CELEX:62022TJ0596: Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 12 martie 2025.#PGI Spain, SL și alții împotriva Comisia Europeană.#Ajutoare de stat – Măsură prin care se urmărește reducerea prețurilor angro la energie electrică în Peninsula Iberică – Criză energetică – Decizie de a nu ridica obiecții – Lipsa unor dificultăți serioase – Principiul nediscriminării – Proporționalitate – Încredere legitimă.#Cauza T-596/22.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia extinsă)

12 martie 2025(*)

„ Ajutoare de stat – Măsură prin care se urmărește reducerea prețurilor angro la energie electrică în Peninsula Iberică – Criză energetică – Decizie de a nu ridica obiecții – Lipsa unor dificultăți serioase – Principiul nediscriminării – Proporționalitate – Încredere legitimă ”

În cauza T‑596/22,

PGI Spain, SL, cu sediul în Barcelona (Spania),

Berry Superfos Pamplona, SA, cu sediul în Navarra (Spania),

Promens Packaging, SA, cu sediul în Barcelona,

RPC Envases, SA, cu sediul în Madrid (Spania),

Zeller Plastik España, SL, cu sediul în Barcelona,

reprezentate de P. Holtrop, avocat,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de T. Scharf, I. Georgiopoulos și C.‑M. Carrega, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Regatul Spaniei, reprezentat de A. Gavela Llopis și M. Morales Puerta, în calitate de agenți,

intervenientă,

TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă),

compus din domnul M. van der Woude, președinte, doamna P. Škvařilová‑Pelzl, domnul I. Nõmm (raportor), doamna G. Steinfatt și domnul D. Kukovec, judecători,

grefier: domnul A. Marghelis, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 17 septembrie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantele, PGI Spain, SL, Berry Superfos Pamplona, SA, Promens Packaging, SA, RPC Envases, SA, și Zeller Plastik España, SL, solicită anularea Deciziei C(2022) 3942 final a Comisiei din 8 iunie 2022 privind ajutorul de stat SA.102454 (2022/N) – Spania și SA.102569 (2022/N) – Portugalia – Mecanism de ajustare a costului de producție prin care se urmărește reducerea prețului angro al energiei electrice pe piața iberică (denumită în continuare „decizia atacată”).

 Istoricul litigiului

2        Regatul Spaniei și Republica Portugheză au notificat Comisiei Europene la 20 și, respectiv, la 23 mai 2022 o măsură prin care se urmărea reducerea prețului angro al energiei electrice în Peninsula Iberică prin subvenționarea costului factorilor de producție pentru tehnologiile pe bază de combustibili fosili (denumită în continuare „măsura notificată”).

3        Prin decizia atacată, Comisia a decis să nu ridice obiecții în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE (JO 2015, L 248, p. 9).

4        În decizia atacată, în primul rând, Comisia a descris caracteristicile esențiale ale măsurii notificate. Aceasta a arătat printre altele că:

–        măsura notificată se înscria în contextul crizelor cu care s‑au confruntat piețele energetice naționale și internaționale în ultimele decenii, care au condus la o creștere a prețului combustibililor fosili, în special al gazelor naturale (punctele 4 și 5);

–        acest lucru a afectat gospodăriile și întreprinderile mici și mijlocii care intră sub incidența unor contracte reglementate în Spania, și anume „precio voluntario para el pequeño consumidor” (PVPC, preț voluntar pentru micii consumatori) și reducerea reglementată pentru anumiți consumatori vulnerabili, denumită „Bono social” (denumite în continuare, împreună, „contractele reglementate”), și practic toate tipurile de activități economice (punctele 6 și 7);

–        piața zilnică a energiei electrice din Uniunea Europeană se baza pe o metodă de stabilire a prețurilor întemeiată pe prețul marginal, care implica faptul că prețul energiei electrice era stabilit de ultima sursă de producție necesară pentru a satisface cererea la un moment dat, și anume adesea în mod frecvent centralele electrice pe bază de combustibili fosili, care sunt centralele cele mai costisitoare din cauza costurilor lor de exploatare ridicate (punctele 20-23 și 34);

–        măsura notificată consta în efectuarea de plăți către operatorii centralelor electrice pe bază de combustibili fosili situați în Peninsula Iberică pentru a reduce prețurile energiei electrice pe piețele angro și, pe cale de consecință, pe piețele cu amănuntul (punctele 24 și 33-39);

–        măsura notificată ar fi finanțată în special printr‑o contribuție (denumită în continuare „contribuția”) impusă de Operador del Mercado Ibérico de la Energía‑Polo Español, SA (OMIE) cumpărătorilor de pe piața angro de energie electrică, respectiv furnizorii de energie electrică și consumatorii care cumpără energie electrică direct de pe piața angro pentru uz propriu (denumiți în continuare „consumatori direcți”), proporțional cu cantitatea de energie electrică pe care o cumpărau (punctele 25 și 44);

–        anumiți cumpărători de pe piața angro de energie electrică ar fi scutiți de plata contribuției și, în special, cei care au încheiat contracte la un preț fix înainte de 26 aprilie 2022, sub rezerva respectării anumitor condiții și mai ales a notificării contractelor lor către OMIE (denumită în continuare „scutirea de contribuție”) [punctul 45 litera (d), punctul 48].

5        În al doilea rând, Comisia a examinat calificarea măsurii notificate în raport cu articolul 107 alineatul (1) TFUE. Deși a considerat că măsura notificată intra în domeniul de aplicare al dispoziției respective, această concluzie nu a fost extinsă la exceptarea de la contribuție. În această privință, Comisia a reținut că cumpărătorii de pe piața cu ridicata care au încheiat contracte privind acoperirea achizițiilor lor de energie electrică înainte de adoptarea măsurii notificate nu ar beneficia de efectele măsurii menționate și a dedus de aici că exceptarea nu avea ca efect să le confere acestora un avantaj selectiv și, prin urmare, nu intra sub incidența calificării drept ajutor de stat (punctele 97-106 din decizia atacată).

