CELEX:62022TJ0498: Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 26 februarie 2025 (Extras).#Aleksandra Melnichenko împotriva Consiliul Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice și care fac obiectul unor restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Includerea și menținerea pe listă a numelui reclamantului – Noțiunea de «asociere» – Articolul 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145/PESC – Excepție de nelegalitate – Eroare de apreciere – Drepturi fundamentale – Proporționalitate.#Cauza T-498/22.
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in TUE : Jurisprudență, 27/02/2025 |
|
Informatii
Data documentului: 26/02/2025Emitent: TUE
Formă: TUE : Jurisprudență
Stat sau organizație la originea cererii: Países terceiros
Procedura
Solicitant: Persoană fizicăPârât: Instituţii şi organisme ale UE, Consiliul Uniunii Europene
Ediție provizorie
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi extinsă)
26 februarie 2025(*)
„ Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice și care fac obiectul unor restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Includerea și menținerea pe listă a numelui reclamantului – Noțiunea de «asociere» – Articolul 2 alineatul (1) in fine din Decizia 2014/145/PESC – Excepție de nelegalitate – Eroare de apreciere – Drepturi fundamentale – Proporționalitate ”
În cauza T‑498/22,
Aleksandra Melnichenko, cu domiciliul în Saint‑Moritz (Elveția), reprezentată de A. Miron, D. Müller, H. Bajer Pellet, R. Pieri, A. Beauchemin, avocați, și C. Zatschler, SC,
reclamantă,
susținută de
EuroChem Group AG, cu sediul în Zug (Elveția),
și de
Siberian Coal Energy Company AO (SUEK), cu sediul în Moscova (Rusia),
reprezentate de N. Montag, L. Engelen și S. Bonifassi, avocați,
interveniente,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de B. Driessen și J. Rurarz, în calitate de agenți, asistați de B. Maingain și S. Remy, avocați,
pârât,
susținut de
Regatul Belgiei, reprezentat de C. Pochet, M. Van Regemorter și L. Van den Broeck, în calitate de agenți,
intervenient,
TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă),
compus, la deliberări, din domnul R. Mastroianni, îndeplinind funcția de președinte, doamna M. Brkan și domnii I. Gâlea, T. Tóth și S. L. Kalėda (raportor), judecători,
grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 9 iulie 2024,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, doamna Aleksandra Melnichenko, solicită anularea, în măsura în care includ și mențin numele său pe listele care le sunt anexate (denumite în continuare „listele în cauză”), a următoarelor acte:
– în primul rând, a Deciziei (PESC) 2022/883 a Consiliului din 3 iunie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 92) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/878 al Consiliului din 3 iunie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 153, p. 15) (denumite în continuare, împreună, „actele inițiale”);
– în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele de menținere din septembrie 2022”);
– în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/572 a Consiliului din 13 martie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 134) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/571 al Consiliului din 13 martie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele din martie 2023”), precum și a Deciziei (PESC) 2023/811 a Consiliului din 13 aprilie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 101, p. 67) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/806 al Consiliului din 13 aprilie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 101, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele din aprilie 2023” și, împreună cu actele inițiale, cu actele din septembrie 2022 și cu actele din martie 2023, „actele atacate”).
[omissis]
Concluziile părților
27 Reclamanta, susținută de EuroChem Group și de SUEK, solicită Tribunalului:
– declararea inaplicabilității articolului 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145 modificată, precum și a articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat, în măsura în care aceste acte se referă la „asociați” ai persoanelor și ai entităților incluse în listele în cauză;
– anularea actelor atacate în măsura în care o privesc;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
28 Consiliul, susținut de Regatul Belgiei, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
29 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență cinci motive, întemeiate, primul, pe o „eroare vădită de apreciere”, al doilea, pe o încălcare a obligației de motivare, al treilea, pe o încălcare a principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale, al patrulea, pe o excepție de nelegalitate a criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145 modificată și la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat referitoare la persoanele fizice și juridice, la entitățile sau la organismele care sunt asociate unei persoane căreia i se aplică măsuri restrictive în temeiul unuia dintre criteriile de includere prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(h) din decizia menționată și la articolul 3 alineatul (1) literele (a)-(h) din regulamentul menționat (denumit în continuare „criteriul asocierii”) și, al cincilea, pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat.
