CELEX:62023TJ1042: Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 19 martie 2025.#AAT Byelorussian Steel Works – management company of „Byelorussian Metallurgical Company” holding (BSW – management company of „BMC” holding) împotriva Consiliul Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea numelui reclamantei în listă – Sprijin acordat regimului Lukașenko – Obținerea de avantaje de pe urma regimului Lukașenko – Întreprindere de stat – Eroare de apreciere – Drept de proprietate – Libertatea de a desfășura o activitate comercială.#Cauza T-1042/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

19 martie 2025(*)

„ Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea numelui reclamantei în listă – Sprijin acordat regimului Lukașenko – Obținerea de avantaje de pe urma regimului Lukașenko – Întreprindere de stat – Eroare de apreciere – Drept de proprietate – Libertatea de a desfășura o activitate comercială ”

În cauza T‑1042/23,

AAT Byelorussian Steel Works – management company of „Byelorussian Metallurgical Company” holding (BSW – management company of „BMC” holding), cu sediul în Jlobine (Belarus), reprezentată de N. Montag și M. Krestiyanova, avocate,

reclamantă

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de A. Boggio‑Tomasaz și A. Antoniadis, în calitate de agenți, asistați de E. Raoult, avocată,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a patra),

compus din domnul R. da Silva Passos, președinte, doamna N. Półtorak (raportoare) și domnul H. Cassagnabère, judecători,

grefier: doamna M. Zwozdziak‑Carbonne, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 21 noiembrie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, AAT Byelorussian Steel Works – management company of „Byelorussian Metallurgical Company” holding (BSW – management company of „BMC” holding), solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2023/1592 a Consiliului din 3 august 2023 privind punerea în aplicare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2023, L 195 I, p. 31), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/1591 al Consiliului din 3 august 2023 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (JO 2023, L 195 I, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”), în măsura în care o privesc.

 Istoricul cauzei

2        Reclamanta este o societate belarusă care își desfășoară activitatea în domeniul produselor siderurgice.

3        Prezenta cauză se înscrie în cadrul măsurilor restrictive adoptate de Uniunea Europeană începând cu anul 2004 având în vedere situația din Belarus în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile omului, precum și implicarea Belarusului în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

4        Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 18 mai 2006, în temeiul articolelor 75 și 215 TFUE, Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva președintelui Lukașenko și anumitor funcționari din Belarus (JO 2006, L 134, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 71) și, la 15 octombrie 2012, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2012/642/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO 2012, L 285, p. 1).

5        În versiunile aplicabile la data adoptării actelor atacate, articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642 și articolul 2 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 765/2006 prevăd că se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate, printre altele, de persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele care obțin avantaje de pe urma regimului președintelui Lukașenko sau sprijină acest regim.

6        La 24 februarie 2022, Federația Rusă a agresat militar Ucraina.

7        Astfel cum reiese din considerentul (2) al actelor atacate, acestea din urmă au fost adoptate ca urmare a gravității situației din Belarus și a implicării acestei țări în agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.

8        Prin intermediul actelor atacate, denumirea reclamantei a fost inclusă pe rândul 37 din tabelul B din lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în anexa la Decizia 2012/642 și în anexa I la Regulamentul nr. 765/2006 (denumite în continuare, împreună, „listele în cauză”).

9        Includerea denumirii reclamantei în listele în cauză a fost justificată de următoarele motive:

„Open joint stock company «Byelorussian Steel Works – management company of „Byelorussian Metallurgical Company” holding» […] [Societatea deschisă pe acțiuni «Byelorussian Steel Works – societate de administrare a holdingului „Belorussian Metallurgical Company”», […]] […] este o întreprindere de stat unică din domeniul industriei metalurgice din Belarus, printre cele mai mari întreprinderi din această țară. Ca atare, aceasta reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko. Statul belarus profită direct de pe urma câștigurilor realizate de SA BSW – societate de administrare a holdingului «BMC». În plus, societatea primește granturi guvernamentale substanțiale și sprijin politic din partea regimului Lukașenko. Directorul general al SA BSW – societate de administrare a holdingului «BMC» a fost numit personal de președintele Lukașenko.

Angajații de la SA BSW – societate de administrare a holdingului «BMC» care au protestat și au intrat în grevă în urma alegerilor prezidențiale din 2020 din Belarus au fost concediați. De atunci, întreprinderea continuă să ia măsuri împotriva angajaților care încearcă să organizeze greve, prin amenințări și concedieri. Prin urmare, SA BSW – societate de administrare a holdingului «BMC» beneficiază de pe urma regimului Lukașenko, pe care îl sprijină. În plus, este răspunzătoare pentru reprimarea societății civile din Belarus.”

10      La 4 august 2023, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz în atenția persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute în actele atacate (JO 2023, C 275, p. 21). Persoanele și entitățile vizate de acest aviz puteau, în conformitate cu acesta din urmă, să depună la Consiliu, înaintea datei de 30 noiembrie 2023, o cerere prin care să solicite reanalizarea deciziei de a le include numele în listele în cauză.

11      La 5 august 2023, reclamanta a solicitat să aibă acces la informațiile și la probele care susțineau includerea menționată.

12      La 11 august 2023, Consiliul a comunicat reclamantei documentul de lucru cu referința WK 10044/2023 INIT care conținea elementele luate în considerare în vederea includerii denumirii sale în listele în cauză.

 Concluziile părților

13      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea actelor atacate, în măsura în care o privesc;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

14      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

15      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă două motive, întemeiate, primul, pe o eroare „vădită” de apreciere, și, al doilea, pe încălcarea dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere

16      Primul motiv este împărțit în trei aspecte, întemeiate, primul, pe faptul că reclamanta nu reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko, al doilea, pe faptul că nu obține avantaje de pe urma regimului menționat și nu îl sprijină și, al treilea, pe faptul că nu este responsabilă de reprimarea societății civile din Belarus.

17      În speță, Tribunalul consideră oportun să înceapă cu examinarea motivelor actelor atacate privind faptul că reclamanta sprijină regimul Lukașenko și obține avantaje de pe urma acestuia.

