CELEX:62023TJ0480: Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 23 octombrie 2024.#Vladimir Gheorghe Plahotniuc împotriva Consiliul Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate ca urmare a acțiunilor de destabilizare a Moldovei – Înghețarea fondurilor – Restricții privind admisia pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și care fac obiectul unor restricții privind admisia pe teritoriul statelor membre – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Anchete și urmăriri penale inițiate de autoritățile unui stat terț – Obligația de a verifica că această decizie respectă dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Obligația de motivare.#Cauza T-480/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

23 octombrie 2024(*)

„ Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate ca urmare a acțiunilor de destabilizare a Moldovei – Înghețarea fondurilor – Restricții privind admisia pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și care fac obiectul unor restricții privind admisia pe teritoriul statelor membre – Înscrierea numelui reclamantului în liste – Anchete și urmăriri penale inițiate de autoritățile unui stat terț – Obligația de a verifica că această decizie respectă dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Obligația de motivare ”

În cauza T‑480/23,

Vladimir Gheorghe Plahotniuc, cu domiciliul în Chișinău (Moldova), reprezentat de J. Pobjoy, barrister,

reclamant,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de A. Boggio‑Tomasaz și P. Mahnič, în calitate de agenți, asistați de E. Raoult, avocată,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a cincea),

compus din domnii J. Svenningsen, președinte, și C. Mac Eochaidh (raportor) și doamna M. Stancu, judecători,

grefier: domnul V. Di Bucci,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

având în vedere că nu s‑a formulat o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamantul, domnul Vladimir Gheorghe Plahotniuc, solicită anularea Deciziei (PESC) 2023/1047 a Consiliului din 30 mai 2023 de modificare a Deciziei (PESC) 2023/891 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova (JO 2023, L 140 I, p. 9) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/1045 al Consiliului din 30 mai 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/888 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova (JO 2023, L 140 I, p. 1), în măsura în care aceste acte (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”) îl privesc.

 Istoricul cauzei

2        Reclamantul este un om politic și un om de afaceri de cetățenie moldoveană.

3        La 28 aprilie 2023, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia (PESC) 2023/891 a Consiliului din 28 aprilie 2023 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova (JO 2023, L 114, p. 15) și, în temeiul articolului 215 TFUE, Regulamentul (UE) 2023/888 al Consiliului din 28 aprilie 2023 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova (JO 2023, L 114, p. 1).

4        Din considerentele Deciziei 2023/891 reiese că guvernul Republicii Moldova se confruntă tot mai des cu amenințări directe la adresa stabilității sale, atât din partea unor grupuri interne cu interese proprii, cât și din partea Rusiei, care conspiră deseori pentru a deturna țara de pe calea reformelor.

5        Articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2023/891 prevede următoarele:

„Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea acestuia de către:

(a)      persoanele fizice responsabile de acțiuni sau politici care subminează sau amenință suveranitatea și independența Republicii Moldova, sau democrația, statul de drept, stabilitatea sau securitatea în Republica Moldova, sau care sprijină sau pun în aplicare astfel de acțiuni sau politici, prin oricare dintre următoarele acțiuni:

(i)      obstrucționarea sau subminarea procesului politic democratic, inclusiv prin obstrucționarea sau subminarea gravă a organizării alegerilor sau prin încercarea de a destabiliza sau de a răsturna ordinea constituțională;

(ii)      planificarea, coordonarea, sprijinirea sau facilitarea în orice mod a demonstrațiilor violente sau a altor acte de violență sau prin participarea, în mod direct sau indirect, la acestea sau

(iii)      abateri financiare grave cu privire la fondurile publice, precum și exportul neautorizat de capital;

[…]

astfel cum figurează pe lista cuprinsă în anexă.”

6        Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891, se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea, sunt deținute ori controlate de persoanele fizice, entitățile sau organismele care îndeplinesc criterii în esență identice cu cele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din decizia menționată, astfel cum figurează pe lista cuprinsă în anexa aceleiași decizii.