[omissis]
[omissis]
[omissis]
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a drepturilor fundamentale
[omissis]
105 Pe de altă parte, reclamanta, susținută de EuroChem Group și de SUEK, adaugă că, întrucât nu a avut niciodată legătură cu factorii de decizie ruși, faptul de a o sancționa nu ar participa nicidecum la realizarea obiectivelor Regulamentului nr. 269/2014 modificat, care constau în exercitarea unei presiuni asupra autorităților ruse, și ar contraveni politicii Uniunii de asigurare a securității alimentare mondiale. Menținerea acestor măsuri restrictive care o privesc nu ar fi, așadar, nici necesară, nici adecvată.
106 Consiliul, susținut de Regatul Belgiei, contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
107 Trebuie amintit că dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, dreptul la proprietate, precum și dreptul cetățenilor Uniunii de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre sunt consacrate la articolele 7, 17 și, respectiv, 45 din cartă.
108 În ceea ce privește, în primul rând, drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 17 din cartă, în speță, măsurile restrictive în cauză constituie măsuri asigurătorii care nu au ca obiect privarea persoanelor vizate de dreptul lor la proprietate și de dreptul lor la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor. Totuși, cu excepția dreptului la respectarea secretului comunicațiilor, a cărui restrângere nu a fost demonstrată, măsurile vizate determină în mod incontestabil în speță o restrângere a drepturilor fundamentale menționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 martie 2014, Al Assad/Consiliul, T‑202/12, EU:T:2014:113, punctul 115 și jurisprudența citată).
109 Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 17 din cartă nu beneficiază de o protecție absolută în dreptul Uniunii, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate (a se vedea Hotărârea din 12 martie 2014, Al Assad/Consiliul, T‑202/12, EU:T:2014:113, punctul 113 și jurisprudența citată).
110 În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 52 alineatul (1) din cartă, pe de o parte, „[o]rice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin […] cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți” și, pe de altă parte, „[p]rin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”.
111 Astfel, pentru a fi conformă cu dreptul Uniunii, o restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale trebuie să îndeplinească patru condiții. În primul rând, aceasta trebuie să fie „prevăzută de lege”, în sensul că instituția Uniunii care adoptă măsuri susceptibile să restrângă drepturile fundamentale ale unei persoane fizice sau juridice trebuie să dispună de un temei legal în acest scop. În al doilea rând, ea trebuie să respecte substanța acestor drepturi. În al treilea rând, ea trebuie să vizeze un obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune. În al patrulea rând, aceasta trebuie să fie proporțională (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctele 145 și 222 și jurisprudența citată).
112 Or, în speță, trebuie să se constate că aceste patru condiții sunt îndeplinite.
113 Primo, este necesar să se constate că restrângerile exercițiului de către reclamantă a dreptului său la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului, precum și a dreptului său la proprietate sunt „prevăzute de lege”, întrucât sunt enunțate în acte care au printre altele o aplicabilitate generală, și anume Decizia 2014/145 modificată și Regulamentul nr. 269/2014 modificat, și care dispun de un temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE și, respectiv, articolul 215 TFUE.
