CELEX:62023CJ0809: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 20 martie 2025.#Sumitomo Chemical Agro Europe SAS împotriva Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (ANSES) și Compagnie européenne de réalisations antiparasitaires SAS France (CERA).#Cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État.#Trimitere preliminară – Produse biocide – Directiva 98/8/CE – Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – Aplicabilitate ratione temporis – Norme tranzitorii – Acces la informații – Articolele 66 și 67 – Cerere de acces la un raport de echivalență tehnică între substanțe active conținute în produse biocide întocmit de autoritatea competentă a unui stat membru – Protecția intereselor comerciale – Directiva 2003/4/CE – Aplicabilitate ratione materiae – Articolul 4 alineatul (2) – Noțiunea «date privind emisiile în mediu».#Cauza C-809/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

20 martie 2025(*)

„ Trimitere preliminară – Produse biocide – Directiva 98/8/CE – Regulamentul (UE) nr. 528/2012 – Aplicabilitate ratione temporis – Norme tranzitorii – Acces la informații – Articolele 66 și 67 – Cerere de acces la un raport de echivalență tehnică între substanțe active conținute în produse biocide întocmit de autoritatea competentă a unui stat membru – Protecția intereselor comerciale – Directiva 2003/4/CE – Aplicabilitate ratione materiae – Articolul 4 alineatul (2) – Noțiunea «date privind emisiile în mediu» ”

În cauza C‑809/23,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), prin decizia din 20 decembrie 2023, primită de Curte la 22 decembrie 2023, în procedura

Sumitomo Chemical Agro Europe SAS

împotriva

Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (ANSES),

Compagnie européenne de réalisations antiparasitaires SAS France (CERA),

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul F. Biltgen, președintele Camerei întâi, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a șaptea, doamna M. L. Arastey Sahún, președintă a Camerei a cincea, și domnul J. Passer (raportor), judecător,

avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Sumitomo Chemical Agro Europe SAS, de M. Grunchard, M. Ombredane, avocates, și K. Van Maldegem, advocaat;

–        pentru Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement și du travail (ANSES), de F. Pinet, avocat;

–        pentru guvernul francez, de M. de Lisi, B. Fodda, și B. Travard, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de R. Lindenthal, M. Noll‑Ehlers și F. Thiran, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 19 septembrie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 19 din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO 1998, L 123, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 24, p. 67), a articolelor 66 și 67 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2012, L 167, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 334/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 (JO 2014, L 103, p. 22), precum și a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO 2003, L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sumitomo Chemical Agro Europe SAS, pe de o parte, și Agence nationale de sécurité sanitaire de l’alimentation, de l’environnement et du travail (ANSES) (Agenția Națională pentru Securitatea Sanitară a Alimentației, Mediului și Muncii, Franța) și Compagnie européenne de réalisations antiparasitaires SAS France (CERA), pe de altă parte, în legătură cu refuzul accesului integral la un raport al acestei agenții prin care se constată echivalența tehnică dintre două substanțe active conținute în produsele biocide comercializate de Sumitomo Chemical Agro Europe și de CERA.

 Cadrul juridic

 Dreptul internațional

3        Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201, denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), prevede la articolul 4, intitulat „Accesul la informații despre mediu”:

„(1)      Fiecare parte se asigură, sub rezerva alineatelor prezentate în continuare în prezentul articol, că autoritățile publice pun la dispoziția publicului informațiile despre mediu disponibile solicitate, în cadrul legislației interne […]

[…]

(4)      O cerere de informații despre mediu poate fi refuzată în cazul în care dezvăluirea lor ar avea efecte negative asupra:

[…]

(d)      confidențialității informațiilor comerciale și industriale, în cazul în care această confidențialitate este protejată prin lege în vederea apărării unui interes economic legitim. În acest cadru, informațiile privind emisiile poluante relevante pentru protecția mediului trebuie dezvăluite;

[…]

Motivele de refuz menționate anterior se interpretează în mod restrictiv, ținând seama de interesul publicului în beneficiul căruia ar fi făcută dezvăluirea și în cazul în care informațiile solicitate se referă la emisiile poluante.

[…]”

 Dreptul Uniunii

 Directiva 98/8

4        Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii menționate la punctul 13 din prezenta hotărâre, Directiva 98/8 a fost abrogată cu efect de la 1 septembrie 2013 prin Regulamentul nr. 528/2012, în versiunea sa inițială, care este aplicabil de la această dată.

5        Articolul 19 din această directivă, intitulat „Confidențialitatea”, prevedea la alineatul (1):

„Fără să aducă atingere dispozițiilor Directivei 90/313/CEE a Consiliului din 7 iunie 1990 privind libertatea de acces la informațiile referitoare la mediu [(JO 1990, L 158, p. 56)], un solicitant poate indica autorității competente informațiile pe care le consideră problematice din punct de vedere comercial și a căror difuzare ar putea să îi aducă prejudicii industriale sau comerciale și pentru care el revendică, așadar, confidențialitatea față de orice altă persoană în afara autorităților competente și a Comisiei [Europene]. Trebuie furnizate justificări complete în fiecare caz. Fără să aducă atingere informațiilor prevăzute la alineatul (3) […], statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta confidențialitatea și integritatea compoziției produselor dacă solicitantul cere acest lucru.”

 Regulamentul nr. 528/2012

6        Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 528/2012:

„(1)      În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

(w)      «echivalență tehnică» înseamnă similaritatea, în ceea ce privește compoziția chimică și profilul de pericol, dintre o substanță produsă fie dintr‑o sursă diferită de sursa de referință, fie din sursa de referință, dar în urma unei schimbări în procesul și/sau a locului de fabricație, comparativ cu o substanță din sursa de referință pentru care a fost realizată evaluarea inițială a riscului, după cum se prevede la articolul 54;

[…]”

7        Articolul 19 din acest regulament, intitulat „Condiții de acordare a unei autorizații”, prevede la alineatul (1):

„Un produs biocid, altul decât cele eligibile pentru o procedură de autorizare simplificată în conformitate cu articolul 25, este autorizat dacă sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a)      substanțele active sunt incluse în anexa I sau aprobate pentru tipurile de produse relevante și toate condițiile specificate pentru substanțele active în cauză sunt îndeplinite;

[…]

(c)      identitatea chimică, natura, cantitatea și echivalența tehnică a substanțelor active conținute de produsul biocid, precum și, după caz, impuritățile și substanțele inactive semnificative și relevante din punct de vedere toxicologic sau ecotoxicologic și reziduurile sale semnificative din punct de vedere toxicologic sau ecologic, care rezultă din utilizări care urmează să fie autorizate, pot fi determinate în conformitate cu cerințele corespunzătoare din anexele II și III;

[…]”

8        Articolul 30 din regulamentul menționat, intitulat „Evaluarea cererilor”, prevede la alineatul (3) litera (a):

„În cadrul perioadei de 365 de zile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă destinatară:

(a)      întocmește un raport care rezumă concluziile evaluării sale și motivele care stau la baza acordării unei autorizații sau a refuzului de acordare a unei autorizații pentru produsul biocid (denumit în continuare «raportul de evaluare»).”

9        Articolul 54 din același regulament, intitulat „Evaluarea echivalenței tehnice”, are următorul cuprins:

„(1)      În cazul în care este necesară stabilirea echivalenței tehnice a substanțelor active, persoana care urmărește stabilirea echivalenței («solicitantul») depune o cerere la [Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)].

(2)      Solicitantul transmite toate datele solicitate de [ECHA] pentru evaluarea echivalenței tehnice.

[…]

(4)      După ce a acordat solicitantului posibilitatea de a prezenta observații, [ECHA] decide în termen de 90 de zile de la primirea solicitării menționate la alineatul (1) și comunică decizia sa statelor membre și solicitantului.