6        În al treilea rând, Comisia a apreciat compatibilitatea măsurii notificate cu piața internă în raport cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. Aceasta a apreciat printre altele că măsura menționată era necesară, adecvată și proporțională (punctele 107-154 din decizia atacată) și că nu încălca niciuna dintre dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii și în special ale Regulamentului (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO 2019, L 158, p. 54) și ale Directivei (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO 2019, L 158, p. 125) (punctele 174-192).

 Concluziile părților

7        Reclamantele solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

8        Comisia și Regatul Spaniei solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

9        Reclamantele sunt societăți spaniole care nu achiziționează energie electrică direct de pe piața angro de energie electrică, ci prin intermediul unui furnizor de energie electrică. Pentru a garanta stabilitatea prețului furnizării de energie electrică, reclamantele au încheiat contracte de achiziție de energie electrică. Pentru o parte din furnizarea de energie electrică, reclamantele au încheiat contracte care implică o altă întreprindere decât furnizorul lor fizic de energie electrică și care se întemeiază pe plăți compensatorii în funcție de diferența dintre prețul pieței și prețul stabilit în contract. Reclamantele califică acest tip de contracte de achiziție de electricitate drept contracte financiare.

10      Reclamantele, în calitate de persoane interesate și pentru a asigura protecția drepturilor procedurale ce le sunt conferite prin articolul 108 alineatul (2) TFUE și prin articolul 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589, reproșează Comisiei că nu a considerat că măsura notificată ridica dificultăți serioase de natură să justifice deschiderea procedurii oficiale de investigare.

11      Trebuie amintit că legalitatea unei decizii, precum decizia atacată, de a nu ridica obiecții, întemeiată pe articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul 2015/1589, depinde de aspectul dacă aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea Comisia, în cadrul fazei preliminare de examinare a măsurii notificate, ar fi trebuit în mod obiectiv să dea naștere unor îndoieli privind atât calificarea drept ajutor a acestei măsuri și a compatibilității sale cu piața internă, având în vedere că astfel de îndoieli trebuie să determine deschiderea unei proceduri oficiale de investigare la care pot participa persoanele interesate prevăzute la articolul 1 litera (h) din regulamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 38, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 53).

12      Atunci când un reclamant solicită anularea unei decizii de a nu ridica obiecții, el pune în discuție în esență faptul că decizia luată de Comisie cu privire la ajutorul în cauză a fost adoptată fără ca această instituție să inițieze procedura oficială de investigare, încălcând astfel drepturile sale procedurale. Pentru ca cererea sa de anulare să fie admisă, reclamantul poate invoca orice motiv de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea Comisia în cadrul fazei preliminare de examinare a măsurii notificate ar fi trebuit să dea naștere unor îndoieli privind calificarea drept ajutor sau compatibilitatea sa cu piața internă. Cu toate acestea, utilizarea unor astfel de argumente nu poate avea drept consecință transformarea obiectului acțiunii și nici modificarea condițiilor de admisibilitate a acesteia. Dimpotrivă, existența unor îndoieli cu privire la această calitate și la această compatibilitate este tocmai proba care trebuie adusă pentru a demonstra obligația pe care o avea Comisia de a deschide procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 39 și jurisprudența citată).

13      Dovada existenței unor asemenea îndoieli, care trebuie căutată atât în împrejurările adoptării deciziei de a nu ridica obiecții, cât și în conținutul său, trebuie făcută de solicitantul anulării acestei decizii, pe baza unei serii de indicii concordante (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 40, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 51).

14      În special, caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cursul procedurii de examinare preliminară constituie un indiciu al existenței unor dificultăți serioase în aprecierea măsurii în cauză, a căror prezență o obligă pe aceasta să inițieze procedura oficială de investigare (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 41, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 52).

15      În plus, legalitatea unei decizii de a nu ridica obiecții, luată la finalul procedurii de examinare preliminară, trebuie să fie apreciată de instanța Uniunii nu numai în funcție de informațiile de care dispunea Comisia la momentul la care a adoptat‑o, ci și în funcție de elementele de care putea să dispună (a se vedea Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 42 și jurisprudența citată).

16      Or, informațiile de care Comisia „putea să dispună” le includ pe cele care apar ca fiind relevante pentru aprecierea care trebuie efectuată în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 11 de mai sus și a căror prezentare ar fi putut să o obțină, la cerere, în cursul procedurii administrative (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 43, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 54).

17      Astfel, Comisia este obligată să desfășoare procedura de examinare a măsurilor în cauză cu diligență și cu imparțialitate, pentru a dispune, cu ocazia adoptării unei decizii finale de stabilire a existenței și, dacă este cazul, a incompatibilității sau a nelegalității ajutorului, de elemente complete și cât mai fiabile cu putință în acest sens (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 44, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 55).

18      Totuși, deși Curtea a statuat că, în cursul examinării existenței și a legalității unui ajutor de stat, putea fi necesar ca Comisia să meargă, dacă este cazul, dincolo de simpla examinare a elementelor de fapt și de drept aduse la cunoștința sa, nu se poate deduce din această jurisprudență că îi revine Comisiei sarcina de a căuta, din proprie inițiativă și în lipsa oricărui indiciu în acest sens, toate informațiile care ar putea prezenta o legătură cu cauza cu care este sesizată, chiar în situația în care asemenea informații s‑ar afla în domeniul public (Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Tempus Energy și Tempus Energy Technology, C‑57/19 P, EU:C:2021:663, punctul 45, și Hotărârea din 5 septembrie 2024, Slovenia/Comisia, C‑447/22 P, EU:C:2024:678, punctul 56).

19      În susținerea acțiunilor formulate, reclamantele invocă cinci motive, întemeiate, primul, pe o înțelegere greșită de către Comisie a măsurii notificate, al doilea, pe erori în aprecierea caracterului adecvat și proporțional al măsurii notificate, al treilea, pe încălcarea articolului 10 din Regulamentul 2019/943 și a articolului 5 din Directiva 2019/944, al patrulea, pe încălcarea principiului nediscriminării și, al cincilea, pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

20      Prin intermediul acestor motive, reclamantele reproșează Comisiei că nu a deschis procedura oficială de investigare a măsurii notificate, deși existau îndoieli cu privire la compatibilitatea acestei măsuri cu piața internă, ca urmare a limitării domeniului de aplicare al exceptării contribuției numai la cumpărătorii de pe piața angro de energie electrică, iar nu la cumpărătorii de pe piața cu amănuntul, și a efectelor negative pe care o asemenea limitare le produsese pentru cumpărătorii de pe piața cu amănuntul care au încheiat contracte financiare de achiziție de energie electrică, precum reclamantele, asupra cărora s‑a repercutat costul contribuției de către furnizorul lor fizic de energie electrică fără ca aceștia să beneficieze de o scădere a prețului energiei lor electrice.