114 Secundo, dat fiind că actele atacate se aplică pentru o perioadă de șase luni și se reexaminează permanent, astfel cum se prevede la articolul 6 din Decizia 2014/145 modificată, restrângerile menționate la punctul 113 de mai sus sunt temporare și reversibile. Prin urmare, este necesar să se considere că acestea nu aduc atingere substanței dreptului său la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului, precum și dreptului său la proprietate. În plus, actele atacate prevăd posibilitatea de a se acorda derogări de la măsurile restrictive aplicate. În special, în ceea ce privește înghețarea fondurilor, articolul 2 alineatele (3) și (4) din Decizia 2014/145 modificată, precum și articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014 modificat prevăd posibilitatea, pe de o parte, de a autoriza utilizarea unor fonduri înghețate pentru a face față unor necesități de bază sau pentru îndeplinirea anumitor angajamente și, pe de altă parte, de a acorda autorizații specifice care permit dezghețarea unor fonduri, a altor active financiare sau a altor resurse economice.
115 Tertio, restrângerile menționate la punctul 113 de mai sus urmăresc să exercite o presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei. Astfel, acesta este un obiectiv de interes general care ține de cele urmărite în cadrul PESC și vizate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (c) TUE, cum ar fi consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional, precum și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale și a protecției populațiilor civile (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 176).
116 Quarto, în ceea ce privește principiului proporționalității, trebuie amintit că acesta din urmă, ca principiu general al dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de reglementarea în cauză. Astfel, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 178 și jurisprudența citată).
117 În ceea ce privește caracterul adecvat al restrângerilor menționate la punctul 113 de mai sus, trebuie arătat, în raport cu obiective de interes general deopotrivă fundamentale pentru comunitatea internațională precum cele vizate de actele atacate, că aceste restrângeri nu pot să fie considerate în sine inadecvate. În plus, în ceea ce privește caracterul lor necesar, trebuie să se constate că măsuri alternative și mai puțin constrângătoare, precum un sistem de autorizare prealabilă, nu permit să se atingă la fel de eficient obiectivele urmărite. De altfel, este vorba despre restricții temporare și reversibile care oferă posibilități de derogare. Prin urmare, este necesar să se constate că inconvenientele cauzate reclamantei nu sunt disproporționate în raport cu importanța obiectivului urmărit de aceste acte.
118 Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia restrângerile menționate la punctul 113 de mai sus nu sunt proporționale din cauza pericolelor pe care le generează pentru securitatea alimentară mondială, acest argument trebuie înlăturat ca inoperant pentru faptul că nu are nicio legătură cu dreptul de proprietate al reclamantei, după cum nu are nicio legătură cu dreptul său la respectarea vieții private și de familie și a domiciliului său.
119 Rezultă că restrângerile vizate la punctul 113 de mai sus nu sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite de măsurile restrictive.
120 În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul reclamantei întemeiat pe atingerea adusă dreptului său de liberă circulație pe teritoriul statelor membre, consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă, trebuie arătat că, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din aceasta, drepturile recunoscute prin cartă care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate se exercită în condițiile și cu respectarea limitelor stabilite de acestea. După cum rezultă din Explicațiile cu privire la cartă (JO 2007, C 303, p. 17), dreptul garantat la articolul 45 alineatul (1) din cartă este dreptul garantat la articolul 20 alineatul (2) litera (a) TFUE. Întinderea acestui drept este explicitată la articolul 21 TFUE.
121 Or, trebuie arătat că, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, libertatea de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre se exercită sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Întrucât rezerva menționată, formulată în a doua parte a tezei articolului 21 alineatul (1) TFUE, face referire la tratate, la plural, ea include de asemenea Tratatul UE și dispozițiile adoptate în vederea aplicării sale. Rezultă că pot fi impuse restrângeri ale exercitării dreptului la libertatea de circulație și de ședere al cetățenilor Uniunii consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă, în domeniul PESC, prin actele adoptate în temeiul articolului 29 TUE, precum actele atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul, T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctele 195 și 196, și Hotărârea din 4 decembrie 2015, Sarafraz/Consiliul, T‑273/13, nepublicată, EU:T:2015:939, punctele 194 și 195).
