CELEX:62022TJ0494: Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 11 septembrie 2024.#NKO AO National Settlement Depository (NSD) împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea și menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația de motivare – Eroare de apreciere – Noțiunea de „sprijin material sau financiar [acordat] guvernului Federației Ruse” – Libertatea de a desfășura o activitate comercială – Dreptul de proprietate – Proporționalitate.#Cauza T-494/22.

–

cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 12 august 2022;

–

Ordonanța din 31 martie 2023, NSD/Consiliul (T‑494/22, nepublicată, EU:T:2023:196), și Ordonanța din 31 martie 2023, NSD/Consiliul (T‑494/22, nepublicată, EU:T:2023:197), prin care s‑au respins cererile de intervenție formulate de domnul A. Lipatov și de Maritime Bank JSC;

–

memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 25 aprilie 2023;

–

memoriul în adaptare depus de reclamantă la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2023,

1

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, NKO AO National Settlement Depository (NSD), solicită anularea, în primul rând, a Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 92) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 15, denumite în continuare împreună „actele inițiale”), în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/572 a Consiliului din 13 martie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 134) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/571 al Consiliului din 13 martie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 1, denumite în continuare împreună „actele de menținere din martie 2023”) și, în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/1767 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 104) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/1765 al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 3, denumite în continuare „actele de menținere din septembrie 2023”), în măsura în care toate aceste acte (denumite în continuare „actele atacate”) includ și mențin numele său pe listele anexate la actele menționate.

2

Reclamanta este o societate de drept rus care este depozitar autorizat ce furnizează servicii de arhivare și de custodie a titlurilor de valoare în calitate de depozitar central și care furnizează de asemenea servicii financiare, în special în calitate de organism de credit nebancar care dispune de o licență ce îi dă dreptul de a furniza servicii de decontare bancară.

3

Prezenta cauză se înscrie în contextul măsurilor restrictive decise de Uniunea Europeană în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

4

La 17 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).

5

În aceeași zi, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 TFUE, Regulamentul (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

6

La 25 februarie 2022, având în vedere gravitatea situației din Ucraina, Consiliul a adoptat, pe de o parte, Decizia (PESC) 2022/329 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 50, p. 1) și, pe de altă parte, Regulamentul (UE) 2022/330 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 51, p. 1), pentru a aduce amendamente printre altele criteriilor în temeiul cărora persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele pot fi vizate de măsurile restrictive în cauză.

7

Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Decizia 2014/145 astfel modificată (denumită în continuare „Decizia 2014/145 modificată”) prevede că:

„(1)   Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de către:

[…]

(2)   Niciun fond sau resursă economică nu se pune, în mod direct sau indirect, la dispoziția sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau organismelor enumerate în anexă.”

8

Modalitățile acestei înghețări de fonduri sunt definite la alineatele următoare ale articolului 2 din Decizia 2014/145 modificată.

9

Regulamentul nr. 269/2014, în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 2022/330 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 269/2014 modificat”), impune adoptarea măsurilor de înghețare a fondurilor și definește modalitățile acestei înghețări în termeni identici în esență cu cei ai Deciziei 2014/145 modificate. Astfel, articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(g) din acest regulament reia în esență articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(g) din decizia menționată.

10

La 3 iunie 2022, ținând seama de continuarea de către Federația Rusă a războiului său de agresiune împotriva Ucrainei, Consiliul a adoptat actele inițiale prin care a adăugat numele reclamantei pe listele persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor măsuri restrictive care figurează în anexa la Decizia 2014/145 modificată și în anexa I la Regulamentul nr. 269/2014 modificat (denumite în continuare „listele în litigiu”).

11

Motivele includerii numelui reclamantei pe listele în litigiu sunt următoarele:

„[Reclamanta] este o instituție financiară nebancară rusă și depozitarul central de titluri de valoare din Rusia. Este cel mai mare depozitar de titluri de valoare din Rusia prin valoarea de piață a capitalurilor proprii și a titlurilor de creanță păstrate în custodie și singurul care are acces la sistemul financiar internațional.

[Reclamanta] [e]ste recunoscută ca instituție financiară rusă de importanță sistemică de către guvern și Banca Centrală a Rusiei. Joacă un rol esențial în funcționarea sistemului financiar al Rusiei și în conectarea acestuia la sistemul financiar internațional, permițând astfel în mod direct și indirect guvernului rus să își desfășoare activitățile, politicile și resursele.

[Reclamanta] [e]ste deținută aproape în totalitate de Bursa de la Moscova, care are misiunea de a furniza un acces exhaustiv la piețele financiare ruse. La rândul său, Bursa de la Moscova, prin rolul pe care îl are și prin acționarii săi, se află în mare parte sub controlul guvernului rus. Prin urmare, [reclamanta] este o entitate sau un organism care sprijină, material sau financiar, guvernul Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeei și de destabilizarea Ucrainei.”

12

Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 3 iunie 2022 (JO 2022, C 219 I, p. 1) un aviz în atenția persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute în actele inițiale. În acest aviz se preciza printre altele că persoanele în cauză pot transmite Consiliului o cerere însoțită de documente justificative, solicitând reanalizarea deciziei pe baza căreia numele lor au fost incluse pe listele în litigiu.

13

Printr‑o scrisoare din 4 august 2022, reclamanta a solicitat Consiliului să furnizeze motivarea și elementele de probă care justificau includerea sa pe listele în litigiu.

14

La 10 august 2022, Consiliul a comunicat reclamantei dosarul WK 7236/2022/EXT 1 (denumit în continuare „primul dosar probatoriu”), pe care și‑a întemeiat decizia.

15

La 14 septembrie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/1530 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 239, p. 149) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 239, p. 1). Din Decizia 2022/1530 rezultă că Decizia 2014/145 se aplică până la 15 martie 2023 și că măsurile restrictive individuale aplicabile reclamantei sunt astfel prelungite, numele acesteia fiind menținut pe listele în litigiu pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 11 de mai sus.

16

Printr‑o scrisoare din 22 decembrie 2022, Consiliul a informat‑o pe reclamantă că intenționează să mențină măsurile restrictive luate în privința sa, i‑a comunicat dosarul WK 17708/2022 INIT (denumit în continuare „al doilea dosar probatoriu”) și a invitat‑o să îi transmită observațiile sale cel târziu la 12 ianuarie 2023.

17

La 13 martie 2023, Consiliul a adoptat actele de menținere din martie 2023. Din Decizia 2023/572 rezultă că Decizia 2014/145 se aplică până la 15 septembrie 2023 și că măsurile restrictive individuale aplicabile reclamantei sunt astfel prelungite, numele acesteia fiind menținut pe listele în litigiu pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 11 de mai sus.

18

Printr‑o scrisoare din 14 martie 2023, Consiliul a informat‑o pe reclamantă cu privire la decizia sa de a menține includerea sa pe listele în litigiu și a invitat‑o să îi transmită observațiile sale cel târziu la 1 iunie 2023.

19

Printr‑o scrisoare din 10 iulie 2023, Consiliul a informat‑o pe reclamantă că intenționează să mențină măsurile restrictive luate în privința sa, i‑a comunicat dosarul WK 7807/2023 REV2 (denumit în continuare „al treilea dosar probatoriu”) și a invitat‑o să îi transmită observațiile sale cel târziu la 25 iulie 2023.

20

La 13 septembrie 2023, Consiliul a adoptat actele de menținere din septembrie 2023. Din Decizia 2023/1767 rezultă că Decizia 2014/145 se aplică până la 15 martie 2024 și că măsurile restrictive individuale aplicabile reclamantei sunt astfel prelungite, numele acesteia fiind menținut pe listele în litigiu pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 11 de mai sus.

21

Reclamanta solicită Tribunalului:

22

Consiliul, susținut de Comisia Europeană, solicită Tribunalului:

23

Înainte de a examina temeinicia motivelor invocate de reclamantă, trebuie analizată admisibilitatea acțiunii în măsura în care se referă la Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765.

24

În observațiile sale cu privire la al doilea memoriu în adaptarea cererii introductive, Comisia susține că acesta este vădit inadmisibil în măsura în care are ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Potrivit Comisiei, regulamentul de punere în aplicare menționat nu înlocuiește și nu modifică actele atacate în ceea ce o privește pe reclamantă.

25

Reclamanta susține că al doilea memoriu în adaptarea concluziilor este admisibil, în măsura în care are ca obiect anularea în ceea ce o privește a Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765.

26

În această privință, trebuie amintit că articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că, atunci când un act a cărui anulare este solicitată este înlocuit sau modificat printr‑un alt act având același obiect, reclamantul poate, înainte de închiderea fazei orale a procedurii sau înainte de decizia Tribunalului de a se pronunța fără parcurgerea fazei orale a procedurii, să își adapteze cererea introductivă pentru a ține cont de acest element nou.

27

Aprecierea admisibilității acțiunii formulate împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765 trebuie efectuată în lumina obligației Consiliului de a realiza o reexaminare periodică a listei din anexa I la Regulamentul nr. 269/2014, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din același regulament. În această privință, este necesar să se arate că regulamentele de punere în aplicare adoptate în urma unor reexaminări, inclusiv Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765, menționează numai modificările și eliminările din listele în litigiu în urma acestei reexaminări, astfel încât, în temeiul acestor regulamente de punere în aplicare, includerile care nu au fost modificate sau eliminate sunt prelungite (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 aprilie 2021, Sharif/Consiliul, T‑540/19, nepublicată, EU:T:2021:220, punctul 48).

28

Potrivit jurisprudenței, chiar și atunci când persoana în cauză nu este menționată de un act ulterior de modificare a listei pe care a fost inclus numele său și chiar dacă acest act ulterior nu modifică motivele pentru care numele acestei persoane a fost inițial inclus, un asemenea act trebuie înțeles ca reprezentând o manifestare a voinței Consiliului de a menține numele persoanei în cauză pe lista respectivă, cu consecința menținerii înghețării fondurilor sale, dat fiind că Consiliul are obligația de a efectua o examinare periodică a acestei liste (a se vedea Hotărârea din 8 iulie 2020, Neda Industrial Group/Consiliul, T‑490/18, nepublicată, EU:T:2020:318, punctul 52 și jurisprudența citată).

