CELEX:62022TJ0356: Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 19 martie 2025 (Extras).#LG Chem, Ltd. împotriva Comisia Europeană.#Dumping – Import de polimeri superabsorbanți originari din Republica Coreea – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/547 – Taxă antidumping definitivă – Articolul 3 alineatele (2), (3), (5), (6) și (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul 2016/1036 – Stabilirea prejudiciului – Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare vândute pe piața Uniunii – Analiza subcotării prețurilor – Aplicarea metodei numerelor de control ale produselor – Legătură de cauzalitate – Analiză de atribuire și de neatribuire – Alți factori cunoscuți – Valoarea taxei antidumping – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări.#Cauza T-356/22.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă)

19 martie 2025(*)

„ Dumping – Import de polimeri superabsorbanți originari din Republica Coreea – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/547 – Taxă antidumping definitivă – Articolul 3 alineatele (2), (3), (5), (6) și (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul 2016/1036 – Stabilirea prejudiciului – Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare vândute pe piața Uniunii – Analiza subcotării prețurilor – Aplicarea metodei numerelor de control ale produselor – Legătură de cauzalitate – Analiză de atribuire și de neatribuire – Alți factori cunoscuți – Valoarea taxei antidumping – Dreptul la apărare – Principiul bunei administrări ”

În cauza T‑356/22,

LG Chem, Ltd., cu sediul în Seul (Coreea de Sud), reprezentată de P. Vander Schueren, E. Gergondet și A. Nosowicz, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de G. Luengo și J. Zieliński, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

BASF Antwerpen NV, cu sediul în Anvers (Belgia),

și

Nippon Shokubai Europe NV, cu sediul în Anvers,

reprezentate de M.-S. Dibling și J. Pauwelyn, avocați,

și de

Evonik Superabsorber GmbH, cu sediul în Essen (Germania), reprezentată de T. Wessely, T. Oeyen, avocați, și A. Çelebi, solicitor,

interveniente,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),

compus din doamna K. Kowalik‑Bańczyk, președintă, domnii E. Buttigieg, G. Hesse și I. Dimitrakopoulos (raportor) și doamna B. Ricziová, judecători,

grefier: doamna M. Zwozdziak‑Carbonne, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 11 aprilie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre(1)

1        Prin intermediul acțiunii sale formulate în temeiul articolului 263 TFUE, reclamanta, LG Chem, Ltd., solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/547 al Comisiei din 5 aprilie 2022 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de polimeri superabsorbanți originari din Republica Coreea (JO 2022, L 107, p. 27, denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care acesta i se aplică.

[omissis]

II.    Concluziile părților

23      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea regulamentului atacat, în măsura în care o privește;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

24      Comisia, susținută de BASF, de NSE și de Evonik, solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

III. În drept

25      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive. Primul motiv se întemeiază în esență pe faptul că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere, a încălcat articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază și a încălcat dreptul la apărare al reclamantei atunci când a analizat efectul importurilor din Republica Coreea asupra prețurilor. Al doilea motiv se întemeiază în esență pe faptul că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere și a încălcat articolul 3 alineatele (2), (5), (6) și (7) din regulamentul de bază, precum și obligația de motivare prin aceea că a analizat situația prejudiciului suferit de producătorii din Uniune în mod părtinitor și atribuind presupusul prejudiciu importurilor coreene în locul altor factori cunoscuți. Al treilea motiv se întemeiază în esență pe faptul că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere și a acționat cu încălcarea articolului 3 alineatul (3) și a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, precum și a dreptului la apărare al reclamantei prin stabilirea marjei de prejudiciu pe baza unui NCP simplificat, prin nefurnizarea unor rezumate neconfidențiale cu privire la calculul marjei de prejudiciu adecvate și prin neluarea în considerare a altor factori de prejudiciu cunoscuți în stabilirea marjei de prejudiciu. Al patrulea motiv se întemeiază în esență pe faptul că Comisia a efectuat examinarea cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și a dreptului la bună administrare.

