CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**)

Notă …

**) Republicat în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Legea nr. 287/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 și rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 17 iunie 2011 și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011. + 
Titlul PRELIMINARDespre legea civilă**)Notă …

**) Dispozițiile de punere în aplicare a titlului preliminar sunt cuprinse în art. 8 din Legea nr. 71/2011. + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 1Izvoarele dreptului civilSunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanțele și principiile generale ale dreptului.(2)În materiile reglementate prin lege, uzanțele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.(4)Partea interesată trebuie să facă dovada existenței și a conținutului uzanțelor. Uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.(6)În sensul prezentului cod, prin uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale. + 
Articolul 2Obiectul și conținutul Codului civilDispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.(2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale. + 
Articolul 3Aplicarea generală a Codului civilDispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.(2)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. + 
Articolul 4Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privind drepturile omuluiÎn materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte.(2)Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile. + 
Articolul 5Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene + 
Capitolul IIAplicarea legii civile + 
Articolul 6Aplicarea în timp a legii civileLegea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.(2)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.(4)Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.(6)Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. + 
Articolul 7Teritorialitatea legii civileActele normative adoptate de autoritățile și instituțiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul țării, afară de cazul în care se prevede altfel.(2)Actele normative adoptate, în condițiile legii, de autoritățile și instituțiile administrației publice locale se aplică numai în raza lor de competență teritorială. + 
Articolul 8Extrateritorialitatea legii civile + 
Capitolul IIIInterpretarea și efectele legii civile + 
Articolul 9Interpretarea legiiCel care a adoptat norma civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială.(2)Interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății. + 
Articolul 10Interzicerea analogiei + 
Articolul 11Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri + 
Articolul 12Libertatea de a dispuneOricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.(2)Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil. + 
Articolul 13Renunțarea la drept + 
Articolul 14Buna-credințăOrice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.(2)Buna-credință se prezumă până la proba contrară. + 
Articolul 15Abuzul de drept + 
Articolul 16VinovățiaDacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă.(2)Fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia să îl prevadă. Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese.(4)Atunci când legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție. + 
Articolul 17Eroarea comună și invincibilăNimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși.(2)Eroarea comună și invincibilă nu se prezumă.(4)Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile în materie de carte funciară și nici în alte materii în care legea reglementează un sistem de publicitate. + 
Capitolul IVPublicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice + 
Articolul 18Obiectul publicității și modalitățile de realizareDrepturile, actele și faptele privitoare la starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și orice alte raporturi juridice sunt supuse publicității în cazurile expres prevăzute de lege.(2)Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, denumită în cuprinsul prezentului cod și arhivă, prin registrul comerțului, precum și prin alte forme de publicitate prevăzute de lege. + 
Articolul 19Condițiile de publicitateProcedura și condițiile de publicitate se stabilesc prin lege.(2)Orice renunțare sau restrângere a dreptului de a îndeplini o formalitate de publicitate, precum și orice clauză penală sau altă sancțiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.(4)Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicității, dacă formalitatea de publicitate a fost legal îndeplinită. + 
Articolul 20Efectele publicitățiiPublicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității, stabilește rangul acestora și, dacă legea prevede în mod expres, condiționează constituirea sau efectele lor juridice.(2)Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terților dobânditori de bună-credință.(4)Publicitatea nu întrerupe cursul prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. + 
Articolul 21PrezumțiileDacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii.(2)În cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există. + 
Articolul 22Lipsa publicității. SancțiuniDacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității sunt inopozabile terților, afară de cazul în care se dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale.(2)În toate cazurile însă, simpla cunoaștere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplinește lipsa de publicitate față de alte persoane decât terțul care, în fapt, le-a cunoscut. + 
Articolul 23Concursul dintre formele de publicitate + 
Articolul 24Consultarea registrelor publice + 