 Cu privire la elementele de probă și la argumentația reclamantelor prezentate la 10 august 2023

21      Comisia și Regatul Spaniei apreciază că elementele de probă și argumentația prezentate de reclamante la 10 august 2023 ca răspuns la memoriul în intervenție al Regatului Spaniei trebuie înlăturate ca inadmisibile, întrucât au fost prezentate tardiv. Comisia adaugă că acestea sunt, în orice caz, inoperante, întrucât sunt ulterioare deciziei atacate și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare în vederea controlului legalității sale.

22      În această privință, trebuie arătat că, la depunerea observațiilor lor la 10 august 2023, reclamantele au prezentat noi elemente de probă referitoare, pe de o parte, la modificarea măsurii notificate ulterior deciziei atacate, care permite în prezent cumpărătorilor de pe piața cu amănuntul a energiei electrice să notifice OMIE contractele lor de achiziție de energie electrică pentru perioada mai-decembrie 2023, și, pe de altă parte, la decizia Comisiei din 25 aprilie 2023 de a nu ridica obiecții cu privire la această modificare a măsurii.

23      Fără a fi necesar să se ridice problema dacă aceste noi elemente și argumentația aferentă lor prezintă sau nu prezintă un caracter tardiv de natură să le facă inadmisibile, este suficient să se sublinieze că astfel de elemente nu pot, în orice caz, să fie luate în considerare în cadrul controlului de legalitate a deciziei atacate, așa cum arată în mod întemeiat Comisia.

24      Astfel, reiese din jurisprudența citată la punctul 15 de mai sus că decizia atacată trebuie să fie apreciată în funcție de informațiile de care Comisia putea dispune la momentul adoptării deciziei. Este vorba aici despre o aplicare specifică a principiului mai general potrivit căruia, în cadrul unei acțiuni în anulare, legalitatea unui act al Uniunii trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării acestui act, astfel încât actele ulterioare adoptării unei decizii nu pot afecta validitatea acesteia (a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 2019, Alcogroup și Alcodis/Comisia, C‑403/18 P, EU:C:2019:870, punctul 45 și jurisprudența citată).

25      Elementele de probă prezentate de reclamante la 10 august 2023 și, pe cale de consecință, argumentația lor aferentă acestora nu pot, prin urmare, să fie luate în considerare în cadrul controlului de legalitate a deciziei atacate.

 Cu privire la primul și la al patrulea motiv, întemeiate pe o înțelegere greșită de către Comisie a măsurii notificate și, respectiv, pe caracterul discriminatoriu al acesteia

26      Tribunalul apreciază că aceste două motive trebuie examinate împreună.

27      În cadrul primului motiv, reclamantele susțin că analiza Comisiei cu privire la funcționarea măsurii notificate este lipsită de precizie, din moment ce nu ar reieși în mod clar dacă aceasta a luat în considerare faptul că cumpărătorii de pe piața cu amănuntul recurgeau și la mecanisme de acoperire a achiziției lor de energie electrică echivalente cu cele ale cumpărătorilor de pe piața angro, inclusiv contracte financiare de achiziție de energie electrică. În această privință, reclamantele arată că utilizarea acestui tip de contracte decurge din organizarea juridică a pieței energiei electrice în temeiul dreptului Uniunii și constituie o structură contractuală simplă și curentă pe care Comisia nu o putea ignora.

28      Reclamantele deduc de aici că Comisia se afla într‑o situație de incertitudine în ceea ce privește determinarea exactă a actorilor care puteau beneficia de scutire. Aceasta ar fi determinat‑o să autorizeze o schemă de ajutoare a cărei conformitate cu dreptul Uniunii era îndoielnică. În această privință, reclamantele subliniază că, deși Comisia arată că s‑a întemeiat în scopul aprecierii sale pe informațiile furnizate de Regatul Spaniei și de Republica Portugheză în notificarea lor, precum și pe informațiile suplimentare prezentate de statele membre menționate, aceste diferite informații nu le erau accesibile. Prin urmare, reclamantele solicită Comisiei să depună la dosar notificările, precum și orice altă informație pertinentă referitoare la măsura notificată care i‑a fost comunicată de statele membre menționate.

29      Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamantele reproșează Comisiei că nu a examinat conformitatea măsurii notificate cu principiul nediscriminării. În acest cadru, reclamantele susțin în esență că criteriul de comparație relevant nu putea fi cel al achiziției de pe piața cu ridicata sau cu amănuntul, ci ar fi trebuit să fie cel referitor la „capacitatea de a acoperi și de a face să își acopere furnizările de energie electrică” și subliniază similitudinile mari existente între situația lor și cele ale consumatorilor direcți de pe piața angro, și anume întreprinderile care achiziționează, pentru nevoile lor, energie electrică pe această piață.

30      Comisia, susținută de Regatul Spaniei, apreciază că aceste două motive nu indică existența unor dificultăți serioase.

31      Din coroborarea acestor două motive reiese că reclamantele invocă în esență trei critici pentru a demonstra existența unor dificultăți serioase care justificau deschiderea unei proceduri oficiale de investigare. Primo, acestea consideră că din lectura deciziei atacate rezultă existența unei incertitudini cu privire la determinarea exactă a cumpărătorilor de energie electrică susceptibili să beneficieze de o exceptare. Secundo, acestea susțin că Comisia nu putea ignora faptul că anumiți cumpărători de pe piața cu amănuntul a energiei electrice asigurau stabilitatea prețurilor aprovizionării lor prin recurgerea la contracte financiare de achiziție de energie electrică. Tertio, reclamantele consideră că cumpărătorii de pe piața cu amănuntul care recurg la asemenea contracte se află într‑o situație comparabilă cu cea a consumatorilor direcți de pe piața cu ridicata, astfel încât măsura notificată încalcă principiul nediscriminării.

