea efectivă și deplină de către toate persoanele cu dizabilități a drepturilor lor la liberă circulație și, de asemenea, accesul egal la condiții speciale sau la tratament preferențial sau la condiții și facilități de parcare în ceea ce privește serviciile, activitățile și facilitățile oferite de statele membre, inclusiv în cazul în care sunt furnizate fără plată. Acest lucru este valabil în special pentru persoanele cu dizabilități care călătoresc sau vizitează un alt stat membru în scopuri legate de muncă sau formare.

(36)

Cadrul preconizat pentru recunoașterea reciprocă a cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități nu aduce atingere competențelor unui stat membru de a evalua și recunoaște statutul de persoană cu dizabilități sau dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate sau de a oferi condiții speciale sau tratament preferențial, cum ar fi accesul gratuit sau tarifele reduse pentru anumite servicii pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv cele care utilizează animale de asistență sau persoanele care însoțesc sau asistă persoane cu dizabilități, inclusiv asistenții personali. Acesta nu impune autorităților publice sau operatorilor privați obligația de a introduce condiții speciale sau un tratament preferențial pentru persoanele cu dizabilități și nici nu creează o listă centralizată la nivelul Uniunii de condiții speciale sau de tratament preferențial pentru titularii de carduri europene pentru dizabilitate în toate statele membre. Autoritățile publice și operatorii privați pot oferi anumite condiții speciale sau tratament preferențial numai unui anumit grup de persoane cu dizabilități, în funcție de nevoile grupului respectiv.

(37)

Cardul european pentru dizabilitate poate fi solicitat ca dovadă a statutului de persoană cu dizabilități în vederea accesului în condiții egale la orice condiții speciale sau la orice tratament preferențial legat de servicii, activități sau facilități, inclusiv atunci când este furnizat fără plată, oferit sau rezervat persoanelor cu dizabilități sau persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenților personali ai acestora, în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, un card european pentru dizabilitate nu ar trebui să fie necesar ca dovadă a dizabilității pentru a accesa sau a exercita orice drepturi prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii sau naționale, inclusiv cele care oferă beneficii specifice, condiții speciale sau tratament preferențial care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. În cazul în care un certificat de dizabilitate, un card de dizabilitate sau un alt document oficial pentru persoanele cu dizabilități este necesar în conformitate cu dreptul Uniunii, cardul european pentru dizabilitate nu ar trebui să fie obligatoriu ca dovadă a dizabilității, cu excepția cazului în care un stat membru decide să fuzioneze certificatul național de dizabilitate, cardul național de dizabilitate sau alt document național oficial pentru persoanele cu dizabilități cu cardul european pentru dizabilitate.

(38)

Prezenta directivă nu se aplică prestațiilor de securitate socială în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 (19) și (CE) nr. 987/2009 (20) ale Parlamentului European și Consiliului, prestațiilor speciale în numerar de tip contributiv sau necontributiv sau prestațiilor în natură în domeniul securității sociale, al protecției sociale ori al ocupării forței de muncă, sau asistenței sociale care intră sub incidența articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE. Întrucât scopul prezentei directive este de a facilita accesul egal la condiții speciale sau la tratament preferențial pentru persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc într-un alt stat membru sau vizitează un alt stat membru pentru o ședere de scurtă durată, prezenta directivă nu se aplică nici serviciilor remunerate sau neremunerate care sunt furnizate pentru incluziunea, abilitarea sau reabilitarea pe termen lung a persoanelor cu dizabilități, nici condițiilor speciale sau tratamentului preferențial pentru accesul la serviciile oferite persoanelor cu dizabilități având în vedere nevoile lor individuale și pe baza îndeplinirii unor criterii suplimentare, pe baza unei evaluări individuale sau a unei decizii privind dreptul la servicii specifice bazate pe o dizabilitate, care diferă de serviciile oferite persoanelor cu dizabilități care nu îndeplinesc astfel de criterii suplimentare. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să fie utilizată pentru a exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive condițiile speciale sau tratamentul preferențial oferit deja persoanelor cu dizabilități prin condiționarea acestora de îndeplinirea unor criterii suplimentare.