Cartea IDespre persoane*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții I sunt cuprinse în art. 13-19 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IDispoziții generale + 
Articolul 25Subiectele de drept civilSubiectele de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice.(2)Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condițiile cerute de lege, este titulară de drepturi și de obligații civile. + 
Articolul 26Recunoașterea drepturilor și libertăților civile + 
Articolul 27Cetățenii străini și apatriziiCetățenii străini și apatrizii sunt asimilați, în condițiile legii, cu cetățenii români, în ceea ce privește drepturile și libertățile lor civile.(2)Asimilarea se aplică în mod corespunzător și persoanelor juridice străine. + 
Articolul 28Capacitatea civilăCapacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.(2)Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu. + 
Articolul 29Limitele capacității civileNimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.(2)Nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau la capacitatea de exercițiu. + 
Articolul 30Egalitatea în fața legii civile + 
Articolul 31Patrimoniul. Mase patrimoniale și patrimonii de afectațiuneOrice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia.(2)Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii determinate potrivit legii. + 
Articolul 32Transferul intrapatrimonialÎn caz de diviziune sau afectațiune, transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiași patrimoniu, se face cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.(2)În toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. + 
Articolul 33Patrimoniul profesional individualConstituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege.(2)Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în conformitate cu dispozițiile art. 1.941-1.948, dacă prin lege nu se dispune altfel. + 
Titlul IIPersoana fizică + 
Capitolul ICapacitatea civilă a persoanei fizice + 
Secţiunea 1Capacitatea de folosință + 
Articolul 34Noțiune + 
Articolul 35Durata capacității de folosință + 
Articolul 36Drepturile copilului conceput + 
Secţiunea a 2-aCapacitatea de exercițiu + 
Articolul 37Noțiune + 
Articolul 38Începutul capacității de exercițiuCapacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră.(2)Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. + 
Articolul 39Situația minorului căsătoritMinorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercițiu.(2)În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercițiu. + 
Articolul 40Capacitatea de exercițiu anticipată + 
Articolul 41Capacitatea de exercițiu restrânsăMinorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercițiu restrânsă.(2)Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor. + 
Articolul 42Regimul unor acte ale minoruluiMinorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și cu respectarea dispozițiilor legii speciale, dacă este cazul.(2)În acest caz, minorul exercită singur drepturile și execută tot astfel obligațiile izvorâte din aceste acte și poate dispune singur de veniturile dobândite. + 
Articolul 43Lipsa capacității de exercițiuÎn afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercițiu:a)interzisul judecătoresc. … (2)Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercițiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor.(4)Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru. + 
Articolul 44SancțiuneActele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și actele făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când această autorizare este cerută de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.(2)Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă poate invoca și singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicție judecătorească. + 
Articolul 45Frauda comisă de incapabil + 
Articolul 46Regimul nulitățiiPersoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdicție judecătorească incapacitatea acestuia.(2)Atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare. + 
Articolul 47Limitele obligației de restituire + 
Articolul 48Confirmarea actului anulabil + 
Secţiunea a 3-aDeclararea judecătorească a morții + 
Articolul 49Cazul generalÎn cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.(2)Dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut în alin. (1) se socotește de la sfârșitul lunii în care s-au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic. + 
Articolul 50Cazuri specialeCel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția.(2)Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la dispariție. + 
Articolul 51Procedura de declarare a morții + 
Articolul 52Data prezumată a morții celui dispărutCel declarat mort este socotit că a încetat din viață la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morții. Dacă hotărârea nu arată și ora morții, se socotește că cel declarat mort a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morții.(2)Instanța judecătorească poate rectifica data morții stabilită potrivit dispozițiilor alin. (1) și (2), dacă se dovedește că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morții este cea stabilită prin hotărârea de rectificare. + 
Articolul 53Prezumție + 
Articolul 54Anularea hotărârii de declarare a morțiiDacă cel declarat mort este în viață, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea.(2)Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze decât dacă, sub rezerva dispozițiilor în materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobândirii știa ori trebuia să știe că persoana declarată moartă este în viață. + 
Articolul 55Descoperirea certificatului de deces + 
Articolul 56Plata făcută moștenitorilor aparenți + 