32      În primul rând, trebuie arătat că rezultă în special din cuprinsul punctelor 4-7, 24 și 33-39 din decizia atacată, pe de o parte, că obiectivul măsurii notificate este de a provoca o scădere a prețurilor energiei electrice în contextul unei puternice presiuni ascendente asupra prețurilor combustibililor, care este legată de un context de crize cu care trebuiau să se confrunte piețele naționale și internaționale ale energiei, și, pe de altă parte, că măsura urmărește atingerea acestui obiectiv prin subvenționarea anumitor surse de energie electrică pentru a obține o scădere a prețului pe piața angro, care ar trebui să determine, pe cale de consecință, o scădere a prețurilor pe piața cu amănuntul.

33      În ceea ce privește, primo, sursele de energie subvenționate, din cuprinsul punctelor 33-39 din decizia atacată reiese că măsura notificată are ca scop reducerea costurilor de producție ale centralelor electrice care folosesc combustibili fosili și reducerea ofertelor pe care le depun la licitație zilnic, în special pe piața angro a energiei electrice. Potrivit punctului 43, calculul subvenției corespunzătoare și plata efectivă a acesteia sunt de competența OMIE.

34      În ceea ce privește, secundo, cumpărătorii de pe piața angro de energie electrică, pe de o parte, din cuprinsul punctului 44 din decizia atacată rezultă că aceștia, în calitate de beneficiari ai scăderii prețurilor pe piața angro, sunt supuși unei contribuții care acoperă, în parte, costul măsurii al cărei cuantum este stabilit de OMIE în funcție de volumul achizițiilor lor pe piața cu ridicata. Pe de altă parte, reiese din cuprinsul punctului 45 litera (d) din decizia atacată și din articolul 8 alineatul (3) din măsura notificată că sunt scutiți de la plata acestei contribuții pentru partea din achizițiile lor de energie electrică pentru care au încheiat contracte de aprovizionare cu energie electrică la preț fix înainte de 26 aprilie 2022, sub rezerva notificării către OMIE a contractelor menționate în termenele specificate de măsura menționată. Reiese de asemenea din cuprinsul punctelor 46-48 din decizia atacată că această exceptare prezintă un caracter temporar din moment ce are vocația de a nu se mai aplica atunci când contractele sunt reînnoite.

35      În ceea ce privește, tertio, cumpărătorii de pe piața cu amănuntul, din coroborarea în special a punctelor 6, 35, 49, 50 și 134 din decizia atacată rezultă că se efectuează o diferențiere după cum aceștia au încheiat sau nu contracte reglementate, cu alte cuvinte consumatorii care beneficiază de tariful PVPC și de tariful redus denumit „Bono social”.

36      Astfel, repercutarea atât a scăderii prețului energiei electrice, cât și a cuantumului contribuției are caracter obligatoriu numai în raport cu contractele reglementate. În ceea ce privește contractele nereglementate, autorii măsurii notificate au preconizat, pentru cei care se aflau la prețuri dinamice, și anume care reflectau direct variațiile prețurilor cu ridicata în prețurile de consum, că atât scăderea prețului energiei electrice pe piața angro, cât și cuantumul contribuției urmau să fie transferate direct asupra consumatorilor finali. Pentru celelalte tipuri de contracte nereglementate, autorii menționați au apreciat că repercutarea scăderii prețului pieței cu ridicata și a contribuției ar decurge din aplicarea concurenței, din moment ce exista un număr ridicat de furnizori cu amănuntul pe piețele spaniolă și portugheză.

37      În al doilea rând și pe cale de consecință, critica întemeiată pe incertitudinea cu privire la sfera întinderii exceptării în decizia atacată este neîntemeiată în fapt. Astfel, din cuprinsul punctelor 34 și 35 de mai sus reiese, pe de o parte, că exceptarea menționată se aplică exclusiv cumpărătorilor de pe piața angro care au încheiat contracte de aprovizionare cu energie electrică la preț fix înainte de 26 aprilie 2022 și, pe de altă parte, că impactul – atât al scăderii prețului pe piața angro, cât și al eventualei plăți a contribuției – asupra contractelor încheiate de consumatorii finali, altele decât contractele reglementate, ține de aplicarea concurenței pe piața cu amănuntul.

38      Mai precis, în ceea ce privește punctele 48, 80, 104 și 142 din decizia atacată, evidențiate de reclamante ca implicând în esență că anumiți cumpărători de pe piața cu amănuntul ar putea beneficia de o scutire de la plata contribuției, trebuie să se constate că punctele menționate nu pot fi interpretate în acest sens.

39      Primo, punctul 48 din decizia atacată se înscrie în contextul punctelor 44-48 menționate la punctul 34 de mai sus, care privesc contribuția pe care o datorează cumpărătorii de pe piața angro de energie electrică și eventuala lor exceptare. Mai exact, acesta expune poziția autorităților portugheze și spaniole potrivit căreia exceptarea respectivă are un caracter temporar, nemaiavând vocația de a se aplica în cazul reînnoirii contractelor de aprovizionare cu energie electrică la preț fix și, în acest cadru, precizează că durata lor este în general de un an.

40      Secundo, punctul 80 din decizia atacată se limitează să amintească distincția operată la punctul 49 din decizia menționată și evocată la punctul 35 de mai sus, în ceea ce privește repercutarea cuantumului contribuției, care are un caracter obligatoriu pentru consumatorii care intră sub incidența contractelor reglementate și care este așteptată pentru ceilalți.

41      Tertio, reiese fără cea mai mică ambiguitate din cuprinsul punctului 104 din decizia atacată că acesta se referă exclusiv la cumpărătorii de pe piața angro. Mai precis, la acest punct este examinată problema dacă scutirea de care beneficiază cei care au încheiat contracte de aprovizionare cu energie electrică la preț fix înainte de intrarea în vigoare a măsurii notificate este de natură să le confere un avantaj selectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

42      În sfârșit, quarto, în ceea ce privește punctul 142 din decizia atacată, este suficient să se sublinieze că Comisia se referă în mod explicit în prima teză a acestuia la faptul că „măsura scutește cumpărătorii de pe piața angro de energie electrică de obligația de a plăti contribuția, pentru partea din achizițiile lor de energie electrică pentru care au încheiat contracte de aprovizionare cu energie electrică la preț fix înainte de 26 aprilie 2022”. Prin urmare, considerațiile care figurează în continuare cu privire la importanța unei atenuări a riscurilor de preț prin intermediul acoperirilor financiare nu pot fi înțelese în sensul că sugerează, astfel cum susțin reclamantele, că toate contractele încheiate în scopul acoperirii, inclusiv de cumpărători de pe piața cu amănuntul, ar trebui luate în considerare pentru a evita ca costul contribuției să fie, chiar indirect, repercutat asupra lor.