(39)

Pentru a crește gradul de conștientizare și a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau tratament preferențial atunci când călătoresc sau vizitează un alt stat membru, toate informațiile relevante cu privire la condițiile, normele, practicile și procedurile aplicabile pentru obținerea cardului european pentru dizabilitate sau a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și utilizarea ulterioară a acestuia ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către statele membre într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil pentru persoanele cu dizabilități, respectând cerințele de accesibilitate relevante aplicabile serviciilor stabilite în anexa I la Directiva (UE) 2019/882, inclusiv limbajul prin semne, Braille, formatele de asistență și funcționalitățile audio/audio. Statele membre ar trebui să urmărească să asigure faptul că aceste informații nu depășesc nivelul de complexitate peste nivelul B1 (intermediar) din Cadrul european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.

(40)

Comisia ar trebui să creeze o pagină web dedicată a Uniunii. Această pagină web a Uniunii ar trebui să conțină un link către site-ul național al fiecărui stat membru. Pagina web a Uniunii ar trebui să fie disponibilă în toate limbile oficiale ale Uniunii, în limbajul internațional al semnelor și în limbajele naționale ale semnelor din statele membre, precum și în formate accesibile și ușor de citit, în conformitate cu cerințele de accesibilitate aplicabile serviciilor astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882. Informațiile menționate în pagina web respectivă trebuie să fie ușor de înțeles, fără a depăși nivelul de complexitate al nivelului B1 (intermediar) din Cadrul european comun de referință pentru limbi al Consiliului Europei.

(41)

Din cauza neînțelegerilor, a barierelor de comunicare sau a lipsei de conștientizare, persoanele cu dizabilități, în special cele cu dizabilități nevizibile, nu primesc întotdeauna cel mai adecvat sprijin și soluțiile cele mai adecvate de cazare pentru dizabilitatea lor, inclusiv atunci când călătoresc cu mijloace de transport în comun sau în relația cu autoritățile naționale sau în situații de urgență. Pentru a stimula prestatorii de servicii și a facilita accesul persoanelor cu dizabilități la condiții speciale sau la tratament preferențial, statele membre ar trebui să sensibilizeze autoritățile publice și operatorii privați cu privire la existența și utilizarea cardului european pentru dizabilitate și a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și ar trebui să îi încurajeze să ofere persoanelor cu dizabilități condiții speciale sau tratament preferențial în mod voluntar. În special, statele membre pot încuraja autoritățile publice și operatorii privați, de exemplu, prin furnizarea de informații cu privire la eventualele condiții speciale sau tratament preferențial care pot fi oferite, precum și prin furnizarea de formări de sensibilizare la aspectele legate de dizabilitate, astfel încât să se asigure relevanța, eficacitatea și caracterul incluziv al tuturor condițiilor speciale sau tratamentelor preferențiale oferite. Statele membre ar trebui să încerce să elaboreze, să pună în aplicare și să evalueze orice astfel de măsuri în consultare cu persoanele cu dizabilități și cu organizațiile reprezentative ale acestora.

(42)

Autoritățile publice care oferă condiții speciale sau tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare persoanelor cu dizabilități ar trebui să pună aceste informații la dispoziția publicului într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil, inclusiv prin intermediul site-urilor web oficiale ale autorităților publice, atunci când sunt disponibile, sau prin alte mijloace adecvate, în conformitate cu cerințele de accesibilitate relevante pentru servicii astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2019/882, inclusiv limbajul prin semne, Braille, formatele de asistență și funcționalitățile audio/audio. Operatorii privați care oferă condiții speciale sau tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare persoanelor cu dizabilități ar trebui, de asemenea, să fie încurajați să pună aceste informații la dispoziția publicului într-un format clar, cuprinzător, ușor de utilizat și accesibil.