Articolul 57Drepturile moștenitorului aparent + 
Capitolul IIRespectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 58Drepturi ale personalitățiiOrice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege.(2)Aceste drepturi nu sunt transmisibile. + 
Articolul 59Atributele de identificare + 
Articolul 60Dreptul de a dispune de sine însuși + 
Secţiunea a 2-aDrepturile la viață, la sănătate și la integritate ale persoanei fizice + 
Articolul 61Garantarea drepturilor inerente ființei umaneViața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege.(2)Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei. + 
Articolul 62Interzicerea practicii eugeniceNimeni nu poate aduce atingere speciei umane.(2)Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecției persoanelor. + 
Articolul 63Intervențiile asupra caracterelor geneticeSunt interzise orice intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenței persoanei, cu excepția celor care privesc prevenirea și tratamentul maladiilor genetice.(2)Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia. + 
Articolul 64Inviolabilitatea corpului umanCorpul uman este inviolabil.(2)Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică și psihică. Nu se poate aduce atingere integrității ființei umane decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. + 
Articolul 65Examenul caracteristicilor geneticeExamenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii.(2)Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decât în cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare științifică, efectuate în condițiile legii. + 
Articolul 66Interzicerea unor acte patrimoniale + 
Articolul 67Intervențiile medicale asupra unei persoane + 
Articolul 68Prelevarea și transplantul de la persoanele în viațăPrelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană de la donatori în viață se fac exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil și expres al acestora și numai după ce au fost informați, în prealabil, asupra riscurilor intervenției. În toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimțământului dat, până în momentul prelevării.(2)Se interzice prelevarea de organe, țesuturi și celule de origine umană de la minori, precum și de la persoanele aflate în viață, lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevăzute de lege. + 
Articolul 69Sesizarea instanței judecătorești + 
Secţiunea a 3-aRespectul vieții private și al demnității persoanei umane + 
Articolul 70Dreptul la libera exprimareOrice persoană are dreptul la libera exprimare.(2)Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art. 75. + 
Articolul 71Dreptul la viața privatăOrice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private.(2)Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. + 
Articolul 72Dreptul la demnitateOrice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.(2)Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. + 
Articolul 73Dreptul la propria imagineOrice persoană are dreptul la propria imagine.(2)În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile. + 
Articolul 74Atingeri aduse vieții privateintrarea sau rămânerea fără drept în locuință sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal; … b)captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia; … d)ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege; … f)difuzarea de materiale conținând imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptățite; … h)difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele. …  + 
Articolul 75LimiteNu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.(2)Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune. + 
Articolul 76Prezumția de consimțământ + 
Articolul 77Prelucrarea datelor personale + 
Secţiunea a 4-aRespectul datorat persoanei și după decesul său + 
Articolul 78Respectul datorat persoanei decedate + 
Articolul 79Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate + 
Articolul 80Respectarea voinței persoanei decedateOrice persoană poate determina felul propriilor funeralii și poate dispune cu privire la corpul său după moarte. În cazul celor lipsiți de capacitate de exercițiu sau al celor cu capacitate de exercițiu restrânsă este necesar și consimțământul scris al părinților sau, după caz, al tutorelui.(2)În lipsa unei opțiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voința soțului, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a avut loc decesul. În toate cazurile se va ține seama de apartenența confesională a persoanei decedate. + 
Articolul 81Prelevarea de la persoanele decedate + 
Capitolul IIIIdentificarea persoanei fizice + 
Secţiunea 1Numele + 
Articolul 82Dreptul la nume + 
Articolul 83Structura numelui + 
Articolul 84Dobândirea numeluiNumele de familie se dobândește prin efectul filiației și poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în condițiile prevăzute de lege.(2)Numele de familie și prenumele copilului găsit, născut din părinți necunoscuți, precum și cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziția primarului comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condițiile legii speciale. + 
Articolul 85Schimbarea numelui pe cale administrativă + 
Secţiunea a 2-aDomiciliul și reședința + 
Articolul 86Dreptul la domiciliu și reședințăCetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe. + 
Articolul 87Domiciliul + 
Articolul 88Reședința + 
Articolul 89Stabilirea și schimbarea domiciliuluiStabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale.(2)Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. + 
Articolul 90Prezumția de domiciliuReședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.(2)În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. + 