(5)      În cazul în care, în opinia [ECHA], sunt necesare informații suplimentare pentru realizarea evaluării echivalenței tehnice, [ECHA] invită solicitantul să furnizeze respectivele informații într‑un termen specificat de aceasta. [ECHA] respinge cererea în cazul în care solicitantul nu transmite informațiile cerute în termenul specificat. Termenul de 90 de zile menționat la alineatul (4) se suspendă începând cu data emiterii solicitării până la data primirii informațiilor. Suspendarea nu poate depăși 180 de zile, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de natura datelor solicitate sau de circumstanțe excepționale.

(6)      După caz, [ECHA] poate consulta autoritatea competentă a statului membru care a acționat în calitate de autoritate competentă responsabilă de evaluare pentru evaluarea substanței active.

[…]”

10      Articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012, intitulat „Confidențialitatea”, prevede:

„(1)      Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei [(JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76)], precum și normele Consiliului de administrație al [ECHA] adoptate în conformitate cu articolul 118 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 [al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3)] se aplică documentelor deținute de [ECHA] în sensul prezentului regulament.

(2)      [ECHA] și autoritățile competente refuză accesul la informații în cazul în care divulgarea ar afecta protecția intereselor comerciale sau viața privată și siguranța persoanelor vizate.

În mod normal, se consideră că divulgarea următoarelor informații aduce atingere intereselor comerciale sau vieții private și siguranței persoanelor vizate:

(a)      detalii privind compoziția completă a produsului biocid;

(b)      cantitatea exactă de substanță activă sau de produs biocid fabricat sau pus la dispoziție pe piață;

(c)      legăturile dintre producătorul unei substanțe active și persoana responsabilă de introducerea unui produs biocid pe piață sau dintre persoana responsabilă de introducerea unui produs biocid pe piață și distribuitorii produsului;

(d)      numele și adresele persoanelor implicate în testele efectuate pe vertebrate.

Cu toate acestea, în cazul în care este esențial să se acționeze de urgență pentru protejarea sănătății umane, a sănătății animale, a siguranței publice sau a mediului sau din alte motive de interes public major, [ECHA] sau autoritățile competente dezvăluie informațiile menționate la prezentul alineat.

(3)      Fără a aduce atingere alineatului (2), după acordarea autorizației, se acordă, în toate cazurile, accesul la următoarele informații:

[…]

(j)      metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c);

[…]

(4)      Orice persoană care transmite în sensul prezentului regulament informații legate de o substanță activă sau de un produs biocid [ECHA] sau unei autorități competente poate cere ca informațiile menționate la articolul 67 alineatele (3) și (4) să nu fie divulgate, prezentând motivele pentru care divulgarea informațiilor poate fi dăunătoare pentru interesele comerciale ale persoanei respective sau ale altor părți interesate.”

11      Potrivit articolului 67 din Regulamentul nr. 528/2012, intitulat „Accesul publicului pe cale electronică”:

„(1)      Începând cu data la care Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare care prevede aprobarea unei substanțe active astfel cum este menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (a), următoarele informații actualizate deținute de [ECHA] sau de Comisie privind acea substanță activă se pun gratuit și într‑un mod ușor accesibil la dispoziția publicului:

[…]

(h)      metodele analitice prevăzute în secțiunile 5.2 și 5.3 de la titlul 1 și în secțiunea 4.2 de la titlul 2 din anexa II.

(2)      Începând cu data autorizării unui produs biocid, [ECHA] pune gratuit la dispoziția publicului și facilitează accesul la următoarele informații actualizate:

(a)      clauzele și condițiile autorizației;

(b)      rezumatul caracteristicilor produsului biocid, precum și

(c)      metodele analitice prevăzute în secțiunile 5.2 și 5.3 de la titlul 1 și în secțiunea 5.2 de la titlul 2 din anexa III.

(3)      Începând cu data la care Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare care prevede aprobarea unei substanțe active astfel cum este menționat la articolul 9 alineatul (1) litera (a), cu excepția cazurilor în care furnizorul de date prezintă justificări în conformitate cu articolul 66 alineatul (4), acceptate ca fiind valabile de autoritatea competentă sau de [ECHA], explicând motivele pentru care accesul public la informații ar putea dăuna intereselor sale comerciale sau ale oricărei alte părți interesate, [ECHA] pune gratuit la dispoziția publicului următoarele informații actualizate referitoare la respectiva substanță activă:

[…]

(e)      raportul de evaluare.

(4)      Începând cu data autorizării unui produs biocid, cu excepția cazurilor în care furnizorul de date prezintă justificări în conformitate cu articolul 66 alineatul (4), acceptate ca fiind valabile de autoritatea competentă sau de [ECHA], în care se explică motivele pentru care accesul public la informații ar putea dăuna intereselor sale comerciale sau ale oricărei alte părți interesate, [ECHA] pune gratuit la dispoziția publicului următoarele informații actualizate:

(a)      rezumatele studiilor sau rezumatele detaliate ale studiilor prezentate în vederea sprijinirii autorizării produsului biocid, precum și

(b)      raportul de evaluare.”

12      Articolul 91 din acest regulament, intitulat „Măsuri tranzitorii privind cererile de autorizare a produselor biocide depuse în temeiul Directivei 98/8/CE”, prevede:

„Cererile privind produse biocide depuse în temeiul Directivei 98/8/CE, pentru care evaluarea nu a fost terminată până la 1 septembrie 2013, sunt evaluate de către autoritățile competente în conformitate cu directiva respectivă.

[…]”

13      Articolul 96 primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 prevede că, „[f]ără a aduce atingere articolelor 86, 89-93 și 95 din prezentul regulament, Directiva 98/8/CE se abrogă de la 1 septembrie 2013”.

14      Conform articolului 97 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 528/2012, acesta din urmă se aplică de la 1 septembrie 2013.

15      Anexa III la acest regulament, în versiunea rezultată din Regulamentul delegat (UE) 2021/525 al Comisiei din 19 octombrie 2020 de modificare a anexelor II și III la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO 2021, L 106, p. 3), prevede la titlul 2, intitulat „Microorganisme”:

„Setul de date de bază și setul de date suplimentare

Informațiile necesare ca suport pentru autorizarea unui produs biocid sunt enumerate în tabelul de mai jos.

[…]

16      Anexa VI la regulamentul menționat, intitulată „Principii comune de evaluare a dosarelor pentru produsele biocide”, prevede:

„[…]

Evaluare

Principii generale

[…]

21.      Atunci când este cazul, echivalența tehnică pentru fiecare substanță activă conținută în produsul biocid se stabilește prin referirea la substanțele active deja incluse pe lista substanțelor active aprobate.

[…]”

 Directiva 2003/4

17      Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva nr. 2003/4:

„Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă, autoritățile publice trebuie să pună la dispoziția oricărui solicitant, la cererea acestuia și fără ca acesta să declare interesul pe care îl are în acest sens, informațiile despre mediu pe care le dețin sau care sunt deținute în numele lor.”

18      Articolul 4 din această directivă prevede la alineatul (2):

„Statele membre pot prevedea ca cererea de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care dezvăluirea informațiilor respective ar afecta în mod negativ:

[…]

(d)      confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal;

[…]

Motivele de refuz menționate la alineatele (1) și (2) se interpretează în mod restrictiv, ținându‑se seama de interesul public servit de dezvăluire în cazul respectiv. În fiecare caz în parte interesul public servit de dezvăluire trebuie comparat cu interesul servit de refuz. Statele membre nu pot prevedea refuzarea unei cereri în temeiul alineatului (2) literele (a), (d), (f), (g) sau (h) în cazul în care cererea respectivă vizează date privind emisiile în mediu.

