CELEX:62024CJ0085: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 februarie 2025.#Verein für Konsumenteninformation împotriva BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG.#Cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof.#Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Contracte de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale – Directiva 2014/17/UE – Articolul 132 alineatul (1) litera (g) – Informații generale privind produsele de credit pentru locuință – Obligația de a furniza un «exemplu reprezentativ» – Directiva 2005/29/CE – Articolul 7 – Instituție bancară care oferă diferite forme de credite – Fișă de informații care conține numai exemple referitoare la contracte de credit cu rată variabilă.#Cauza C-85/24.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

27 februarie 2025(*)

„ Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Contracte de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale – Directiva 2014/17/UE – Articolul 132 alineatul (1) litera (g) – Informații generale privind produsele de credit pentru locuință – Obligația de a furniza un «exemplu reprezentativ» – Directiva 2005/29/CE – Articolul 7 – Instituție bancară care oferă diferite forme de credite – Fișă de informații care conține numai exemple referitoare la contracte de credit cu rată variabilă ”

În cauza C‑85/24,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), prin decizia din 23 ianuarie 2024, primită de Curte la 2 februarie 2024, în procedura

Verein für Konsumenteninformation

împotriva

BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul F. Biltgen, președinte de cameră, domnul T. von Danwitz, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de judecător al Camerei întâi, domnul A. Kumin, doamna I. Ziemele și domnul S. Gervasoni (raportor), judecători,

avocat general: domnul D. Spielmann,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Verein für Konsumenteninformation, de S. Langer, Rechtsanwalt;

–        pentru BAWAG P. S. K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG, de M. Kellner și F. Liebel, Rechtsanwälte;

–        pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și P. Vanden Heede, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 60, p. 34).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Verein für Konsumenteninformation, o asociație austriacă pentru protecția consumatorilor (denumită în continuare „VKI”), pe de o parte, și BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG (denumită în continuare „BAWAG”), o bancă austriacă, pe de altă parte, în legătură cu lipsa menționării, în informațiile generale furnizate de aceasta din urmă consumatorilor, a unor exemple reprezentative ale unui contract de credit cu rată fixă, precum și ale unui contract de credit care alternează o rată fixă și o rată variabilă.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Directiva 2014/17

3        Considerentele (15), (20), (38) și (53) ale Directivei 2014/17 enunță:

„(15)      Obiectivul prezentei directive este de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru consumatorii care încheie contracte de credit pentru bunuri imobile. […]

[…]

(20)      Pentru a le asigura consumatorilor un cadru coerent în domeniul creditelor și pentru a minimiza sarcina administrativă pentru creditori și intermediarii de credite, cadrul central al prezentei directive ar trebui să urmeze structura [Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66)] în măsura în care este posibil, în principal să precizeze că informațiile incluse în materialele publicitare referitoare la contractele de credit pentru bunuri imobile rezidențiale sunt furnizate consumatorului prin intermediul unui exemplu reprezentativ, că îi sunt furnizate consumatorului informații precontractuale detaliate prin intermediul unei fișe de informații standardizate, precum și faptul că i se furnizează consumatorului explicații adecvate înainte de încheierea contractului de credit, că se stabilește o bază comună pentru calcularea [dobânzii anuale efective (denumită în continuare «DAE»)] excluzând onorariile notariale și că, înainte de a oferi un credit, creditorii evaluează bonitatea consumatorului. […]

[…]

(38)      Anunțurile publicitare tind să se axeze cu precădere asupra unuia sau mai multor produse, însă consumatorii ar trebui să poată lua deciziile cunoscând întreaga gamă de produse de credit oferite. În sensul respectiv, informațiile generale joacă un rol important în educarea consumatorului cu privire la gama variată de produse și servicii disponibile și la principalele caracteristici ale acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă în orice moment acces la informațiile generale referitoare la produsele de credit disponibile. Atunci când această cerință nu se aplică intermediarilor de credite care nu sunt legați, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației acestora de a furniza consumatorilor informații precontractuale personalizate.

