CELEX:62024CN0813: Cauza C-813/24, Smartflats: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d’appel de Bruxelles (Belgia) la 27 noiembrie 2024 – Smartflats SA/Région de Bruxelles-Capitale

1)

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1) se aplică unei reglementări naționale privind amenajarea teritoriului și urbanismul precum articolul 98 din Codul bruxellez privind amenajarea teritoriului (CoBAT) care vizează formal în același mod prestatorii unei activități de servicii în sensul acestei directive și persoanele care acționează cu titlu privat dar care, în interpretarea recomandată de Circulara ministerială explicativă din 10 mai 2016 privind misiunile comunei și ale primarului în cadrul punerii în aplicare a Ordonanței din 8 mai 2014 privind cazarea turistică, așadar o altă reglementare în materie de turism care intră în domeniul de aplicare al acestei directive, afectează în practică dacă nu exclusiv, cel puțin în principal accesul la această activitate sau exercitarea sa?

2)

În cazul unui răspuns negativ la această primă întrebare, această reglementare națională referitoare la amenajarea teritoriului și la urbanism poate sau trebuie cu toate acestea să fie luată în considerare pentru a evalua compatibilitatea reglementării în materie de turism menționate anterior cu Directiva 2006/123, din moment ce aceasta din urmă include la articolul 5 alineatul (2), printre criteriile de acordare a unei autorizații prealabile, un atestat de conformitate cu reglementarea națională referitoare la amenajarea teritoriului și la urbanism, și aceasta, având în vedere, printre altele, interzicerea suprapunerii condițiilor de acordare a autorizației cu cerințele sau controalele echivalente sau comparabile în esență cărora prestatorul le este supus deja (articolul 10 alineatul (3) din directiva 2006/123)?

3)

Articolul 9 din Directiva 2006/123 se opune, din perspectiva cerinței proporționalității, unui regim legal care supune unei declarații prealabile și unei înregistrări exploatarea oricărei locuințe echipate cu mobilierul necesar pentru a se caza și a găti, incluzând, dacă este cazul, servicii de tip hotelier în schimbul unui supliment de preț, oferită cu titlu oneros turiștilor, în mod regulat sau ocazional, pentru una sau mai multe nopți, în primul rând pentru motivul că este necesar ca turiștii să fie protejați și pentru motivul subsidiar (și implicit) că permite protejarea mediului urban, ceea ce ar implica protejarea locuinței?

4)

Articolul 10 din Directiva 2006/123 se opune unui regim legal care supune unei declarații prealabile și unei înregistrări exploatarea oricărei locuințe echipate cu mobilierul necesar pentru a se caza și a găti, incluzând, dacă este cazul, servicii de tip hotelier în schimbul unui supliment de preț, oferită cu titlu oneros turiștilor, în mod regulat sau ocazional, pentru una sau mai multe nopți, ceea ce implică, printre altele, obținerea unui atestat de la comuna în care este stabilită unitatea de cazare turistică vizată care să confirme că respectiva unitate de cazare este înființată cu respectarea reglementării privind amenajarea teritoriului și a normelor de urbanism în vigoare, dacă reglementarea națională referitoare la amenajarea teritoriului și urbanism impune obținerea unui permis de urbanism în cazul schimbării utilizării sau a destinației unui imobil din „locuință” în„unitate hotelieră”, iar exploatarea unei locuințe în sensul menționat anterior ar fi calificată ca unitate hotelieră, având în vedere modul în care această ultimă noțiune și, respectiv, cea de unitate de cazare turistică sunt definite în reglementările în cauză?

5)

Răspunsul la întrebarea precedentă este diferit după cum calificarea a ceea ce constituie o „unitate hotelieră” este lăsată sau nu la discreția autorității comunale, astfel cum este încadrată aceasta de o circulară ministerială?

6)

Articolul 13 din Directiva 2006/123 se opune unui regim legal care supune unei declarații prealabile și unei înregistrări exploatarea oricărei locuințe echipate cu mobilierul necesar pentru a se caza și a găti, incluzând, dacă este cazul, servicii de tip hotelier în schimbul unui supliment de preț, oferită cu titlu oneros turiștilor, în mod regulat sau ocazional, pentru una sau mai multe nopți, ceea ce implică, printre altele, obținerea unui atestat de la comuna în care este stabilită unitatea de cazare turistică vizată care să confirme că respectiva unitate de cazare este înființată cu respectarea reglementării privind amenajarea teritoriului și a normelor de urbanism în vigoare, dacă nu este prevăzut niciun termen pentru emiterea acestui atestat, nu se impune nicio obligație specială de motivare și nu este prevăzută nicio cale de atac specifică?

7)

În cazul în care condiția referitoare la obținerea unui atestat urbanistic de conformitate ar fi nelegală din perspectiva dreptului Uniunii Europene, dreptul Uniunii impune eliminarea doar a acestei cerințe sau a întregului regim de declarare prealabilă și de înregistrare?