43      În ceea ce privește, în al treilea rând, critica întemeiată pe neluarea în considerare de către Comisie a recurgerii cumpărătorilor de pe piața cu amănuntul la contracte financiare de achiziție de energie electrică, nici aceasta nu poate fi admisă.

44      Desigur, contractele financiare de achiziție de energie electrică de tipul celor încheiate de reclamante prezintă particularități care, având în vedere funcționarea măsurii notificate, implică pentru cumpărătorii de pe piața cu amănuntul care le‑au încheiat o repercutare a cuantumului contribuției, iar nu a scăderii prețului energiei electrice. Astfel, deși măsura notificată are drept consecință repercutarea costului contribuției de către furnizorul fizic, aplicarea unui contract cu o altă întreprindere, care se întemeiază pe plăți compensatorii în funcție de diferența dintre prețul pieței și prețul stabilit în contractul menționat, are ca efect faptul că respectivii cumpărători nu beneficiază de scăderea globală a prețului energiei electrice preconizată de autorii măsurii notificate.

45      Totuși, trebuie să se constate că reclamantele nu demonstrează că existau indicii care să implice că anumite contracte de achiziție de energie electrică încheiate de cumpărători pe piața cu amănuntul, din cauza structurii lor, nu se pretau sau nu se pretau în mod necorespunzător la o repercutare a scăderii prețurilor energiei electrice pe piața angro, indicii care ar fi fost susceptibile să justifice depășirea de către Comisie a elementelor de fapt și de drept aduse la cunoștința sa, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 18 de mai sus.

46      Primo, în înscrisurile lor, reclamantele se limitează să sublinieze că „Comisia are fără îndoială cunoștință de existența [contractelor de achiziție de energie electrică] pe termen lung”, deducând această cunoaștere din posibilitatea unui consumator, care decurge din dreptul Uniunii, de a alege acest tip de modalități de furnizare a energiei electrice. Cu toate acestea, o asemenea afirmație nu permite să se ateste că recurgerea de către cumpărători de pe piața cu amănuntul la contracte financiare de achiziție de energie electrică avea un caracter notoriu atunci când Comisia a adoptat decizia atacată.

47      Secundo, trebuie arătat că reclamantele fac trimitere în mod general la anumite documente ale Comisiei, fără a identifica pasajele din documentele menționate care privesc promovarea unor structuri contractuale echivalente celor pe care le‑au privilegiat. Aceasta este situația Propunerii Comisiei din 14 martie 2023 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) 2019/943 și (UE) 2019/942, precum și a Directivelor (UE) 2018/2001 și (UE) 2019/944 pentru îmbunătățirea organizării pieței energiei electrice a Uniunii (COM/2023/148 final) sau a Documentului de lucru al Comisiei din 18 mai 2022 intitulat „Orientări pentru statele membre privind bunele practici de accelerare a procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele privind energia din surse regenerabile” (SWD/2022/0149 final). Deși aceste documente evidențiază, desigur, interesul pe care îl poate reprezenta încheierea unor contracte de achiziție de energie electrică, ele nu abordează cazul particular al contractelor de tipul celor încheiate de reclamante, care nu fac trimitere, de altfel, la niciun pasaj precis din documentele menționate.

48      În această privință, singurul element de probă invocat de reclamante care, potrivit prezentării pe care o fac, evocă structura lor contractuală de aprovizionare este un studiu efectuat în numele Băncii Europene de Investiții (BEI) și al Comisiei. Totuși, este suficient să se sublinieze că este vorba despre o analiză prospectivă privind posibilitățile de a dezvolta contractele de achiziționare a energiei regenerabile – inclusiv cele de natura celor încheiate de reclamante – în Uniune. Prin urmare, aceasta nu este de natură să demonstreze că recurgerea la acest tip de contracte de achiziție de energie electrică de către cumpărători pe piața cu amănuntul avea un caracter notoriu care presupunea că Comisia ar fi trebuit să ia ea însăși în considerare existența lor cu ocazia examinării măsurii notificate.

49      În ceea ce privește, în al patrulea rând, critica întemeiată pe încălcarea principiului nediscriminării, în măsura în care reclamantele critică în aceasta limitarea domeniului de aplicare al exceptării contribuției numai la cumpărătorii de pe piața cu ridicata, nici aceasta nu poate fi admisă.

50      În această privință, primo, trebuie arătat că o asemenea critică echivalează cu a reproșa Comisiei că nu a arătat că domeniul de aplicare al exceptării contribuției conducea la a conferi numai cumpărătorilor de pe piața cu ridicata un avantaj selectiv și, prin urmare, constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

51      Astfel, aprecierea condiției referitoare la selectivitatea avantajului urmărește tocmai să identifice existența unui tratament diferențiat care poate în esență să fie calificat drept discriminatoriu. Aceasta implică să se determine dacă, în cadrul unui anumit regim juridic, măsura națională în discuție este de natură să favorizeze „anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri” în raport cu altele care, având în vedere obiectivul urmărit de regimul respectiv, s‑ar găsi într‑o situație de fapt și de drept comparabilă (a se vedea Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/World Duty Free Group ș.a., C‑20/15 P și C‑21/15 P, EU:C:2016:981, punctul 54 și jurisprudența citată).