29

În plus, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 269/2014, în cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul trebuie să își reexamineze decizia de a include o persoană pe listele în litigiu. În speță, prin scrisoarea din 15 septembrie 2023, Consiliul a informat reclamanta că, în urma cererii sale din 25 iulie 2023 prin care solicita reexaminarea includerii sale pe listele în litigiu, a decis să mențină măsurile restrictive luate în privința sa prin adoptarea Deciziei 2023/1767 și a Regulamentului nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765. Prin urmare, este necesar să se considere că atât Decizia 2023/1767, cât și Regulamentul de punere în aplicare 2023/1765 rezultă dintr‑o reexaminare a situației reclamantei.

30

În plus, deși este adevărat că motivele includerii reclamantei pe listele în litigiu nu au fost modificate în actele de menținere din septembrie 2023, trebuie să se constate însă că acestea se întemeiază pe probe suplimentare prezentate de Consiliu în al treilea dosar probatoriu.

31

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se concluzioneze că prezenta acțiune este admisibilă în măsura în care urmărește să obțină anularea Regulamentului de punere în aplicare 2023/1765 în ceea ce o privește pe reclamantă.

32

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă patru motive, întemeiate, primul, pe o încălcare a obligației de motivare, al doilea, pe o eroare vădită de apreciere, al treilea, pe o încălcare disproporționată a drepturilor fundamentale și, al patrulea, pe insuficiența probelor.

33

Reclamanta susține că motivarea actelor atacate nu este conformă cu cerințele stabilite de jurisprudența referitoare la articolul 296 TFUE. În opinia sa, Consiliul s‑a limitat să reformuleze criteriul de includere în temeiul căruia numele său a fost inclus pe listele în litigiu. În plus, ea consideră că actele atacate nu conțin elemente precise și concrete, nu indică nici momentul, nici împrejurările ajutorului acordat guvernului rus pentru a permite acestuia din urmă să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele și nu menționează o operațiune specifică. În plus, potrivit reclamantei, motivul potrivit căruia aceasta este indirect sub controlul guvernului rus este eronat.

34

Pe de altă parte, reclamanta reproșează Consiliului că nu a expus motivele pentru care măsurile restrictive luate în privința sa implică o înghețare a activelor clienților săi.

35

Consiliul, susținut de Comisie, contestă această argumentație.

36

Trebuie amintit că obligația de a motiva un act cauzator de prejudicii, care constituie un corolar al principiului respectării dreptului la apărare, are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a ști dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu care permite contestarea validității sale în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, să dea acesteia din urmă posibilitatea să își exercite controlul asupra legalității actului respectiv (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 49).

37

Motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care a fost adoptat. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul acestui act, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul menționat. În special, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente și nici ca ea să răspundă în mod detaliat la considerațiile formulate de persoana interesată cu prilejul consultării sale înainte de adoptarea aceluiași act, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctele 53 și 54; a se vedea de asemenea Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK, C‑46/19 P, EU:C:2021:316, punctul 48 și jurisprudența citată).

38

În plus, gradul de precizie a motivării unui act trebuie să fie proporțional cu posibilitățile materiale și cu condițiile tehnice și de timp în care acesta trebuie adoptat (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 104 și jurisprudența citată).

39

În plus, jurisprudența a precizat că motivarea unui act al Consiliului prin care se impune o măsură restrictivă trebuie să identifice nu numai temeiul juridic al acestei măsuri, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că persoana interesată trebuie să facă obiectul unei asemenea măsuri (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 105 și jurisprudența citată).

40

În speță, atât actele inițiale, cât și actele de menținere din martie 2023 și din septembrie 2023 precizează contextul, în cadrul considerentelor lor respective, și temeiurile juridice în care au fost adoptate. În special, din preambulurile actelor atacate reiese că gravitatea situației din Ucraina, precum și continuarea acțiunilor care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența acestei țări justifică includerea persoanelor desemnate pe listele în litigiu, precum și menținerea lor pe listele menționate.

41

În plus, prezentarea împrejurărilor de fapt, astfel cum a fost amintită la punctul 11 de mai sus, constituie o motivare suficient de clară și de precisă pentru a‑i permite reclamantei să înțeleagă motivele pentru care numele său a fost inclus și ulterior a fost menținut pe listele în litigiu, iar Tribunalului să își exercite controlul. Contrar celor susținute de reclamantă, din actele atacate reiese că acestea nu se limitează la o reformulare a criteriului de includere prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Decizia 2014/145 modificată. Mai precis, motivele includerii precizează că reclamanta este principalul depozitar de titluri de valoare din Rusia, că dispune de acces la sistemul financiar internațional și că este recunoscută ca instituție financiară de importanță sistemică care joacă un rol esențial în funcționarea sistemului financiar rus, astfel încât permite în mod direct sau indirect guvernului rus să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele. Pe de altă parte, motivele includerii menționează de asemenea faptul că reclamanta este sub controlul guvernului rus.

42

În plus, din moment ce nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente și nici ca ea să răspundă în mod detaliat la considerațiile formulate de persoana interesată cu prilejul consultării sale înainte de adoptarea actului, argumentul potrivit căruia actele atacate nu identifică momentul și nici împrejurările ajutorului acordat guvernului și nu menționează o operațiune specifică nu poate fi admis.

43

În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că prezentarea motivelor includerii ar fi eronată în măsura în care se menționează că reclamanta este indirect sub controlul guvernului rus, trebuie amintit că obligația de motivare a unui act constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivelor, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unui act constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază acest act. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, ele afectează legalitatea pe fond a actului respectiv, dar nu motivarea acestuia, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul, T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctul 96, și Hotărârea din 22 iunie 2022, Haswani/Consiliul, T‑479/21, nepublicată, EU:T:2022:383, punctul 57). Rezultă că argumentul reclamantei trebuie respins.

44

În ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că Consiliul nu a prezentat motivele pentru care măsurile restrictive în cauză implicau o înghețare a activelor clienților săi și pe faptul că ar fi trebuit să îi identifice pe toți cei care, printre aceștia din urmă, erau afectați de măsurile menționate, precum și să verifice dacă fiecare dintre aceștia îndeplinea în mod individual condițiile prevăzute de criteriile de includere, este necesar să se precizeze că, după cum arată Consiliul, obligația de motivare nu implică obligația de a prezenta toate consecințele adoptării actului atacat asupra altor persoane și nici nu obligă Consiliul să identifice toate persoanele care susceptibile să fie afectate indirect de măsurile restrictive care o vizează pe reclamantă.

45

Prin urmare, se impune respingerea primului motiv.

46

Trebuie să se arate că argumentația în susținerea celui de al patrulea motiv se limitează în esență să susțină că motivele includerii nu se bazează pe probe suficiente. Întrucât examinarea erorii de apreciere implică verificarea caracterului suficient al temeiului de fapt al Consiliului, al patrulea motiv trebuie analizat împreună cu al doilea motiv, care este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

47

Al doilea motiv cuprinde trei aspecte, întemeiate, primul, pe o eroare vădită de apreciere în măsura în care se constată că reclamanta este o instituție importantă pentru sistemul financiar rus care permite guvernului rus să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele, al doilea, pe o eroare vădită de apreciere în măsura în care se constată că reclamanta este sub controlul guvernului menționat și, al treilea, pe o eroare vădită de apreciere întrucât Consiliul nu a stabilit existența unei legături suficiente între reclamantă și guvernul rus.

48

În primul rând, este necesar să se arate că al doilea motiv invocat de reclamantă trebuie considerat ca fiind întemeiat pe o eroare de apreciere, iar nu pe o eroare vădită de apreciere. Astfel, deși este adevărat că Consiliul dispune de o anumită putere de apreciere pentru a stabili, de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite criteriile juridice pe care se întemeiază măsurile restrictive în cauză, nu este mai puțin adevărat că instanțele Uniunii trebuie să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 121 și jurisprudența citată).

49

Efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) impune în special ca instanța Uniunii să se asigure că decizia prin care au fost adoptate sau menținute măsuri restrictive, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana sau entitatea în cauză, are un temei de fapt suficient de solid. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea aceleiași decizii, sunt întemeiate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119, și Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 62).

50

O asemenea apreciere trebuie efectuată prin examinarea elementelor de probă și a informațiilor nu în mod izolat, ci în contextul în care se înscriu acestea. Astfel, Consiliul îndeplinește sarcina probei care îi incumbă dacă prezintă în fața instanței Uniunii o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care să permită stabilirea existenței unei legături suficiente între persoana sau entitatea căreia i s‑a aplicat o măsură de înghețare a fondurilor și regimul sau în general situațiile combătute (a se vedea Hotărârea din 20 iulie 2017, Badica și Kardiam/Consiliul, T‑619/15, EU:T:2017:532, punctul 99 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctele 63 și 66).

51

În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau a entității în cauză, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate. În acest scop, Consiliul nu este obligat să prezinte instanței Uniunii toate informațiile și toate elementele de probă inerente motivelor invocate în actul a cărui anulare se solicită. Se impune ca informațiile sau elementele pe care le prezintă să susțină motivele reținute împotriva persoanei sau a entității în cauză (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 121 și 122, și Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian, C‑280/12 P, EU:C:2013:775, punctele 66 și 67; a se vedea de asemenea Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul, T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317, punctul 73 și jurisprudența citată).

52

În această ipoteză, revine instanței Uniunii sarcina de a verifica exactitatea materială a faptelor invocate prin prisma acestor informații sau elemente și de a aprecia forța probantă a acestora din urmă în funcție de împrejurările speței și în lumina eventualelor observații prezentate în special de persoana sau de entitatea în cauză în legătură cu acestea (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 124).

53

În ceea ce privește mai precis controlul legalității exercitat asupra actelor de menținere a numelui persoanei în cauză pe listele în litigiu, trebuie amintit că măsurile restrictive au o natură conservatorie și, prin definiție, provizorie, iar validitatea lor este întotdeauna condiționată de continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea lor, precum și de necesitatea menținerii lor în vederea realizării obiectivului care le este asociat. Astfel, cu ocazia reexaminării periodice a acestor măsuri, Consiliul trebuie să efectueze o apreciere actualizată a situației și să întocmească un bilanț al impactului unor asemenea măsuri, pentru a stabili dacă acestea au permis îndeplinirea obiectivelor urmărite prin includerea inițială a numelor persoanelor și ale entităților în cauză pe listele în litigiu sau dacă este în continuare posibil să se deducă aceeași concluzie în ceea ce privește persoanele și entitățile menționate (a se vedea Hotărârea din 27 aprilie 2022, Ilunga Luyoyo/Consiliul, T‑108/21, EU:T:2022:253, punctul 55 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 67).