122 Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit la punctul 112 de mai sus, pentru a fi conforme cu dreptul Uniunii, restrângerile exercițiului drepturilor consacrate de cartă trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din aceasta, și anume: să fie prevăzute de lege, să respecte substanța drepturilor menționate, să urmărească un obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune, și să nu fie disproporționate. Aceasta se aplică și drepturilor recunoscute de cartă care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Delvigne, C‑650/13, EU:C:2015:648, punctul 46, și Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Agenzia delle dogane e dei monopoli și Ministero dell’Economia e delle Finanze, C‑452/20, EU:C:2021:855, punctul 60). Prin urmare, restrângerile exercițiului dreptului consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă, aduse în cadrul punerii în aplicare a PESC, trebuie să îndeplinească condițiile menționate.
123 În speță, primo, restrângerile dreptului reclamantei de liberă circulație pe teritoriul statelor membre care decurg din actele atacate sunt „prevăzute de lege”, în special întrucât sunt enunțate în acte cu aplicabilitate generală, și anume Decizia 2014/145 modificată și Regulamentul nr. 269/2014 modificat, și care dispun de un temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE și, respectiv, articolul 215 TFUE.
124 Secundo, în ceea ce privește aspectul dacă restrângerile menționate la punctul 123 de mai sus respectă „substanța” dreptului reclamantei de liberă circulație pe teritoriul statelor membre, trebuie să se țină seama de natura și de întinderea măsurilor restrictive în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 153).
125 În această privință, este necesar să se constate că restrângerile vizate la punctul 123 de mai sus respectă „substanța” dreptului reclamantei de liberă circulație pe teritoriul statelor membre. Astfel, mai întâi, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2014/145 modificată, aceste restrângeri respectă principiul de drept internațional potrivit căruia un stat nu poate refuza propriilor resortisanți dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul său. În continuare, în temeiul articolului 6 din Decizia 2014/145 modificată, listele în cauză fac obiectul unei reexaminări periodice pentru ca numele persoanelor care nu mai îndeplinesc criteriile de includere să fie eliminate de pe acestea. În sfârșit, restrângerile respective nu repun în discuție acest drept ca atare, întrucât au ca efect suspendarea temporară, în condiții specifice și ca urmare a situației lor individuale, a dreptului anumitor persoane de liberă circulație pe teritoriul statelor membre, în măsura în care condițiile menționate continuă să fie îndeplinite (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 6 octombrie 2015, Delvigne, C‑650/13, EU:C:2015:648, punctul 48).
126 Tertio, restrângerile vizate la punctul 123 de mai sus vizează obiectivul de interes general menționat la punctul 115 de mai sus.
127 Quarto, în ceea ce privește caracterul adecvat al restrângerilor vizate la punctul 123 de mai sus, trebuie arătat că aceste restrângeri sunt apte să atingă obiectivul de interes general menționat la punctul 115 de mai sus întrucât contribuie la realizarea sa.
128 În ceea ce privește caracterul necesar al restrângerilor menționate la punctul 123 de mai sus, trebuie să se constate că reclamanta nu a demonstrat că Consiliul putea avea în vedere adoptarea unor măsuri mai puțin constrângătoare, dar la fel de adecvate ca cele prevăzute. Pe de altă parte, aplicarea măsurilor restrictive în cauză face obiectul unui regim de derogări prevăzut la articolul 1 alineatul (6) din Decizia 2014/145 modificată, care autorizează statele membre să deroge de la măsurile impuse printre altele atunci când deplasarea unei persoane se justifică din motive umanitare urgente.
129 În plus, recunoscând în același timp consecințele negative pentru reclamantă, astfel cum sunt descrise de aceasta din urmă, care rezultă din aplicarea măsurilor restrictive în cauză, este necesar să se considere că, având în vedere importanța obiectivelor urmărite de măsurile menționate, restrângerile vizate la punctul 123 de mai sus nu sunt vădit disproporționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul, T‑390/08, EU:T:2009:401, punctul 71).