52      Secundo, pe de o parte, trebuie arătat că, la punctele 97-101, 104 și 105 din decizia atacată, Comisia a examinat dacă scutirea menționată constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și a concluzionat că situația nu se prezenta astfel, condiția selectivității inerentă acestei noțiuni nefiind îndeplinită în privința sa. Pe de altă parte, reiese în special din cuprinsul punctului 104 din decizia atacată că Comisia s‑a pronunțat în mod explicit numai cu privire la aspectul dacă diferența de tratament dintre cumpărătorii de pe piața cu ridicata, după cum aceștia beneficiau sau nu beneficiau de o exceptare, se afla la originea unui avantaj selectiv, dar nu a abordat eventuala existență a unui avantaj selectiv ca urmare a excluderii de la beneficiul scutirii cumpărătorilor de pe piața cu amănuntul.

53      Cu toate acestea, tertio, având în vedere logica măsurii notificate, astfel cum este amintită în decizia atacată (a se vedea punctele 32-36 de mai sus), era evident că cumpărătorii de pe piața angro și cu amănuntul nu se aflau într‑o situație comparabilă din punctul de vedere al modului în care scăderea prețurilor pe piața angro și plata contribuției aveau vocația de a se reflecta în prețul energiei electrice, astfel încât Comisia nu trebuia să se pronunțe în mod explicit cu privire la aspectul dacă limitarea domeniului de aplicare al exceptării de contribuție numai la cumpărătorii de pe piața angro constituia un avantaj selectiv.

54      Astfel, în ceea ce privește, pe de o parte, cumpărătorii de pe piața angro, aceștia achiziționează energia electrică în mod direct la prețul care decurge din această piață. Avantajul de care beneficiază depinde tocmai de diferența, calculată de OMIE, dintre, pe de o parte, prețul pieței astfel cum rezultă din subvenționarea anumitor surse de energie și, pe de altă parte, prețul care ar fi existat în lipsa unei astfel de subvenționări. De asemenea, OMIE are sarcina de a stabili în mod precis cuantumul contribuției, precum și al scutirii pentru cumpărătorii care nu au fost în măsură să beneficieze de scăderea prețurilor menționate.

55      Pe de altă parte, prețul de pe piața cu amănuntul a energiei electrice este format pe baza cererii și a ofertei pe această a doua piață. Astfel cum s‑a arătat la punctul 36 de mai sus, acest aspect a fost luat în considerare de autorii măsurii notificate, din moment ce aceștia – cu excepția contractelor reglementate – aveau în vedere o repercutare indirectă a scăderii prețului energiei electrice, dar și a cuantumului contribuției asupra consumatorilor, ca urmare a concurenței pe această piață, referindu‑se la numărul important de furnizori cu amănuntul din Spania și din Portugalia.

56      Din considerațiile care precedă rezultă că a treia critică a reclamantelor nu este în măsură să demonstreze existența unor dificultăți serioase de natură să justifice inițierea procedurii oficiale de investigare.

57      Această concluzie nu este infirmată de argumentația reclamantelor întemeiată pe faptul că s‑ar afla într‑o situație comparabilă cu cea a consumatorilor direcți de pe piața angro.

58      Pe de o parte, o asemenea argumentație se întemeiază pe postulatul că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare ea însăși specificitatea cumpărătorilor de pe piața cu amănuntul care au recurs la contracte financiare de achiziție de energie electrică. Or, pentru motivele expuse la punctele 43-48 de mai sus, un astfel de postulat nu poate fi luat în considerare.

59      Pe de altă parte și în orice ipoteză, deși achiziționarea energiei electrice de către consumatorii direcți de pe piața angro se apropie, prin finalitatea sa, de cea a reclamantelor, în sensul că este efectuată pentru propriul consum, iar nu în scopul furnizării de energie electrică unor cumpărători ulteriori, este la fel de adevărat că această achiziție are loc pe două piețe diferite pentru care stabilirea prețurilor nu urmează aceeași logică, astfel cum s‑a arătat la punctele 53 și 54 de mai sus.

60      Având în vedere cele de mai sus, primul și al patrulea motiv trebuie respinse ca nefondate.

61      În ceea ce privește cererea reclamantelor având ca obiect, în esență, depunerea la dosar a notificărilor efectuate de Regatul Spaniei și de Republica Portugheză, precum și a schimburilor de corespondență dintre aceste state membre și Comisie, trebuie amintit că este de competența Tribunalului să aprecieze utilitatea măsurilor de organizare a procedurii solicitate de una dintre părțile principale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 1999, Séché/Comisia, T‑112/96 și T‑115/96, EU:T:1999:134, punctul 284).

62      Pentru a permite Tribunalului să stabilească dacă este util pentru buna desfășurare a procedurii să dispună depunerea anumitor înscrisuri, partea care formulează cererea trebuie să identifice înscrisurile solicitate și să furnizeze Tribunalului un minim de elemente care să ateste utilitatea acestor documente pentru necesitățile procedurii (Hotărârea din 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, EU:C:1998:608, punctul 93; a se vedea de asemenea Hotărârea din 16 octombrie 2013, TF1/Comisia, T‑275/11, nepublicată, EU:T:2013:535, punctul 117 și jurisprudența citată). Astfel, partea menționată trebuie în special să prezinte indicii precise și pertinente de natură să explice modul în care documentele în discuție puteau prezenta un interes pentru soluționarea litigiului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iulie 2016, Oikonomopoulos/Comisia, T‑483/13, EU:T:2016:421, punctul 253 (nepublicată)].

63      Primo, trebuie arătat, pe de o parte, că reclamantele au avut acces la textul măsurii notificate și, pe de altă parte, pentru motivele expuse cu ocazia examinării prezentului motiv, că aceasta se întemeiază pe o logică clară bazată pe distincția dintre achizițiile de pe piețele cu ridicata și cu amănuntul.

64      Secundo, cererea de măsuri de organizare a procedurii formulată de reclamante, prin amploarea sa, urmărește supunerea la dezbatere a documentelor din dosarul administrativ al Comisiei, deși reclamantele, chiar în calitatea lor de părți interesate, nu dispun de un drept de acces la dosarul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Technische Glaswerke Ilmenau, C‑139/07 P, EU:C:2010:376, punctul 58).

65      Tertio, în aceste condiții, ar fi fost necesar ca reclamantele să prezinte elemente care să acrediteze ideea că, dincolo de textul măsurii notificate, problema recurgerii de către cumpărătorii pe piața cu amănuntul la contracte financiare de achiziție de energie electrică fusese abordată cu ocazia schimburilor din jurul notificării, ceea ce atât Comisia, cât și Regatul Spaniei resping. Or, trebuie să se constate că astfel de elemente lipsesc.