54

Rezultă că, pentru a justifica menținerea numelui unei persoane pe listele persoanelor și entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive, nu este interzis Consiliului să se întemeieze pe aceleași elemente de probă care au justificat includerea inițială, reincluderea sau menținerea anterioară a numelui acestei persoane pe lista menționată, în măsura în care, pe de o parte, motivele includerii au rămas neschimbate și, pe de altă parte, contextul nu a evoluat astfel încât aceste elemente de probă să fi devenit caduce (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 septembrie 2020, Kaddour/Consiliul, T‑510/18, EU:T:2020:436, punctul 99). În acest sens, evoluția contextului include luarea în considerare, pe de o parte, a situației din țara pentru care a fost instituit sistemul de măsuri restrictive, precum și a situației specifice a persoanei în cauză (Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 78; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 23 septembrie 2020, Kaddour/Consiliul, T‑510/18, EU:T:2020:436, punctul 101) și, pe de altă parte, a ansamblului împrejurărilor relevante și în special a realizării obiectivelor vizate de măsurile restrictive (Hotărârea din 27 aprilie 2022, Ilunga Luyoyo/Consiliul, T‑108/21, EU:T:2022:253, punctul 56; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul, T‑163/18, EU:T:2020:57, punctele 82–84 și jurisprudența citată).

55

În al doilea rând, trebuie arătat că numele reclamantei a fost inclus pe listele în litigiu în temeiul criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Decizia 2014/145 modificată, care vizează printre altele persoanele juridice, entitățile sau organismele care sprijină, cu resurse materiale sau financiare, guvernul Federației Ruse (denumit în continuare „criteriul sprijinului material sau financiar acordat guvernului”).

56

Finalitatea urmărită de măsurile restrictive este de a exercita o presiune maximă asupra autorităților ruse, pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei, precum și agresiunii militare împotriva acestei țări (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 163 și jurisprudența citată), în special prin creșterea costului acțiunilor Federației Ruse menite să submineze integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2018, Rosneft și alții/Consiliul, T‑715/14, nepublicată, EU:T:2018:544, punctul 157).

57

Trebuie precizat faptul că criteriul sprijinului material sau financiar acordat guvernului nu impune ca persoanele sau entitățile în cauză să acorde un sprijin care să fie direct sau indirect legat de anexarea Crimeei sau de destabilizarea Ucrainei. Astfel, sprijinul material sau financiar în sensul acestui criteriu trebuie înțeles ca orice sprijin care, prin importanța sa cantitativă sau calitativă, este susceptibil să furnizeze guvernului menționat resurse sau facilități de ordin material sau financiar care să îi permită să își continue acțiunile de destabilizare a Ucrainei (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 aprilie 2016, Central Bank of Iran/Consiliul, C‑266/15 P, EU:C:2016:208, punctul 44).

58

În lumina acestor principii trebuie să se verifice dacă Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a decis să includă și apoi să mențină numele reclamantei pe listele în litigiu în temeiul criteriului sprijinului material sau financiar acordat guvernului.

59

În speță, pentru a justifica includerea și menținerea numelui reclamantei pe listele în litigiu, Consiliul a prezentat trei dosare probatorii.

60

Pentru a justifica includerea inițială a reclamantei pe listele în litigiu, Consiliul a furnizat primul dosar probatoriu care cuprindea informații accesibile publicului, și anume linkuri către site‑uri internet, capturi de ecran și articole de informare. Este vorba printre altele despre următoarele elemente:

61

Pentru a justifica menținerea includerii reclamantei pe listele în litigiu pe baza actelor de menținere din martie 2023, Consiliul s‑a întemeiat de asemenea pe elementele de probă furnizate în al doilea dosar probatoriu care conține informații accesibile publicului, și anume linkuri către site‑uri internet, capturi de ecran și articole de informare. Este vorba printre altele despre următoarele elemente:

62

În speță, întrucât motivele includerii și menținerii reclamantei pe listele în litigiu au rămas neschimbate, nu este necesar să se facă distincție între, pe de o parte, actele inițiale și, pe de altă parte, actele de menținere din martie 2023 și din septembrie 2023, din moment ce verificarea informațiilor care figurează în expunerea de motive, precum și în elementele de probă, care figurează în dosarele probatorii, privește în esență aceleași împrejurări de fapt.

63

În ședință, reclamanta a susținut că probele prezentate de Consiliu, anexate la memoriul în apărare și la duplică, trebuie declarate inadmisibile.

64

În primul rând, în ceea ce privește probele anexate la memoriul în duplică, reclamanta susține că acestea au fost depuse tardiv, cu încălcarea articolului 85 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

65

În această privință, trebuie amintit că articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că probele se depun și se propun în cadrul primului schimb de memorii. Alineatul (2) al acestui articol adaugă că părțile principale mai pot depune sau propune probe în sprijinul argumentației lor atât în cadrul replicii, cât și al duplicii, cu condiția ca întârzierea în depunerea sau propunerea acestora să fie justificată.

66

În plus, articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul de procedură trebuie interpretat în lumina articolului 92 alineatul (7) din regulamentul menționat, care prevede în mod expres că proba contrară și completarea probatoriului solicitat sunt admisibile. În consecință, astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, proba contrară și completarea probatoriului solicitat furnizate ca urmare a unei probe contrare a părții adverse nu sunt vizate de norma de decădere prevăzută la articolul 85 alineatul (2) din acest regulament (Hotărârea din 18 septembrie 2017, Uganda Commercial Impex/Consiliul, T‑107/15 și T‑347/15, nepublicată, EU:T:2017:628, punctul 72, și Hotărârea din 13 septembrie 2023, ITD și Danske Fragtmænd/Comisia, T‑525/20, EU:T:2023:542, punctul 78).

67

În speță, din memoriul în duplică reiese că anexele D.1-D.6 la memoriul menționat constituie probe referitoare la importanța depozitarilor centrali de titluri de valoare (denumiți în continuare „DCT”) și a reclamantei în buna funcționare a sistemului financiar. Este necesar să se arate că aceste probe au fost depuse de Consiliu pentru a răspunde la argumentele reclamantei din replică prin care se urmărea contestarea fiabilității elementelor furnizate în memoriul în apărare.

68

Anexa D.7 la memoriul în duplică, referitoare la sistemele de plată de importanță sistemică, a fost depusă de Consiliu pentru a răspunde la argumentul din memoriul în replică prin care reclamanta contestă că a favorizat guvernul rus în calitatea sa de operator al unui sistem de plată de importanță sistemică.

69

Anexele D.8 și D.9 la memoriul în duplică, referitoare la Banca Centrală a Federației Ruse, urmăresc să răspundă la argumentele din memoriul în replică potrivit cărora această instituție financiară ar fi independentă de autoritățile federale ruse. Anexa D.10 la memoriul în duplică, care se raportează la banca rusă Sberbank, a fost depusă pentru a răspunde la argumentația din memoriul în replică prin care se invocă independența acestei instituții financiare față de guvernul rus. Anexele D.11 și D.12 la memoriul în duplică, care privesc VEB.RF, urmăresc să răspundă la argumentația din memoriul în replică prin care se susține că această instituție financiară își administrează activele în mod independent.

70

Astfel, trebuie să se considere că anexele la memoriul în duplică, întrucât au ca scop respingerea argumentelor sau a elementelor de probă prezentate de reclamantă în memoriul în replică, constituie o probă contrară în sensul articolului 92 alineatul (7) din Regulamentul de procedură.

71

Prin urmare, anexele la memoriul în duplică sunt admisibile.

72

În al doilea rând, reclamanta susține că Tribunalul nu poate lua în considerare probele anexate la memoriul în apărare și la memoriul în duplică pentru motivul că acestea nu figurau în primul dosar probatoriu.

73

Potrivit unei jurisprudențe constante, legalitatea unui act al Uniunii trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului (Hotărârea din 3 septembrie 2015, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Comisia, C‑398/13 P, EU:C:2015:535, punctul 22, și Hotărârea din 8 martie 2023, Prigozhina/Consiliul, T‑212/22, nepublicată, EU:T:2023:104, punctul 80).

74

Trebuie amintit de asemenea că, în ceea ce privește în special contenciosul măsurilor restrictive, controlul legalității pe fond care revine Tribunalului trebuie efectuat nu numai în lumina elementelor care figurează în expunerile de motive ale actelor în litigiu, ci și a celor pe care Consiliul le furnizează în caz de contestare Tribunalului pentru a stabili temeinicia faptelor invocate în aceste expuneri (Hotărârea din 22 aprilie 2021, Consiliul/PKK, C‑46/19 P, EU:C:2021:316, punctul 64).

75

Este adevărat că, după cum arată reclamanta, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul (T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317), Tribunalul a statuat că Consiliul trebuia să dispună de elemente pentru a stabili temeinicia faptelor invocate în expunerea de motive la momentul adoptării actelor în litigiu (punctul 52 din această hotărâre). Cu toate acestea, procedând astfel, Tribunalul nu a intenționat să excludă orice posibilitate de a lua în considerare, cu ocazia controlului său de legalitate a actelor atacate, probe suplimentare care nu figurau în dosarul probatoriu și care sunt depuse pentru a confirma temeinicia faptelor invocate în motivele includerii, din moment ce, pe de o parte, aceste probe confirmă elemente de care dispunea Consiliul și, pe de altă parte, probele menționate se raportează la fapte anterioare adoptării actelor atacate în cauză.

76

În speță, în ceea ce privește anexele B.1-B.6 la memoriul în apărare, și anume elemente de natură biografică referitoare la anumiți membri ai consiliului de administrație al MOEX, trebuie arătat că mai multe elemente se referă la personalități care nu erau membre ale consiliului de administrație în exercițiu la momentul adoptării actelor inițiale. În consecință, probele depuse în anexele B.1-B.6 la memoriul în apărare nu pot fi luate în considerare pentru a verifica temeinicia actelor inițiale.

