CELEX:62023CA0511: Cauza C-511/23, Caronte & Tourist: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 ianuarie 2025 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Caronte & Tourist SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato [Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 102 TFUE – Abuz de poziție dominantă – Alocarea de mijloace autorităților naționale de concurență pentru punerea în aplicare a normelor de concurență – Directiva (UE) 2019/1 – Independența autorităților naționale de concurență – Articolul 4 alineatul (5) – Stabilirea priorităților pentru procedurile de punere în aplicare a articolelor 101 și 102 TFUE – Amenzi impuse întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi – Articolul 13 – Proceduri de încălcare a normelor dreptului concurenței – Respectarea termenului rezonabil – Reglementare națională care prevede obligația autorității naționale de a efectua o comunicare privind obiecțiunile într-un termen de decădere de 90 de zile de la data la care a luat cunoștință de elementele esențiale ale încălcării – Anularea integrală și automată a deciziei autorității naționale de concurență în cazul nerespectării acestui termen – Principiul ne bis in idem – Decăderea din competența de a deschide o nouă procedură de constatare a încălcării pentru aceleași fapte – Principiul efectivității – Dreptul la apărare al întreprinderilor]

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 30 ianuarie 2025 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Caronte & Tourist SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

(Cauza C-511/23
 (1), Caronte & Tourist)

(Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 102 TFUE – Abuz de poziție dominantă – Alocarea de mijloace autorităților naționale de concurență pentru punerea în aplicare a normelor de concurență – Directiva (UE) 2019/1 – Independența autorităților naționale de concurență – Articolul 4 alineatul (5) – Stabilirea priorităților pentru procedurile de punere în aplicare a articolelor 101 și 102 TFUE – Amenzi impuse întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi – Articolul 13 – Proceduri de încălcare a normelor dreptului concurenței – Respectarea termenului rezonabil – Reglementare națională care prevede obligația autorității naționale de a efectua o comunicare privind obiecțiunile într-un termen de decădere de 90 de zile de la data la care a luat cunoștință de elementele esențiale ale încălcării – Anularea integrală și automată a deciziei autorității naționale de concurență în cazul nerespectării acestui termen – Principiul ne bis in idem – Decăderea din competența de a deschide o nouă procedură de constatare a încălcării pentru aceleași fapte – Principiul efectivității – Dreptul la apărare al întreprinderilor)

(C/2025/1621)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Caronte & Tourist SpA

Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

cu participarea: Unione nazionale consumatori – Comitato regionale della Sicilia, Unione nazionale consumatori, Assarmatori, Confederazione Italiana Armatori

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (5) și articolul 13 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/1 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie mai eficace în aplicarea legii și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne, precum și articolul 102 TFUE, citite în lumina principiului efectivității,

trebuie interpretate în sensul că

se opun unei reglementări naționale care, în cadrul unei proceduri având ca obiect constatarea unei practici anticoncurențiale desfășurate de o autoritate națională de concurență, pe de o parte, impune acestei autorități să deschidă etapa de investigație în contradictoriu a procedurii respective prin comunicarea privind obiecțiunile către întreprinderea în cauză în termen de 90 de zile de la momentul la care aceasta a luat cunoștință de elementele esențiale ale pretinsei încălcări, acestea putându-se limita la prima sesizare a acesteia din urmă, și, pe de altă parte, sancționează nerespectarea termenului menționat prin anularea integrală a deciziei finale a autorității amintite în urma procedurii de constatare a încălcării, precum și prin decăderea acesteia din urmă din competența de a deschide o nouă procedură de constatare a încălcării cu privire la aceeași practică.

(1)  JO C, C/2023/504.