CELEX:62024CN0663: Cauza C-663/24, Streamz ș.a.: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 9 octombrie 2024 – Google LLC, Google Ireland Ltd, Spotify Belgium SA, Spotify AB, Spotify België nv, Meta Platforms Ireland Limited, Streamz SRL, Sony Music Entertainment Belgium SA, Universal Music SA, Warner Music Benelux SA, Play it again Sam SRL, North East West South/Premier ministre

1)

Articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede o procedură de negociere definită, supravegheată de o autoritate administrativă ale cărei decizii pot face obiectul unei căi de atac în fața unei instanțe, care poate conduce la o obligație de a remunera editorii de presă pentru utilizarea online a publicațiilor lor de presă, indiferent dacă aceste publicații au fost publicate online chiar de editorii de presă?

2)

Articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790 menționată coroborat cu articolele 16, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune prestatorului de servicii ale societății informaționale o obligație de informare unilaterală și nereciprocă față de editorii de presă, care privește printre altele informații confidențiale referitoare la exploatarea publicațiilor de presă ce trebuie furnizate editorilor de presă, chiar dacă editorii de presă au publicat ei înșiși online publicațiile de presă și fără a ține seama de beneficiile generate de editorii de presă și nici de nivelul de recuperare a investiției lor prin utilizarea online a publicațiilor lor de presă pe platformele puse la dispoziție de prestatorul menționat, fără a prevedea o garanție că informațiile confidențiale în cauză vor fi păstrate conform condițiilor impuse de prestatorul respectiv?

3)

Articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790 menționată coroborat cu articolele 16, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 15 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (2) trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care impune condiții în care trebuie încheiate acorduri cu fiecare editor de presă pentru utilizarea online a publicațiilor sale de presă, inclusiv obligația de a furniza o remunerație pentru utilizarea online a publicațiilor de presă, indiferent dacă publicarea online a publicațiilor în cauză a fost efectuată chiar de editorii de presă, care ar acoperi toate publicațiile de presă, fără a face distincție după cum conținutul este sau nu protejat prin dreptul de autor sau după cum utilizatorii pot avea acces la publicațiile în cauză integral sau numai la extrase din acestea, și care ar avea ca efect impunerea unei obligații de supraveghere strictă a conținuturilor publicate de utilizatori pe platformă?

4)

Articolul 1 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (text codificat) (3) trebuie interpretat în sensul că o dispoziție națională care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autori și artiștii interpreți sau executanți, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii online de partajare de conținut, care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, constituie o „reglementare tehnică”, al cărei proiect este supus unei notificări prealabile a Comisiei în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva (UE) 2015/1535? Dacă este cazul, este aplicabilă excepția de la obligația de notificare prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din aceeași directivă?

5)

Articolul 17 din Directiva (UE) 2019/790 menționată coroborat cu articolul 3 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (4) trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil în beneficiul autorilor și al artiștilor interpreți sau executanți, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică de către un prestator de servicii online de partajare de conținut, și care prevede că acest drept la remunerare poate fi exercitat numai printr-un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență prestatorului respectiv?

6)

Articolul 18 din Directiva (UE) 2019/790 menționată trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil în beneficiul autorilor și al artiștilor interpreți sau executanți, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică de către un prestator de servicii online de partajare de conținut, și care prevede că acest drept la remunerare poate fi exercitat numai printr-un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor?

7)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care prevede, fără o perioadă tranzitorie, un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil în beneficiul autorilor și al artiștilor interpreți sau executanți, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică de către un prestator de servicii online de partajare de conținut, și care prevede că acest drept la remunerare poate fi exercitat numai printr-un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență prestatorului respectiv?

8)

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat sau nu cu articolele 20 și 21 din această cartă trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care prevede un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil în beneficiul autorilor și al artiștilor interpreți sau executanți, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică de către un prestator de servicii online de partajare de conținut, și care prevede că acest drept la remunerare poate fi exercitat numai printr-un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor?

9)

Articolul 1 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2015/1535 menționată trebuie interpretat în sensul că o dispoziție de drept național care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți ai unei opere sonore sau audiovizuale care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii de streaming, constituie o „reglementare tehnică”, și anume o „normă cu privire la servicii” în sensul acestei dispoziții, al cărei proiect este supus unei notificări prealabile a Comisiei Europene în temeiul articolului 5 alineatul (1) primul paragraf din această directivă și, dacă este cazul, este aplicabilă excepția de la obligația de notificare prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din aceeași directivă?

În cadrul acestei întrebări, prin „prestator de servicii de streaming” trebuie să se înțeleagă un prestator de servicii ale societății informaționale pentru care cel puțin unul dintre obiectivele principale este de a oferi în scop lucrativ un volum important de opere sonore sau audiovizuale protejate prin dreptul de autor sau prin drepturile conexe, ai cărui utilizatori dispun de un drept de acces la operele menționate din orice loc și în orice moment, în condițiile în care acești utilizatori nu pot dobândi o reproducere permanentă a operei consultate și că prestatorul are responsabilitatea editorială pentru oferirea și organizarea acestui serviciu, inclusiv organizarea, clasificarea și promovarea operelor în cauză?

10)

Articolul 18 din Directiva (UE) 2019/790 menționată coroborat cu articolul 20 din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți ai unei opere sonore sau audiovizuale care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii de streaming în sensul menționat anterior, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență prestatorului respectiv?

11)

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți ai unei opere sonore sau audiovizuale care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii de streaming în sensul menționat anterior, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență acestui prestator?

12)

Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți ai unei opere sonore sau audiovizuale care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii de streaming în sensul menționat anterior, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență acestui prestator?

13)

Articolul 3 și articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE menționată trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții de drept național care instituie un drept la remunerare obligatoriu, inalienabil și netransmisibil pentru autorii și artiștii interpreți sau executanți ai unei opere sonore sau audiovizuale care poate fi exercitat numai prin gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor, în cazul în care aceștia și-au cedat dreptul de a autoriza sau de a refuza comunicarea publică a operelor lor sau a altor obiecte protejate de către un prestator de servicii de streaming în sensul menționat anterior, în special atunci când dreptul de punere la dispoziția publicului este deja acordat sub licență acestui prestator?