[…]

(53)      Dat fiind faptul că DAE nu poate fi indicată în etapa de publicitate decât printr‑un exemplu, acest exemplu ar trebui să fie reprezentativ. Prin urmare, aceasta ar trebui să corespundă, de exemplu, duratei medii și valorii totale a creditului acordat pentru tipul de contract de credit în cauză. La stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, preponderența anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piață. Poate fi de preferat ca fiecare creditor să aibă un exemplu reprezentativ bazat pe o sumă a creditului care este reprezentativă pentru întreaga gamă de produse a creditorului respectiv și pentru baza de clienți preconizată, întrucât acestea pot varia în mod semnificativ de la un creditor la altul. Cu privire la DAE comunicată în [fișa europeană de informații standardizată (denumită «FEIS»], ar trebui luate în considerare, în măsura în care este posibil, preferințele și informațiile furnizate de consumator, iar creditorul și intermediarul de credite ar trebui să precizeze clar dacă informațiile oferite sunt ilustrative sau reflectă preferințele și informațiile furnizate. În orice caz, exemplele reprezentative nu ar trebui să contravină cerințelor din [Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului («Directiva privind practicile comerciale neloiale») (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260)]. […]”

4        Articolul 13 din această directivă, intitulat „Informații generale”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre se asigură că creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credite legați sau reprezentanții desemnați ai acestora pun în permanență la dispoziție informații generale clare și ușor de înțeles legate de contractele de credit, pe hârtie ori pe un alt suport durabil sau în formă electronică. În plus, statele membre pot dispune ca informațiile generale să fie puse la dispoziție de către intermediarii de credite care nu sunt legați.

Aceste informații generale includ cel puțin următoarele:

[…]

(e)      tipurile de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă este fixă și/sau variabilă, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe și ale unei rate variabile, inclusiv a implicațiilor pentru consumator;

[…]

(g)      un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator și al DAE;

[…]”

5        Articolul 14 alineatul (1) din directiva menționată, intitulat „Informații precontractuale”, prevede:

„Statele membre se asigură că creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat îi oferă consumatorului informațiile personalizate de care acesta are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piață, a evalua implicațiile lor și a decide în cunoștință de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit:

(a)      fără întârzieri nejustificate, după ce consumatorul a furnizat informațiile necesare cu privire la nevoile sale, situația sa financiară și preferințe, în conformitate cu articolul 20 și

(b)      în timp util înainte ca consumatorul să fie obligat printr‑un contract de credit sau o ofertă.”

Directiva 2005/29

6        Articolul 7 din Directiva 2005/29, intitulat „Omisiuni înșelătoare”, prevede la alineatul (1):

„O practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză și care, în consecință, determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o în alte împrejurări.”

 Dreptul austriac

7        Articolul 7 punctul 7 din Bundesgesetz über Hypothekar- und Immobilienkreditverträge und sonstige Kreditierungen zu Gunsten von Verbrauchern (Hypothekar- und Immobilienkreditgesetz) [Legea federală privind contractele de credit ipotecar și imobiliar și alte credite pentru consumatori (Legea privind creditul ipotecar și creditul imobiliar)] din 26 noiembrie 2015 (BGBl. I, 135/2015), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind creditul ipotecar și creditul imobiliar”), transpune în termeni identici articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17.

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

8        BAWAG este o instituție bancară și își oferă serviciile pe întreg teritoriul austriac. Această bancă furnizează consumatorilor, într‑o „fișă de informații privind creditele pentru bunuri imobile rezidențiale”, informații generale privind contractele de credit ipotecar și imobiliar pe care le propune.

9        Paginile 2-4 din fișa de informații se referă la creditele pentru construcția unor locuințe negarantate prin ipotecă și se încheie cu un „exemplu reprezentativ”. Paginile 5-7 din această fișă privesc contractele de credit referitoare la construcția unor locuințe garantate prin ipotecă și se încheie de asemenea printr‑un exemplu reprezentativ. Ca exemplu reprezentativ pentru creditul pentru construirea unei locuințe care nu este garantat prin ipotecă este menționat un credit cu o valoare care depășește 35 000 de euro cu o durată de 180 de luni și o dobândă nominală anuală variabilă de 4,58 %. Ca exemplu reprezentativ pentru creditul pentru construirea unei locuințe garantat prin ipotecă este menționat un credit cu o valoare care depășește 200 000 de euro cu o durată de 240 de luni și o dobândă nominală anuală variabilă de 0,5 %. Cele două exemple precizează cuantumul dobânzilor care trebuie suportate, rata dobânzii efective, precum și costul total al creditului.

10      Printre produsele sale, BAWAG propune, pe lângă contractele de credit cu o rată variabilă a dobânzii, contracte de credit exclusiv cu o rată fixă a dobânzii, precum și contracte de credit care alternează perioade cu o rată variabilă a dobânzii și perioade cu o rată fixă a dobânzii.