18      Reclamanta susține că nu obține avantaje de pe urma regimului Lukașenko și nu îl sprijină.

19      În această privință, în primul rând, în ceea ce privește motivul întemeiat pe faptul că reclamanta sprijină regimul Lukașenko, aceasta susține că nu sprijină regimul menționat. De asemenea, aceasta remarcă faptul că, așa cum este formulat în actele atacate, acest motiv se referă numai la o „sursă substanțială de venituri”, a cărei realitate nu a fost dovedită, iar nu la un „sprijin substanțial din punct de vedere cantitativ sau calitativ” sau la un „sprijin strategic”.

20      Reclamanta susține că nu reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko. În plus, profitul său ar fi fost mic în anii 2021 și 2022. Aceasta susține că, pentru perioada 2018-2022, cuantumul dividendelor plătite a fost nesemnificativ și că, potrivit dosarului Consiliului, a avut nevoie de ajutor de stat.

21      Reclamanta adaugă că, în calitate de întreprindere publică, este obligată prin lege să plătească dividende statului, care pot fi încasate de autoritățile fiscale, și, în conformitate cu Ordinul Președintelui Republicii Belaruse nr. 637 din 28 decembrie 2005 privind procedura de înscriere în buget a unei părți din profitul întreprinderilor de stat, ale asociațiilor de stat care sunt organizații comerciale, precum și din veniturile obținute din dividende (părți din capitalul social) ale societăților comerciale deținute de stat sau de comune și privind constituirea unui fond bugetar specific al statului pentru dezvoltarea națională (Registrul național al actelor juridice al Republicii Belarus nr. 1/7075 din 29 decembrie 2005) (denumit în continuare „Ordinul nr. 637”), entitățile comerciale definite ca fiind publice transferă către bugetul Republicii Belarus profiturile lor proporțional cu numărul de acțiuni deținute de stat și de unitățile administrativ‑teritoriale din fondurile statutare ale acestor entități comerciale.

22      Reclamanta precizează că nici plata impozitelor, nici plata dividendelor obligatorii nu pot fi calificate drept sprijin acordat unui regim, în măsura în care este vorba despre obligații legale.

23      Reclamanta adaugă că simpla deținere a unei întreprinderi de către un stat nu poate fi suficientă pentru a îndeplini criteriul referitor la sprijinul acordat unui regim.

24      În al doilea rând, în ceea ce privește motivul întemeiat pe faptul că reclamanta obține avantaje de pe urma regimului, aceasta arată că președintele Republicii Belarus nu l‑a numit pe directorul general al întreprinderii. De altfel, avantajul obținut de pe urma regimului de către acesta din urmă nu ar echivala cu un avantaj obținut de reclamantă însăși.

25      Reclamanta adaugă că posibilitatea de a emite obligațiuni în condiții conforme cu piața nu constituie o dovadă a sprijinului financiar acordat de regim.

26      De asemenea, reclamanta susține că primirea unei rambursări a dobânzilor pentru utilizarea unor împrumuturi bancare în vederea punerii în aplicare a unui proiect de investiții a fost supusă unor condiții de performanță. Această prestație ar face obiectul unei proceduri de selecție, iar reclamanta nu ar fi singurul beneficiar. În plus, unul dintre ajutoarele în cauză ar fi fost primit de o bancă, iar nu de reclamantă.

27      Mai mult, în ceea ce privește recompensele pe care reclamanta sau directorul său general le‑ar fi primit la fel ca și alte persoane, reclamanta precizează că acestea sunt acordate de societăți private pe baza unor criterii transparente legate exclusiv de merit.

28      În sfârșit, toate distincțiile acordate reclamantei, directorului său general și produselor sale ar fi declarații adresate de personalități publice unui anumit număr de întreprinderi belaruse, chiar și unora care înregistrează pierderi.

29      Consiliul contestă argumentația reclamantei.

30      În speță, mai întâi, trebuie precizat că primul motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat pe o eroare de apreciere, iar nu pe o eroare vădită de apreciere. Astfel, deși este adevărat că Consiliul dispune de o anumită putere de apreciere pentru a determina de la caz la caz dacă criteriile juridice pe care se întemeiază măsurile restrictive în cauză sunt îndeplinite, nu este mai puțin adevărat că instanțele Uniunii trebuie să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2023, Pumpyanskiy/Consiliul, T‑291/22, nepublicată, EU:T:2023:499, punctul 40 și jurisprudența citată).

31      Pe de altă parte, trebuie amintit că efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) impune, în special, ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane sau al unei entități pe listele persoanelor cărora li se aplică măsurile restrictive, instanța Uniunii să se asigure că această decizie, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana sau entitatea în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (Hotărârea din 13 septembrie 2023, Synesis/Consiliul, T‑97/21 și T‑215/22, nepublicată, EU:T:2023:531, punctul 35).

32      Astfel, în caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau a entității vizate, acestea din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate (a se vedea Hotărârea din 13 septembrie 2023, Synesis/Consiliul, T‑97/21 și T‑215/22, nepublicată, EU:T:2023:531, punctul 37 și jurisprudența citată).

33      În cazul în care autoritatea competentă a Uniunii furnizează informații sau elemente de probă pertinente, instanța Uniunii trebuie să verifice exactitatea materială a faptelor invocate prin prisma acestor informații sau elemente de probă și să aprecieze forța probantă a acestora din urmă în funcție de împrejurările speței și în lumina eventualelor observații formulate în legătură cu acestea, în special de persoana sau entitatea vizată (a se vedea Hotărârea din 13 septembrie 2023, Synesis/Consiliul, T‑97/21 și T‑215/22, nepublicată, EU:T:2023:531, punctul 38 și jurisprudența citată).

34      De asemenea, trebuie să se constate că motivele referitoare la avantajele pe care reclamanta le obține de pe urma regimului Lukașenko și la sprijinul acordat acestuia se întemeiază pe criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, dispoziție la care face trimitere articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul nr. 765/2006, precizându‑se că, din articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, reiese că „sprijinul” acordat regimului Lukașenko și „avantajele” obținute de pe urma acestui regim sunt criterii distincte de includere în listele în cauză (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 40 și jurisprudența citată).