66      Cererea de măsuri de organizare a procedurii formulată de reclamante trebuie, prin urmare, să fie respinsă.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat în esență pe caracterul disproporționat al măsurii notificate

67      Reclamantele susțin în esență că Comisia ar fi trebuit să considere că măsura notificată nu avea un caracter adecvat și proporțional și, prin urmare, să inițieze procedura oficială de investigare. Acestea critică, în această privință, în primul rând, o pretinsă excludere din domeniul de aplicare al exceptării al anumitor moduri de acoperire a prețurilor energiei electrice, și anume utilizarea unor contracte financiare de achiziție de energie electrică, în al doilea rând, o limitare a posibilității de a beneficia de o exceptare numai la cumpărătorii de pe piața angro și, în al treilea rând, neluarea în considerare de către Comisie a efectelor măsurii notificate asupra consumatorilor finali care se află în aceeași situație ca ele.

68      Comisia, susținută de Regatul Spaniei, amintește, cu titlu introductiv, că nu era obligată să ia în considerare situația cumpărătorilor de energie electrică pe piața cu amănuntul care se află în situația reclamantelor. Aceasta consideră, în orice caz, că examinarea proporționalității măsurii notificate nu ridica nicio dificultate serioasă.

69      Cu titlu introductiv, în măsura în care prezentul motiv se întemeiază pe postulatul că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare situația specială a cumpărătorilor de pe piața cu amănuntul care au încheiat contracte de tipul celor privilegiate de reclamante, acesta trebuie respins de la bun început, pentru motive analoge celor expuse la punctele 43-48 de mai sus.

70      De asemenea, argumentația reclamantelor întemeiată pe faptul că măsura notificată ar fi exclus din domeniul de aplicare al exceptării un anumit tip de contracte de achiziție de energie electrică provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate. Pentru motivele expuse la punctele 33-35 de mai sus, domeniul de aplicare al exceptării avute în vedere la punctul 45 litera (d) din decizia atacată nu depinde de tipul de contracte încheiate, ci de piața pe care este achiziționată energia electrică.

71      Prin urmare, este relevant numai aspectul dacă limitarea exceptării de la contribuție numai la cumpărătorii de pe piața cu ridicata constituia o dificultate serioasă din punctul de vedere al proporționalității.

72      Principiul proporționalității, amintit la articolul 5 alineatul (4) TUE, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 mai 1984, Denkavit Nederland, 15/83, EU:C:1984:183, punctul 25), fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate [Hotărârea din 30 aprilie 2019, Italia/Consiliul (Cota de pescuit pentru peștele‑spadă mediteraneean), C‑611/17, EU:C:2019:332, punctul 55].

73      Respectarea principiului proporționalității de o măsură include, astfel, trei componente. Prima componentă privește caracterul său adecvat, și anume aptitudinea acesteia de a realiza obiectivul legitim urmărit. A doua componentă privește necesitatea sa și presupune ca obiectivul legitim menționat să nu poată fi atins prin mijloace mai puțin constrângătoare, dar la fel de adecvate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2013, Dansk Jurist- og Økonomforbund, C‑546/11, EU:C:2013:603, punctul 69). În sfârșit, a treia componentă, calificată uneori drept „proporționalitate în sens strict”, privește caracterul său proporțional, și anume lipsa unor inconveniente disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 martie 2013, Polonia/Comisia, T‑370/11, EU:T:2013:113, punctul 89, și Hotărârea din 26 septembrie 2014, Romonta/Comisia, T‑614/13, EU:T:2014:835, punctul 74).

74      În ceea ce privește, mai precis, componenta referitoare la necesitatea măsurii notificate, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că Comisia nu trebuie să se pronunțe în mod abstract cu privire la toate măsurile alternative care pot fi avute în vedere, întrucât, deși statul membru în cauză trebuie să expună în mod detaliat motivele care au condus la adoptarea schemei de ajutor în cauză, în special în ceea ce privește criteriile de eligibilitate reținute, acesta nu este obligat să demonstreze, în mod pozitiv, că nicio altă măsură imaginabilă, prin definiție ipotetică, nu ar putea permite asigurarea obiectivului urmărit într‑un mod mai bun. Dacă statul membru menționat nu este supus unei asemenea obligații, un reclamant nu poate solicita în mod întemeiat Tribunalului să impună Comisiei să se substituie autorităților naționale în această sarcină de prospectare normativă pentru a examina orice măsură alternativă posibilă (a se vedea Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia, T‑135/17, nepublicată, EU:T:2019:287, punctul 94 și jurisprudența citată).

75      În plus, din moment ce reclamantele repun în discuție, prin intermediul prezentului motiv, aprecierea proporționalității unei scheme de ajutor pe care Comisia a considerat‑o compatibilă cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, trebuie amintit că aceasta din urmă beneficiază, pentru aplicarea articolului 107 alineatul (3) TFUE, de o largă putere de apreciere a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social (a se vedea Hotărârea din 29 iulie 2019, Bayerische Motoren Werke și Freistaat Sachsen/Comisia, C‑654/17 P, EU:C:2019:634, punctul 80 și jurisprudența citată), astfel încât controlul jurisdicțional trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, precum și la verificarea exactității materiale a situației de fapt și a absenței unei erori vădite de apreciere, a unei erori de drept și a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 78 și jurisprudența citată).

76      În primul rând, astfel cum s‑a subliniat la punctul 32 de mai sus, trebuie arătat că măsura notificată are ca obiectiv obținerea unei scăderi a prețurilor energiei electrice în contextul unei puternice presiuni ascendente asupra prețurilor combustibililor legată de un context de criză căruia trebuie să îi facă față piețele naționale și internaționale. Or, pe de o parte, materialitatea acestui context de criză și a efectelor sale asupra prețurilor nu este repusă în discuție de reclamante. Pe de altă parte, un astfel de obiectiv este conform cu cel avut în vedere la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, care urmărește „remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru”.