11      VKI a formulat o acțiune având ca obiect interzicerea includerii de către BAWAG în fișa de informații menționată la punctul 8 din prezenta hotărâre numai a unui exemplu de contract de credit cu rată variabilă, fără a furniza și un exemplu de contract de credit cu rată fixă și un exemplu de contract de credit cu rată mixtă, din moment ce oferă aceste trei tipuri de rate ale dobânzii pentru aceste contracte de credit.

12      În apărare, BAWAG a susținut că această fișă de informații nu are ca obiect să furnizeze consumatorilor informații precontractuale detaliate și adaptate unor situații specifice și unor clienți concreți. În opinia sa, nu se poate impune ca orice formă posibilă de rată a dobânzii să fie ilustrată printr‑un exemplu în fișa de informații menționată.

13      Instanța sesizată în primul grad de jurisdicție a considerat că un exemplu de credit cu dobândă fixă ar fi trebuit să figureze în aceeași fișă de informații și a admis, în parte, cererile formulate de VKI.

14      În schimb, instanța de apel a statuat că articolul 7 punctul 7 din Legea privind creditul ipotecar și creditul imobiliar nu impunea decât un singur exemplu reprezentativ pentru ilustrarea informațiilor menționate în fișa de informații și că, prin urmare, BAWAG nu era obligată să furnizeze în fișa sa de informații și un exemplu de contract de credit cu o rată fixă a dobânzii.

15      VKI a sesizat Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care este instanța de trimitere, cu un recurs împotriva hotărârii instanței de apel.

16      Instanța de trimitere consideră că cerința de a furniza exemple reprezentative pentru fiecare dintre cele trei tipuri de contracte de credit propuse ar depăși ceea ce trebuie să cuprindă informațiile generale, dar admite că această interpretare a articolului 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 nu se impune în mod necesar.

17      În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva [2014/17] trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu este încălcată în cazul în care un creditor, care oferă credite pentru construirea unei locuințe garantate sau nu prin ipotecă, fiecare dintre acestea având mai multe variante [a) credite exclusiv cu perioade cu dobândă fixă, b) credite în care alternează perioadele cu dobândă variabilă și perioadele cu dobândă fixă, c) credite exclusiv cu perioade cu dobândă variabilă], menționează câte un (singur) exemplu reprezentativ pentru un credit neipotecar pentru construirea unei locuințe și pentru un credit pentru construirea unei locuințe garantat prin ipotecă sau acest articol impune să se ofere câte un exemplu reprezentativ pentru fiecare tip de dobândă?”

 Cu privire la întrebarea preliminară

18      Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 trebuie interpretat în sensul că un creditor care propune, în vederea finanțării construirii unei locuințe, contracte de credit, garantate sau nu prin ipotecă, cu o rată fixă a dobânzii, cu o rată variabilă a dobânzii sau care alternează perioade cu o rată fixă a dobânzii și cu o rată variabilă a dobânzii trebuie să furnizeze un exemplu reprezentativ pentru fiecare dintre cele trei tipuri de contracte de credit propuse.

19      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Directiva 2014/17 are ca obiect, astfel cum reiese din articolul 1 din aceasta, stabilirea unui cadru comun pentru contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale.

20      Articolul 13 alineatul (1) din această directivă, intitulat „Informații generale”, enumeră informațiile generale referitoare la contractele de credit pentru proprietăți imobiliare rezidențiale, cu privire la care statele membre trebuie să se asigure că sunt puse în permanență de creditori la dispoziția consumatorilor.

21      În temeiul acestor informații generale, articolul 13 alineatul (1) prevede la litera (g) că creditorul trebuie să furnizeze printre altele „un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al sumei totale plătibile de către consumator și al DAE”.

22      Potrivit jurisprudenței constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii utilizați, ci și de contextul în care apare aceasta, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 14 martie 2024, VR Bank Ravensburg‑Weingarten, C‑536/22, EU:C:2024:234, punctul 35 și jurisprudența citată).

23      În primul rând, modul de redactare a articolului 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 lasă să se înțeleagă că, prin utilizarea articolului nehotărât „un”, este de așteptat doar ca creditorii să furnizeze un singur exemplu consumatorilor în informațiile lor generale. În plus, el precizează că acest exemplu trebuie să fie „reprezentativ” nu pentru diferitele tipuri de contracte de credit propuse de creditor, ci pentru „valo[area] total[ă] a creditului, [pentru costul] total al creditului pentru consumator, [pentru suma totală plătibilă] de către consumator și [pentru] DAE”.