77

În ceea ce privește anexele la memoriul în duplică, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 67-69 de mai sus, acestea nu au fost depuse de Consiliu pentru a susține temeinicia faptelor invocate în motivele includerii, ci pentru a răspunde la argumentele prezentate de reclamantă în memoriul său în replică. Din moment ce nu este vorba despre probe depuse pentru a susține temeinicia faptelor expuse în motivele includerii, principiile enunțate la punctele 73-75 de mai sus nu sunt aplicabile. Astfel, în speță probele depuse în stadiul memoriului în duplică pot fi luate în considerare de Tribunal pentru a controla temeinicia susținerilor reclamantei.

78

Reclamanta susține că afirmația potrivit căreia ar fi singurul depozitar de titluri de valoare din Rusia care are acces la sistemul financiar internațional este eronată, în măsura în care alți depozitari din Rusia ar deține conturi de titluri de valoare la DCT internaționali.

79

Reclamanta arată că, în calitate de DCT în sensul dreptului rus, ea constituie o parte a lanțului internațional de operațiuni cu titluri de valoare și participă la exploatarea, la custodia, la decontarea și la plățile referitoare la diverse titluri de valoare. Aceasta susține că cea mai mare parte a activităților sale în calitate de DCT sunt destinate actorilor privați de pe piață, iar nu guvernului rus. În ceea ce privește obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor din Rusia, aceasta susține că nu este decât una dintre numeroasele instituții financiare care participă la emisiunile de obligațiuni. În plus, reclamanta precizează că, în calitate de DCT, acționează numai în numele și la ordinul clienților și că nu își plasează propriile active în conturile deschise la DCT străini, care nu sunt deținute de ea decât cu titlu fiduciar în numele clienților săi. Reclamanta susține de asemenea că, în calitate de DCT, relațiile sale cu entități care au legături cu guvernul rus sunt relații comerciale în condiții de concurență deplină care nu se disting de cele cu ceilalți clienți ai săi din sectorul public și din cel privat. Prin urmare, aceasta contestă faptul că relațiile sale cu entitățile care au legătură cu guvernul rus sunt considerate sprijin material sau financiar acordat guvernului menționat. Pe de altă parte, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei, reclamanta susține că Ministerul Finanțelor din Rusia poate emite obligațiuni fără a recurge la serviciile sale.

80

În plus, reclamanta contestă importanța sistemului de plată pe care îl exploatează și, în orice caz, consideră că Consiliul nu a dovedit că faptul de a exploata un sistem de plată de importanță națională și sistemică presupune că permite guvernului rus să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele. În această privință, reclamanta susține că, în calitatea sa de administrator al unui sistem de plată, relațiile sale cu entitățile care au legături cu guvernul rus se desfășoară în condiții de concurență deplină, astfel încât furnizarea de servicii în această calitate nu echivalează cu un sprijin material sau financiar acordat guvernului menționat. Pe de altă parte, reclamanta arată că obiectivul de a submina funcționarea economiei ruse nu a fost atins, în măsura în care există numeroase alte sisteme de plată importante capabile să îndeplinească aceleași funcții.

81

Consiliul, susținut de Comisie, contestă această argumentație.

82

În primul rând, trebuie să se verifice dacă Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că reclamanta este o instituție financiară de importanță sistemică care joacă un rol esențial în funcționarea sistemului financiar rus.

83

În această privință, potrivit înscrisului nr. 1 din primul dosar probatoriu, reclamanta este considerată „o componentă esențială a infrastructurii financiare ruse”. Din înscrisul nr. 2 din același dosar reiese că Banca Centrală a Federației Ruse consideră că reclamanta constituie „o infrastructură a pieței financiare de importanță sistemică: un depozitar central de titluri de valoare de importanță sistemică, un depozitar de decontare, un registru comercial de tranzacții și un registru de tranzacții financiare”. În plus, în înscrisul nr. 2 din primul dosar probatoriu se precizează că sistemul de plată exploatat de reclamantă are o importanță sistemică și națională. Acest element de probă evidențiază de asemenea legătura reclamantei cu sistemul financiar internațional, dat fiind că aceasta este prezentată ca deținând conturi de titluri de valoare la alți DCT și la DCT internaționali din opt țări, conturi la bănci depozitare străine, precum și conturi de corespondent la mari bănci străine și ruse. În plus, potrivit înscrisului nr. 2 din primul dosar probatoriu, în anul 2020, valoarea activelor ale căror titluri erau în custodia reclamantei atinsese 63,6 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 636 de miliarde de euro).

84

Este necesar să se arate că înscrisul nr. 7 din primul dosar probatoriu evidențiază de asemenea legătura reclamantei cu sistemul financiar internațional, iar înscrisul nr. 8 din acest dosar confirmă importanța activelor ale căror titluri sunt în custodia reclamantei, care atinseseră în al doilea trimestru 2020 o sumă de 69,5 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 695 de miliarde de euro).

85

Astfel, trebuie să se constate că Consiliul dispunea, încă de la adoptarea actelor inițiale, de un temei de fapt suficient pentru a considera că reclamanta era o instituție financiară importantă pentru sistemul financiar rus care avea legături cu sistemul financiar internațional.

86

Pe de altă parte, înscrisul nr. 3 din al doilea dosar probatoriu confirmă, în stadiul adoptării actelor de menținere din martie 2023 și din septembrie 2023, importanța reclamantei pentru sistemul financiar rus, dat fiind că este descrisă ca având o „importanță critică” în calitate de DCT și ca având un „rol excepțional pe piața rusă a serviciilor financiare pentru a asigura buna funcționare a infrastructurii pieței”.

87

Argumentele reclamantelor nu sunt de natură să repună în discuție această concluzie.

88

Primo, reclamanta contestă importanța DCT în sistemul financiar și legăturile acestora cu guvernele. Or, din precizările aduse de Consiliu în memoriile sale și de Comisie în ședință reiese că DCT sunt considerate entități de importanță sistemică care sunt esențiale în special pentru punerea în aplicare eficientă a politicii monetare, pentru credibilitatea unui program de gestiune a datoriei publice, pentru gestiunea garanțiilor, precum și pentru securitatea și eficiența piețelor de titluri de valoare. Susținerile reclamantei sunt contrazise nu numai de documentele de lucru ale Fondului Monetar Internațional (anexa D.1 la memoriul în duplică), ci și de informațiile provenite de la Bundesbank (Banca Federală a Germaniei) (anexa D.3 la memoriul în duplică) sau de la Banka Slovenije (Banca Centrală a Sloveniei) (anexa D.4 la memoriul în duplică). Trebuie să se constate că reclamanta nu a prezentat niciun element de natură să repună în discuție fiabilitatea acestor informații.

89

Secundo, în ceea ce privește argumentația reclamantei prin care se urmărește contestarea importanței sistemului de plată pe care îl exploatează, trebuie arătat că aceasta din urmă nu a prezentat niciun element de probă care să permită susținerea afirmației sale potrivit căreia în esență sistemul său de plată a fost recunoscut ca fiind de importanță sistemică numai pentru faptul că se ocupă cu operațiuni de plată efectuate în cadrul unui comerț organizat. Astfel, după cum arată în mod întemeiat Consiliul, articolul 22 alineatul 1 din Legea federală rusă nr. 161-FZ din 27 iunie 2011 privind sistemul național de plată, furnizat de reclamantă, enunță criteriile pentru desemnarea unui sistem de plată ca fiind de importanță sistemică, dar nu precizează faptul că reclamanta este desemnată ca atare pe baza criteriului referitor la prelucrarea tranzacțiilor efectuate în cadrul comerțului organizat. În plus, contrar celor susținute de reclamantă, sistemul său de plată nu a fost considerat ca fiind de importanță națională pentru simplul motiv că infrastructurile informatice pe care le utiliza erau situate în Rusia. Este adevărat că, potrivit articolului 22 alineatul 13 din legea menționată coroborat cu nota Băncii Centrale a Federației Ruse din 25 iulie 2014 privind cerințele în materie de tehnologie a informației utilizată de operatorii care exploatează servicii de plată în vederea recunoașterii ca sistem de plată de importanță națională, depusă la dosar de reclamantă, unul dintre criterii pentru a fi recunoscut ca instituție de importanță națională ține de cerința potrivit căreia infrastructurile informatice trebuie să fie situate în Rusia. Totuși, această dispoziție impune de asemenea îndeplinirea unui alt criteriu care constă în demonstrarea faptului că Federația Rusă, Banca Centrală a Federației Ruse sau cetățenii Federației Ruse controlează în mod direct sau indirect operatorul sistemului de plată și operatorii de servicii de infrastructură de plată. În orice caz, trebuie să se constate că nici Legea federală rusă nr. 161-FZ din 27 iunie 2011 privind sistemul național de plată, nici nota sus‑menționată a Băncii Centrale a Federației Ruse nu sunt susceptibile să repună în discuție importanța sistemului de plată exploatat de reclamantă sau faptul că este vorba despre o instituție financiară de importanță sistemică în Rusia. De altfel, este necesar să se arate că din anexa C.6 la memoriul în replică reiese că sistemul de plată al reclamantei este utilizat în special de Banca Centrală a Federației Ruse în cadrul refinanțării instituțiilor de credit sau al operațiunilor de „open market” care permit furnizarea sau gestionarea lichidităților pe piață. În consecință, reclamanta nu poate susține că sistemul de plată pe care îl exploatează ar fi lipsit de importanță dat fiind că este utilizat în special pentru punerea în aplicare a politicii monetare ruse.

90

În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia obiectivul de a submina funcționarea economiei ruse nu ar fi fost atins, în special din cauza faptului că există alte 54 de sisteme de plată capabile să îndeplinească aceleași funcții precum cel pe care îl exploatează, este necesar să se arate că aceasta din urmă nu prezintă nicio dovadă a existenței acestor alte sisteme de plată și niciun element care ar permite să se considere că este vorba despre sisteme de plată de importanță sistemică. Pe de altă parte, pretinsul fapt că măsurile restrictive nu și‑ar fi atins obiectivul nu este de natură să repună în discuție constatarea potrivit căreia reclamanta exploatează un sistem de plată de importanță sistemică. Astfel, un asemenea fapt este lipsit de legătură cu importanța sistemică a sistemului de plată menționat.