[…]”

 Regulamentul nr. 1907/2006

19      Considerentul (117) al Regulamentului nr. 1907/2006 enunță:

„Cetățenii Uniunii Europene ar trebui să aibă acces la informații privind substanțele chimice la care pot să fie expuși, pentru a le permite să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea substanțelor respective. O modalitate transparentă de atingere a acestui obiectiv este să li se asigure cetățenilor acces gratuit și ușor la informațiile de bază conținute în baza de date a [ECHA], inclusiv la scurtele descrieri ale proprietăților periculoase, la cerințele de etichetare și la legislația comunitară relevantă, în special la utilizările autorizate și la măsurile de administrare a riscurilor. Ar trebui ca [ECHA] și statele membre să permită accesul la informații în conformitate cu Directiva [2003/4], cu Regulamentul [nr. 1049/2001] și cu Convenția [de la Aarhus].”

 Regulamentul (CE) nr. 1367/2006

20      Articolul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126) prevede la alineatul (1):

„În ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cu excepția anchetelor, în special a celor privind posibilele încălcări ale dreptului comunitar, se consideră ca există un interes public deosebit pentru comunicare atunci când informațiile solicitate se referă la emisii în mediu. În ceea ce privește celelalte excepții stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, motivele refuzului se interpretează în mod restrictiv, ținând seama de interesul public pe care îl prezintă comunicarea, precum și dacă informațiile solicitate se referă la emisii în mediu.”

 Dreptul francez

21      Din dispozițiile articolelor L.300-1, L.300-2 și L.311-1 din code des relations entre le public et l’administration (Codul relațiilor dintre public și administrație) rezultă că administrațiile sunt obligate să comunice documentele administrative pe care le dețin, sub rezerva excepțiilor prevăzute în titlul I din cartea III a acestui cod.

22      Potrivit articolului L.311-6 din codul menționat:

„Se comunică numai persoanei interesate documentele administrative:

1°      a căror comunicare ar aduce atingere […] secretului comercial, care cuprinde secretul proceselor, al informațiilor economice și financiare și al strategiilor comerciale sau industriale […]

[…]”

23      Articolul L. 124-4 din code de l’environnement (Codul mediului) prevede:

„I.-După ce a apreciat interesul unei comunicări, autoritatea publică poate respinge cererea de informații privind mediul a cărei consultare sau comunicare aduce atingere:

1°      intereselor menționate la articolele L. 311-5-L. 311-8 din Codul relațiilor dintre public și administrație, cu excepția celor menționate la literele e și h de la punctul 2 al articolului L. 311-5;

[…]”

24      Articolul L. 124-5 din Codul mediului prevede:

„[…]

II.-Autoritatea publică poate respinge cererea de informații privind emisiile de substanțe în mediu numai în cazul în care consultarea sau comunicarea acesteia aduce atingere:

1°      desfășurării politicii externe a Franței, siguranței publice sau apărării naționale;

2°      desfășurării procedurilor jurisdicționale sau investigării unor încălcări care pot conduce la sancțiuni penale;

3°      unor drepturi de proprietate intelectuală.”

25      Articolul L.521-7 din acest cod, care era de asemenea aplicabil informațiilor privind substanțe active și produse biocide în temeiul articolului L.522-12 din codul menționat, ale cărui dispoziții transpuneau articolul 19 din Directiva 98/8 înainte de a fi abrogate, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 528/2012, prevede:

„I.-Persoana care a transmis autorității administrative informații pentru care revendică secretul comercial poate indica acele informații pe care le consideră sensibile din punct de vedere comercial, a căror difuzare i‑ar putea aduce atingere și pentru care solicită secretul față de orice altă persoană în afara autorității administrative. În acest caz, autorității administrative care evaluează temeinicia cererii trebuie să i se furnizeze justificări.

[…]

II.-Autoritatea administrativă adoptă toate dispozițiile utile pentru ca informațiile recunoscute de către aceasta sau de către autoritatea competentă a unui stat membru al Comunității Europene sau de către [ECHA] ca intrând sub incidența secretului comercial să fie accesibile numai persoanelor desemnate de aceasta. […]

[…]”

 Litigiul principal și întrebările preliminare

26      Reclamanta din litigiul principal comercializează un produs biocid denumit „Vectobac”, destinat combaterii țânțarilor și a cărui substanță activă este Bacillus Thuringiensis israelensis, serotipul H14 tulpina AM65-52 (Bti‑AM65-52). Aceasta din urmă a fost inclusă în lista substanțelor active și a cerințelor referitoare la acestea aprobate la nivel comunitar pentru includerea printre produsele biocide care figura în anexa I la Directiva 98/8.

27      La 30 august 2013, potrivit indicațiilor Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), instanță de trimitere, CERA a depus la ANSES cereri de autorizare a introducerii pe piață a trei produse biocide, denumite „Aquabac XT”, „Aquabac DF3000” și „Aquabac 200G”, a căror substanță activă este același bacil cu același serotip ca substanța activă menționată la punctul anterior, dar a cărui tulpină este BMP 144 (Bti‑BMP 144). Finalitatea acestor produse este identică cu cea a produsului Vectobac.

28      Autorizațiile solicitate au fost emise prin trei decizii ale ANSES din 19 august 2019, pe baza unui raport întocmit de aceasta din urmă, prin care se concluzionează în sensul echivalenței tehnice a substanțelor active Bti‑BMP 144 și Bti‑AM65-52.

29      Din dosarul de care dispune Curtea reiese că, printr‑o scrisoare din 11 februarie 2021, reclamanta din litigiul principal a solicitat ANSES să îi comunice acest raport.

30      ANSES i‑a transmis paginile 1, 2 și 23 din raportul menționat, care corespund paginii de gardă, sumarului și, respectiv, unei concluzii sub forma unui tabel, dar a refuzat comunicarea paginilor restante pentru motivul că acestea conțin informații acoperite de secretul comercial.

31      Reclamanta din litigiul principal a sesizat tribunal administratif de Melun (Tribunalul Administrativ din Melun, Franța) pentru a obține anularea deciziei directorului general al ANSES din 8 august 2021 de refuz al accesului la întregul raport în discuție în litigiul principal. Prin hotărârea din 22 septembrie 2022, această instanță a anulat decizia menționată în măsura în care a refuzat comunicarea punctului 2.2 din acest raport, care figurează la paginile 21 și 22 ale acestuia, a obligat ANSES să efectueze această comunicare și a respins în rest concluziile reclamantei din litigiul principal.

32      Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), instanța de trimitere, solicitându‑i printre altele să anuleze hotărârea menționată în măsura în care a respins în rest concluziile sale și, soluționând cauza pe fond, să îi admită cererea.

33      Această instanță precizează că extrasele necomunicate din raportul în cauză privesc:

–        partea I, consacrată metodologiei utilizate de ANSES pentru a stabili dacă substanța activă conținută de produsele Aquabac este echivalentă din punct de vedere tehnic cu cea din produsul Vectobac și

–        prima subparte a părții a II‑a, care pune în aplicare această metodologie pentru substanțele active în cauză și conține informații referitoare, în primul rând, la identitatea și la coordonatele solicitantului și ale fabricantului substanței active conținute în produsele Aquabac, în al doilea rând, la localizarea uzinei în care este fabricată, în al treilea rând, la numele microorganismului activ, în al patrulea rând, la clasificarea acestei substanțe active, în al cincilea rând, la procesul său de fabricație, în al șaselea rând, la conținutul de substanță activă din produsele biocide în cauză, în al șaptelea rând, la identitatea toxinelor și metaboliților relevanți, a reziduurilor de fermentare și a contaminanților, în al optulea rând, la „profilul de analiză” care constă în compararea compoziției a cinci loturi de produse biocide în cauză, în al nouălea rând, la metodele de analiză pentru identificarea microorganismului pur activ în microorganismul activ astfel cum este produs și, în al zecelea rând, la metodele de analiză pentru determinarea impurităților și toxinelor, a reziduurilor de fermentare și a contaminanților în acest microorganism.