35      În speță, în primul rând, referitor la motivul întemeiat pe sprijinirea de către reclamantă a regimului Lukașenko, la primul paragraf al motivelor menționate la punctul 9 de mai sus, se menționează că reclamanta este o întreprindere de stat unică din domeniul industriei metalurgice din Belarus, printre cele mai mari întreprinderi din această țară, și, ca atare, reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko, de pe urma cărora acesta profită direct.

36      Acest motiv se întemeiază pe criteriul „sprijinului” acordat regimului Lukașenko prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, dispoziție la care face trimitere articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul nr. 765/2006.

37      Prin urmare, este necesar să se examineze, într‑o primă etapă, dacă elementele de fapt invocate de Consiliu expuse la punctul 35 de mai sus sunt dovedite și, dacă este cazul, într‑o a doua etapă, dacă acestea intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.

38      Pe de o parte, în ceea ce privește caracterul dovedit al acestor elemente de fapt, mai întâi, este cert că reclamanta aparține statului, întregul său capital fiind deținut de Republica Belarus.

39      În plus, din dosarul Consiliului reiese că reclamanta este recunoscută de președintele Lukașenko ca fiind una dintre „navele amiral” ale Belarusului, care figurează printre cele mai mari cinci întreprinderi din țară și care își exportă producția în peste 60 de țări din lume. Această afirmație a președintelui Lukașenko se întemeiază pe articolul publicat pe site‑ul internet „belta.by” al agenției de presă naționale publice a Republicii Belarus la 3 iulie 2021, care figurează în dosarul Consiliului, potrivit căruia „[i]ndustria prelucrătoare din Belarus […] determină în întregime imaginea, statutul țării, și reprezintă fundamentul suveranității sale economice și politice” și care o desemnează pe reclamantă drept o „întreprindere industrială gigantică”. În plus, reclamanta afirmă că avea 11 633 de angajați la 30 septembrie 2023, că face parte dintre principalii exportatori belaruși de produse siderurgice și că zona sa geografică de export acoperea în trecut peste 100 de țări din lume, inclusiv mai multe state membre ale Uniunii.

40      În sfârșit, în înscrisurile sale, reclamanta afirmă că a plătit statului belarus dividende în valoare de 2 817 224,38 ruble belaruse (BYN) (aproximativ 1 171 208,27 euro) pentru anul 2018, 0 BYN pentru anul 2019, 406 004,70 BYN (aproximativ 146 265,83 euro) pentru anul 2020, 1 432 841,5 BYN (aproximativ 476 819,1 euro) pentru anul 2021 și 1 741 862,61 BYN (aproximativ 632 737,33 euro) pentru anul 2022. De altfel, reclamanta nu contestă faptul că a plătit, în anul 2021, astfel cum reiese din elementul de probă nr. 3 din dosarul Consiliului, primo, un impozit pe venit în cuantum de 11,6 milioane de dolari americani (USD), secundo, contribuții la fondul de protecție socială în cuantum de 27,9 milioane USD și, tertio, un impozit pe clădiri și pe terenuri în valoare de 6,78 milioane USD.

41      Prin urmare, Consiliul nu a săvârșit nicio eroare prin faptul că a considerat că reclamanta este o întreprindere de stat unică din domeniul industriei metalurgice din Belarus, printre cele mai mari întreprinderi din această țară și, ca atare, că reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko, de pe urma cărora acesta profită direct.

42      Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentația reclamantei întemeiată pe faptul că elementele prezentate la punctele 38-40 de mai sus nu demonstrează existența unui „sprijin acordat regimului” în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, trebuie amintit că, astfel cum reiese din considerentele (1)-(5) și (8) ale Deciziei 2012/642, măsurile restrictive împotriva Belarusului au fost luate și prelungite ca urmare a absenței persistente, în această țară, a respectării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept. Aceste măsuri sunt, prin urmare, îndreptate împotriva persoanelor răspunzătoare de fraude și de încălcarea standardelor electorale internaționale cu ocazia anumitor proceduri electorale sau de referendum din Belarus, precum și împotriva persoanelor răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului și de represiunea exercitată împotriva unor manifestanți pașnici în urma procedurilor menționate.

43      De asemenea, după cum rezultă din considerentul (6) al Deciziei 2012/642, dată fiind gravitatea situației, au fost impuse de asemenea măsuri și împotriva, printre altele, persoanelor și entităților care obțin avantaje de pe urma regimului Lukașenko sau sprijină acest regim, în special persoanelor și entităților care pun la dispoziția regimului sprijin financiar sau material.

44      Astfel, consacrând, la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, sprijinul acordat regimului Lukașenko drept criteriu care justifică includerea unui nume în listele în cauză, Consiliul, având în vedere gravitatea și persistența nerespectării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, precum și represiunea societății civile și a opoziției democratice în Belarus, a decis să crească presiunea exercitată asupra regimului menționat prin extinderea cercului de persoane și entități vizate de măsurile restrictive ale Uniunii. În acest sens, Consiliul a prevăzut posibilitatea de a aplica măsurile de înghețare a fondurilor și a resurselor economice persoanelor și entităților care sprijină regimul Lukașenko și, în special, celor care pun la dispoziția regimului sprijin financiar (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 60, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 57).

45      În lumina acestor considerații, trebuie arătat că, contrar celor susținute de reclamantă, Consiliul nu s‑a întemeiat doar pe împrejurarea că aceasta aparține statului belarus pentru a considera că ea sprijină regimul Lukașenko, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 39 și 40 de mai sus.

46      Astfel, este necesar să se constate că, potrivit considerentului (6) al Deciziei 2012/642, criteriul sprijinului prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642 vizează „în special” persoanele sau entitățile care pun la dispoziția regimului Lukașenko sprijin financiar.