130 Mai mult, reclamanta nu prezintă niciun element concret pentru a susține pretinsa gravitate a consecințelor negative care rezultă din aplicarea măsurilor restrictive în cauză. În măsura în care se referă la imposibilitatea de a se deplasa la reședința familială în Elveția, acest element nu este relevant în cadrul analizei argumentului său întemeiat pe încălcarea dreptului său de liberă circulație în Uniune.
131 Rezultă că restrângerile menționate la punctul 123 de mai sus respectă condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.
132 În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia aplicarea prin analogie a Hotărârii din 19 octombrie 2004, Zhu și Chen (C‑200/02, EU:C:2004:639, punctul 46), îi conferă, în temeiul articolului 21 TFUE, dreptul derivat de ședere într‑un stat membru, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura exercitarea dreptului de ședere al copiilor săi de vârstă mică, care sunt cetățeni ai Uniunii, trebuie să se constate că considerațiile deduse din hotărârea menționată nu pot fi transpuse în speță, dat fiind că reclamanta, în calitate de cetățean al Uniunii, dispune de dreptul autonom de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. Or, un asemenea drept nu este absolut, iar din considerațiile care precedă reiese că restrângerea dreptului reclamantei de liberă circulație în Uniune este considerată justificată.
133 Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta se referă la dreptul derivat al soțului său, resortisant al unei țări terțe, de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, acest argument trebuie de asemenea înlăturat ca inoperant, din moment ce nu este susceptibil să demonstreze atingerea adusă dreptului reclamantei de liberă circulație în Uniune.
134 În ceea ce privește referirea făcută de reclamantă la dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre al copiilor săi minori, trebuie amintit că articolul 24 alineatul (2) din cartă prevede că, în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
135 Or, în speță, trebuie să se observe, pe de o parte, că reclamanta a precizat în înscrisurile sale, precum și în ședință că nu invocă o încălcare a dreptului copiilor săi de liberă circulație și de ședere în Uniune în mod autonom. Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta se referă la situația copiilor săi pentru a demonstra caracterul pretins disproporționat al restrângerii propriului drept de liberă circulație în Uniune, este necesar să se arate că acest argument nu este susținut. Astfel, reclamanta se limitează să susțină că măsurile restrictive care îi sunt impuse îi obligă pe copiii săi să părăsească teritoriul Uniunii. În plus, întrebată cu privire la acest aspect în ședință, ea s‑a limitat să afirme la modul general că membrii familiei sale sunt împiedicați să locuiască împreună la domiciliile lor situate în Uniune și în Elveția și să evoce întreruperea relațiilor familiale ale copiilor săi cu bunicii lor care trăiesc în Europa, precum și întreruperea educației lor. Or, trebuie arătat că măsurile restrictive în cauză, pe de o parte, nu vizează copiii reclamantei și, pe de altă parte, nu limitează dreptul reclamantei de liberă intrare și de ședere pe teritoriul statului membru al Uniunii a cărui resortisantă este. Prin urmare, reclamanta susține în mod eronat că, din cauza măsurilor menționate, copiii săi sunt obligați să părăsească acest teritoriu. De altfel, trebuie amintit că articolul 1 alineatul (6) din Decizia 2014/145 modificată autorizează statele membre să deroge de la măsurile în cauză printre altele atunci când deplasarea unei persoane se justifică din motive umanitare urgente, această dispoziție trebuind să fie interpretată și aplicată, în lumina articolului 24 alineatul (2) din cartă, ținând seama de interesul superior al copilului.
136 Având în vedere tot ceea ce precedă, trebuie să se respingă al treilea motiv și, prin urmare, acțiunea în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
137 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamata a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) O obligă pe doamna Aleksandra Melnichenko la plata cheltuielilor de judecată.
3) EuroChem Group AG, Siberian Coal Energy Company AO (SUEK) și Regatul Belgiei vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
Spielmann |
Brkan |
Gâlea |
Tóth |
Kalėda |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 26 februarie 2025.
Semnături
* Limba de procedură: engleza.
1 Sunt redate numai punctele din prezenta hotărâre a căror publicare este considerată utilă de către Tribunal.