34      Instanța de trimitere subliniază că raportul solicitat a fost întocmit în cadrul examinării cererilor de autorizare a introducerii pe piață a produselor biocide Aquabac introduse de CERA înainte de 1 septembrie 2013 și că ANSES a aplicat articolul 91 din Regulamentul nr. 528/2012 și, prin urmare, a examinat aceste cereri, apoi a eliberat aceste autorizații în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a Directivei 98/8. În aceste împrejurări, instanța menționată urmărește să se stabilească, în primul rând, dacă o cerere de acces la acest raport trebuie examinată în raport cu normele de confidențialitate prevăzute de dispozițiile naționale de transpunere a articolului 19 din această directivă sau în raport cu articolele 66 și 67 din acest regulament.

35      În al doilea rând, în ipoteza unui răspuns afirmativ cu privire la aplicabilitatea Directivei 98/8, instanța de trimitere ridică problema interpretării articolului 19 alineatul (3) literele (f) și (k) din aceasta.

36      În al treilea rând, presupunând că litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 528/2012, întrebările acestei instanțe privesc interpretarea articolului 66 alineatul (3) litera (j) din acest regulament, precum și a articolului 67 alineatul (1) litera (h) alineatul (3) litera (e) și alineatul (4) din acesta.

37      În această privință, instanța de trimitere arată că articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu fac trimitere la Directiva 2003/4, în timp ce articolul 19 din Directiva 98/8 prevedea că acesta se aplica fără a aduce atingere Directivei 90/313, care a fost abrogată și înlocuită prin Directiva 2003/4. În aceste condiții, instanța menționată ridică problema dacă legiuitorul Uniunii a intenționat să definească, în Regulamentul nr. 528/2012, un regim specific și exhaustiv de comunicare publică a informațiilor referitoare la produsele biocide și la substanțele lor active și, astfel, să înlăture dispozițiile Directivei 2003/4.

38      În al patrulea rând, soluționarea litigiului principal ar depinde de asemenea de aspectul dacă calificarea drept „date privind emisiile în mediu” în sensul articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4, presupunând că este aplicabilă, este susceptibilă să se aplice informațiilor deținute de autoritatea competentă în urma examinării echivalenței tehnice a unei substanțe active cu o substanță activă aprobată.

39      În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      În cazul în care autoritatea națională competentă sesizată cu o cerere de autorizare a introducerii pe piață a unui produs biocid înainte de 1 septembrie 2013 și care, în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul nr. 528/2012, a examinat această cerere în temeiul dispozițiilor naționale de transpunere a Directivei 98/8, este sesizată de un terț, ulterior emiterii autorizației respective, cu o cerere de acces la informații referitoare la produsul biocid pe care l‑a autorizat și la substanța activă pe care o conține acesta, în special la echivalența tehnică a acesteia cu o substanță activă autorizată, autoritatea menționată trebuie să examineze cererea de acces în raport cu normele privind confidențialitatea prevăzute de dispozițiile naționale de transpunere a articolului 19 din Directiva 98/8 sau în raport cu cele prevăzute la articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012?

2)      În cazul în care o astfel de cerere de acces este reglementată de Directiva 98/8, al cărei articol 19 se aplică fără a aduce atingere Directivei 2003/4 […]:

a)      litera (k) a alineatului (3) al acestui articol, care prevede că, după acordarea autorizației de introducere pe piață a produsului biocid, confidențialitatea nu se aplică în niciun caz pentru «metodele de analiză prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c)», permite solicitantului să obțină orice informație detaliată referitoare la metodele respective, inclusiv în cazul în care divulgarea acesteia ar putea pune în discuție secretul comercial, sau numai informații generale cu privire la natura metodelor menționate și, eventual, la concluziile care au putut fi deduse din acestea?

b)      «datele fizice și chimice referitoare la substanța activă și la produsul [biocid]», care nu pot rămâne confidențiale după acordarea autorizației în temeiul articolului 19 alineatul (3) litera (f), permit solicitantului să solicite comunicarea unor date detaliate privind compoziția substanței active sau a produsului biocid, chiar dacă acestea pot dezvălui în mod direct sau indirect procese de fabricație?

3)      Dacă, dimpotrivă, o astfel de cerere de acces este reglementată de Regulamentul nr. 528/2012:

a)      legiuitorul Uniunii a intenționat, prin articolele 66 și 67 din acest regulament, care nu fac trimitere la Directiva 2003/4, să definească un regim specific și exhaustiv de comunicare publică a informațiilor referitoare la produsele biocide și la substanțele lor active și, astfel, să înlăture dispozițiile Directivei 2003/4 în măsura în care acestea prevăd, pe de o parte, că secretul comercial nu se poate opune comunicării informațiilor referitoare la emisiile în mediu și, pe de altă parte, că, în cazul în care divulgarea altor informații privind mediul ar putea aduce atingere intereselor comerciale ale unei întreprinderi, autoritatea administrativă competentă trebuie, anterior unui eventual refuz al comunicării, să evalueze comparativ interesul acestei întreprinderi și interesul publicului?

b)      comunicarea unui raport de evaluare a echivalenței tehnice dintre o substanță activă aprobată și substanța activă pe care o conține un produs biocid, elaborat cu ocazia unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a acestui produs, este reglementată de articolul 67 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 528/2012, care prevede publicitatea raportului de evaluare a substanțelor active aprobate, cu excepția cazului în care solicitantul solicită aplicarea unui regim de confidențialitate, de alineatul (4) litera (b) al aceluiași articol, care prevede publicitatea raportului de evaluare a unui produs biocid autorizat, cu excepția cazului în care solicitantul solicită aplicarea unui regim de confidențialitate, sau de alte norme?

c)      articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012, care prevede că, după acordarea autorizației de introducere pe piață a unui produs biocid, accesul la «metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c)» se acordă «în toate cazurile», permite obținerea oricărei informații detaliate referitoare la metodele menționate, inclusiv în cazul în care divulgarea lor ar putea pune în discuție secretul comercial, sau numai a unor informații generale cu privire la natura metodelor respective și, dacă este cazul, la concluziile care au putut fi deduse din acestea?

d)      articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012, care prevede că, începând cu data aprobării unei substanțe active, se pun gratuit la dispoziția publicului «metodele analitice prevăzute în secțiunea 4.2 din titlul 2 din anexa II», trebuie interpretat în sensul că face trimitere în realitate la dispozițiile secțiunii 4.3 din titlul 2 din anexa II, la care făcea referire anterior adoptării Regulamentului delegat [2021/525] al Comisiei din 19 octombrie 2020 de modificare a anexelor II și III la Regulamentul nr. 528/2012? În cazul în care dispozițiile menționate trebuie interpretate în sensul că fac trimitere la dispozițiile în vigoare în prezent ale secțiunii 4.2 din titlul 2 din anexa II și presupunând că aceste dispoziții sunt aplicabile unei substanțe active care nu a făcut obiectul unei aprobări, dar care este recunoscută ca fiind echivalentă din punct de vedere tehnic unei substanțe active aprobate, caracterul în principiu comunicabil al «metode[lor] analitice de analiză a microorganismului, astfel cum este produs» menționate în această secțiune 4.2 permite solicitantului să obțină orice informație detaliată referitoare la metodele respective, inclusiv în cazul în care divulgarea acesteia ar putea pune în discuție secretul comercial, sau numai informații generale cu privire la natura metodelor menționate și, dacă este cazul, la concluziile care au putut fi deduse din acestea?