47      Rezultă că noțiunea de „sprijin acordat regimului” cuprinde și alte forme de sprijin decât sprijinul politic acordat regimului Lukașenko (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2024, Grodno Azot și Khimvolokno Plant/Consiliul, T‑117/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2024:112, punctul 52).

48      În această privință, referitor la plata unor dividende, trebuie amintit că împrejurarea potrivit căreia reclamanta, și anume o întreprindere care aparține statului belarus și care realizează profit, plătește dividende statului belarus în calitate de acționar unic, care sunt, prin urmare, la dispoziția regimului Lukașenko, permite să se stabilească faptul că aceasta constituie o sursă de venituri pentru același regim și să se demonstreze existența unui sprijin financiar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 72, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 69).

49      Este adevărat că Tribunalul a statuat, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 6 octombrie 2015, Chyzh ș.a./Consiliul (T‑276/12, nepublicată, EU:T:2015:748, punctul 169), că Consiliul nu poate deduce din simpla plată a impozitelor un „sprijin acordat regimului”, în măsura în care o asemenea plată constituie o obligație legală aplicabilă tuturor contribuabililor belaruși.

50      Cu toate acestea, în speță, argumentul reclamantei întemeiat pe asimilarea dividendelor cu impozitele în sensul jurisprudenței citate la punctul 49 de mai sus nu poate fi reținut.

51      Într‑adevăr, din cuprinsul punctului 1-1 din Ordinul nr. 637 reiese că întreprinderile cărora le revine obligația de a plăti o parte din profituri statului sau unor entități infrastatale sunt cele ale căror decizii sunt stabilite de stat sau de entitățile menționate. Astfel, această obligație nu privește decât o categorie delimitată de operatori economici, iar nu toți contribuabilii belaruși (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 79, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 76).

52      În plus, potrivit punctului 1-2 din Ordinul nr. 637, partea din profitul întreprinderilor în cauză care trebuie plătită în mod obligatoriu autorităților publice belaruse se calculează pornind de la diferența dintre profitul realizat și, în special, cheltuielile cu impozitele și taxele. În consecință, plata în discuție este în mod formal distinctă de impozite și se adaugă la acestea. Faptul că, după cum reiese din cuprinsul punctului 3-1 din ordinul menționat, încasarea acestei părți din profit este de competența administrației fiscale, potrivit procedurilor fiscale relevante, nu poate repune în discuție această constatare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 80, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 77).

53      Prin urmare, împrejurarea potrivit căreia reclamanta este obligată să plătească statului profitul său în temeiul Ordinului nr. 637 nu contrazice aprecierea potrivit căreia aceasta pune la dispoziția regimului Lukașenko sprijin financiar. Dimpotrivă, un atare element confirmă aprecierea menționată având în vedere că, prin același ordin, regimul menționat a sporit controlul pe care îl exercita deja, în calitate de unic acționar, asupra resurselor reclamantei, asigurându‑se că dispune în mod regulat de profitul pe care ea îl realizează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2023, MAZ‑upravljajusaja kompanija holdinga Belavtomaz/Consiliul, T‑532/21, nepublicată, EU:T:2023:656, punctul 81, și Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 78).

54      Prin urmare, Consiliul a considerat fără a săvârși o eroare de apreciere că elementele de probă și faptele analizate mai sus referitoare la dividendele pe care reclamanta le plătește regimului Lukașenko constituiau elemente care îi permiteau acestuia să considere că reclamanta a sprijinit regimul în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.

55      Pe de altă parte, în ceea ce privește plata de impozite, este necesar să se arate că, pentru a considera că reclamanta sprijină regimul, Consiliul a ținut seama și de cuantumurile considerabile ale impozitelor plătite de reclamantă statului belarus.

56      În această privință, este adevărat că s‑a statuat deja, în Hotărârea din 6 octombrie 2015, Chyzh ș.a./Consiliul (T‑276/12, nepublicată, EU:T:2015:748, punctul 169), că Consiliul nu poate deduce din simpla plată a impozitelor un „sprijin acordat regimului”, în măsura în care o astfel de plată constituie o obligație legală aplicabilă tuturor contribuabililor belaruși (a se vedea punctul 49 de mai sus). Cu toate acestea, este necesar să se precizeze că situația din cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre era diferită de cea din speță, în măsura în care era în discuție sprijinul acordat regimului de către persoane fizice și persoane juridice de drept privat, care sunt supuse obligației de a plăti impozite ca „obligație legală aplicabilă tuturor contribuabililor belaruși”.

57      În plus, Curtea a statuat că calificarea drept impozit sau drept dividende a temeiului pentru care sumele sunt plătite guvernului nu este determinantă pentru a identifica un „sprijin acordat guvernului”. Astfel, atât într‑un caz, cât și în celălalt, este vorba despre sume plătite statului de o entitate de drept public, precum cea în cauză, în temeiul unei reglementări de stat care impune această plată. Excluderea unor atare plăți din această noțiune de „sprijin acordat guvernului” pentru simplul motiv că sumele datorate sunt calificate drept impozite ar putea permite eludarea normelor Uniunii printr‑o majorare a cotei de impozitare a profitului realizat de asemenea entități în schimbul unei diminuări a cuantumului dividendelor, a căror plată în beneficiul statului este impusă de legislația națională tuturor societăților de drept public (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 mai 2016, Bank of lndustry and Mine/Consiliul, C‑358/15 P, nepublicată, EU:C:2016:338, punctul 80).

58      În speță, trebuie amintit că, așa cum reiese din cuprinsul punctului 38 de mai sus, este cert că reclamanta este, spre deosebire de persoanele în discuție în Hotărârea din 6 octombrie 2015, Chyzh ș.a./Consiliul (T‑276/12, nepublicată, EU:T:2015:748), o persoană juridică de drept public ce aparține statului, întregul său capital fiind deținut de Republica Belarus.