[omissis]

C.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe erori vădite de apreciere, precum și pe încălcarea articolului 3 alineatul (3) și a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, precum și a dreptului la apărare prin stabilirea marjei de prejudiciu pe baza unui NCP simplificat, prin nefurnizarea unor rezumate neconfidențiale adecvate cu privire la calculul marjei de prejudiciu și prin neluarea în considerare a altor factori de prejudiciu cunoscuți în stabilirea marjei de prejudiciu

266    În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține în esență că marja de prejudiciu stabilită de Comisie în regulamentul atacat este incompatibilă cu articolul 3 alineatul (3) și cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și că Comisia i‑a încălcat dreptul la apărare. Recurenta dezvoltă două critici în susținerea acestui motiv.

[omissis]

268    În cadrul celei de a doua critici, reclamanta arată că, în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia ar fi trebuit să impună o taxă antidumping care să nu depășească ceea ce era necesar pentru a contracara efectele prejudiciabile ale importurilor în cauză și că această valoare nu ar trebui, așadar, să meargă până la a contracara efectele prejudiciabile cauzate de alți factori decât aceste importuri. Or, reclamanta apreciază că a demonstrat, prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, că existau alți factori de prejudiciu cunoscuți pe care Comisia ar fi trebuit să îi examineze. Potrivit reclamantei, întrucât calculele marjei de prejudiciu efectuate de Comisie nu țin seama de acești alți factori, este imposibil să se garanteze că valoarea taxei antidumping impuse nu contracarează și efecte prejudiciabile cauzate de alți factori decât importurile din Republica Coreea. Aceasta adaugă că, în cursul procedurii administrative, evaluase în mod prudent valoarea prejudiciului care ar fi trebuit să fie atribuit altor factori cunoscuți. În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia calculul subcotării prețurilor indicative nu ține seama, prin definiție, de efectele datorate altor cauze ale prejudiciului, reclamanta susține că acesta contrazice obligația de a nu atribui importurilor vizate efectele prejudiciabile datorate altor factori și că el este eronat, în măsura în care prețurile coreene sunt diminuate atât de efectele importurilor japoneze și turcești la prețuri scăzute, precum și de strategia NSE de eliminare a concurenței în materie de prețuri și de formula de calcul al prețurilor PSA, în timp ce costurile pentru industria Uniunii sunt exagerate de costurile de investiții ridicate.

269    Comisia, susținută de interveniente, contestă argumentele reclamantei. Comisia arată în esență că marja de prejudiciu, astfel cum a fost calculată în regulamentul atacat, ia în considerare numai diferența dintre prețurile de vânzare ale reclamantei și prețul indicativ ipotetic al industriei Uniunii. În opinia sa, marja de prejudiciu este, așadar, expresia taxei necesare pentru a elimina prejudiciul care decurge doar din importurile reclamantei.

270    Trebuie amintit mai întâi că articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază prevede că „valoarea taxei antidumping nu depășește marja de dumping stabilită, dar ar trebui să fie mai mică decât marja în cazul în care această taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei Uniunii” și că „articolul 7 alineatele (2a), (2b), (2c) și (2d) se aplică în consecință”.

271    Potrivit articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2018/825 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 (JO 2018, L 143, p. 1):

„Când marja de prejudiciu se calculează pe baza unui preț indicativ, profitul indicativ utilizat este stabilit ținând cont de factori precum nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara care face obiectul investigației, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi în întregime costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea, precum și inovarea și nivelul de profitabilitate de așteptat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu poate fi mai mică de 6 %.”

272    În plus, conform articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2018/825:

„La stabilirea prețului indicativ, costul efectiv de producție al industriei Uniunii, care rezultă din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora, la care Uniunea este parte, sau din convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM) enumerate în anexa Ia la prezentul regulament, este reflectat în mod corespunzător. În plus, sunt luate în considerare costurile viitoare care nu sunt acoperite de alineatul (2c) al prezentului articol, care rezultă din respectivele acorduri și convenții și care vor fi suportate de industria Uniunii în perioada de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2).”