(43)

Statele membre, cu sprijinul Comisiei, ar trebui să ia măsurile necesare pentru a preîntâmpina orice risc de falsificare sau de fraudă în ceea ce privește cardul european pentru dizabilitate sau cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități și ar trebui să combată în mod activ emiterea frauduloasă, utilizarea frauduloasă și falsificarea acestor carduri. Statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la astfel de cazuri pentru a asigura încrederea reciprocă între statele membre, întrucât recunoașterea reciprocă a statutului de persoană cu dizabilități este piatra de temelie a cardului european pentru dizabilitate. Statele membre ar trebui să se asigure că orice măsură luată pentru a preveni riscul de falsificare sau fraudă respectă drepturile persoanelor cu dizabilități și nu conduce la stigmatizarea acestora. Statele membre ar trebui să consulte persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative în conceperea și punerea în aplicare a măsurilor respective.

(44)

În vederea asigurării aplicării corespunzătoare a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea caracteristicilor digitale ale versiunilor fizice ale cardului european pentru dizabilitate și ale cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, în vederea prevenirii și combaterii fraudei, precum și prin modificarea câmpurilor de date din formatul standardizat pentru cardurile respective prevăzut în prezenta directivă, în cazul în care astfel de modificări sunt necesare pentru a adapta formatul la evoluțiile tehnice, pentru a preveni falsificarea și frauda, pentru a combate abuzul sau utilizarea abuzivă sau pentru a asigura interoperabilitatea.

(45)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea versiunii digitale accesibile a cardului european pentru dizabilitate și a versiunii digitale accesibile a cardului european de parcare pentru persoanele cu dizabilități pentru statele membre care decid să completeze versiunea fizică a acestora cu o versiune digitală, precum și în ceea ce privește stabilirea unor specificații tehnice comune pentru caracteristicile de securitate și digitale, precum și pentru aspectele legate de interoperabilitate, ale versiunii fizice a cardurilor. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(46)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (22), Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor atunci când pregătește acte delegate sau acte de punere în aplicare care afectează protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Comisia poate consulta, de asemenea, Comitetul european pentru protecția datelor, în cazul în care actele respective sunt deosebit de importante pentru protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(47)

Statele membre ar trebui să se asigure că există mijloace adecvate și eficace pentru a asigura respectarea și punerea în aplicare a prezentei directive și ar trebui să stabilească căi de atac adecvate, inclusiv verificări ale respectării și proceduri administrative sau judiciare, pentru a garanta că persoanele cu dizabilități, persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții personali, precum și organismele publice, cum ar fi organismele de promovare a egalității, asociațiile și organizațiile private, în special organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, sau alte entități juridice private care au un interes legitim să asigure respectarea prezentei directive, pot lua măsuri în numele sau în sprijinul unei persoane cu dizabilități, cu aprobarea acesteia, în conformitate cu dreptul intern și cu procedurile naționale. Statele membre ar trebui să se asigure că mijloacele respective țin seama de articolul 13 din CNUDPH și de principiul adaptărilor rezonabile definit la articolul 2 din CNUDPH.

(48)

Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute în prezenta directivă și a drepturilor care intră în domeniul său de aplicare. Măsurile adecvate ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare și ar putea include sancțiuni administrative și financiare, cum ar fi avertismente, amenzi sau plata unor compensații adecvate, precum și alte tipuri de sancțiuni.

(49)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în mod deosebit de cartă și de CNUDPH. În special, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială, economică și profesională și participarea la viața comunității, precum și să promoveze aplicarea articolului 26 din cartă.

(50)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a consolida exercitarea dreptului la liberă circulație al persoanelor cu dizabilități și de a spori posibilitățile oferite persoanelor cu dizabilități să călătorească sau să viziteze un alt stat membru și de a combate astfel discriminarea acestora, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii de stabilire a unui cadru de norme și condiții comune, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,