59      În această privință, spre deosebire de veniturile și de profitul persoanelor fizice și juridice de drept privat, statul poate dispune de veniturile și de profitul reclamantei utilizând atât instrumente de drept public, precum impozitele, cât și instrumente derivate din dreptul de proprietate, precum dividendele. Forma în care resursele reclamantei urmează a fi transferate statului depinde de asemenea de acesta din urmă, în calitate de legiuitor și de proprietar. În ceea ce privește resursele primite pentru a sprijini regimul, este irelevant dacă statul le primește sub formă de impozite plătite de o întreprindere publică sau sub formă de dividende, adică sub forma unei părți din profitul acestei întreprinderi după impozitare. Astfel, ținând seama de faptul că reclamanta este deținută în integralitate de statul belarus, rezultă că, în lipsa unor elemente de probă contrare în dosar, aceasta nu își stabilește independent de statul belarus deciziile referitoare la sprijinul financiar pe care aceasta îl pune la dispoziția regimului.

60      În plus, după cum reiese din motivele includerii denumirii reclamantei în listele în cauză, aceasta „este o întreprindere de stat unică din domeniul industriei metalurgice din Belarus, printre cele mai mari întreprinderi din această țară” și, „[c]a atare, aceasta reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko”. Rezultă că toate veniturile sau profiturile generate de reclamantă sunt susceptibile să fie plătite statului, indiferent de forma pe care ar putea să o îmbrace un asemenea sprijin.

61      În consecință, în ceea ce privește o întreprindere al cărei întreg capital este deținut de stat, plata dividendelor, precum și a impozitelor poate fi luată în considerare pentru a stabili dacă aceasta reprezintă o sursă substanțială de venituri pentru regim în cadrul analizei eventualului sprijin acordat acestuia. Or, în speță, în anul 2021, astfel cum reiese din elementul de probă nr. 3 din dosarul Consiliului, ale cărui cifre nu sunt contestate de reclamantă, aceasta a plătit, primo, un impozit pe venit în cuantum de 11,6 milioane USD, secundo, contribuții la fondul de protecție socială în cuantum de 27,9 milioane USD și, tertio, un impozit pe clădiri și pe terenuri în valoare de 6,78 milioane USD.

62      Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că Consiliul nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că reclamanta constituie o sursă substanțială de venituri pentru regimul Lukașenko, precum și pentru statul belarus care profită direct de pe urma acestor venituri și că, în consecință, aceasta sprijină regimul Lukașenko în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.

63      În al doilea rând, în ceea ce privește motivul întemeiat pe faptul că reclamanta a obținut avantaje de pe urma regimului Lukașenko, care figurează în primul paragraf al motivelor prevăzute la punctul 9 de mai sus, se menționează că reclamanta primește granturi guvernamentale substanțiale și sprijin politic din partea regimului Lukașenko și că directorul său general a fost numit personal de președintele Lukașenko.

64      Acest motiv se întemeiază pe criteriul „avantajelor” obținute de pe urma regimului Lukașenko prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, dispoziție la care face trimitere articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul nr. 765/2006.

65      Prin urmare, este necesar să se examineze, într‑o primă etapă, dacă elementele de fapt invocate de Consiliu expuse la punctul 63 de mai sus sunt dovedite și, dacă este cazul, într‑o a doua etapă, dacă acestea intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.

66      În ceea ce privește, pe de o parte, exactitatea materială a faptelor, trebuie arătat, primo, că din articolul publicat pe site‑ul internet „belta.by” al agenției naționale publice de presă a Republicii Belarus la 3 iulie 2021, care figurează drept elementul de probă nr. 7 din dosarul Consiliului, reiese că, în anul 2023, guvernul belarus a decis să compenseze pierderile suferite de o bancă belarusă cu privire la creditele la export acordate reclamantei, în valoare de 2,65 miliarde de ruble rusești (RUB) (aproximativ 25 de milioane de euro), cu o rată a dobânzii reprezentând 2/3 din rata dobânzii de referință a Băncii Centrale a Rusiei și sub rezerva unei asigurări împotriva riscurilor la export sau a unei asigurări împotriva riscurilor la export cu sprijinul statului. În această privință, chiar dacă reclamanta, care nu contestă această împrejurare, susține că sprijinul din partea statului nu a fost primit de ea însăși, ci de o bancă, nu este mai puțin adevărat că se dovedește că ea a fost beneficiara finală a sprijinului în cauză, care i‑a permis să nu suporte sarcina financiară a unui împrumut de un cuantum semnificativ, de altfel acordat în condiții preferențiale și cu sprijinul statului.

67      În același sens, dintr‑un articol de presă din 19 februarie 2021 extras de pe site‑ul de internet al publicației de media „Nasha Niva”, care figurează drept elementul de probă nr. 33 din dosarul Consiliului, reiese că o parte dintre datoriile reclamantei a fost transferată statului și convertită în datorie publică, atunci când societatea se confrunta cu dificultăți în a‑și onora creditele sau în a face față scadențelor sale de împrumut. În această privință, deși reclamanta arată că acest element de probă se bazează pe date „neîntemeiate privind un pretins sprijin misterios din partea statului”, nu este mai puțin adevărat că este suficient pentru a confirma existența unui sprijin financiar din partea statului belarus.

68      Secundo, în publicări care figurează pe site‑ul oficial al reclamantei în ceea ce privește situațiile sale financiare consolidate pentru anii 2017-2019, care se găsesc drept elementele de probă nr. 10-12 din dosarul Consiliului, se menționează că aceasta a primit, în anii 2016-2019, mai multe granturi publice substanțiale, în cuantum de 21 976 000 BYN (aproximativ 6 milioane de euro), de 42 790 000 BYN (aproximativ 12 milioane de euro), de 24 525 000 BYN (aproximativ 7 milioane de euro) și de 24 683 000 BYN (aproximativ 7 milioane de euro). Aceste elemente de probă sunt confirmate de articolul publicat pe site‑ul internet „belta.by” al agenției naționale publice de presă a Republicii Belarus la 22 decembrie 2021, care figurează drept elementul de probă nr. 18 din dosarul Consiliului, în care este reluată o declarație a președintelui Lukașenko potrivit căreia reclamanta a primit un „sprijin guvernamental major”.