7        Articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2023/888 prevede că anexa I la regulamentul menționat indică printre altele persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele care îndeplinesc criterii în esență identice cu cele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891 (denumite în continuare „criteriile de includere în cauză”).

8        Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul 2023/888 prevede că se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea, sunt deținute sau controlate de oricare dintre persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele care figurează pe lista cuprinsă în anexa I la regulamentul menționat.

9        Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul 2023/888 prevede că se interzice punerea la dispoziție, în mod direct sau indirect, de fonduri sau resurse economice persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor care figurează pe lista cuprinsă în anexa I sau în beneficiul acestora.

10      Anexa la Decizia 2023/891 și anexa I la Regulamentul 2023/888 stabilesc „[l]ista persoanelor fizice și juridice, [a] entităților și [a] organismelor menționate la articolele 1 și 2” și, respectiv, „[l]ista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor menționate la articolul 2”.

11      La 30 mai 2023, Consiliul a adoptat actele atacate.

12      Prin actele atacate, Consiliul a adăugat cinci persoane, printre care și pe reclamant, pe lista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor care figurează în anexa la Decizia 2023/891 și în anexa I la Regulamentul 2023/888 (denumite în continuare, împreună, „listele în cauză”).

13      În actele atacate, Consiliul a justificat adoptarea măsurilor restrictive care îl vizează pe reclamant prin menționarea următoarelor motive (denumite în continuare „motivele includerii în cauză”):

„Vladimir Plahotniuc face obiectul a numeroase proceduri penale în Republica Moldova în ceea ce privește infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale Republicii Moldova și de transferul lor ilegal în afara Republicii Moldova. A fost acuzat în Republica Moldova în dosarul «Frauda bancară», ale cărui efecte financiare afectează încă țara. Este anchetat, de asemenea, pentru mituirea fostului președinte al Republicii Moldova cu o sacoșă de bani în schimbul unor favoruri politice.

Prin abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și prin exportul neautorizat de capital, Vladimir Plahotniuc este răspunzător pentru acțiuni care subminează și amenință democrația, statul de drept, stabilitatea și securitatea în Republica Moldova prin subminarea procesului politic democratic din Republica Moldova și prin abateri financiare grave având ca obiect fonduri publice, precum și pentru punerea în aplicare a unor politici în acest sens”.

14      La 31 mai 2023, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un Aviz în atenția persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute în Decizia 2023/891, astfel cum este modificată prin Decizia 2023/1047, și în Regulamentul 2023/888 al Consiliului, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare 2023/1045 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova (JO 2023, C 190, p. 5).

 Concluziile părților

15      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea actelor atacate, în măsura în care îl privesc;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

16      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

17      În susținerea concluziilor sale în anulare, reclamantul invocă două motive, întemeiate, primul, pe o eroare vădită de apreciere și, al doilea, pe încălcarea drepturilor de care dispune în temeiul articolului 6 TUE coroborat cu articolele 2 și 3 TUE și cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

 Observații introductive

18      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că motivele includerii în cauză, al căror mod de redactare este amintit la punctul 13 de mai sus, prezintă anumite imprecizii și anumite ambiguități.

19      Pe de o parte, Consiliul întemeiază această includere pe anchetele și urmărirea penală desfășurată în privința reclamantului în cauze privind „frauda bancară” și „mituirea fostului președinte al Republicii Moldova”, dar face trimitere de asemenea, fără alte precizări, la „numeroase proceduri penale în Republica Moldova în ceea ce privește infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale [acestei] republici și de transferul lor ilegal în afara republicii [menționate]”.

20      În ceea ce privește această din urmă trimitere, trebuie amintit că motivarea unui act al Consiliului prin care se impune o măsură de înghețare a fondurilor trebuie să identifice motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea puterii sale de apreciere discreționare, că persoana interesată trebuie să facă obiectul unei astfel de măsuri (Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 52).

21      Totuși, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele relevante de fapt și de drept, dat fiind că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse la articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă [Hotărârea din 18 mai 2022, Foz/Consiliul, T‑296/20, EU:T:2022:298, punctul 39 (nepublicată)].