77      În al doilea rând, astfel cum s‑a subliniat de asemenea la punctul 32 de mai sus, măsura notificată urmărește să atingă acest obiectiv prin subvenționarea anumitor surse de energie electrică pentru a obține o scădere a prețului pe piața angro, care trebuie să determine, pe cale de consecință, o scădere pe piața cu amănuntul. În plus, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 33-35 și 53-56 de mai sus, repercutarea scăderii prețurilor pe piața cu amănuntul, cu excepția contractelor reglementate, ține de aplicarea concurenței pe această piață.

78      În acest context, primo, Comisia a putut reține, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, la punctele 131-134 din decizia atacată că, în lipsa măsurii notificate, concurența nu permitea atingerea acestor obiective legitime.

79      Secundo, trebuie observat că atât articolul 3 literele (a) și (b) din Regulamentul 2019/943, cât și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2019/944 promovează libera formare a prețurilor energiei electrice pe baza cererii și a ofertei. Articolele menționate precizează că „prețurile se formează în funcție de cerere și ofertă”, „normele pieței încurajează formarea liberă a prețurilor și evită acțiunile care împiedică formarea prețurilor în funcție de cerere și ofertă”, „[f]urnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților” și „[s]tatele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori”.

80      Or, trebuie să se constate că măsura notificată, întrucât limitează intervenția directă a autorităților naționale la formarea prețurilor pieței angro și nu o extinde la piața cu amănuntul, cu excepția contractelor reglementate, menține pe cât posibil principiul liberei formări a prețurilor energiei electrice pe baza cererii și a ofertei care figurează în Regulamentul 2019/943 și în Directiva 2019/944.

81      Tertio, în măsura în care reclamantele susțin că scăderea prețului energiei electrice pe piața cu amănuntul ar fi trebuit căutată prin prevederea posibilității cumpărătorilor de pe această piață de a notifica contractele lor de achiziție de energie electrică pentru a beneficia, ca atare, de o scutire de la plata contribuției, ele invocă o abordare alternativă la cea preferată de statele membre și aprobată de Comisie, care, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 74 de mai sus, nu poate fi luată în considerare.

82      În orice caz, trebuie arătat că abordarea la care se referă reclamantele se îndepărtează și mai mult de logica principiului liberei formări a prețurilor care decurge din Directiva 2019/944 și din Regulamentul 2019/943 și, prin urmare, nu poate fi considerată necesară în sensul jurisprudenței citate la punctul 73 de mai sus.

83      Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se respingă cel de al doilea motiv.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea de către măsura notificată a Regulamentului 2019/943 și a Directivei 2019/944

84      Reclamantele susțin că, din moment ce măsura notificată se îndepărtează de principiul libertății de formare a prețurilor, aceasta ar fi trebuit să fie conformă cu condițiile care permit o derogare de la aplicarea acestui principiu, care figurează la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944, ceea ce nu s‑ar fi întâmplat, din cauza efectelor măsurii notificate asupra consumatorilor de energie electrică care se află în aceeași situație ca acestea.

85      Trebuie să se constate că prezentul motiv se întemeiază exclusiv pe postulatul că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare situația cumpărătorilor de energie electrică pe piața cu amănuntul care a încheiat contracte financiare de achiziție de energie electrică. Prin urmare, prezentul motiv trebuie respins de la bun început, pentru motive similare celor expuse la punctele 43-48 de mai sus, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia și Regatul Spaniei.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime

86      Reclamantele subliniază că Comisia și, mai general, Uniunea au încurajat încheierea unor contracte financiare de achiziție de energie electrică, în special în vederea promovării energiilor regenerabile. Reclamantele deduc de aici că se puteau aștepta în mod legitim să nu fie tratate mai puțin bine decât întreprinderile care nu încercaseră să acopere riscurile pieței, să se organizeze mai bine și să fie mai puțin poluante.

87      Comisia, susținută de Regatul Spaniei, arată că reclamantele nu au putut să nutrească nicio încredere legitimă.

88      Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul protecției încrederii legitime face parte dintre principiile fundamentale ale Uniunii, iar posibilitatea de a se prevala de acesta este deschisă oricărui operator economic pe care o instituție, prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate (a se vedea Hotărârea din 24 octombrie 2013, Kone ș.a./Comisia, C‑510/11 P, nepublicată, EU:C:2013:696, punctul 76 și jurisprudența citată).

89      Constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informații precise, necondiționate și corespunzătoare, emise de surse autorizate și de încredere. În schimb, nu se poate invoca încălcarea acestui principiu în cazul în care administrația nu a furnizat asigurări precise (a se vedea Hotărârea din 14 februarie 2006, TEA‑CEGOS ș.a./Comisia, T‑376/05 și T‑383/05, EU:T:2006:47, punctul 88 și jurisprudența citată).

90      Trebuie să se constate că argumentația reclamantelor se întemeiază pe postulatul că Comisia le‑ar fi determinat să nutrească o încredere legitimă potrivit căreia consumatorii finali care au recurs la contracte financiare de achiziție de energie electrică ar fi tratați cel puțin la fel de favorabil ca cei care au încheiat alte tipuri de contracte.

91      În această privință, este suficient să se sublinieze că, pentru motive similare celor expuse la punctele 46-48 de mai sus, reclamantele nu prezintă niciun element de probă care să demonstreze că informații precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere, ar fi prevăzut că situația consumatorilor care recurg la contracte financiare de achiziție de energie electrică ar fi luată în considerare cu ocazia exercitării de către Comisie a competențelor sale de control al ajutoarelor de stat.

92      Prin urmare, al cincilea motiv trebuie să fie respins.

93      Rezultă din cele ce precedă că niciunul dintre motivele invocate de reclamante nu este în măsură să demonstreze că Comisia ar fi trebuit să evidențieze existența unor dificultăți serioase care să implice deschiderea procedurii oficiale de investigare a măsurii notificate.

94      Prin urmare, acțiunea trebuie respinsă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

95      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune ca acestea să fie obligate să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.

96      Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Regatul Spaniei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă PGI Spain, SL, Berry Superfos Pamplona, SA, Promens Packaging, SA, RPC Envases, SA și Zeller Plastik España, SL să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele suportate de Comisia Europeană.

3)      Obligă Regatul Spaniei să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 martie 2025.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.