69      În această privință, deși reclamanta arată că aceste granturi au fost însoțite de condiții stricte în vederea dezvoltării complexului de construcție de mașini al Republicii Belarus pentru perioada 2017-2020, care s‑a terminat în anul 2020, ea nu contestă plata lor și nu aduce niciun element de probă contrar celor furnizate de Consiliu. În aceste condiții, ea nu contestă în mod serios existența și importanța granturilor în cauză. În plus, potrivit jurisprudenței, împrejurarea că motivele includerii numelui reclamantului în listele în cauză au făcut referire la fapte care s‑ar fi produs înainte de adoptarea actelor atacate și care ar fi fost încetate la această dată nu implică în mod necesar desuetudinea măsurilor restrictive menținute în privința persoanei sau a entității vizate de aceste acte. Astfel, pentru a stabili că reclamanta obține avantaje de pe urma regimului președintelui Lukașenko sau sprijină acest regim, o asemenea referire nu poate fi din principiu considerată lipsită de pertinență pentru unicul motiv că anumite comportamente se încadrează într‑un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2020, Boshab/Consiliul, T‑171/18, nepublicată, EU:T:2020:55, punctul 84 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 7 iunie 2023, Shakutin/Consiliul, T‑141/21, nepublicată, EU:T:2023:303, punctul 163).

70      Tertio, dintr‑un articol publicat pe site‑ul internet „lidergoda.by”, care figurează drept elementul de probă nr. 13 din dosarul Consiliului, reiese că directorului general al reclamantei i s‑a acordat marele premiu de lider al anului 2020, ceea ce permitea să atragă atenția consumatorilor asupra produselor și serviciilor reclamantei și să scoată în evidență calitatea ridicată a acestora. Acest premiu ar fi fost acordat ca urmare a deciziei unui consiliu de experți, compus din reprezentanți ai mediului de afaceri, ai ministerelor și ai departamentelor în cauză, precum și ai organizațiilor publice.

71      De asemenea, astfel cum atestă o publicare pe site‑ul oficial al reclamantei, care figurează drept elementul de probă nr. 14 din dosarul Consiliului, aceasta a obținut un mare premiu în cadrul decernării premiilor care recompensează liderii anului 2021. Aceste premii ar beneficia de sprijin din partea Ministerului Industriei și a Ministerului Sănătății și Educației belaruse, precum și a Comitetului de Stat pentru Știință și Tehnologie și a Confederației Republicane a Antreprenoriatului.

72      În același sens, din elementul de probă nr. 17 din dosarul Consiliului, care conține o publicare de pe site‑ul agenției Gosstandart, care, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, ar fi o agenție a Consiliului de Miniștri belarus, reiese că reclamanta a obținut premiul pentru cel mai bun produs acordat de această agenție.

73      Aceste trei elemente de probă concordante demonstrează astfel că regimul belarus i‑a acordat reclamantei mai multe recompense care, după cum susține în mod întemeiat Consiliul, permit acestui regim să avalizeze activitatea reclamantei și să o promoveze în percepția publicului, atrăgând atenția consumatorilor asupra produselor și serviciilor sale. Deși reclamanta susține că aceste distincții, la nivel național, urmăresc să promoveze produse fabricate în Belarus, iar nu pe ale sale în mod special, și că premiile sunt acordate de un consiliu de experți, nu este mai puțin adevărat că o asemenea argumentație, care se limitează în esență să conteste modalitățile de acordare a sprijinului pe care l‑ar fi primit fără a repune în discuție realitatea împrejurărilor relatate în elementele de probă furnizate de Consiliu, nu îi permite să conteste existența, în avantajul său, a unor recompense onorifice acordate de regim în susținerea activității sale.

74      Quarto, dintr‑un articol publicat pe site‑ul „primepress.by”, care figurează drept elementul de probă nr. 8 din dosarul Consiliului, reiese că numirea directorului general al reclamantei, fost ministru adjunct al industriei din Belarus, a fost aprobată de președintele Lukașenko în anul 2019. Or, o atare numire, aprobată de șeful statului, a unui membru al guvernului la conducerea reclamantei este suficientă pentru a stabili existența unei legături strânse între aceasta și regimul existent, precum și o formă de sprijin politic. În aceste condiții, este lipsită de relevanță argumentația reclamantei întemeiată pe faptul că, pe de o parte, această schimbare a postului nu poate fi considerată drept o promovare și că, pe de altă parte, un pretins avantaj obținut de pe urma regimului de către directorul său general nu poate dovedi că ea însăși obține un astfel de avantaj. În plus, deși reclamanta adaugă că președintele Republicii Belarus nu ar face decât să valideze numirea directorului său general, ceea ce nu ar echivala cu o numire propriu‑zisă, nu este mai puțin adevărat că o asemenea procedură atestă aprobarea finală a acestei numiri de către președinte și, prin urmare, de către regim.

75      Prin urmare, din ansamblul acestor considerații reiese că Consiliul nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că reclamanta primise granturi guvernamentale substanțiale și sprijin politic din partea regimului Lukașenko și că directorul său general fusese numit personal de președintele Lukașenko.

76      Pe de altă parte, în ceea ce privește aspectul dacă faptele pe care s‑a întemeiat Consiliul caracterizează un „avantaj obținut de pe urma regimului” de către reclamantă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642, trebuie arătat că, deși aceasta apreciază că situația este diferită, ea nu aduce niciun argument sau element de probă contrar relevant în această privință.