24      Rezultă că funcția exemplului reprezentativ care trebuie furnizat nu pare să fie astfel aceea de a ilustra diversitatea contractelor de credit oferite de creditor, ci de a face consumatorii să înțeleagă, pentru informarea lor generală, sensul și articularea diferitelor noțiuni referitoare la credit.

25      În al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 confirmă această interpretare literală.

26      Primo, în timp ce articolul 13 alineatul (1) litera (e) din această directivă impune ca „informațiile generale” să includă arătarea „tipurilor de rată a dobânzii disponibile, indicând dacă este fixă și/sau variabilă”, litera (g) a articolului 13 alineatul (1) nu conține nicio mențiune în sensul că exemplul reprezentativ trebuie furnizat pentru fiecare tip de contract de credit propus. Or, este necesar să se considere că, dacă legiuitorul Uniunii ar fi intenționat să impună creditorilor să furnizeze un exemplu reprezentativ pentru toate tipurile de rate ale dobânzii propuse, ar fi indicat acest lucru în mod explicit.

27      Secundo, din lectura Directivei 2014/17 în ansamblul său reiese că aceasta instituie în beneficiul consumatorilor un sistem de informare obligatoriu pe două niveluri.

28      Primul nivel este constituit din „informațiile generale” menționate la articolul 13 din această directivă. Potrivit modului de redactare a considerentului (38), aceste informații ar trebui să permită consumatorului să ia o decizie în deplină cunoștință de cauză, „[educându‑l] cu privire la gama variată de produse și servicii disponibile și la principalele caracteristici ale acestora. Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă în orice moment acces la informațiile generale referitoare la produsele de credit disponibile”.

29      Al doilea nivel de informații de care trebuie să beneficieze consumatorii este reprezentat de „informațiile precontractuale” menționate la articolul 14 din directiva menționată. Respectivul articol 14 precizează la alineatul (1) că acestea sunt „informațiile personalizate de care [consumatorul] are nevoie pentru a compara produsele de credit disponibile pe piață, a evalua implicațiile lor și a decide în cunoștință de cauză dacă să încheie sau nu un contract de credit”.

30      Astfel, după cum subliniază BAWAG și Comisia Europeană în observațiile prezentate Curții, obiectul „informațiilor generale” nu este de a furniza consumatorilor clarificările detaliate și adaptate fiecărui tip de contract de credit oferit de creditor și fiecărui caz în parte, în condițiile în care asemenea clarificări trebuie să le fie comunicate ca „informații precontractuale”. Acestea urmăresc numai să lămurească consumatorul în căutarea unui credit într‑un stadiu preliminar al reflecției sale. În consecință, ar fi inadecvat să se rețină o interpretare a articolului 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 care să impună ca aceste informații să fie exhaustive. O astfel de interpretare ar repune de asemenea în discuție distincția dintre informațiile generale și informațiile precontractuale efectuată de legiuitorul Uniunii.

31      În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Directiva 2014/17, trebuie amintit că această directivă vizează, astfel cum reiese din considerentul (15) al acesteia, să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor interesați să contracteze un credit imobiliar.

32      În această privință, considerentul (53) al Directivei 2014/17 subliniază în special că exemplele reprezentative nu ar trebui să contravină cerințelor din Directiva 2005/29/CE.

33      Această din urmă directivă, care urmărește combaterea practicilor comerciale neloiale față de consumatori, prevede la articolul 7 alineatul (1) că „o practică comercială se consideră înșelătoare în cazul în care, analizând faptele și ținând seama de toate caracteristicile și circumstanțele, precum și de limitele proprii mediului de comunicare utilizat, omite o informație semnificativă de care consumatorul mediu are nevoie în contextul respectiv pentru a lua o decizie comercială în cunoștință de cauză și care, în consecință, determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o în alte împrejurări”.

34      În speță, furnizarea, pentru contractele de credit garantate prin ipotecă, a unui exemplu reprezentativ privind un credit cu rată variabilă și, pentru contractele negarantate prin ipotecă, a unui exemplu reprezentativ care privește de asemenea un credit cu rată variabilă nu pare de natură să priveze consumatorul de o informație semnificativă, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2005/29.