4)      În sfârșit, în cazul în care dispozițiile Directivei 2003/4 se aplică prezentului litigiu, calificarea drept «date privind emisiile în mediu» în sensul articolului 4 alineatul (2) din directiva menționată, care include indicațiile privind natura, compoziția, cantitatea, data și locul acestor emisii, precum și datele referitoare la efectele lor, pe termen mai lung sau mai scurt, asupra mediului se poate aplica informațiilor produse sau primite de autoritatea competentă în cadrul examinării echivalenței tehnice a unei substanțe active cu o substanță activă aprobată sau se poate aplica doar informațiilor referitoare la produsul biocid care conține o astfel de substanță, din moment ce acest produs, cu toate componentele sale, este cel emis în mediu, iar nu numai substanța activă?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

40      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, atunci când o cerere de autorizare a unui produs biocid a fost introdusă sub imperiul Directivei 98/8 și a fost examinată și apoi aprobată de autoritatea națională competentă în conformitate cu dispozițiile naționale de transpunere a acestei directive, o cerere de acces la informațiile referitoare la produsul respectiv și în special la echivalența tehnică dintre substanța activă conținută în aceasta și o substanță activă aprobată trebuie apreciată în raport cu articolul 19 din Directiva 98/8 sau cu articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012, în cazul în care această cerere de acces a fost depusă după data la care regulamentul menționat a devenit aplicabil.

41      În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că cererea de acces în discuție în litigiul principal a fost introdusă la 11 februarie 2021. Aceasta privește produsele biocide Aquabac, a căror autorizație de introducere pe piață a fost solicitată, potrivit indicațiilor instanței de trimitere, la 30 august 2013.

42      În măsura în care reclamanta din litigiul principal susține în observațiile sale scrise că, în realitate, cererile de autorizare au fost depuse la 6 octombrie 2013, așadar după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 528/2012, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii preliminare prevăzute la articolul 267 TFUE, întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, instanța națională este singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal. În acest cadru, Curtea este abilitată să se pronunțe numai asupra interpretării sau a validității unui text al Uniunii în raport cu situația de fapt și de drept astfel cum este descrisă de instanța de trimitere, pentru a furniza acesteia din urmă elementele utile soluționării litigiului cu care este sesizată (Hotărârea din 24 octombrie 2019, État belge, C‑35/19, EU:C:2019:894, punctul 28 și jurisprudența citată).

43      În consecință, trebuie să se răspundă la întrebările adresate pe baza elementelor de fapt indicate de Conseil d’État (Consiliul de Stat) în decizia de trimitere.

44      Conform articolului 97 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 528/2012, acesta din urmă se aplică de la 1 septembrie 2013. Cu efect de la această dată Directiva 98/8 a fost abrogată, în temeiul articolului 96 primul paragraf din acest regulament, fără a aduce atingere articolelor 86, 89-93 și 95 din regulamentul menționat.

45      Articolul 91 primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 prevede, desigur, că cererile de autorizare a produselor biocide depuse în temeiul Directivei 98/8 pentru care evaluarea nu a fost terminată până la 1 septembrie 2013 sunt evaluate de autoritățile competente în conformitate cu dispozițiile acestei directive.

46      În plus, din cuprinsul punctului 2.5 din titlul 2 din anexa III la Regulamentul nr. 528/2012, în versiunea sa rezultată din Regulamentul delegat 2021/525, reiese că, atunci când se impune o echivalență tehnică în cadrul unei proceduri de autorizare desfășurate în temeiul acestui regulament, trebuie să se prezinte dovada că această echivalență a fost stabilită în conformitate cu articolul 54 din acesta „sau că a fost stabilită, în urma unei evaluări care a început înainte de 1 septembrie 2013, de către o autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 26 din Directiva 98/8”.

47      Aceste dispoziții privesc procedura de autorizare a introducerii pe piață a unui produs biocid. În schimb, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctele 29 și 30 din concluzii, niciuna dintre măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 89-93 și 95 din Regulamentul nr. 528/2012 nu privește o cerere precum cea în discuție în litigiul principal, și anume o cerere de acces la informațiile referitoare la un produs biocid autorizat și la substanța activă pe care o conține, în special în ceea ce privește echivalența sa tehnică cu o substanță activă aprobată.

48      Pe de altă parte, astfel cum a arătat de asemenea domnul avocat general în esență la punctul 33 din concluzii, cererea de autorizare a introducerii pe piață a unui produs biocid și cererea de acces la informații referitoare la un produs biocid autorizat fac obiectul unei aprecieri de către autoritatea competentă în cadrul a două proceduri distincte.

49      Prin urmare, în lipsa unor dispoziții tranzitorii aplicabile unei cereri de acces la informații precum cea în discuție în litigiul principal, introdusă după 1 septembrie 2013, referitoare la o substanță activă conținută într‑un produs biocid autorizat în temeiul Directivei 98/8 și în special la echivalența tehnică dintre o astfel de substanță activă și o altă substanță activă aprobată, evaluarea cererii menționate este reglementată de dispozițiile acestui regulament.

50      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolele 96 și 97 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretate în sensul că o cerere de acces la informațiile referitoare la o substanță activă conținută într‑un produs biocid autorizat și în special la echivalența sa tehnică cu o substanță activă aprobată, care a fost introdusă după data la care acest regulament a devenit aplicabil, trebuie apreciată în raport cu dispozițiile regulamentului menționat, chiar dacă o asemenea cerere privește un produs biocid autorizat în conformitate cu Directiva 98/8 sau, eventual, în temeiul aceluiași regulament pe baza unei echivalențe tehnice stabilite de o autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 26 din această directivă.

 Cu privire la a doua întrebare

51      Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

 Cu privire la a treia întrebare

52      Trebuie să se examineze mai întâi a treia întrebare litera c), apoi, împreună, literele b) și d) ale acestei întrebări, înainte de a se răspunde la litera a) a acesteia.

 Cu privire la a treia întrebare litera c)

53      Prin intermediul celei de a treia întrebări litera c), instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că, drept răspuns la o cerere de acces întemeiată pe această dispoziție, autoritatea competentă este obligată să comunice orice informație detaliată referitoare la metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) din acest regulament, inclusiv în cazul în care divulgarea acestor informații ar aduce atingere secretului comercial, sau numai informații generale cu privire la natura metodelor respective și, dacă este cazul, la concluziile care au putut fi deduse din acestea.

54      În conformitate cu articolul 66 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 528/2012, ECHA și autoritățile competente refuză accesul la informații în cazul în care divulgarea ar afecta protecția intereselor comerciale sau viața privată și siguranța persoanelor vizate. Al doilea paragraf al acestei dispoziții enumeră informațiile a căror divulgare este, în principiu, considerată ca aducând o astfel de atingere.

55      Articolul 66 alineatul (3) litera (j) din acest regulament prevede că, fără a aduce atingere alineatului (2) al acestui articol, după acordarea autorizației, se acordă, în toate cazurile, accesul la „metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c)” din regulamentul menționat.

56      Astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 83 și 84 din concluzii, din termenii neechivoci ai articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012 și în special din expresia „în toate cazurile” reiese că, după acordarea autorizației de introducere pe piață, accesul la informațiile referitoare la metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012 nu poate fi refuzat pentru vreun motiv.

