CELEX:62024CN0742: Cauza C-742/24, Havvitt: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 24 octombrie 2024 – International Protection Appeals Tribunal, Minister for Justice, Ireland, Attorney General/L.K.

1.

În Hotărârea K.S. (2), Curtea a arătat că Directiva 2013/33/UE (3) nu oferă nicio indicație cu privire la tipul de comportamente care pot constitui o întârziere ce poate fi atribuită solicitantului de protecție internațională în sensul articolului 15 alineatul (1) din directivă. În cadrul examinării tipului de comportamente care pot constitui o întârziere ce poate fi atribuită unui solicitant, trebuie să se țină seama de faptul că un solicitant precum intimatul din prezenta cauză nu a furnizat nicio informație (sub forma unui răspuns la chestionar) pentru o perioadă mai mare de termenul de nouă luni prevăzut la articolul 15 din directivă?

2.

Noțiunea de întârziere în sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2013/33/UE se referă doar la o întârziere care poate fi atribuită în întregime și exclusiv solicitantului de protecție internațională sau cuprinde orice formă de întârziere care nu este neglijabilă și care poate fi atribuită solicitantului sau care poate fi considerată drept „lipsă de cooperare” din partea solicitantului?

3.

În condițiile în care se produce o întârziere semnificativă inexplicabilă din partea unui solicitant de protecție internațională și în care s-a produs, de asemenea, o întârziere din partea statului însuși, precum și o întârziere datorată unor factori externi, cum ar fi cei provocați de COVID-19, poate o parte din întârzierea totală să fie „atribuită solicitantului” în sensul Directivei 2013/33/UE sau orice întârziere în examinarea cererii trebuie să fie exclusiv imputată solicitantului?

4.

Includerea expresiei „atribuită […] în parte” în articolul 11 alineatul (4) litera (b) din European Communities (Reception Conditions) Regulations 2018 [Regulamentul din 2018 privind Comunitățile Europene (condițiile de primire)], S.I. nr. 230/2018 implică faptul că Irlanda nu a transpus în mod corect Directiva 2013/33/UE, dată fiind marja de apreciere de care se bucură statele membre în ceea ce privește modul în care aleg să transpună directiva și în condițiile în care nu rezultă că includerea acestei expresii face practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea unui drept conferit de ordinea juridică a Uniunii?