22      În special, un act cauzator de prejudicii este motivat suficient atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii adoptate în privința sa [Hotărârea din 18 mai 2022, Foz/Consiliul, T‑296/20, EU:T:2022:298, punctul 40 (nepublicată)].

23      Aceasta este situația, în speță, în ceea ce privește referința care figurează în motivele includerii în cauză, și anume „numeroase[le] proceduri penale”. Astfel, trebuie să se considere că existența sau inexistența unor asemenea proceduri îndreptate împotriva sa ține de contextul cunoscut de persoana interesată.

24      În plus, chiar dacă Consiliul s‑ar referi la un număr nedefinit de proceduri penale, acesta le specifică totuși natura și obiectul. Astfel, nu sunt vizate decât proceduri privind anumite infracțiuni specifice, și anume „proceduri penale […] în ceea ce privește infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale Republicii Moldova și de transferul lor ilegal în afara Republicii Moldova”. Asemenea considerații de fapt în temeiul cărora Consiliul a apreciat că reclamantul trebuia să facă obiectul măsurilor restrictive prevăzute de actele atacate sunt, așadar, suficient de detaliate pentru ca acesta să le poată contesta exactitatea în fața instanței Uniunii Europene (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 februarie 2014, Ezz și alții/Consiliul, T‑256/11, EU:T:2014:93, punctul 114).

25      Pe de altă parte, în al doilea paragraf al motivelor includerii reclamantului în listele în cauză, prezumat a identifica temeiul juridic al actelor atacate, Consiliul a reținut o formulare care dă naștere unei ambiguități în ceea ce privește criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2023/888 și la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891, care servesc drept temei pentru această includere.

26      În această privință, trebuie amintit că, în plus față de indicarea temeiului juridic al măsurii adoptate, obligația de motivare privește chiar împrejurările care permit să se considere că unul sau altul dintre criteriile de includere este îndeplinit în cazul persoanelor respective. În acest context, omisiunea de a indica o anumită dispoziție nu poate să constituie un viciu substanțial atunci când temeiul juridic al unui act poate fi determinat cu ajutorul altor elemente ale acestuia. Cu toate acestea, o astfel de referire explicită este indispensabilă atunci când, în lipsa acesteia, părțile interesate și instanța Uniunii rămân în incertitudine cu privire la temeiul juridic precis (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2015, Central Bank of Iran/Consiliul, T‑563/12, EU:T:2015:187, punctele 67 și 68).

27      Or, având în vedere modul de redactare a motivelor includerii în cauză, nu este posibil să se stabilească cu certitudine dacă includerea reclamantului se întemeiază numai pe criteriul întemeiat pe abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și pe exportul neautorizat de capital [criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul 2023/888 și la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Decizia 2023/891] sau și pe criteriul întemeiat pe subminarea procesului politic democratic din Republica Moldova [criteriu prevăzut la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (i) din Regulamentul 2023/888 și la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia 2023/891].

28      În această privință, începutul celui de al doilea paragraf al motivelor includerii în cauză arată că includerea menționată este justificată de „abateri financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și exportul neautorizat de capital” și că aceste fapte permit să se conchidă că reclamantul „este răspunzător pentru acțiuni care subminează și amenință democrația, statul de drept, stabilitatea și securitatea în Republica Moldova […], precum și pentru punerea în aplicare a unor politici în acest sens”, în înțelesul articolului 2 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2023/888 și al articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași paragraf pare să revină asupra criteriilor pe care se întemeiază includerea menționată, vizând de această dată numai respectivele abateri financiare grave, iar nu exportul neautorizat de capital, și adăugând că reclamantul ar fi subminat procesul politic democratic din Republica Moldova.

29      O astfel de formulare determină Consiliul nu numai să vizeze, atât la începutul frazei, cât și la sfârșitul frazei, ceea ce pare să constituie criteriile pe care se întemeiază includerea reclamantului în listele în cauză, ci de asemenea să nu rețină aceleași criterii în aceste două locuri.