57      Această din urmă dispoziție impune, în temeiul condițiilor de acordare a unei autorizații de introducere pe piață pentru un produs biocid, altul decât unul dintre produsele eligibile pentru procedura de autorizare simplificată, ca, printre altele, identitatea chimică, cantitatea și echivalența tehnică a substanțelor active din produsul biocid să poată fi determinate în conformitate cu cerințele aplicabile definite în anexele II și III la acest regulament.

58      Articolul 19 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 528/2012 menționează, așadar, în mod explicit, printre elementele care fac obiectul unei evaluări efectuate în conformitate cu metodele de analiză prevăzute la acest articol 19 și care poate conduce la acordarea unei autorizații de introducere pe piață a produsului biocid în cauză, echivalența tehnică a substanțelor active conținute în acest produs. În consecință, în măsura în care articolul 66 alineatul (3) litera (j) din acest regulament interzice orice refuz al accesului la „metodele de analiză prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c)” din acesta, el vizează în mod necesar metodele care au permis să se stabilească printre altele această echivalență, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (w) din regulamentul menționat și prevăzută în special la punctul 2.5 din titlul 2 din anexa III la același regulament.

59      Pe de altă parte, în măsura în care articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012 prevede obligația autorității competente de a asigura accesul la informațiile referitoare la metodele de analiză care au fost utilizate în scopul acordării autorizației de introducere pe piață în cauză, această dispoziție nu poate, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 82 din concluzii, să fie interpretată în sensul că vizează numai furnizarea de informații generale referitoare la natura acestor metode. Dimpotrivă, aceasta trebuie interpretată în sensul că obligă la furnizarea de informații precise și complete cu privire la metodele menționate. În schimb, astfel cum a arătat și domnul avocat general, obligația menționată este limitată la metodele de analiză și nu se extinde, așadar, la rezultatele sau la concluziile obținute în urma aplicării acestor metode.

60      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare litera c) că articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că, după acordarea autorizației de introducere pe piață a unui produs biocid, autoritatea competentă nu poate refuza accesul solicitat la informațiile referitoare la metodele de analiză care au permis stabilirea echivalenței tehnice a substanțelor active conținute în acest produs. Aceste informații trebuie să fie precise și complete, dar nu se extind la rezultatele sau la concluziile obținute în urma aplicării acestor metode.

 Cu privire la a treia întrebare literele b) și d)

61      Prin intermediul celei de a treia întrebări literele b) și d), instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 67 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că comunicarea integrală sau parțială a unui raport care stabilește echivalența tehnică dintre o substanță activă aprobată și substanța activă pe care o conține un produs biocid, elaborat cu ocazia examinării unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a acestui produs, intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) litera (h), al alineatului (3) litera (e) sau al alineatului (4) litera (b) ale acestui articol 67. Instanța de trimitere solicită în plus să se stabilească dacă acest articol 67 alineatul (1) litera (h), care impune punerea la dispoziția publicului a „metodelor de analiză menționate în anexa II […] titlul 2 secțiunea 4.2”, trebuie interpretat în sensul că face trimitere în realitate la punctul 4.3 din titlul 2 din anexa II la Regulamentul nr. 528/2012, fostul punct 4.2 din acest titlu devenit punctul 4.3 din acesta după intrarea în vigoare a Regulamentului delegat 2021/525.

62      În această privință, trebuie arătat că articolul 67 din Regulamentul nr. 528/2012 impune ECHA și, la alineatul (1), Comisiei să pună în mod gratuit la dispoziția publicului anumite informații și, prin urmare, nu se adresează autorităților competente ale statelor membre.

63      Cu toate acestea, respectivul articol stabilește un cadru normativ de referință în materie de transparență de asemenea relevant pentru aprecierea de către autoritatea competentă a unui stat membru, sub imperiul Regulamentului nr. 528/2012, a temeiniciei unei cereri de acces la informațiile referitoare la un produs biocid autorizat în conformitate cu Directiva 98/8 sau în temeiul unei echivalențe tehnice stabilite, în temeiul punctului 2.5 din titlul 2 din anexa III la acest regulament, de o autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 26 din această directivă.

64      Articolul 67 din Regulamentul nr. 528/2012 prevede punerea în mod gratuit la dispoziția publicului a informațiilor, pe de o parte, „[de] la data la care Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare de aprobare a unei substanțe active”, în conformitate cu alineatele (1) și (3) ale acestuia, și, pe de altă parte, „[de] la data la care este autorizat un produs biocid”, în conformitate cu alineatele (2) și (4) ale acestuia.

65      În speță, cererea de acces la informațiile în cauză nu se încadrează în prima, ci în cea de a doua situație. Astfel, această cerere nu privește documente aferente unei proceduri de aprobare a unei substanțe active, reglementată de dispozițiile capitolului II din Regulamentul nr. 528/2012, ci documente care țin de o procedură de autorizare a unor produse biocide, în temeiul unei echivalențe tehnice a unei substanțe active conținute în acestea cu o altă substanță deja aprobată și inclusă în lista Uniunii a substanțelor active aprobate, care intră sub incidența capitolelor IV‑VI din acest regulament.

66      Pentru acest motiv, nici alineatul (1) litera (h), nici alineatul (3) litera (e) ale articolului 67 din Regulamentul nr. 528/2012 nu se pot aplica unui litigiu precum cel principal.

67      În ceea ce privește a doua ipoteză menționată la punctul 64 din prezenta hotărâre și în special articolul 67 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 528/2012, care vizează „raportul de evaluare”, trebuie arătat că această noțiune este definită la articolul 30 alineatul (3) litera (a) din acest regulament ca fiind „raportul [întocmit de autoritatea competentă destinatară] care rezumă concluziile evaluării sale și motivele care stau la baza acordării unei autorizații sau a refuzului de acordare a unei autorizații pentru produsul biocid”.

68      Desigur, aprecierea echivalenței tehnice dintre substanța activă conținută într‑un produs biocid și o substanță activă deja aprobată constituie o etapă prealabilă autorizării unui astfel de produs biocid, dacă s‑a formulat o cerere în acest sens. În această privință, mai întâi, articolul 54 din Regulamentul nr. 528/2012, care reglementează evaluarea echivalenței tehnice, se referă la „evaluarea” care trebuie să conducă la adoptarea unei decizii privind echivalența tehnică între substanțele active. În continuare, din cuprinsul punctului 2.5 din titlul 2 din anexa III la acest regulament, în versiunea sa rezultată din Regulamentul delegat 2021/25, reiese că o astfel de echivalență tehnică poate fi stabilită, în urma unei „evaluări” care a început înainte de 1 septembrie 2013, de o autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 26 din Directiva 98/8. În sfârșit, anexa VI la Regulamentul nr. 528/2012, care definește, în conformitate cu titlul său, principiile comune de evaluare a dosarelor pentru produsele biocide, precizează la punctul 21 că, „[a]tunci când este cazul, echivalența tehnică pentru fiecare substanță activă conținută în produsul biocid se stabilește prin referirea la substanțele active deja incluse pe lista substanțelor active aprobate”. Cu toate acestea, nu rezultă din aceste dispoziții că deciziile adoptate de ECHA în temeiul articolului 54 din acest regulament sau de autoritatea competentă a unui stat membru, pentru a stabili această echivalență tehnică, ar constitui un „raport de evaluare”, în sensul articolului 30 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat.

69      Rezultă astfel că nici articolul 67 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul nr. 528/2012, nici articolul 67 alineatul (3) litera (e) din acest regulament, nici articolul 67 alineatul (4) litera (b) din acesta nu impun punerea la dispoziția publicului a unui raport precum cel în discuție în litigiul principal.