91

Tertio, reclamanta nu contestă că are legături cu sistemul financiar internațional, dar susține că și alți depozitari de titluri de valoare ruși au de asemenea acces la sistemul financiar internațional. În special, aceasta arată că alte două instituții financiare dețin conturi de valori mobiliare direct la Euroclear. Prin urmare, aceasta susține că Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat în motivele includerii că ea constituie singurul depozitar rus care are acces la sistemul financiar internațional. În această privință, trebuie arătat că includerea reclamantei pe listele în litigiu este justificată de rolul său în funcționarea sistemului financiar rus, în special în calitate de depozitar central de titluri de valoare, și de legătura sa cu sistemul financiar internațional. În consecință, chiar presupunând că Consiliul a săvârșit o eroare atunci când a constatat că reclamanta era singurul depozitar de titluri de valoare din Rusia care are o legătură cu sistemul financiar internațional, o asemenea eroare nu poate fi în sine de natură să afecteze legalitatea actelor atacate. Astfel, împrejurarea potrivit căreia ar putea exista și alți depozitari de titluri de valoare care au acces la sistemul financiar internațional nu infirmă constatarea potrivit căreia reclamanta era singurul depozitar central din Rusia și că avea un rol esențial în funcționarea sistemului financiar rus.

92

Din considerațiile care precedă rezultă că reclamanta nu a demonstrat că Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că aceasta este o instituție financiară de importanță sistemică care joacă un rol esențial în funcționarea sistemului financiar rus.

93

În al doilea rând, trebuie să se verifice dacă, ținând seama de rolul important al reclamantei în sistemul financiar rus, Consiliul a constatat în mod eronat că aceasta permite în mod direct sau indirect guvernului rus să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele.

94

Primo, din înscrisul nr. 2 din primul dosar probatoriu reiese că, în 2020, obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor din Rusia reprezentau o proporție de 22 % din ansamblul activelor în custodia reclamantei, ceea ce corespundea astfel unei sume de aproximativ 12,72 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 127,2 miliarde de euro). Potrivit înscrisului nr. 8 din același dosar probatoriu, în al doilea trimestru 2021, valoarea soldului obligațiilor federale în custodia reclamantei crescuse atingând 15,2 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 152 de miliarde de euro). În plus, aceasta din urmă asigură gestiunea obligațiunilor federale, dat fiind că, astfel cum reiese din înscrisul nr. 11 din primul dosar probatoriu, ea primește plăți de la Ministerul Finanțelor din Rusia pentru a asigura plata dobânzilor către creditorii obligațiunilor federale.

95

Astfel, în ceea ce privește actele inițiale, de la primul dosar probatoriu, Consiliul dispunea de un temei de fapt suficient pentru a constata că, prin serviciile pe care le oferea guvernului rus în calitate de DCT în cadrul emiterii, al custodiei și al gestiunii obligațiunilor federale, reclamanta îi permitea să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele.

96

Această concluzie este confirmată în stadiul adoptării actelor de menținere din martie 2023 și din septembrie 2023. Astfel, din înscrisul nr. 2 din al doilea dosar probatoriu reiese că, la sfârșitul anului 2021, valoarea soldului obligațiunilor federale în custodia reclamantei atinsese 15,5 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 155 de miliarde de euro). În plus, al doilea dosar probatoriu conține înscrisuri care indică sume de mai multe miliarde de ruble transferate reclamantei de Ministerul Finanțelor din Rusia pentru a plăti cupoanele pentru anumite obligațiuni, în special pentru euroobligațiunile „Rusia-2042” (înscrisul nr. 5), precum și pentru euroobligațiunile care ajung la maturitate în 2023 și în 2043 (înscrisul nr. 8), în 2035 (înscrisul nr. 9), precum și în 2027 și în 2032 (înscrisul nr. 10).

97

Argumentele reclamantei nu pot repune în discuție această concluzie.

98

Mai întâi, contrar celor susținute de reclamantă, faptul că nu achiziționează obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor din Rusia în nume propriu, ci acționează numai în numele și la ordinul clienților nu repune în discuție constatarea potrivit căreia, prin serviciile financiare pe care le oferă în calitate de DCT guvernului rus în cadrul emisiunilor sale de obligațiuni, ea contribuie, astfel cum susțin în mod întemeiat Consiliul și Comisia, la credibilitatea programului de gestiune a datoriei publice. Astfel, prin rolul său de intermediar financiar în cadrul custodiei și a gestiunii obligațiunilor federale, reclamanta permite guvernului rus să mobilizeze resurse financiare. În acest sens, trebuie amintit că, potrivit înscrisului nr. 2 din primul dosar probatoriu și înscrisului nr. 2 din al doilea dosar probatoriu, reclamanta păstrează în custodie și gestionează un cuantum important din punct de vedere cantitativ al obligațiunilor federale, cu privire la care asigură integritatea și plata cupoanelor către creditori în numele guvernului rus.

99

În continuare, deși este adevărat că, în cadrul emisiunilor de obligațiuni ale Ministerului Finanțelor din Rusia, reclamanta participă la emisiunile sus‑menționate alături de alte instituții financiare și firme de avocatură internaționale, trebuie totuși să se țină seama de rolul esențial al serviciilor pe care le furnizează în cadrul gestiunii datoriei publice a Federației Ruse. Astfel, monitorizarea și custodia obligațiunilor federale, precum și implicarea reclamantei în plata dobânzilor către creditori contribuie, după cum s‑a arătat la punctul 98 de mai sus, la credibilitatea programului de gestiune a datoriei publice, ceea ce o distinge de celelalte instituții financiare implicate în emisiunile de obligațiuni federale. În această privință, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Ministerul Finanțelor din Rusia ar putea emite obligațiuni recurgând la serviciile altor depozitari de titluri de valoare rusești sau ale unor depozitari de titluri de valoare străine, trebuie să se constate că acesta nu este susținut de niciun element de probă. În orice caz, un asemenea argument nu poate fi admis. Chiar presupunând că guvernul rus poate recurge la alți operatori, acest simplu fapt nu ar fi de natură să repună în discuție importanța dobândită de reclamantă în cadrul emiterii și al gestiunii obligațiunilor federale, dat fiind că aceasta păstra în custodie în registrele sale obligațiuni federale în cuantum de mai multe bilioane de ruble, și anume 15,5 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 155 de miliarde de euro) la sfârșitul anului 2021. În plus, din înscrisul nr. 2 din primul dosar probatoriu reiese că, în 2020, guvernul rus a recurs la serviciile reclamantei pentru emiterea de obligațiuni federale în cuantum de 4,7 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 47 de miliarde de euro). Potrivit înscrisului nr. 2 din al doilea dosar probatoriu, între 2020 și 2021 cuantumul total al obligațiunilor federale în custodia reclamantei a crescut cu 13,3 %. Or, asemenea elemente sunt de natură să confirme importanța serviciilor oferite de reclamantă guvernului rus în cadrul programului său de emitere de titluri de datorie publică. Pe de altă parte, împrejurarea potrivit căreia reclamanta, în calitate de DCT, a furnizat de asemenea servicii unor întreprinderi private nu poate repune în discuție faptul că serviciile furnizate guvernului menționat în cadrul gestiunii datoriei publice îi permiteau acestuia din urmă să își mobilizeze resursele.

100

În sfârșit, în ceea ce privește argumentația potrivit căreia relațiile reclamantei cu entitățile care au legături cu guvernul rus ar constitui relații comerciale în condiții de concurență deplină comparabile cu relațiile cu clienții săi privați, trebuie arătat că, în sine, un asemenea fapt nu poate repune în discuție importanța serviciilor oferite de reclamantă în cadrul emiterii, al custodiei și al gestiunii obligațiunilor federale, acest fapt neavând legătură cu importanța serviciilor menționate. De altfel, potrivit înscrisului nr. 11 din primul dosar probatoriu, în luna martie 2022, reclamanta a informat investitorii că, în conformitate cu o somație din partea Băncii Centrale a Federației Ruse, deținătorii străini de obligațiuni federale nu mai sunt autorizați să încaseze plata cupoanelor pentru obligațiunile menționate. Prin urmare, întrucât reclamanta trebuia să se conformeze somației Băncii Centrale, la momentul adoptării actelor inițiale, Consiliul putea considera în mod valabil că reclamanta nu mai opera în condiții normale de exploatare comercială. Este necesar să se arate că reclamanta nu contestă acest fapt, dat fiind că, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei, ea a confirmat că, la 28 februarie 2022, Banca Centrală a Federației Ruse a adresat depozitarilor de titluri de valoare o somație obligatorie prin care le solicita suspendarea temporară a operațiunilor având ca obiect debitarea titlurilor de valoare ale emitenților ruși din conturile de titluri de valoare ale deținătorilor desemnați străini sau ale titularilor străini. Rezultă că, începând de la punerea în aplicare de către reclamantă a somației Băncii Centrale a Federației Ruse din 28 februarie 2022, aceasta nu mai este îndreptățită să susțină că relațiile sale cu entitățile care au legături cu guvernul rus sunt relații de concurență deplină comparabile cu relațiile cu clienții săi privați.

101

Secundo, este necesar să se arate că, potrivit înscrisului nr. 8 din primul dosar probatoriu, trezoreria federală rusă a utilizat sistemul reclamantei de gestiune a garanțiilor pentru plasarea de lichidități în cadrul unor tranzacții de report în cuantum de 40,8 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 408 miliarde de euro) în 2021. Acest fapt este confirmat de înscrisul nr. 2 din al doilea dosar probatoriu în cadrul adoptării actelor de menținere din martie 2023. În răspunsul la o măsură de organizare a procedurii, reclamanta a confirmat că trezoreria federală rusă utiliza sistemul său de gestiune a garanțiilor. În răspunsul său, reclamanta a formulat o rezervă prin care susținea că înscrisurile depuse de Consiliu nu ar fi fiabile. Or, este suficient să se arate că înscrisul nr. 2 din al doilea dosar probatoriu este un raport al MOEX, și anume societatea care deține mai mult de 99 % din părțile sociale ale reclamantei, astfel încât aceasta din urmă nu poate susține că informațiile pe care le conține nu sunt fiabile. În plus, în ceea ce privește precizarea potrivit căreia trezoreria federală rusă ar utiliza sistemul reclamantei de gestiune a garanțiilor în condiții de concurență deplină comparabile cu cele aplicate clienților privați, pentru aceleași motive ca cele expuse la punctul 100 de mai sus, reclamanta nu se poate prevala de un asemenea fapt pentru a contesta importanța serviciilor pe care le furnizează guvernului rus. Astfel, având în vedere cuantumul lichidităților plasate de trezoreria federală rusă prin recurgerea la sistemul reclamantei de gestiune a garanțiilor, Consiliul putea să considere fără a săvârși o eroare de apreciere că aceasta din urmă permitea guvernului rus să mobilizeze resurse.