30      Incertitudinea suscitată de această redactare este întărită de faptul că, în ceea ce îl privește pe reclamant, Consiliul s‑a îndepărtat de schema de redactare a motivelor reținute în actele atacate în privința celorlalte patru persoane incluse în listele în cauză și care, în mod invariabil, a determinat această instituție, în primul rând, să identifice criteriul sau criteriile pe care se întemeiază includerea și, în al doilea rând, să conchidă că acestea permiteau să se îndeplinească condiția de includere definită la articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2023/888 și la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891.

31      În plus, reiese cel puțin din versiunea în limba franceză a actelor atacate că Consiliul a avut în vedere „abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și […] exportul neautorizat de capital” și, ca urmare a acestui fapt, a reținut un criteriu nu numai redundant, ci și distinct de cel prevăzut la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul 2023/888 și la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Decizia 2023/891.

32      O astfel de formulare ambiguă este de natură să dea naștere unei îndoieli rezonabile cu privire la aspectul dacă criteriul întemeiat pe subminarea procesului politic democratic din Republica Moldova a fost reținut în mod efectiv de această instituție în privința reclamantului. Pentru acest motiv, ea putea să îl determine în mod legitim pe acesta din urmă să înțeleagă că includerea lui în listele în cauză se întemeia numai pe criteriul întemeiat pe abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și pe exportul neautorizat de capital.

33      Deși o asemenea ambiguitate nu este în măsură să caracterizeze o insuficiență a motivării actelor atacate considerate în ansamblul lor, aceasta implică totuși faptul că Tribunalul trebuie să considere că includerea reclamantului în listele în cauză este întemeiată numai pe criteriul bazat pe abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și pe exportul neautorizat de capital.

34      Acest lucru implică de asemenea că modul de redactare a actelor atacate nu permite fundamentarea afirmației Consiliului potrivit căreia includerea reclamantului în listele în cauză era justificată în temeiul celor două criterii menționate la punctul 27 de mai sus. În consecință, această instituție nu poate susține în mod valabil că reclamantul s‑ar fi limitat să conteste doar unul dintre cele două motive ale includerii sale în aceste liste. Ea nu poate afirma în mod valabil nici că, din această cauză, motivele invocate de reclamant ar fi inoperante, iar acțiunea sa ar fi nefondată.

35      Rezultă din cele ce precedă că, în cadrul examinării motivelor invocate de reclamant și în special a celui de al doilea motiv, care trebuie analizat de la bun început, este necesar să se aprecieze dacă Consiliul a încălcat drepturile de care dispune reclamantul în temeiul articolului 6 TUE coroborat cu articolele 2 și 3 TUE și al articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale în ceea ce privește doar includerea acestuia în listele în cauză în temeiul criteriului întemeiat pe abaterile financiare grave săvârșite având ca obiect fonduri publice și pe exportul neautorizat de capital și ca urmare a motivelor care reies din primul paragraf al motivelor includerii în cauză, și anume existența, pe de o parte, a unor proceduri penale în Republica Moldova în ceea ce privește infracțiuni legate de delapidarea de fonduri publice ale acestui stat și de transferul lor ilegal și, pe de altă parte, existența unor anchete și urmăriri penale în cauzele privind „frauda bancară” și „mituirea fostului președinte al Republicii Moldova”.

36      Astfel, Consiliul nu poate susține în mod util că Tribunalului îi revine sarcina de a verifica numai dacă el a prezentat probele în măsură să stabilească în mod general că reclamantul era răspunzător pentru acțiuni care subminează sau amenință suveranitatea și independența Republicii Moldova sau democrația, statul de drept, stabilitatea sau securitatea în Republica Moldova, precum și pentru punerea în aplicare a unor politici în acest sens, în înțelesul articolului 2 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2023/888 și al articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2023/891, fără a fi necesar să asocieze acțiunile în cauză cu unul sau altul dintre cele trei criterii prevăzute de aceste dispoziții sau chiar fără a ține seama de motivarea și de elementele de fapt vizate la primul paragraf al motivelor includerii în cauză.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor de care dispune reclamantul în temeiul articolului 6 TUEcoroborat cu articolele 2 și 3 TUE și cu articolele47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale

37      Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantul susține că, înainte de a adopta actele atacate, Consiliul a omis să verifice dacă anchetele și procedurile penale inițiate împotriva lui în Moldova, care sunt vizate la primul paragraf al motivelor includerii în cauză, respectau drepturile sale fundamentale, chiar dacă multiple nereguli afectau, în opinia sa, aceste proceduri. Reclamantul susține astfel că, în cazul în care Consiliul ar fi efectuat verificările adecvate, ar fi ajuns la concluzia potrivit căreia aceste proceduri nu puteau fi invocate pentru a justifica măsurile restrictive adoptate împotriva sa.

38      Prin urmare, potrivit reclamantului, Consiliul a încălcat articolul 6 TUE coroborat cu articolul 2 și cu articolul 3 alineatul (5) TUE, precum și articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale.

39      Consiliul contestă această argumentație.

40      Potrivit jurisprudenței Curții, cu ocazia controlului unor măsuri restrictive, instanțele Uniunii trebuie să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul, C‑530/17 P, EU:C:2018:1031, punctul 20 și jurisprudența citată).

41      În ceea ce privește în special includerea persoanelor în liste de măsuri restrictive pentru motive care se întemeiază exclusiv pe decizii ale unor autorități ale unor state terțe, competente, în această privință, să inițieze proceduri de anchetă penală sau proceduri penale pentru infracțiuni de delapidare de fonduri publice, revine Consiliului sarcina de a verifica dacă acestea au fost adoptate cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul, C‑530/17 P, EU:C:2018:1031, punctele 25 și 26 și jurisprudența citată).

42      Această cerință implică obligația Consiliului de a menționa, în expunerea de motive referitoare la o decizie de includere a unei persoane sau a unei entități în lista de persoane și de entități ale căror active sunt înghețate, chiar și numai în mod succint, motivele pentru care consideră că decizia statului terț pe care intenționează să se întemeieze a fost adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă (a se vedea Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul, C‑530/17 P, EU:C:2018:1031, punctul 29 și jurisprudența citată).

43      În caz contrar, Consiliul nu își îndeplinește obligația de motivare care îi revine în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE, aspect care trebuie invocat de instanța Uniunii, dacă este cazul din oficiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul, C‑530/17 P, EU:C:2018:1031, punctul 30 și jurisprudența citată).

44      În speță, motivarea actelor atacate arată că includerea reclamantului în listele în cauză se întemeiază exclusiv pe decizii ale autorităților din Republica Moldova de a efectua anchete și proceduri penale împotriva acestuia.

45      Desigur, din dosarul probelor, atașat ca anexe B.1 și B.2 la memoriul în apărare, reiese că Consiliul nu s‑a întemeiat în mod direct pe decizii ale autorităților din Republica Moldova, competente în această privință, de a iniția proceduri de anchetă penală sau proceduri penale privind infracțiuni de delapidare de fonduri publice, ci în esență pe articole de presă, precum și pe comunicate de presă ale autorităților de urmărire penală sau de anchetă ale Republicii Moldova, pe comunicate oficiale ale unor organe de stat din țări terțe sau pe rapoarte, ansamblul acestor elemente menționând astfel de anchete și proceduri penale.

46      Totuși, această împrejurare nu poate, în speță, să scutească Consiliul de obligația de verificare și de motivare care îi revine în temeiul jurisprudenței amintite la punctele 41 și 42 de mai sus.

47      Dimpotrivă, această jurisprudență trebuie să se impună Consiliului cu atât mai multă rigoare cu cât probele pe care se întemeiază această instituție constituie numai probe indirecte ale măsurilor de anchetă și ale urmăririi penale care justifică înscrierea recurentului în listele în cauză. În plus, Tribunalul arată că, în vederea menținerii numelui unei persoane pe aceste liste, articolul 8 al treilea paragraf din Decizia 2023/891 impune Consiliului să țină seama de existența unei proceduri judiciare pentru faptele pentru care au fost incluse inițial în listele menționate.