77      Astfel, după cum reiese din cele expuse la punctele 66-69 de mai sus, reclamanta nu contestă că a primit granturile în cauză, dar susține că acordarea acestor granturi a fost însoțită de condiții stricte. Or, aceasta nu repune în discuție acordarea efectivă a granturilor menționate și cuantumul semnificativ al acestora și, prin urmare, acordarea unui sprijin financiar în favoarea sa. De asemenea, reclamanta nu poate considera că compensarea de către stat a pierderilor suferite de o bancă belarusă din creditele sale la export nu constituie un sprijin financiar din partea regimului acordat în favoarea sa, din moment ce o atare măsură îi permite, datorită statului, să beneficieze de un credit în condiții deosebit de avantajoase. Este adevărat că, în ședință, reclamanta a arătat că această măsură nu a condus la dispariția datoriilor sale, ci le‑a suspendat temporar. Cu toate acestea, chiar dacă s‑ar considera că această afirmație este dovedită fără ca reclamanta să fi furnizat nici cel mai mic element de probă în această privință, o reducere temporară a deficitului său constituie un sprijin financiar acordat de regim, aspect ce confirmă faptul că aceasta obține avantaje de pe urma regimului.

78      În plus, în ceea ce privește premiile acordate reclamantei, după cum reiese din considerațiile prezentate la punctele 70-73 de mai sus, aceasta nu repune în discuție faptul că a primit premiile în cauză și nu furnizează niciun element de probă care să poată repune în discuție influența regimului în atribuirea acestor premii. În plus, faptul că alte întreprinderi au primit premii nu schimbă cu nimic nici faptul că reclamanta a primit, de asemenea, premii și nici caracterul probant și relevant al acestei împrejurări în susținerea demonstrării unui sprijin comercial și politic din partea regimului în avantajul său.

79      În sfârșit, în ceea ce privește elementul de probă nr. 8 din dosarul Consiliului, menționat la punctul 74 de mai sus, din acesta reiese că, în anul 2019, președintele Lukașenko și‑a dat acordul pentru numirea unui membru al guvernului ca director general al reclamantei. Deși nu s‑a stabilit efectiv că această desemnare a avut loc, cu toate acestea, reclamanta nici nu a susținut, nici nu a demonstrat că acest consimțământ era facultativ, astfel încât această aprobare a președintelui Lukașenko apare ca fiind o condiție prealabilă necesară, ceea ce atestă o legătură strânsă între regim și conducerea societății și, prin urmare, o formă de sprijin politic în avantajul său.

80      Din ceea ce precedă reiese că, fără a săvârși o eroare de apreciere, Consiliul a considerat că reclamanta primise granturi guvernamentale substanțiale și sprijin politic din partea regimului Lukașenko, că directorul său general a fost numit personal de președintele Lukașenko și că, luate împreună, aceste elemente erau suficiente pentru a considera că aceasta a obținut avantaje de pe urma regimului menționat în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2012/642.

81      În plus, Tribunalul apreciază că motivele referitoare la sprijinul acordat regimului de către reclamantă și la avantajele pe care aceasta le obține de pe urma lui, care sunt suficient de precise și de concrete și nu sunt afectate de o eroare de apreciere, constituie în sine un temei suficient pentru a justifica includerea denumirii sale în listele în cauză.

82      În această privință, trebuie amintit că, având în vedere natura preventivă a măsurilor restrictive în discuție, dacă, în cadrul controlului legalității actelor atacate, instanța Uniunii consideră că cel puțin unul dintre motivele menționate în expunerea în cauză este suficient de precis și de concret, că este susținut de probe și că reprezintă prin el însuși un temei suficient pentru susținerea acestor acte, împrejurarea potrivit căreia altele dintre motivele în discuție nu ar îndeplini aceste condiții nu poate justifica anularea actelor menționate (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 2023, Belaz‑upravljajusaja kompanija holdinga Belaz Holding/Consiliul, T‑533/21, nepublicată, EU:T:2023:657, punctul 38 și jurisprudența citată).

83      În consecință, primul motiv al acțiunii trebuie respins, fără a fi necesar să se examineze argumentele reclamantei îndreptate împotriva motivului care justifică actele atacate, întemeiat pe faptul că reclamanta este răspunzătoare pentru reprimarea societății civile din Belarus, întrucât împrejurarea potrivit căreia acesta nu ar fi justificat nu poate determina anularea respectivelor acte.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială

84      Reclamanta arată că înghețarea fondurilor care îi este impusă constituie o restrângere a utilizării drepturilor și libertăților recunoscute de cartă și a substanței lor.

85      În această privință, reclamanta susține că, din cauza unei erori de apreciere, actele atacate nu sunt valabile și că restrângerile drepturilor sale fundamentale care decurg din aceste acte sunt lipsite de orice temei juridic în dreptul Uniunii și, prin urmare, nu sunt „prevăzute de lege” în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă.

86      Reclamanta adaugă că măsurile restrictive adoptate în privința sa nu sunt nici necesare, nici adecvate în raport cu obiectivul lor. Astfel, nu ar exista o legătură între includerea denumirii sale în listele în cauză și obiectivul actelor atacate legat de războiul din Ucraina, iar actele menționate nu furnizează o motivare în această privință. În plus, reclamanta ar suferi prejudicii din cauza acestui război și nu ar obține beneficii de pe urma acestuia.

87      În plus, problema dacă reclamanta a utilizat derogări specifice de la măsura de înghețare a fondurilor nu poate demonstra că drepturile sale nu ar fi afectate de actele atacate.

88      În sfârșit, reclamanta susține că nu a fost oferită nicio explicație cu privire la modul în care măsurile restrictive contestate vor contribui la realizarea obiectivului actelor atacate, ceea ce reprezintă o încălcare a obligației de motivare, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.

89      Consiliul contestă argumentația reclamantei.

90      Cu titlu introductiv, trebuie precizat că, în ședință, reclamanta a afirmat, pe de o parte, că criticile întemeiate pe încălcarea obligației de motivare, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă nu constituie critici noi, distincte de cele întemeiate pe încălcarea dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială și, pe de altă parte, că, în cadrul prezentului motiv, ea nu invocă principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 TUE, ci se întemeiază pe încălcarea articolelor 16, 17 și 52 din cartă.

91      În această privință, trebuie amintit că dreptul de proprietate face parte din principiile generale ale dreptului Uniunii și este consacrat la articolul 17 din cartă. În plus, libertatea de a desfășura o activitate comercială este consacrată la articolul 16 din cartă.