102

Tertio, reiese de asemenea din înscrisul nr. 8 din primul dosar probatoriu și din înscrisul nr. 2 din al doilea dosar probatoriu că Banca Centrală a Federației Ruse a utilizat sistemul reclamantei de gestiune a garanțiilor pentru tranzacții care au atins un cuantum de 2,3 bilioane de ruble (respectiv aproximativ 23 de miliarde de euro) în 2021. În plus, în înscrisul nr. 8 din primul dosar probatoriu, tranzacțiile de report ale Băncii Centrale a Federației Ruse care implică recurgerea la servicii financiare furnizate de reclamantă sunt descrise ca fiind tranzacții destinate să susțină economia națională.

103

De altfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 89 de mai sus, Banca Centrală a Federației Ruse utilizează de asemenea sistemul de plată al reclamantei pentru a realiza tranzacții de politică monetară.

104

Or, trebuie să se constate, asemenea celor arătate de Comisie în răspunsul la o întrebare a Tribunalului, că gestiunea lichidităților este o componentă importantă a politicii monetare care are un impact asupra performanțelor economiei ruse și, prin urmare, indirect asupra veniturilor Federației Ruse. Rezultă că serviciile furnizate de reclamantă Băncii Centrale a Federației Ruse puteau fi considerate în mod valabil ca permițând în mod indirect guvernului rus să mobilizeze resurse.

105

Quarto, astfel cum arată în mod întemeiat Consiliul, dat fiind rolul important al reclamantei în sistemul financiar rus, care consolidează eficacitatea piețelor financiare, ea contribuie la atragerea investițiilor în Rusia, favorizând astfel creșterea economică, și, pe cale de consecință, ea contribuie la faptul că se permite în mod indirect guvernului rus să mobilizeze resurse.

106

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se arate că Consiliul nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că reclamanta permite guvernului rus să își desfășoare activitățile și politicile și să își mobilizeze resursele. Ținând seama de importanța serviciilor financiare furnizate de reclamantă, atât guvernului menționat, cât și Băncii Centrale a Federației Ruse, și de contribuția sa mai generală la buna funcționare a sistemului financiar rus, trebuie să se constate că Consiliul putea considera în mod valabil că reclamanta furnizează un sprijin material sau financiar important din punct de vedere cantitativ și calitativ guvernului Federației Ruse, care îi permite să își mobilizeze resursele financiare în scopul de a‑și continua acțiunile de destabilizare a Ucrainei.

107

Prin urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

108

Reclamanta contestă constatarea potrivit căreia ar fi controlată de guvernul rus. Aceasta susține că MOEX și ea însăși sunt entități juridice distincte și că Consiliul nu a stabilit că ea era controlată de MOEX. În plus, reclamanta susține că guvernul menționat nu este în măsură să exercite un control, nici în drept, nici în fapt, asupra MOEX.

109

Consiliul, susținut de Comisie, contestă această argumentație.

110

Este necesar să se arate că criteriul sprijinului material sau financiar acordat guvernului, prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Decizia 2014/145 modificată, nu necesită stabilirea exercitării unui control de către guvernul menționat asupra persoanei, entității sau organismului care îi furnizează sprijin.

111

Astfel, din moment ce reiese din examinarea primului aspect că Consiliul dispunea de un temei de fapt suficient și nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că reclamanta furniza guvernului Federației Ruse un sprijin material sau financiar, constatarea potrivit căreia aceasta din urmă este controlată de guvernul menționat constituie un element contextual suplimentar care nu poate avea un caracter determinant pentru a justifica includerea sa pe listele în litigiu.

112

Rezultă că argumentele reclamantei prin care se urmărește contestarea temeiniciei acestei constatări trebuie respinse ca inoperante.

113

Prin urmare, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

114

Reclamanta susține în esență că actele atacate nu demonstrează modul în care măsurile restrictive care o vizează sunt luate împotriva Federației Ruse.

115

Consiliul, susținut de Comisie, contestă această argumentație.

116

În această privință, este necesar să se arate că reclamanta a fost inclusă pe listele în litigiu în temeiul criteriului sprijinului material sau financiar acordat guvernului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Decizia 2014/145 modificată. Or, din examinarea primului aspect al prezentului motiv rezultă că Consiliul dispunea de o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante pentru a justifica includerea reclamantei pe listele menționate în temeiul acestui criteriu. În consecință, Consiliul a stabilit o legătură suficientă între reclamantă și Federația Rusă, nefiind necesară demonstrarea existenței unei legături suplimentare care să depășească sprijinul material sau financiar prevăzut de criteriul de includere reținut în privința reclamantei.

117

Prin urmare, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.

118

Așadar, al doilea motiv trebuie respins în totalitate și, având în vedere considerațiile care figurează la punctele 46 și 47 de mai sus, al patrulea motiv trebuie respins în totalitate.

119

Reclamanta susține că actele atacate încalcă libertatea sa de a desfășura o activitate comercială și dreptul său de proprietate garantate de articolele 16 și 17 din cartă. Aceasta consideră că actele atacate o împiedică să exercite în mod liber o activitate economică și să își îndeplinească obligațiile față de clienții săi, ceea ce aduce atingere libertății sale de a desfășura o activitate comercială și dreptului său de proprietate.

120

În plus, reclamanta apreciază că actele atacate nu respectă substanța drepturilor sale garantate de articolele 16 și 17 din cartă. Aceasta consideră de asemenea că măsurile în cauză nu sunt nici adecvate, nici necesare pentru atingerea obiectivelor urmărite de Consiliu. Reclamanta susține de asemenea că Consiliul nu a demonstrat că măsurile restrictive în cauză constituiau mijlocul cel mai puțin constrângător pentru a atinge obiectivul urmărit și nici că nu ar fi putut fi adoptate măsuri mai puțin constrângătoare.

121

În plus, potrivit reclamantei, nu există o legătură suficientă între măsurile restrictive în cauză și obiectivele urmărite și nu se poate admite că societățile necontrolate de stat pot fi vizate de asemenea măsuri pentru simplul motiv că își desfășoară activitățile într‑un sector economic important.

122

Reclamanta se prevalează de asemenea de faptul că măsurile adoptate în privința sa aduc atingere drepturilor fundamentale ale clienților săi care nu pot dispune de titlurile lor de valoare, pe care ea le deține cu titlu fiduciar în conturile sale înghețate la depozitari de titluri de valoare cu sediul în Uniune.

123

Consiliul, susținut de Comisie, contestă această argumentație.

124

Trebuie amintit că libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate sunt consacrate la articolul 16 și, respectiv, la articolul 17 din cartă.

125

Trebuie amintit și că drepturile fundamentale invocate de reclamantă nu constituie prerogative absolute, iar exercitarea lor poate face obiectul unor restricții justificate de obiective de interes general urmărite de Uniune, cu condiția ca asemenea restricții să răspundă efectiv obiectivelor de interes general menționate și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate (Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 148, și Hotărârea din 25 iunie 2020, VTB Bank/Consiliul, C‑729/18 P, nepublicată, EU:C:2020:499, punctul 80).

126

Pentru a fi conformă cu dreptul Uniunii, o atingere adusă drepturilor fundamentale în cauză trebuie să fie prevăzută de lege, să respecte substanța acestor drepturi, să urmărească un obiectiv de interes general recunoscut ca atare de Uniune și să nu fie disproporționată (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 222 și jurisprudența citată).

127

În lumina acestor considerații trebuie să se stabilească dacă actele atacate constituie o atingere disproporționată adusă libertății de a desfășura o activitate comercială și dreptului de proprietate.

128

În primul rând, trebuie analizată argumentația prin care reclamanta susține că măsurile restrictive luate în privința sa au determinat înghețarea fondurilor sau a resurselor economice aparținând clienților săi în cuantum de aproximativ 1,479 miliarde de euro, astfel încât măsurile menționate încalcă dreptul de proprietate al clienților respectivi.

129

În această privință, este necesar să se arate că reclamanta nu poate invoca în susținerea acțiunii sale în anulare un drept de proprietate a cărui titulară nu este (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2022, Anglo Austrian AAB și Belegging‑Maatschappij Far‑East/BCE, T‑797/19, în prezent în recurs, EU:T:2022:389, punctul 285). Astfel, potrivit jurisprudenței, încălcarea unui drept subiectiv nu poate fi invocată în principiu decât de persoana al cărei drept se pretinde că a fost încălcat, iar nu de terți (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 septembrie 2019, Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia, T‑228/17, EU:T:2019:619, punctul 36 și jurisprudența citată). În speță, după cum a recunoscut reclamanta în ședință, clienții săi dispun de căi de atac în fața instanțelor naționale, în fața cărora pot invoca printre altele o atingere adusă dreptului lor de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă.

130

În plus, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia derogarea, care era prevăzută la articolul 2 alineatul (15) din Decizia 2014/145 modificată și la articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat, nu ar fi permis clienților săi să obțină dezghețarea fondurilor sau a resurselor lor economice din cauza inacțiunii autorităților naționale sau a unor condiții prea restrictive impuse de autoritățile menționate, este necesar să se arate că, prin acest argument, reclamanta nu contestă în realitate legalitatea derogării menționate adoptate de Consiliu, ci legalitatea măsurilor adoptate de autoritățile naționale în cadrul punerii în aplicare a acestei dispoziții.