70      În aceste condiții, nu este necesar să se răspundă la prima parte a celei de a treia întrebări litera d), astfel cum a fost amintită în a doua teză a punctului 61 din prezenta hotărâre.

71      Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare literele b) și d) că articolul 67 alineatul (1) litera (h), articolul 67 alineatul (3) litera (e) și articolul 67 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretate în sensul că nu intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții comunicarea unui raport care stabilește echivalența tehnică dintre o substanță activă conținută într‑un produs biocid autorizat și o substanță activă aprobată, elaborat de autoritatea competentă a unui stat membru cu ocazia examinării unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a acestui produs.

 Cu privire la a treia întrebare litera a)

72      Prin intermediul celei de a treia întrebări litera a), instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretate în sensul că definesc un regim specific și exhaustiv de acces la informațiile deținute de autoritățile competente ale unui stat membru referitoare la produsele biocide și în special la echivalența tehnică dintre substanța activă conținută în acestea și o substanță activă aprobată, de natură să excludă aplicarea de către aceste autorități a dispozițiilor naționale care transpun articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4.

73      În ceea ce privește, în primul rând, articolele 66 și 67 din Regulamentul nr. 528/2012, din moment ce, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 62 din prezenta hotărâre, articolul 67 din acest regulament nu se adresează autorităților competente ale statelor membre, numai articolul 66 din acesta este relevant pentru examinarea celei de a treia întrebări litera a).

74      În conformitate cu articolul 66 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 528/2012, divulgarea „detalii[lor] privind compoziția completă a produsului biocid” este, în principiu, considerată ca aducând atingere protecției intereselor comerciale. Prin excepție de la această regulă, „în cazul în care este esențial să se acționeze de urgență pentru protejarea […] mediului sau din alte motive de interes public major”, autoritățile competente sunt totuși obligate, în conformitate cu al treilea paragraf al acestui alineat, să dezvăluie aceste informații. Pe de altă parte, după acordarea autorizației, accesul nu este în niciun caz refuzat la informațiile care se încadrează în una dintre cele 13 categorii prevăzute la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 528/2012, printre care figurează, la litera (j), „metodele de analiză menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (c)” din acesta.

75      În al doilea rând, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2003/4, statele membre se asigură că autoritățile publice, în sensul articolului 2 punctul 2 din aceasta, trebuie să pună la dispoziția oricărui solicitant, fără ca acesta să declare interesul pe care îl are în acest sens, toate informațiile despre mediu care se încadrează în una dintre cele șase categorii de informații menționate la articolul 2 punctul 1, pe care le dețin sau care sunt deținute în numele lor, cu excepția cazului în care cererea se încadrează în una dintre derogările prevăzute la articolul 4 din aceeași directivă.

76      În temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2003/4, statele membre pot prevedea ca o cerere de informații despre mediu să fie refuzată dacă dezvăluirea lor ar afecta în mod negativ „confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care legislația internă sau [a Uniunii] prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime […]”. Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf penultima teză din această directivă prevede în această privință că „[î]n fiecare caz în parte interesul public servit de dezvăluire trebuie comparat cu interesul servit de refuz”.

77      Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4, legiuitorul Uniunii a instituit o excepție de la derogarea prevăzută la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din această directivă. Astfel, conform articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf ultima teză din directiva menționată, confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale nu permite respingerea unei cereri de acces la informațiile despre mediu care se referă la „date privind emisiile în mediu”.

78      În ceea ce privește, în al treilea rând, relația dintre articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012 și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4, este necesar să se arate că, spre deosebire de articolul 19 din Directiva 98/8, care prevedea, la alineatul (1), că se aplică „[f]ără a aduce atingere Directivei 90/313”, nici articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012, nici vreo altă dispoziție din acesta nu conțin o precizare analogă privind Directiva 2003/4, care a abrogat și a înlocuit Directiva 90/313.

79      Totuși, această lipsă a unei precizări nu poate fi interpretată în sensul că exclude aplicarea Directivei 2003/4 cererilor de acces la documentele întocmite în scopul punerii în aplicare a acestui regulament sau, eventual, în conformitate cu măsurile tranzitorii prevăzute de regulamentul menționat, a Directivei 98/8.

80      În primul rând, Regulamentul nr. 528/2012 nu precizează că dispozițiile sale în materie de confidențialitate ar deroga, limitându‑l, de la regimul general de acces la informațiile despre mediu. Dimpotrivă, articolul 66 alineatul (1) din acest regulament prevede în mod expres că Regulamentul nr. 1049/2001, precum și normele adoptate de Consiliul de administrație al ECHA în conformitate cu articolul 118 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 „se aplică documentelor deținute de [ECHA] în sensul prezentului regulament”.

81      În această privință, Curtea a arătat deja că articolul 6 din Regulamentul nr. 1367/2006 adaugă la Regulamentul nr. 1049/2001 reguli specifice referitoare la cererile de acces la informații privind mediul (Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 79). Or, acest articol 6 prevede la alineatul (1) o regulă analogă celei prevăzute la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4.

82      În plus, considerentul (117) al Regulamentului nr. 1907/2006 enunță că „[a]r trebui ca [ECHA] și statele membre să permită accesul la informații în conformitate cu Directiva [2003/4], cu Regulamentul [nr. 1049/2001] și cu Convenția [de la Aarhus]”.

83      În al doilea rând, utilizarea locuțiunii adverbiale „în mod normal” la articolul 66 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 528/2012 lasă să se înțeleagă că informațiile care se încadrează în una dintre cele patru categorii enumerate în acesta nu trebuie, în orice caz, să fie protejate împotriva divulgării și că autoritățile competente ale statelor membre dispun de o marjă de apreciere în această privință. În plus, al treilea paragraf al acestui alineat (2) impune în mod expres acestor autorități să efectueze o evaluare comparativă a protecției intereselor comerciale și a celei a intereselor publice servite de divulgarea informațiilor menționate.

84      Astfel, nu rezultă că, prin dispozițiile Regulamentului nr. 528/2012 în materie de confidențialitate, legiuitorul Uniunii ar fi intenționat să prevadă un regim specific și exhaustiv, de natură să excludă accesul la informațiile privind emisiile în mediu, în conformitate cu dispozițiile naționale adoptate pentru transpunerea Directivei 2003/4. În această privință, din expunerea de motive a Propunerii Comisiei din 12 iunie 2009 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață și utilizarea produselor biocide [COM(2009) 267 final] reiese că dispozițiile în materie de confidențialitate ale Directivei 98/8 trebuiau ușor modificate și aliniate la cele ale Regulamentului nr. 1907/2006, astfel încât să faciliteze aplicarea lor de către ECHA.

85      În al treilea rând, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 41 din concluzii, contrariul ar echivala cu nerespectarea angajamentelor internaționale asumate de Uniune prin semnarea Convenției de la Aarhus, care prevede, la articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (d), că secretul comercial și industrial nu poate fi opus divulgării informațiilor privind emisiile care sunt pertinente pentru protecția mediului.

86      Or, din considerentul (5) al Directivei 2003/4 rezultă că adoptarea acesteia din urmă a răspuns tocmai necesității de a asigura compatibilitatea dreptului Uniunii cu Convenția de la Aarhus.

87      Astfel, prevăzând că confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale nu poate fi opusă divulgării de „date privind emisiile în mediu”, articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 permite o punere în aplicare concretă a regulii amintite la punctul 85 din prezenta hotărâre și a principiului unui acces cât mai larg posibil la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 57).

88      Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare litera a) că articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012 trebuie interpretat în sensul că nu definește un regim specific și exhaustiv de acces la informațiile deținute de autoritățile competente ale unui stat membru referitoare la produsele biocide și în special la echivalența tehnică dintre substanța activă conținută în acestea și o substanță activă aprobată, de natură să excludă aplicarea de către aceste autorități a dispozițiilor naționale care transpun articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4.