Articolul 91DovadaDovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.(2)Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune. + 
Articolul 92Domiciliul minorului și al celui pus sub interdicție judecătoreascăDomiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.(2)Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire.(4)Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal. + 
Articolul 93Cazuri speciale + 
Articolul 94Domiciliul persoanei puse sub curatelă + 
Articolul 95Domiciliul la curatorul special + 
Articolul 96Domiciliul profesional + 
Articolul 97Domiciliul alesPărțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act.(2)Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris. + 
Secţiunea a 3-aActele de stare civilă + 
Articolul 98Starea civilă + 
Articolul 99Dovada stării civileStarea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.(2)Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.(4)Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acțiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre își pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri. + 
Articolul 100Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilăAnularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.(2)Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă.Notă …

Decizie de admitere: RIL nr. 28/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 31 ianuarie 2022:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât și în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.(3)Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată și o acțiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.(4)Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.Notă …

Decizie de admitere: RIL nr. 28/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 31 ianuarie 2022:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare (atât în redactarea anterioară Legii nr. 310/2018, cât și în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă. + 
Articolul 101Înscrierea mențiunilor pe actul de stare civilă + 
Articolul 102Actele întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent + 
Articolul 103Alte mijloace de dovadă a stării civilenu au existat registre de stare civilă; … b)nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă; … d) + 
Titlul IIIOcrotirea persoanei fizice + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 104Interesul persoanei ocrotiteOrice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai în interesul acesteia.(2)La luarea unei măsuri de ocrotire trebuie să se țină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile cu privire la persoana și bunurile sale. + 
Articolul 105Persoanele ocrotite + 
Articolul 106Măsurile de ocrotireOcrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.(2)Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod. + 
Articolul 107Instanța de tutelăProcedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.(2)În toate cazurile, instanța de tutelă soluționează de îndată aceste cereri. + 
Articolul 108Ocrotirea persoanei prin tutelăOcrotirea persoanei fizice prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, în condițiile prezentului cod, precum și de către consiliul de familie, ca organ consultativ.(2)În cazul în care nu se constituie consiliul de familie, atribuțiile acestuia vor fi exercitate de către instanța de tutelă. + 
Articolul 109Ocrotirea persoanei prin curatelă + 
Capitolul IITutela minorului + 
Secţiunea 1Deschiderea tutelei + 
Articolul 110Cazurile de instituire + 
Articolul 111Persoanele obligate să înștiințeze instanța de tutelăpersoanele apropiate minorului, precum și administratorii și locatarii casei în care locuiește minorul; … b)instanțele judecătorești, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești; … d) + 
Secţiunea a 2-aTutorele + 
Articolul 112Persoana care poate fi numită tutorePoate fi tutore o persoană fizică sau soțul și soția, împreună, dacă nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod.(2)În cazul în care în situația prevăzută la art. 110 se află mai mulți minori care sunt frați sau surori, se numește, de regulă, un singur tutore. + 
Articolul 113Persoanele care nu pot fi numite tutoreNu poate fi tutore:a)cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; … c)cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condițiile art. 158; … e)cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; … g)Dacă una dintre împrejurările prevăzute la alin. (1) survine sau este descoperită în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat, respectându-se aceeași procedură ca și la numirea lui. + 
Articolul 114Desemnarea tutorelui de către părintePărintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.(2)Desemnarea făcută în condițiile prezentului articol poate fi revocată oricând de către părinte, chiar și printr-un înscris sub semnătură privată.(4)Notarul public sau instanța de tutelă, după caz, are obligația să verifice la registrele prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată. + 
Articolul 115Desemnarea mai multor tutori + 
Articolul 116Măsuri provizoriiCel chemat la tutelă în conformitate cu dispozițiile art. 114 nu poate fi înlăturat de către instanță fără acordul său decât dacă se află în vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 sau dacă prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate.(2)După trecerea celor 6 luni, dacă persoana desemnată nu a cerut numirea sa ca tutore, cel numit provizoriu tutore rămâne să îndeplinească în continuare sarcinile tutelei până la numirea unui tutore în condițiile art. 118. + 
Articolul 117Garanții + 
Articolul 118Numirea tutorelui de către instanța de tutelă + 