273    Trebuie amintit în această privință că articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede „regula taxei celei mai mici”, și anume că valoarea taxei antidumping trebuie să fie mai mică decât marja de dumping stabilită în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei Uniunii. Această regulă are ca obiectiv să evite ca taxa antidumping impusă să depășească ceea ce este necesar pentru a elimina prejudiciul cauzat acestei industrii de importurile care fac obiectul unui dumping. O asemenea normă este justificată în raport cu natura și cu finalitatea taxelor antidumping, care nu constituie nici sancțiuni, nici măsuri compensatorii destinate reparării prejudiciilor suferite, ci măsuri de protecție împotriva concurenței neloiale rezultate din importuri care fac obiectul unui dumping. Aceste taxe nu urmăresc decât să împiedice sau să facă neinteresante din punct de vedere economic importurile care fac obiectul unui dumping și astfel să remedieze un dezechilibru pe piața națională, cauzat de acest dumping (a se vedea Hotărârea din 8 iunie 2023, Severstal și NLMK/Comisia, C‑747/21 P și C‑748/21 P, EU:C:2023:459, punctele 72 și 73 și jurisprudența citată).

274    În plus, deși articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază nu cuprinde nicio indicație pentru calculul concret al taxei antidumping și nu impune instituțiilor nicio metodologie specifică pentru a se asigura că taxa antidumping nu depășește ceea ce este necesar pentru a contracara efectele prejudiciabile ale importurilor produsului care face obiectul dumpingului, trebuie amintit că instituțiile menționate trebuie, în acest cadru, să țină seama de concluziile la care au ajuns la finalul analizelor de atribuire și de neatribuire efectuate în temeiul articolului 3 alineatele (6) și (7) din acest regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea ș.a./Consiliul, C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctele 161 și 163).

275    Pentru ca valoarea taxei antidumping, impusă potrivit articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, să nu depășească ceea ce este necesar pentru a contracara efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul dumpingului, este necesar ca ea să nu țină seama de efectele prejudiciabile cauzate de alți factori decât importurile respective. Cu alte cuvinte, trebuie ca instituțiile să țină seama, în vederea stabilirii acestei valori, de concluziile la care au ajuns în urma examinării privind stabilirea existenței unui prejudiciu, în sensul articolului 3 alineatele (6) și (7) din acest regulament. Această constatare este confirmată și de modul de redactare a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, care vizează „dumping[ul] care a cauzat un prejudiciu”. Astfel, termenul „prejudiciu” din cuprinsul acestui alineat trebuie înțeles în același mod, ca referindu‑se la prejudiciul care rezultă din dumping, altfel spus la prejudiciul cauzat exclusiv de importurile care fac obiectul dumpingului (Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea ș.a./Consiliul, C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctele 169 și 170; a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 decembrie 2020, Changmao Biochemical Engineering/Distillerie Bonollo ș.a., C‑461/18 P, EU:C:2020:979, punctul 65).

276    În ceea ce privește articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, trebuie arătat că acesta codifică în mare parte abordarea urmată în cadrul metodei așa‑numite de „subcotare a prețurilor indicative” pentru a stabili așa‑numita marjă „de prejudiciu” (a se vedea în acest sens Concluziile avocatului general Emiliou prezentate în cauzele conexate Severstal și Novolipetsk Steel/Comisia, C‑747/21 P și C‑748/21 P, EU:C:2023:20, punctele 33-35 și 57).

277    În conformitate cu această metodă, marja de prejudiciu se calculează prin compararea prețului importurilor care fac obiectul unui dumping cu prețul de vânzare indicativ al industriei din Uniune. Acest din urmă preț corespunde prețului pe care industria putea preconiza în mod rezonabil să îl practice pe piața Uniunii în absența acestor importuri. Pentru a stabili un astfel de preț ipotetic, se adaugă un profit indicativ la costul de producție al industriei din Uniune. Acest profit indicativ corespunde marjei de profit pe care industria din Uniune putea preconiza în mod rezonabil să o obțină în condiții normale de piață (Hotărârea din 8 iunie 2023, Severstal și NLMK/Comisia, C‑747/21 P și C‑748/21 P, EU:C:2023:459, punctul 74).

278    Curtea a statuat în esență că utilizarea acestei metode ține de marja de apreciere a Comisiei. Utilizarea unui preț indicativ în locul prețului real al vânzărilor industriei din Uniune pentru a stabili marja de prejudiciu permite să se țină seama de presiunea în scădere exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. Or, luarea în considerare a acestei presiuni contribuie la caracterul verosimil al rezultatelor obținute prin utilizarea acestei metode (Hotărârea din 8 iunie 2023, Severstal și NLMK/Comisia, C‑747/21 P și C‑748/21 P, EU:C:2023:459, punctul 77).