35      În această privință, este necesar să se arate că informația generală de care are nevoie consumatorul pentru a se orienta în cunoștință de cauză către un credit cu o rată fixă a dobânzii, un credit cu o rată variabilă a dobânzii sau un credit cu o rată a dobânzii mixtă nu constă în informațiile pe care trebuie să le cuprindă exemplul reprezentativ, și anume valoarea totală a creditului, costul total al creditului pentru consumator, valoarea totală datorată de consumator și DAE, ci în faptul că aceste informații sunt certe în primul tip de credit și incerte în celelalte două.

36      Aceste caracteristici esențiale ale contractelor de credit cu rate fixe și/sau variabile ale dobânzii trebuie să figureze în informațiile generale în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (e), iar nu în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (g), în exemplul reprezentativ.

37      Astfel, exemplul reprezentativ urmărește să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în coroborare, pe de o parte, cu celelalte informații generale enumerate la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/17 și, pe de altă parte, cu informațiile precontractuale adaptate la situația personală a fiecărui consumator luat în considerare în mod individual.

38      În aceste condiții, faptul că un creditor, care propune contracte de credit cu o rată fixă, variabilă și mixtă a dobânzii, nu furnizează, în informațiile sale generale, decât un exemplu reprezentativ al unui contract de credit cu o rată variabilă a dobânzii garantat prin ipotecă și un exemplu reprezentativ al unui contract de credit cu o rată variabilă a dobânzii negarantat printr‑o ipotecă nu privează consumatorul de o informație semnificativă și, prin urmare, nu poate fi considerat drept indiciu al unei practici comerciale înșelătoare a creditorului, în sensul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2005/29. În consecință, prezentarea în informațiile generale a unui singur exemplu reprezentativ este conformă cu obiectivul Directivei 2014/17.

39      În sfârșit, trebuie subliniat că exemplul vizat de articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 trebuie, astfel cum s‑a arătat la punctul 23 din prezenta hotărâre, să fie „reprezentativ”.

40      În această privință, considerentul (53) al Directivei 2014/17 enunță că, „[l]a stabilirea exemplului reprezentativ ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, preponderența anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piață. Poate fi de preferat ca fiecare creditor să aibă un exemplu reprezentativ bazat pe o sumă a creditului care este reprezentativă pentru întreaga gamă de produse a creditorului respectiv și pentru baza de clienți preconizată, întrucât acestea pot varia în mod semnificativ de la un creditor la altul”.

41      Astfel, din acest considerent reiese că, în cadrul aprecierii caracterului reprezentativ al exemplului care trebuie furnizat, anumite elemente pot fi luate în considerare, și anume de exemplu durata medie și valoarea medie totală a creditului acordat pentru tipul de contract de credit avut în vedere, precum și frecvența anumitor tipuri de contracte de credit pe o anumită piață. În ceea ce privește DAE, care figurează în fișa de informații standardizată, preferințele și informațiile furnizate de consumator ar trebui luate în considerare ori de câte ori este posibil, iar creditorul sau intermediarul de credite ar trebui să specifice dacă informațiile furnizate sunt orientative sau dacă acestea reflectă preferințele și informațiile furnizate. În orice caz, după cum s‑a arătat la punctul 32 din prezenta hotărâre, exemplele reprezentative nu ar trebui să contravină cerințelor din Directiva 2005/29/CE.

42      Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia, în special în raport cu aceste indicații, dacă exemplul furnizat de BAWAG în informațiile sale generale, în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17, este reprezentativ.

43      Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17 trebuie interpretat în sensul că un creditor care propune, în vederea finanțării construirii unei locuințe, contracte de credit, garantate sau nu prin ipotecă, cu o rată fixă a dobânzii, cu o rată variabilă a dobânzii sau care alternează perioade cu o rată fixă a dobânzii și perioade cu o rată variabilă a dobânzii nu este obligat să furnizeze, în informațiile generale, decât un singur exemplu de credite pe care le oferă, cu condiția ca acesta să fie reprezentativ.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

44      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 13 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

trebuie interpretat în sensul că

un creditor care propune, în vederea finanțării construirii unei locuințe, contracte de credit, garantate sau nu prin ipotecă, cu o rată fixă a dobânzii, cu o rată variabilă a dobânzii sau care alternează perioade cu o rată fixă a dobânzii și perioade cu o rată variabilă a dobânzii nu este obligat să furnizeze, în informațiile generale, decât un singur exemplu de credite pe care le oferă, cu condiția ca acesta să fie reprezentativ.

Semnături

*      Limba de procedură: germana.