CELEX:32024L2842: Directiva (UE) 2024/2842 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2024 de extindere a Directivei (UE) 2024/2841 la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru

(1)

Pentru a consolida exercitarea drepturilor la liberă circulație ale persoanelor cu dizabilități și pentru a spori posibilitățile persoanelor cu dizabilități de a călători sau de a vizita un alt stat membru pentru o ședere de scurtă durată, Directiva (UE) 2024/2841 a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește cadrul, normele și condițiile comune, inclusiv un format comun standardizat și accesibil, pentru un card european pentru dizabilitate ca dovadă a recunoașterii statutului de persoană cu dizabilități sau a unui drept la servicii specifice bazate pe o dizabilitate, pentru a accesa, în condiții egale, orice condiții speciale sau tratament preferențial oferit de autoritățile publice sau de operatorii privați într-o gamă de servicii, activități sau facilități, inclusiv atunci când sunt furnizate fără plată, precum și pentru un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități, ca dovadă a dreptului recunoscut al acestora la condițiile și facilitățile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința.

(2)

Articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că acțiunea Uniunii urmărește să asigure, printre altele, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre. Pe această bază, ar trebui stabilit un set de norme care să precizeze drepturile pentru care se prevede egalitatea de tratament între beneficiarii Directivei (UE) 2024/2841 și resortisanții țărilor terțe respectivi.

(3)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din TFUE, apatrizii sunt asimilați resortisanților țărilor terțe în sensul prezentei directive.

(4)

În vederea consolidării respectului pentru egalitatea de tratament, incluziune și nediscriminare, inclusiv în ceea ce privește obligațiile relevante în temeiul dreptului internațional, în ceea ce privește persoanele cu dizabilități care sunt resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru și care nu sunt beneficiari ai Directivei (UE) 2024/2841, și pentru a garanta recunoașterea statutului lor de persoane cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în întreaga Uniune, asigurând astfel, de asemenea, participarea și incluziunea efectivă și deplină în societate a acestor persoane în condiții de egalitate cu cetățenii Uniunii, este necesar ca normele, drepturile și obligațiile prevăzute în Directiva (UE) 2024/2841 să se aplice persoanelor cu dizabilități care sunt resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru și al căror statut de persoane cu dizabilități sau drept la servicii specifice bazate pe o dizabilitate a fost recunoscut de statul membru respectiv, precum și, după caz, persoanelor care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții personali, sau animalelor de asistență. De exemplu, resortisanții țărilor terțe care beneficiază de protecție temporară în temeiul Directivei 2001/55/CE a Consiliului (4) sau beneficiarii de protecție internațională în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui să intre sub incidența prezentei directive, cu condiția ca aceștia să se afle în situație de ședere legală într-un stat membru și ca statutul lor de persoană cu dizabilități sau dreptul lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate să fi fost recunoscut de statul membru respectiv.

(5)

Toate dispozițiile Directivei (UE) 2024/2841 ar trebui, în temeiul prezentei directive, să se aplice mutatis mutandis resortisanților țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(6)

În special, deși prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor aplicabile ale Uniunii care reglementează mobilitatea în întreaga Uniune a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru, prin asigurarea recunoașterii reciproce a statutului lor de persoană cu dizabilități sau a dreptului lor la servicii specifice bazate pe o dizabilitate în toate statele membre, prezenta directivă ar putea facilita exercitarea dreptului acestor persoane de a circula sau de a călători în întreaga Uniune, cu condiția ca acestea să aibă deja un astfel de drept la mobilitate. Atunci când resortisanții țărilor terțe care dețin un card european pentru dizabilitate sau un card european de parcare pentru persoanele cu dizabilități circulă sau călătoresc în mod legal în întreaga Uniune, aceștia vor beneficia de drepturile de recunoaștere reciprocă în temeiul prezentei directive.

(7)

Prin urmare, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că normele prevăzute în Directiva (UE) 2024/2841 care reglementează cardul european pentru dizabilitate și cardul european de parcare pentru persoanele cu dizabilități ca dovadă a unui statut recunoscut de persoană cu dizabilități sau, respectiv, a unui drept la servicii specifice bazate pe o dizabilitate și a dreptului lor recunoscut la condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități, furnizând acces, în condiții egale, la orice condiții speciale sau tratament preferențial în ceea ce privește serviciile, activitățile sau facilitățile, inclusiv în cazul în care sunt furnizate fără plată, precum și condițiile și facilitățile de parcare oferite sau rezervate persoanelor cu dizabilități, precum și, după caz, persoanelor care le însoțesc sau care le asistă, inclusiv asistenților personali, indiferent de cetățenie, sau animalelor de asistență, se aplică, de asemenea, resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru. Faptul de a acorda acestor resortisanți ai țărilor terțe drepturi de a accesa condiții speciale sau un tratament preferențial sau condiții și facilități de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități în același mod prevăzut pentru beneficiarii Directivei (UE) 2024/2841 nu aduce atingere normelor privind admisia resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre.

(8)

Statele membre sunt încurajate să furnizeze informații, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/2841, resortisanților țărilor terțe cu dizabilități care intră sub incidența prezentei directive, într-o limbă pe care o pot înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg.

(9)

Resortisanții țărilor terțe cu dizabilități sunt expuși unui risc sporit de a fi supuși mai multor forme de discriminare. În plus, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap constată că femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu forme multiple de discriminare și prevede ca statele părți să ia măsuri pentru a garanta accesul lor deplin și în condiții de egalitate la toate drepturile omului și libertățile fundamentale. Aceasta recunoaște, de asemenea, condițiile dificile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, care sunt supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe baza rasei, culorii, genului, limbii, religiei, opiniilor politice sau de altă natură, originii naționale, etnice, indigene sau sociale, proprietății, nașterii, vârstei sau pe baza altor criterii de statut.

(10)

Obligațiile Comisiei în temeiul articolului 20 din Directiva (UE) 2024/2841 ar trebui să vizeze și resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Raportul Comisiei menționat la articolul respectiv ar trebui să includă, de asemenea, o analiză a situațiilor specifice de dezavantaj care rezultă din discriminarea intersecțională, care este înțeleasă ca discriminare bazată pe o combinație de dizabilitate și orice alte motive protejate în temeiul Directivei 79/7/CEE (6), 2000/43/CE (7), 2000/78/CE (8) sau 2004/113/CE (9) a Consiliului, cu un accent deosebit pe femeile și fetele cu dizabilități.

(11)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(12)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(13)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume extinderea normelor, drepturilor și obligațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2024/2841 la persoanele cu dizabilități care sunt resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală într-un stat membru și care nu sunt beneficiari ai Directivei (UE) 2024/2841, precum și la persoanele care le însoțesc sau le asistă, inclusiv asistenții personali, sau la animalele de asistență, facilitând astfel și posibilitățile acestora de a circula sau de a călători în alte state membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate, mai degrabă, având în vedere amploarea și efectele acțiunii de instituire a unui cadru de norme și condiții comune, să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,