48      Astfel, oricare ar fi elementele de probă pe care se bazează includerea inițială, Consiliul nu se poate întemeia, în mod direct sau indirect, pe decizii ale unor autorități ale unor state terțe de a iniția anchete sau proceduri penale decât atunci când se conformează obligațiilor care decurg din jurisprudența citată la punctele 41 și 42 de mai sus.

49      Orice altă concluzie ar permite Consiliului să se sustragă de la obligațiile stricte impuse de jurisprudența Curții, întemeindu‑se nu pe documente care emană de la autoritățile statelor în cauză competente să inițieze proceduri de anchetă penală sau proceduri penale pentru infracțiuni de delapidare de fonduri publice, ci numai pe documente care se limitează la menționarea acestora.

50      Or, în speță, nu se contestă și nici nu se poate contesta că, în motivele includerii în cauză, Consiliul a omis să demonstreze că a verificat dacă urmărirea penală, care este menționată în acestea, a fost efectuată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantului.

51      În această privință, trebuie arătat de altfel că, în memoriul în apărare, Consiliul nu a contestat că a omis să efectueze verificările în discuție și nici, a fortiori, că a omis să menționeze rezultatele acestor verificări în actele atacate.

52      În consecință, este necesar să se constate că, în ceea ce privește singurele două elemente care pot fi luate în considerare pentru aprecierea temeiniciei actelor atacate (a se vedea punctul 35 de mai sus), Consiliul nu și‑a îndeplinit obligația de motivare.

53      Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul Consiliului potrivit căruia, în esență, reclamantul nu se poate prevala de Hotărârea din 3 decembrie 2020, Saleh Thabet și alții/Consiliul (C‑72/19 P și C‑145/19 P, nepublicată, EU:C:2020:992), în măsura în care, în aceste ultime două cauze, măsurile restrictive erau întemeiate pe existența unor proceduri jurisdicționale împotriva reclamanților sau a unor proceduri de recuperare a activelor în urma unei hotărâri judecătorești definitive privind delapidarea de fonduri publice, astfel cum impuneau criteriile de includere aplicabile. Consiliul afirmă că aceste împrejurări contrastează puternic cu criteriile de includere în speță, care, pe de o parte, nu impun ca persoana inclusă în listă să facă obiectul unor anchete în cadrul unei proceduri penale și, pe de altă parte, în special în ceea ce privește criteriul întemeiat pe subminarea procesului politic democratic din Republica Moldova, nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite printr‑o simplă trimitere la proceduri penale.

54      Astfel, Curtea a avut deja ocazia să statueze că este lipsită de relevanță împrejurarea potrivit căreia existența unor decizii ale autorităților unui stat terț, competente în această privință, de a declanșa și de a desfășura o procedură de anchetă penală privind o infracțiune de deturnare de fonduri publice nu constituie criteriile de includere în cauză, ci baza factuală pe care se întemeiază măsurile restrictive în cauză (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 19 decembrie 2018, Azarov/Consiliul, C‑530/17 P, EU:C:2018:1031, punctul 25, și Hotărârea din 11 iulie 2019, Azarov/Consiliul, C‑416/18 P, nepublicată, EU:C:2019:602, punctul 26).

55      Rezultă că al doilea motiv trebuie admis și că se impune anularea actelor atacate în măsura în care îl privesc pe reclamant, fără a fi necesar să se examineze restul argumentației invocate de acesta din urmă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

56      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantului.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia (PESC) 2023/1047 a Consiliului din 30 mai 2023 de modificare a Deciziei (PESC) 2023/891 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1045 al Consiliului din 30 mai 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2023/888 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova, în măsura în care îl privesc pe domnul Vladimir Gheorghe Plahotniuc.

2)      Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 23 octombrie 2024.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.