 Cu privire la a patra întrebare

89      Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „date privind emisiile în mediu”, în sensul acestei dispoziții, se poate aplica informațiilor care figurează într‑un raport întocmit de autoritatea competentă în urma examinării echivalenței tehnice a unei substanțe active, conținută într‑un produs biocid autorizat, cu o substanță activă aprobată.

90      În această privință, Curtea a statuat, pe de o parte, că noțiunea de „emisii în mediu” în sensul articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 trebuie interpretată în sensul că include în special diseminarea în mediu de produse sau de substanțe precum produsele fitosanitare sau biodestructive și substanțele pe care aceste produse le conțin, în măsura în care această diseminare este efectivă sau previzibilă în condiții normale sau realiste de utilizare (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 81).

91      Pe de altă parte, ea a precizat că noțiunea de „date privind emisiile în mediu”, în sensul acestei dispoziții, trebuie interpretată în sensul că acoperă nu numai informațiile privind emisiile ca atare, și anume indicațiile referitoare la natura, la compoziția, la cantitatea, la data și la locul acestor emisii, ci și datele referitoare la efectele pe termen mai mult sau mai puțin lung ale acestor emisii asupra mediului (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 87).

92      Publicul trebuie să aibă acces pe acest temei nu numai la informațiile privind emisiile ca atare, ci și la cele privind consecințele pe termen mai mult sau mai puțin lung ale acestor emisii asupra stării mediului, precum efectele emisiilor menționate asupra organismelor nevizate. Astfel, interesul publicului de a avea acces la informațiile referitoare la emisiile în mediu este tocmai acela de a ști nu numai ce este sau ce va fi în mod previzibil diseminat în mediu, ci și de a înțelege modul în care mediul riscă să fie afectat de emisiile în cauză (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 86).

93      Intră astfel în sfera noțiunii „informații privind emisiile în mediu” datele care provin din studii care au ca obiect evaluarea emisiilor efective sau previzibile ale produsului sau ale substanței în cauză în mediu în împrejurări reprezentative pentru condițiile normale sau realiste de utilizare a acestui produs sau a acestei substanțe sau analizarea efectelor acestor emisii, cum ar fi studii care urmăresc să determine toxicitatea, efectele și alte aspecte ale unui produs sau ale unei substanțe în condițiile realiste cele mai nefavorabile care ar putea exista în mod rezonabil, precum și studiile realizate în condiții cât mai apropiate posibil de practica agricolă normală și în condiții care prevalează în zona în care produsul sau substanța respectivă va fi utilizată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctele 89 și 91).

94      Intră de asemenea în sfera acestei noțiuni informațiile referitoare la reziduurile prezente în mediu după aplicarea produsului în cauză și studiile privind măsurarea derivei substanței cu ocazia acestei aplicări (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 95).

95      În schimb, sunt excluse informațiile care nu privesc emisiile în mediu ale produsului sau ale substanței în cauză, precum și datele care se raportează la emisii ipotetice, cu alte cuvinte la emisii care nu sunt efective sau previzibile în împrejurări reprezentative pentru condițiile normale sau realiste de utilizare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctele 77-80 și 100).

96      Or, astfel cum arată guvernul francez, evaluarea echivalenței tehnice a unei substanțe active, conținută într‑un produs biocid, cu o substanță activă aprobată nu are ca obiect, a priori, studierea eventualelor efecte asupra sănătății sau a mediului legate de emisia unei substanțe în mediu, ci se limitează să compare două substanțe, luând în considerare informații referitoare la compoziția exactă a acestora și la procesele de fabricație.

97      În plus, astfel cum a arătat de asemenea guvernul francez, autorizația de introducere pe piață se acordă produsului care conține substanța având în vedere riscurile sau pericolele pe care acesta le poate prezenta în condiții normale sau realiste de utilizare. Aceste condiții nu sunt cele ale emisiei substanței singure, ci cele care corespund produsului biocid care o încorporează.

98      Rezultă astfel că un raport de echivalență tehnică a unei substanțe active, conținută într‑un produs biocid, cu o substanță activă aprobată precum cel în discuție în litigiul principal nu poate, în principiu, să conțină „informații privind emisiile în mediu”, în sensul articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4.

99      Cu toate acestea, revine în definitiv instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă raportul în discuție în litigiul principal conține astfel de informații.

100    În special, revine acestei instanțe sarcina de a verifica dacă acest raport conține informații referitoare la natura, la compoziția, la cantitatea, la data sau la locul emisiilor previzibile, în împrejurări reprezentative pentru condițiile normale sau realiste de utilizare, a substanței active conținute în produsele Aquabac sau, eventual, informațiile referitoare la reziduurile care pot fi prezente în mediu după aplicarea acestor produse.

101    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „date privind emisiile în mediu”, în sensul acestei dispoziții, nu se poate aplica în principiu informațiilor care figurează într‑un raport întocmit de autoritatea competentă a unui stat membru în urma evaluării echivalenței tehnice a unei substanțe active, conținută într‑un produs biocid autorizat, cu o substanță activă aprobată.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

102    Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

1)      Articolele 96 și 97 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 334/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014,

trebuie interpretate în sensul că

o cerere de acces la informațiile referitoare la o substanță activă conținută într‑un produs biocid autorizat și în special la echivalența sa tehnică cu o substanță activă aprobată, care a fost introdusă după data la care acest regulament a devenit aplicabil, trebuie apreciată în raport cu dispozițiile regulamentului menționat, chiar dacă o asemenea cerere privește un produs biocid autorizat în conformitate cu Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive sau, eventual, în temeiul aceluiași regulament pe baza unei echivalențe tehnice stabilite de o autoritate competentă desemnată în conformitate cu articolul 26 din această directivă.

2)      Articolul 66 alineatul (3) litera (j) din Regulamentul nr. 528/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014,

trebuie interpretat în sensul că,

după acordarea autorizației de introducere pe piață a unui produs biocid, autoritatea competentă nu poate refuza accesul solicitat la informațiile referitoare la metodele de analiză care au permis stabilirea echivalenței tehnice a substanțelor active conținute în acest produs. Aceste informații trebuie să fie precise și complete, dar nu se extind la rezultatele sau la concluziile obținute în urma aplicării acestor metode.

3)      Articolul 67 alineatul (1) litera (h), articolul 67 alineatul (3) litera (e) și articolul 67 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 528/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014,

trebuie interpretate în sensul că

nu intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții comunicarea unui raport care stabilește echivalența tehnică dintre o substanță activă conținută într‑un produs biocid autorizat și o substanță activă aprobată, elaborat de autoritatea competentă a unui stat membru cu ocazia examinării unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a acestui produs.

4)      Articolul 66 din Regulamentul nr. 528/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 334/2014,

trebuie interpretat în sensul că

nu definește un regim specific și exhaustiv de acces la informațiile deținute de autoritățile competente ale unui stat membru referitoare la produsele biocide și în special la echivalența tehnică dintre substanța activă conținută în acestea și o substanță activă aprobată, de natură să excludă aplicarea de către aceste autorități a dispozițiilor naționale care transpun articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului.

5)      Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4

trebuie interpretat în sensul că

noțiunea „date privind emisiile în mediu”, în sensul acestei dispoziții, nu se poate aplica în principiu informațiilor care figurează într‑un raport întocmit de autoritatea competentă a unui stat membru în urma evaluării echivalenței tehnice a unei substanțe active, conținută într‑un produs biocid autorizat, cu o substanță activă aprobată.

Semnături

*      Limba de procedură: franceza.