131

Or, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE, Tribunalul nu este competent să exercite un control de legalitate a deciziilor adoptate de autoritățile naționale sau a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 octombrie 1983, Chatzidakis Nevas/Caisse des juristes à Athènes, 142/83, EU:C:1983:267, punctul 4, și Ordonanța din 24 august 2010, Grúas Abril Asistencia/Comisia, T‑386/09, nepublicată, EU:T:2010:331, punctul 28). Astfel, potrivit unei jurisprudențe consacrate, revine numai instanțelor naționale competente sarcina de a controla validitatea măsurilor naționale de punere în aplicare a actelor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1996, Branco/Comisia, T‑271/94, EU:T:1996:103, punctul 53, și Hotărârea din 14 aprilie 2016, Ben Ali/Consiliul, T‑200/14, nepublicată, EU:T:2016:216, punctul 268).

132

În plus, trebuie amintit că, atunci când se pronunță cu privire la o cerere de deblocare a fondurilor înghețate în conformitate cu derogările prevăzute de Decizia 2014/145 modificată și de Regulamentul nr. 269/2014 modificat, autoritatea națională competentă pune în aplicare dreptul Uniunii. Rezultă că, în exercitarea puterii sale de apreciere, ea este obligată să respecte carta, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iunie 2014, Peftiev, C‑314/13, EU:C:2014:1645, punctul 24, și Hotărârea din 14 aprilie 2016, Ben Ali/Consiliul, T‑200/14, nepublicată, EU:T:2016:216, punctul 266).

133

Rezultă că, pentru clienții reclamantei care nu sunt vizați de nicio măsură restrictivă și ale căror fonduri sau resurse economice sunt înghețate ca urmare a măsurilor restrictive adoptate în privința reclamantei, în cadrul examinării unei cereri de deblocare a fondurilor sau a resurselor economice menționate, revine autorităților naționale sarcina de a se asigura că ingerința în dreptul de proprietate al acestor clienți respectă condițiile prevăzute la articolul 52 din cartă.

134

În al doilea rând, trebuie arătat că libertatea de a desfășura o activitate comercială a reclamantei, precum și dreptul său de proprietate referitor la fondurile proprii sau la resursele economice care îi aparțin depuse la instituții financiare stabilite în Uniune sunt restrânse prin măsurile restrictive care îi sunt aplicate. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă sunt întrunite condițiile de justificare a unei ingerințe în drepturile sale fundamentale, amintite la punctul 126 de mai sus.

135

Primo, este necesar să se constate că măsurile restrictive în cauză sunt prevăzute de lege, întrucât sunt enunțate în acte care au în special o aplicabilitate generală și care dispun de un temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE și, respectiv, articolul 215 TFUE.

136

Secundo, trebuie amintit că măsurile restrictive adoptate au ca efect înghețarea fondurilor proprii sau a resurselor economice care aparțin reclamantei cu titlu conservatoriu. În plus, actele atacate se aplică timp de șase luni și se reexaminează permanent, astfel cum prevede articolul 6 din Decizia 2014/145. Din moment ce măsurile menționate sunt temporare și reversibile, este necesar să se considere că acestea nu aduc atingere substanței libertății de a desfășura o activitate comercială și a dreptului de proprietate al reclamantei. Trebuie să se constate că reclamanta nu a dezvoltat nicio argumentație susținută susceptibilă să repună în discuție această concluzie.

137

Tertio, măsurile restrictive în cauză răspund unui obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune, de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 150). Astfel, acestea sunt destinate să exercite presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei. În această privință, în februarie 2022, Consiliul a urmărit să slăbească strategic economia rusă, pe de o parte, prin interzicerea în special a finanțării Federației Ruse, a guvernului său și a băncii centrale a acesteia și, pe de altă parte, prin aplicarea unor asemenea măsuri în special în domeniul finanțelor, al apărării și al energiei. Rezultă, în plus, din considerentul (11) al Deciziei 2022/329 că, având în vedere gravitatea situației din Ucraina, Consiliul a considerat că criteriile de desemnare ar trebui modificate. Prin urmare, reiese că Uniunea urmărește să reducă veniturile statului rus și să exercite presiune asupra guvernului rus pentru a reduce capacitatea sa de a finanța acțiunile acestuia care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și pentru a le pune capăt în vederea menținerii stabilității europene și mondiale. Or, acesta este un obiectiv care se încadrează în cele urmărite în cadrul politicii externe și de securitate comună și menționate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (c) TUE, cum ar fi menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale.

138

Quarto, trebuie să se verifice dacă restrângerea adusă libertății reclamantei de a desfășura o activitate comercială și dreptului său de proprietate, referitor la fondurile proprii sau la resursele economice care îi aparțin, este proporțională cu obiectivul urmărit prin măsurile restrictive.

139

Mai întâi, în ceea ce privește caracterul adecvat al măsurilor restrictive care o vizează pe reclamantă, trebuie arătat că, în raport cu obiective de interes general atât de fundamentale pentru comunitatea internațională precum menținerea păcii și a securității internaționale, aceste măsuri nu pot, ca atare, să fie considerate inadecvate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 2 decembrie 2020, Kalai/Consiliul, T‑178/19, nepublicată, EU:T:2020:580, punctul 171 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 3 februarie 2021, Boshab/Consiliul, T‑111/19, nepublicată, EU:T:2021:54, punctul 150 și jurisprudența citată). În speță, reclamanta nu poate susține că măsurile restrictive adoptate în privința sa sunt inadecvate din cauza unor legături insuficiente cu obiectivul urmărit de actele atacate, întrucât ar fi fost inclusă pe listele în litigiu pentru motivul că își exercită activitățile într‑un sector important al economiei ruse. Astfel, din moment ce obiectivul actelor atacate constă în reducerea veniturilor statului rus și în exercitarea unei presiuni asupra guvernului rus, pentru a diminua capacitatea acestuia din urmă de a‑și finanța acțiunile care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei, abordarea constând în a viza operatorii economici care, asemenea reclamantei, acordă sprijin material sau financiar guvernului rus răspunde în mod coerent obiectivului menționat și, în consecință, nu poate fi considerată inadecvată în raport cu obiectivul urmărit (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 147).

140

În continuare, în ceea ce privește caracterul necesar al măsurilor restrictive, deși reclamanta susține că măsuri alternative mai puțin constrângătoare ar fi permis atingerea obiectivelor urmărite, trebuie totuși să se constate că aceasta nu invocă nicio măsură alternativă mai puțin constrângătoare și nici nu demonstrează că Consiliul putea avea în vedere adoptarea unor măsuri mai puțin constrângătoare la fel de adecvate ca cele prevăzute de actele atacate. Or, după cum arată Consiliul, s‑a statuat deja că măsuri alternative și mai puțin restrictive, precum un sistem de autorizare prealabilă sau o obligație de justificare a posteriori a utilizării fondurilor creditate, nu permit atingerea într‑un mod la fel de eficient a obiectivului urmărit, în special având în vedere posibilitatea de a eluda restricțiile impuse (Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 182, și Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul, T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317, punctul 136).

141

În sfârșit, evaluarea comparativă a intereselor în cauză demonstrează că inconvenientele măsurilor restrictive pentru reclamantă nu sunt disproporționate, dată fiind importanța primordială a menținerii păcii și securității internaționale.

142

Astfel, după cum au arătat Consiliul și Comisia, efectele măsurilor restrictive se limitează la teritoriul Uniunii, așa încât ele nu privesc decât cel mult o parte din fondurile proprii sau din resursele economice care aparțin reclamantei și nu o împiedică pe aceasta din urmă să își desfășoare activitățile în țara în care este stabilită sau în alte țări terțe.

143

Trebuie să se constate de asemenea că, deși este adevărat că măsurile restrictive împiedică reclamanta să utilizeze fondurile sau resursele economice care îi aparțin, acestea nu o privează totuși de dreptul de a percepe, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (a) din Decizia 2014/145 și cu articolul 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 269/2014, dobânzile sau alte remunerații generate de conturile sale înghețate în care sunt depuse fondurile și resursele menționate, cu condiția ca toate aceste dobânzi și alte remunerații să fie de asemenea înghețate.

144

În plus, actele atacate prevăd derogări care permit autorităților naționale să autorizeze deblocarea anumitor fonduri sau a anumitor resurse economice. Astfel, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 prevede posibilitatea de a autoriza utilizarea de fonduri sau de resurse economice înghețate pentru necesitățile de bază ale persoanelor juridice, ale entităților sau ale organismelor incluse pe listele în litigiu, pentru rambursarea cheltuielilor suportate pentru servicii juridice, pentru plata unor taxe ori comisioane aferente serviciilor de păstrare sau gestionare curentă a fondurilor sau a resurselor înghețate, precum și pentru cheltuieli extraordinare.

145

În plus, articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 prevăd posibilitatea unei deblocări a anumitor fonduri proprii sau a anumitor resurse economice înghețate care aparțin reclamantei pentru a‑i permite să efectueze plăți datorate în temeiul unui contract sau al unui acord încheiat anterior datei la care a fost inclusă pe listele în litigiu.

146

Rezultă că ingerința în libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială și în dreptul său de proprietate nu poate fi considerată disproporționată.

147

Celelalte argumente ale reclamantei nu sunt de natură să repună în discuție această concluzie.

148

În primul rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat în esență pe faptul că atingerea adusă libertății reclamantei de a desfășura o activitate comercială ar fi cu atât mai importantă ca urmare a pretinsei imposibilități de a‑și onora obligațiile contractuale față de clienții săi pentru motivul că derogările nu i‑ar fi permis să le restituie acestora titlurile lor de valoare pe care le deținea în conturile sale înghețate, trebuie analizată succesiv derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145 și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, precum și cea care era prevăzută la articolul 2 alineatul (19) din Decizia 2014/145 modificată și la articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat.

149

Pe de o parte, este necesar să se arate că, potrivit derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145, care era aplicabilă la momentul adoptării actelor inițiale, înghețarea fondurilor sau a resurselor economice ale unei persoane, ale unei entități sau ale unui organism nu împiedică această persoană, această entitate sau acest organism să efectueze plăți datorate în temeiul unui contract încheiat anterior datei la care această persoană, această entitate sau acest organism a fost inclus pe lista din anexa la decizia respectivă, cu condiția ca statul membru în cauză să fi stabilit că beneficiarul plății respective nu este, în mod direct sau indirect, o persoană fizică sau juridică, o entitate sau un organism inclus pe lista menționată.