279    În sfârșit, articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază se aplică procedurilor inițiate începând cu 8 iunie 2018, astfel încât este aplicabil în speță.

280    În speță, Comisia a aplicat articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază și a calculat marja de prejudiciu pe baza unui preț indicativ.

281    Mai precis, Comisia a indicat, în secțiunea 5 din regulamentul atacat, că, din cauza volumului și a prețurilor lor, importurile din Republica Coreea cauzau un prejudiciu important industriei Uniunii, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. În cadrul analizei de la articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, deși a recunoscut că importurile din Turcia și din Japonia constituiau factori care au contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii, Comisia a concluzionat în esență că factorii menționați nu erau suficient de semnificativi pentru a atenua această legătură de cauzalitate.

282    În secțiunea 7 din regulamentul atacat, Comisia a analizat dacă o taxă inferioară marjei de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping, conform articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Comisia a considerat, în considerentul (378) al regulamentului atacat, că aceasta ar fi situația dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit rezonabil (cu alte cuvinte, un „profit indicativ”) prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

283    În considerentele (378)-(380), (383) și (384) ale regulamentului atacat, Comisia a explicat metodologia sa după cum urmează:

„(378) Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii. În cazul de față, prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție, inclusiv costurile care rezultă din acordurile multilaterale de mediu, din protocoalele acestora la care Uniunea este parte și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază, și să obțină un profit rezonabil («profit indicativ») prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(379) În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului indicativ, Comisia a luat în considerare nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara în cauză și nivelul de profitabilitate de așteptat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu trebuie să fie mai mică de 6 %.

(380) Comisia a stabilit un profit de bază care să acopere costurile totale în condiții normale de concurență. Pe parcursul întregii perioade examinate, industria Uniunii a înregistrat pierderi. Întrucât marja de profit a fost mai mică decât pragul minim de 6 % prevăzut la articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, aceasta a fost înlocuită cu o marjă de profit de 6 %.

[…]

(383) Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria Uniunii prin aplicarea marjei de profit indicativ de 6 % la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion din cursul perioadei de anchetă, efectuând apoi ajustările în temeiul articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază în funcție de tipul de produs.

(384) Ulterior, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza comparării în funcție de tipul de produs a prețului de import mediu ponderat al producătorilor‑exportatori incluși în eșantion din țara în cauză, astfel cum a fost stabilit pentru calculele privind subcotarea prețului, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața liberă a Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF [cost, asigurare și navlu] de import medie ponderată.”

284    Nivelul de eliminare a prejudiciului (marja de prejudiciu definitivă) a fost astfel stabilit la 34,4 % în ceea ce privește reclamanta [a se vedea considerentul (385) al regulamentului atacat].

285    În sfârșit, Comisia a precizat următoarele:

„(386) În urma comunicării constatărilor finale, [reclamanta] a susținut că stabilirea marjei de prejudiciu este afectată de aceeași eroare ca și calculele subcotării, iar considerentele acestora privind subcotarea se aplică mutatis mutandis. De asemenea, marja de prejudiciu ar trebui ajustată în funcție de impactul celorlalți factori prezentați de [reclamantă].

(387) Comisia a făcut referire la argumentele sale enunțate în considerentele (184)-(188), precum și la respingerea argumentelor [reclamantei] privind impactul importurilor din alte țări, formula prețului pentru PSA și investițiile industriei Uniunii, prezentate în secțiunile respective ale analizei legăturii de cauzalitate. Ca atare, aceste afirmații au fost respinse și în ceea ce privește stabilirea marjei de prejudiciu.”

[omissis]

288    În al doilea rând, reclamanta susține că metodologia utilizată de Comisie în regulamentul atacat nu era de natură să garanteze că valoarea taxei antidumping impuse nu a luat în considerare efectele prejudiciabile cauzate de alți factori decât importurile coreene, și anume, pe de o parte, formula de preț a PSA și impactul investițiilor realizate de industria Uniunii și, pe de altă parte, importurile din Turcia și din Japonia.