92      În speță, măsurile restrictive care o afectează pe reclamantă constituie măsuri conservatorii, care nu sunt destinate să priveze persoanele vizate de proprietatea lor sau de libertatea de a desfășura o activitate comercială. Măsurile în cauză conduc însă în mod incontestabil la o restrângere a folosinței dreptului de proprietate și afectează libertatea de a desfășura o activitate comercială a reclamantei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 167 și jurisprudența citată).

93      Cu toate acestea, drepturile fundamentale invocate de reclamantă, și anume libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate, nu constituie prerogative absolute și pot, în consecință, să facă obiectul unor restrângeri, în condițiile menționate la articolul 52 alineatul (1) din cartă (a se vedea Hotărârea din 13 septembrie 2018, Gazprom Neft/Consiliul, T‑735/14 și T‑799/14, EU:T:2018:548, punctul 161 și jurisprudența citată).

94      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 52 alineatul (1) din cartă, pe de o parte, „[o]rice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin […] cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți” și, pe de altă parte, „[p]rin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți”.

95      Astfel, pentru a fi conformă cu dreptul Uniunii, o restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale în cauză trebuie să îndeplinească o triplă condiție. Primo, restrângerea trebuie să fie prevăzută de lege. Cu alte cuvinte, măsura în cauză trebuie să aibă un temei legal. Secundo, restrângerea trebuie să vizeze un obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune. Tertio, restrângerea nu trebuie să fie excesivă. Pe de o parte, trebuie să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit. Pe de altă parte, nu trebuie să se aducă atingere „substanț[ei]”, cu alte cuvinte conținutului esențial, a dreptului sau a libertății în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctele 170-173 și jurisprudența citată).

96      În speță, aceste trei condiții sunt îndeplinite.

97      Astfel, în ceea ce privește prima condiție, trebuie să se constate că măsurile restrictive în cauză sunt „prevăzute de lege”, întrucât acestea sunt enunțate în acte având printre altele o aplicabilitate generală și au temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE, în ceea ce privește Decizia de punere în aplicare 2023/1592, și articolul 215 TFUE, în ceea ce privește Regulamentul de punere în aplicare 2023/1591. Aceste dispoziții ale tratatelor sunt suficient de previzibile pentru persoanele interesate în ceea ce privește vocația lor de a servi drept temeiuri juridice pentru adoptarea unor măsuri restrictive susceptibile să aducă atingere sau să restrângă drepturi fundamentale (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 149 și jurisprudența citată).

98      În plus, așa cum s‑a concluzionat în cadrul examinării primului motiv, Consiliul nu a săvârșit o eroare de apreciere prin includerea denumirii reclamantei în listele în cauză.

99      În ceea ce privește a doua condiție, referitor la care reclamanta nu invocă niciun argument, trebuie să se constate că actele atacate sunt conforme, în ceea ce o privește pe reclamantă, cu obiectivul vizat la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (c) TUE, și anume cu cel al consolidării și sprijinirii democrației și statului de drept, precum și al menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale.

100    În ceea ce privește a treia condiție, trebuie amintit că principiul proporționalității, ca principiu general al dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de reglementarea în cauză (a se vedea Hotărârea din 14 iulie 2021, Cabello Rondón/Consiliul, T‑248/18, EU:T:2021:450, punctul 123 și jurisprudența citată).

101    În această privință, referitor la controlul jurisdicțional al respectării principiului proporționalității, legiuitorului Uniunii trebuie să i se recunoască o largă putere de apreciere în domenii care implică din partea acestuia alegeri de natură politică, economică și socială și în care este chemat să efectueze aprecieri complexe. Prin urmare, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în aceste domenii în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri (a se vedea Hotărârea din 14 iulie 2021, Cabello Rondón/Consiliul, T‑248/18, EU:T:2021:450, punctul 124 și jurisprudența citată).

102    În ceea ce privește posibilitatea de a realiza obiectivele urmărite prin intermediul măsurilor în cauză, trebuie să se constate că, în lumina unor obiective de interes general într‑atât de fundamentale pentru comunitatea internațională precum cele menționate la punctul 99 de mai sus, aceste obiective nu pot fi considerate, ca atare, inadecvate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 199 și jurisprudența citată).

103    În plus, potrivit jurisprudenței, inconvenientele cauzate de măsurile restrictive nu sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite, ținând seama, pe de o parte, de faptul că aceste măsuri au, prin natura lor, un caracter temporar și reversibil și, în consecință, nu aduc atingere „substanței” dreptului de proprietate și libertății de a desfășura o activitate comercială și, pe de altă parte, de faptul că se poate deroga de la acestea pentru a acoperi nevoile de bază, cheltuielile de judecată sau chiar cheltuielile extraordinare ale persoanelor vizate (Hotărârea din 21 februarie 2018, Klyuyev/Consiliul, T‑731/15, EU:T:2018:90, punctul 182; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 225).

104    În această privință, trebuie amintit că articolul 5 alineatul (1) din Decizia 2012/642 și articolul 3 din Regulamentul nr. 765/2006 prevăd posibilitatea de a autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate pentru ca persoanele vizate să poată face față unor nevoi de bază sau să își poată îndeplini anumite angajamente.

105    În sfârșit, este necesar să se arate că importanța obiectivului urmărit de măsurile restrictive contestate este de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori care nu ar fi nicidecum responsabili de situația care a condus la adoptarea sancțiunilor (a se vedea Hotărârea din 6 martie 2024, BSW – management company of „BMC” holding/Consiliul, T‑258/22, nepublicată, EU:T:2024:150, punctul 118 și jurisprudența citată).

106    În aceste condiții, ingerința în dreptul de proprietate și în libertatea de a desfășura o activitate comercială ale reclamantei nu poate fi considerată disproporționată.

107    Rezultă că al doilea motiv trebuie respins.

108    În consecință, întrucât și primul motiv este respins, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

109    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

110    Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă AAT Byelorussian Steel Works – management company of „Byelorussian Metallurgical Company” holding (BSW – management company of „BMC” holding) să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 martie 2025.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.