150

Astfel, conform articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, autoritățile naționale pot autoriza deblocarea anumitor fonduri sau a anumitor resurse economice înghețate ale unei persoane, ale unei entități sau ale unui organism, cu condiția de a stabili că, așa cum reiese din cuprinsul literei (a) a acestei dispoziții, fondurile sau resursele economice respective sunt utilizate de această persoană, această entitate sau acest organism și că, așa cum reiese din cuprinsul literei (b) a aceleiași dispoziții, plata care trebuie efectuată nu încalcă interdicția, prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat, de a pune la dispoziție, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice către sau în beneficiul unor persoane, al unor entități sau al unor organisme incluse pe listele în litigiu sau al persoanelor, al entităților sau al organismelor asociate acestora.

151

Este necesar să se arate că noțiunea de „fonduri” face obiectul unei definiții largi la articolul 1 litera (g) din Regulamentul nr. 269/2014, întrucât vizează toate „activele financiare și beneficiile de orice natură”. Situația este aceeași în ceea ce privește noțiunea de „resurse economice”, definită la articolul 1 litera (d) din același regulament, care acoperă „activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobiliare sau imobiliare, care nu sunt fonduri, dar care pot fi utilizate pentru obținerea de fonduri, bunuri sau servicii”. Din moment ce fondurile sau resursele economice pot fi deblocate pentru a permite unei persoane, unei entități sau unui organism să efectueze o „plată” în temeiul unui contract sau al unui acord încheiat cu un terț anterior includerii pe listele în litigiu, noțiunea de „plată” trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări largi și nu poate fi limitată numai la plățile sub forma unui transfer al unei sume. Astfel, după cum a arătat Comisia în ședință, o interpretare restrictivă a noțiunii de „plată” ar fi în contradicție cu posibilitatea de a debloca fonduri sau resurse economice definite în sens larg pentru a realiza o plată.

152

Rezultă că, la momentul adoptării actelor inițiale, derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145 și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 permitea autorităților naționale să autorizeze o deblocare a unor fonduri sau a unor resurse economice ale reclamantei pentru a‑i permite să efectueze o plată sub forma unei restituiri a titlurilor de valoare ale clienților săi pe care le deținea în conturile sale înghețate la depozitari de titluri de valoare stabiliți în Uniune.

153

Contrar celor susținute de Consiliu și de Comisie, în cadrul operațiunilor care trebuie realizate de reclamantă pentru a pune titlurile de valoare care aparțin clienților săi la dispoziția acestora din urmă, în temeiul derogării menționate la punctul 152 de mai sus, articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 269/2014 nu se opune plății de către clienții menționați de comisioane sau taxe în favoarea reclamantei pentru ca aceasta să efectueze operațiunile menționate. Astfel, posibilitatea reclamantei de a primi o plată în schimbul unui serviciu prestat în cadrul executării unui contract sau a unui acord care a fost încheiat anterior includerii sale pe listele în litigiu este prevăzută în mod expres la articolul 7 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 269/2014, cu condiția ca aceste plăți efectuate de clienți să fie înghețate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menționat.

154

Este adevărat că articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 269/2014 prevede că plata care trebuie efectuată de reclamantă nu trebuie să încalce dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din același regulament, și anume interdicția de a pune la dispoziție, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice către sau în beneficiul unor persoane, al unor entități sau al unor organisme incluse pe lista care figurează în anexa I sau al persoanelor, al entităților sau al organismelor asociate acestora. Totuși, această interdicție nu vizează plățile care pot fi realizate de clienții reclamantei către aceasta din urmă în schimbul serviciului prestat în vederea restituirii titlurilor lor de valoare în executarea unui contract sau a unui acord care a fost încheiat anterior includerii sale pe lista menționată. Aceasta urmărește să interzică reclamantei să efectueze o plată, în speță restituirea unui titlu de valoare, în favoarea unei persoane vizate de măsuri restrictive. Astfel, după cum reiese din articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145, în lumina căreia trebuie interpretat articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 269/2014 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 141), condiția prevăzută la această dispoziție din Regulamentul nr. 269/2014 vizează obligația autorităților naționale de a stabili că beneficiarul plății efectuate de reclamantă nu este, în mod direct sau indirect, o persoană, o entitate sau un organism inclus în listele în litigiu.

155

În ceea ce privește argumentația întemeiată pe inacțiunea autorităților naționale în urma cererilor reclamantei prin care se urmărește recurgerea la derogarea prevăzută la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145 și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, aceasta nu poate fi admisă. Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 131 de mai sus, în cadrul acțiunii în anulare în temeiul articolului 263 TFUE, Tribunalul nu este competent să examineze legalitatea actelor adoptate de autoritățile naționale în cadrul punerii în aplicare a dreptului Uniunii.

156

Pe de altă parte, trebuie să se arate că, înainte de adoptarea actelor de menținere din martie 2023, prin adoptarea Deciziei (PESC) 2022/1907 a Consiliului din 6 octombrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 259 I, p. 98) și a Regulamentului (UE) 2022/1905 al Consiliului din 6 octombrie 2022 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 259 I, p. 76), a fost introdusă o derogare la articolul 2 alineatul (19) din Decizia 2014/145 modificată și, respectiv, la articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat, pentru a autoriza deblocarea fondurilor sau a resurselor economice înghețate care aparțin reclamantei sau punerea la dispoziția acesteia a unor fonduri sau a unor resurse economice pentru finalizarea, până la 7 ianuarie 2023, a operațiunilor, a contractelor sau a altor acorduri care au fost încheiate cu aceasta sau care o implică în alt fel.

157

În ședință, Consiliul a arătat că derogarea menționată la punctul 156 de mai sus a fost introdusă pentru a depăși dificultățile întâmpinate în punerea în aplicare a derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2014/145 și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 pentru operațiunile prin care se urmărea să se permită reclamantei să restituie clienților săi titlurile lor de valoare pe care le deținea în conturile sale înghețate la depozitari de titluri de valoare stabiliți în Uniune.

158

Din modul de redactare a derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (19) din Decizia 2014/145 modificată și la articolul 6b alineatul (5) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat reiese că aceasta precizează condițiile în care autoritățile naționale pot autoriza deblocarea unor fonduri sau a unor resurse economice ale reclamantei pentru a permite clienților săi să obțină restituirea titlurilor lor de valoare păstrate în custodie în conturile înghețate ale acesteia din urmă. În această privință, este necesar să se arate că reclamanta nu contestă legalitatea acestei derogări, ci legalitatea măsurilor adoptate de autoritățile naționale în cadrul punerii sale în aplicare. Or, după cum s‑a amintit la punctul 131 de mai sus, în cadrul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 TFUE, Tribunalul nu este competent să se pronunțe cu privire la legalitatea actelor adoptate de autoritățile naționale pentru a asigura punerea în aplicare a dreptului Uniunii.

159

De altfel, trebuie să se arate că, prin adoptarea Deciziei (PESC) 2023/1218 a Consiliului din 23 iunie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2023, L 159 I, p. 526) și a Regulamentului (UE) 2023/1215 al Consiliului din 23 iunie 2023 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2023, L 159 I, p. 330), a fost introdusă o derogare suplimentară la articolul 2 alineatul (25) din Decizia 2014/145 modificată și, respectiv, la articolul 6b alineatul (5a) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat. În conformitate cu articolul 2 alineatul (25) din Decizia 2014/145 modificată, autoritățile naționale, sub rezerva respectării anumitor condiții, pot autoriza conversia până la 24 decembrie 2023 de către resortisanți sau rezidenți ai unui stat membru sau de către o entitate stabilită în Uniune a unui certificat de depozit cu un activ‑suport rusesc deținut la reclamantă, în scopul vânzării activului‑suport în cauză, precum și punerea la dispoziția reclamantei a unor fonduri legate de conversia certificatului de depozit și de vânzarea activului‑suport în cauză, direct sau indirect.

160

Din considerațiile care precedă rezultă că, în ceea ce privește atât actele inițiale, cât și actele de menținere din martie 2023 și din septembrie 2023, reclamanta nu este îndreptățită să invoce o eventuală atingere suplimentară adusă libertății sale de a desfășura o activitate comercială întemeiată pe faptul că derogările prevăzute de Decizia 2014/145 și de Regulamentul nr. 269/2014 nu ar fi fost susceptibile să îi permită să restituie titlurile clienților săi, pe care le deținea în conturile sale înghețate la depozitari stabiliți în Uniune.

161

În al doilea rând, reclamanta nu poate susține că aplicarea măsurilor restrictive adoptate în privința sa ar fi disproporționată pentru motivul că nu ar fi săvârșit nicio infracțiune. Astfel, trebuie amintit că măsurile restrictive constituie măsuri preventive selective, care urmăresc printre altele, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE, menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale. În plus, dispozițiile Deciziei 2014/145 nu urmăresc nici să pedepsească, nici să împiedice repetarea vreunui comportament. Aceste măsuri au ca unic obiectiv conservarea activelor deținute de persoanele, entitățile și organismele vizate la articolul 2 alineatul (1) din decizia respectivă, în conformitate cu obiectivele menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 februarie 2023, Belaeronavigatsia/Consiliul, T‑536/21, EU:T:2023:66, punctele 34 și 35).

162

În al treilea rând, presupunând că reclamanta intenționează să susțină că, prin adoptarea actelor atacate, Consiliul ar fi adus atingere competențelor Uniunii în domeniul politicii comerciale comune, trebuie amintit că, pentru atingerea obiectivelor menționate la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE, Consiliul este competent, în temeiul dispozițiilor tratatelor referitoare la politica externă și de securitate comună, în special al articolului 29 TUE și al articolului 215 alineatul (2) TFUE, să adopte măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal. În plus, competențele Uniunii în temeiul politicii externe și de securitate comună și în temeiul altor dispoziții din Tratatul FUE, precum cele care țin de politica comercială comună, nu se exclud reciproc, ci se completează, fiecare având propriul domeniu de aplicare și urmărind să atingă obiective diferite (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 61). Or, în speță, obiectivele urmărite de actele atacate nu privesc politica comercială comună, ci politica externă și de securitate comună. Prin urmare, reclamanta nu poate susține că Consiliul ar fi adus atingere competenței Uniunii în materia politicii comerciale comune prin adoptarea unor măsuri restrictive în privința sa.

163

În consecință, al treilea motiv trebuie respins.

164

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

165

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliu, conform concluziilor acestuia din urmă.

166

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În speță, Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)

declară și hotărăște: