CELEX:62024CN0907: Cauza C-907/24, Orefice Generators: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte di appello di Napoli (Italia) la 20 decembrie 2024 – Orefice Generators Srl/MZ, AV, VR, AL, RI, VO, PA, MG

1)

În sensul articolului 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva 98/59/CE (1) din 20 iulie 1998, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1794 (2), sunt relevante „concedierile indirecte”, și anume încetarea raportului de muncă, realizată și/sau previzibilă, fără legătură cu persoana lucrătorului, care rezultă dintr-un act de voință al lucrătorului și/sau din comportamente ale acestuia de natură să determine încetarea raportului de muncă, legate cauzal de intenția angajatorului de a efectua și/sau de a impune în mod unilateral o modificare substanțială, netranzitorie și defavorabilă a unui element fundamental al raportului de muncă?

2)

Poate fi vorba despre o „concediere indirectă” în sensul articolului 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva 98/59/CE în prezența unor comportamente și/sau a unor acte contractuale previzibile ale lucrătorilor de natură să determine încetarea raportului de muncă, legate cauzal de modificarea locului de muncă al acestora, rezultată dintr-o decizie a angajatorului prin care s-a dispus întreruperea activității profesionale în unitatea de producție inițială și, totodată, transferul tuturor lucrătorilor, într-un număr considerat relevant de reglementarea națională de transpunere, la unități de producție situate la o distanță de sute de kilometri și care impun în mod necesar îndepărtarea lucrătorilor de la locul în care desfășoară activitățile sociale și afective?

3)

„Concedierile indirecte” legate cauzal de o modificare substanțială, defavorabilă și netranzitorie a condițiilor de muncă, rezultată dintr-o decizie a angajatorului, fără legătură cu persoana lucrătorului, sunt acte contractuale și/sau comportamente susceptibile în sine să determine, chiar în mod exclusiv, atingerea pragului de concedieri relevante potrivit Directivei 98/59/CE și, prin urmare, sunt distincte de „măsurile echivalente” și/sau „asimilate” menționate la articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva privind concedierile colective și, ca atare, sunt suficiente pentru a îndeplini cerința referitoare la numărul minim prevăzut la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din această directivă, fie și în lipsa unor acte contractuale ale angajatorului care să aibă ca efect direct încetarea contractului de muncă?

4)

Stabilirea numărului de „concedieri” prevăzut la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva 98/59/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1794, permite statelor membre care adoptă o reglementare mai favorabilă, limitând la cinci numărul de concedieri relevante pentru atingerea pragului prevăzut la articolul 1 alineatul (1) primul paragraf litera (a), să excludă total concedierile indirecte din calcul? Dreptul Uniunii, în special Directiva 98/59/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1794, se opune unei reglementări a unui stat membru care impune procedura de informare și consultare exclusiv în prezența unui număr limitat la doar cinci concedieri, constând în acte contractuale unilaterale ale angajatorului care au ca efect încetarea raportului de muncă, excluzând din domeniul de aplicare încetarea raportului de muncă, realizată și/sau previzibilă, care rezultă din acte de voință ale lucrătorilor și/sau din comportamente ale acestora legate cauzal de o modificare defavorabilă și netranzitorie a unui element relevant al raportului de muncă, dispusă de angajator din motive care nu au legătură cu persoana lor?