289    În primul rând, în ceea ce privește formula de preț a PSA și impactul investițiilor realizate de industria Uniunii, din examinarea primei critici din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv (a se vedea punctele 227-232 de mai sus) reiese că reclamanta nu a demonstrat că astfel de factori ar fi contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii. Prin urmare, reclamanta nu poate reproșa Comisiei că a omis să înlăture pretinsele efecte prejudiciabile ale factorilor menționați.

290    În al doilea rând, în ceea ce privește importurile din Turcia și din Japonia, trebuie să se observe că reclamanta nu a demonstrat că metodologia urmată de Comisie nu era potrivită pentru a stabili nivelul adecvat al taxei care să permită eliminarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. În această privință, trebuie subliniat că, prin faptul că s‑a asigurat că marja de prejudiciu exprimă doar diferența dintre prețul de import mediu ponderat și un preț indicativ al industriei Uniunii calculat conform articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, Comisia s‑a asigurat că nu atribuie importurilor care fac obiectul unui dumping prejudiciul cauzat de alți factori.

291    Astfel, după cum s‑a arătat la punctele 276-278 de mai sus, metoda de „subcotare a prețurilor indicative” urmată de Comisie în temeiul articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază se întemeiază pe utilizarea unui preț indicativ ipotetic al industriei Uniunii care, spre deosebire de prețurile reale de vânzare ale industriei Uniunii, nu este afectat de efectele celorlalți factori de prejudiciu recunoscuți de Comisie.

292    În această privință, reclamanta susține în înscrisurile sale prezentate Tribunalului, făcând trimitere la Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea ș.a./Consiliul (C‑236/17 P, EU:C:2019:258), că această metodă contrazice obligația, enunțată la punctul 169 din acea hotărâre, de a nu atribui importurilor vizate efectele prejudiciabile datorate altor factori. Cu toate acestea, reclamanta invocă Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea ș.a./Consiliul (C‑236/17 P, EU:C:2019:258), cu unicul scop de a dovedi existența unei asemenea obligații, fără însă a susține în mod concret și precis că acea hotărâre a repus în discuție recurgerea la metoda amintită în prezența altor factori de prejudiciu. De altfel, nu reiese nicidecum din hotărârea menționată că Curtea ar fi cenzurat recurgerea la metoda de „subcotare a prețurilor indicative”, codificată în prezent la articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru motivul că această metodă ar fi de natură să încalce regula potrivit căreia este necesar ca valoarea taxei antidumping să nu țină seama de efectele prejudiciabile cauzate de alți factori decât importurile care fac obiectul dumpingului.

293    Pe de altă parte, trebuie să se observe că, în cererea sa introductivă, reclamanta nu a contestat în mod concret și precis prețul de import mediu ponderat utilizat de Comisie pentru stabilirea subcotării prețurilor. În schimb, în memoriul său în replică, ea susține, pentru prima dată, că prețurile coreene sunt și ele diminuate ca efect al altor factori, precum, printre altele, importurile japoneze și turcești la prețuri scăzute. Trebuie să se constate că această afirmație este inadmisibilă, în măsura în care este invocată pentru prima dată în memoriul în replică. În orice caz, această afirmație, care, de altfel, nu a fost niciodată invocată pentru a contesta legătura de cauzalitate dintre importurile din Coreea și prejudiciul suferit de industria Uniunii, nu este însoțită de nicio explicație concretă și detaliată în memoriul în replică și nici nu este susținută de elemente de probă concrete cu privire la impactul acestor alți factori asupra prețurilor coreene.

294    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că reclamanta nu a dovedit că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere și a încălcat articolul 3 alineatul (3) sau articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază prin aplicarea metodei sale de calcul al marjei de prejudiciu și al nivelului taxei antidumping sau că Comisia i‑a încălcat dreptul la apărare.

295    În consecință, al treilea motiv trebuie respins în totalitate.

[omissis]

E.      Concluzie

341    Având în vedere considerațiile care precedă, se impune ca acțiunea să fie respinsă în totalitate.

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      LG Chem, Ltd. va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană, de BASF Antwerpen NV, de Nippon Shokubai Europe NV și de Evonik Superabsorber GmbH.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 martie 2025.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.

1      Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.