Articolul 119Procedura de numireNumirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanța de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).(2)În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanța de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.(4)Drepturile și îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire.(6)Între timp, instanța de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putând chiar să numească un curator special. + 
Articolul 120Refuzul continuării tuteleiCel numit tutore este dator să continue îndeplinirea sarcinilor tutelei.(2)cel care are vârsta de 60 de ani împliniți; … b)cel care crește și educă 2 sau mai mulți copii; … d)cel care, din cauza bolii, a infirmității, a felului activităților desfășurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină. …  + 
Articolul 121Înlocuirea tutorelui + 
Articolul 122Caracterul personal al tuteleiTutela este o sarcină personală.(2)Cu toate acestea, instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ținând seama de mărimea și compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părți a acestuia să fie încredințată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate. + 
Articolul 123Gratuitatea tuteleiTutela este o sarcină gratuită.(2)Cu toate acestea, tutorele poate fi îndreptățit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o remunerație al cărei cuantum va fi stabilit de instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, ținând seama de munca depusă în administrarea averii și de starea materială a minorului și a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima această remunerație, potrivit împrejurărilor. + 
Secţiunea a 3-aConsiliul de familie + 
Articolul 124Rolul consiliului de familieConsiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele își exercită drepturile și își îndeplinește îndatoririle cu privire la persoana și bunurile minorului.(2)În cazul ocrotirii minorului prin părinți, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie. + 
Articolul 125Membrii consiliului de familieInstanța de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, ținând seama de gradul de rudenie și de relațiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite și alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care manifestă interes pentru situația acestuia.(2)În aceleași condiții, instanța de tutelă numește și 2 supleanți.(4)Tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie. + 
Articolul 126Alte dispoziții aplicabile consiliului de familie + 
Articolul 127Modificarea consiliului de familie + 
Articolul 128Constituirea consiliului de familieÎn vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de către instanța de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunoștință despre situația minorului.(2)Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat în condițiile art. 264. + 
Articolul 129Funcționarea consiliului de familieConsiliul de familie este convocat cu cel puțin 10 zile înainte de data întrunirii de către tutore, din propria inițiativă sau la cererea oricăruia dintre membrii acestuia, a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani sau a instanței de tutelă. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face și mai devreme de împlinirea termenului de 10 zile dinainte de data întrunirii. În toate cazurile, prezența tuturor membrilor consiliului de familie acoperă neregularitatea convocării.(2)Ședințele consiliului de familie se țin la domiciliul minorului. În cazul în care convocarea a fost făcută la solicitarea instanței de tutelă, ședința se ține la sediul acesteia. + 
Articolul 130AtribuțiiConsiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanței de tutelă, și ia decizii, în cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative și deciziile se iau în mod valabil cu votul majorității membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai înaintată în vârstă.(2)Deciziile consiliului de familie vor fi motivate și consemnate într-un registru special constituit, care se ține de unul dintre membrii consiliului, desemnat în acest scop de instanța de tutelă.(4)Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai răspunderea tutorelui. Dispozițiile art. 155 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 131Înlocuirea consiliului de familie + 
Articolul 132Imposibilitatea constituirii consiliului de familie + 
Secţiunea a 4-aExercitarea tutelei + 
Articolul 133Exercitarea tutelei în interesul minorului + 
Articolul 134Conținutul tuteleiTutorele are îndatorirea de a îngriji de minor.(2)El este obligat să asigure îngrijirea minorului, sănătatea și dezvoltarea lui fizică și mentală, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui. + 
Articolul 135Tutela exercitată de ambii soțiÎn cazul în care tutori sunt 2 soți, aceștia răspund împreună pentru exercitarea atribuțiilor tutelei. Dispozițiile privind autoritatea părintească sunt aplicabile în mod corespunzător.(2)În cazul în care unul dintre soți introduce acțiunea de divorț, instanța, din oficiu, va înștiința instanța de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei. + 
Articolul 136Avizul consiliului de familie + 
Articolul 137Domiciliul minoruluiMinorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instanței de tutelă minorul poate avea și o reședință.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), tutorele poate încuviința ca minorul să aibă o reședință determinată de educarea și pregătirea sa profesională. În acest caz, instanța de tutelă va fi de îndată încunoștințată de tutore. + 
Articolul 138Felul învățăturii sau al pregătirii profesionaleFelul învățăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta decât cu încuviințarea instanței de tutelă.(2)Instanța de tutelă nu poate, împotriva voinței minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, să schimbe felul învățăturii acestuia, hotărâtă de părinți sau pe care minorul o primea la data instituirii tutelei. + 
Articolul 139Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani + 
Articolul 140Inventarul bunurilor minoruluiDupă numirea tutorelui și în prezența acestuia și a membrilor consiliului de familie, un delegat al instanței de tutelă va verifica la fața locului toate bunurile minorului, întocmind un inventar, care va fi supus aprobării instanței de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va începe să fie întocmit în maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanța de tutelă.(2)Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscând creanțele sau pretențiile proprii față de minori, nu le-au declarat, deși au fost somați să le declare, sunt prezumați că au renunțat la ele. Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu declară datoriile pe care le au față de minor, deși au fost somați să le declare, pot fi îndepărtați din funcție.(4)Creanțele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului de familie, soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile acestora pot fi plătite voluntar numai cu autorizarea instanței de tutelă. + 
Articolul 141Actele făcute în lipsa inventarului + 
Articolul 142Administrarea bunurilor minoruluiTutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credință bunurile minorului. În acest scop, tutorele acționează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, dispozițiile titlului V din cartea a III-a aplicându-se în mod corespunzător, afară de cazul în care prin prezentul capitol se dispune altfel.(2)Nu sunt supuse administrării bunurile dobândite de minor cu titlu gratuit decât dacă testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispoziție sau, după caz, numit de către instanța de tutelă. + 
Articolul 143Reprezentarea minorului + 
Articolul 144Regimul juridic al actelor de dispozițieTutorele nu poate, în numele minorului, să facă donații și nici să garanteze obligația altuia. Fac excepție darurile obișnuite, potrivite cu starea materială a minorului.(2)Actele făcute cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la alin. (1) și (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acțiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum și de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanței de tutelă.(4)Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie și fără autorizarea instanței de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum și cele devenite nefolositoare pentru minor. + 
Articolul 145Autorizarea instanței de tutelăInstanța de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor.(2)În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părților, prin licitație publică sau în alt mod.(4)În toate cazurile, instanța de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuințează sumele de bani obținute. + 
Articolul 146Încuviințarea și autorizarea actelor minorului care a împlinit vârsta de 14 aniMinorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului.(2)Minorul nu poate să facă donații, altele decât darurile obișnuite potrivit stării lui materiale, și nici să garanteze obligația altuia.(4)Actele făcute cu încălcarea dispozițiilor alin. (1)-(3) sunt anulabile, dispozițiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 147Interzicerea unor acte juridiceEste interzisă, sub sancțiunea nulității relative, încheierea de acte juridice între tutore sau soțul, o rudă în linie dreaptă ori frații sau surorile tutorelui, pe de o parte, și minor, pe de altă parte.(2)Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) poate cumpăra la licitație publică un bun al minorului, dacă are o garanție reală asupra acestui bun ori îl deține în coproprietate cu minorul, după caz. + 
Articolul 148Suma anuală necesară pentru întreținerea minoruluiConsiliul de familie stabilește suma anuală necesară pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale și poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. Decizia consiliului de familie se aduce la cunoștință, de îndată, instanței de tutelă.(2)Obiectele ce au valoare afectivă pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi vândute decât în mod excepțional.(4)Dacă minorul este lipsit de bunuri și nu are părinți sau alte rude care sunt obligate prin lege să îi acorde întreținere ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistență socială, în condițiile legii. + 
Articolul 149Constituirea de depozite bancareSumele de bani care depășesc nevoile întreținerii minorului și ale administrării bunurilor sale, precum și instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o instituție de credit indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor.(2)Cu toate acestea, el nu va putea folosi, în niciun caz, sumele de bani și instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru încheierea, pe numele minorului, a unor tranzacții pe piața de capital, chiar dacă ar fi obținut autorizarea instanței de tutelă.(4)Tutorele poate depune la o instituție de credit și sumele necesare întreținerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat și pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea instanței de tutelă. + 
Articolul 150Cazurile de numire a curatorului specialOri de câte ori între tutore și minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.(2)Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă. + 
Secţiunea a 5-aControlul exercitării tutelei + 
Articolul 151Controlul instanței de tutelăInstanța de tutelă va efectua un control efectiv și continuu asupra modului în care tutorele și consiliul de familie își îndeplinesc atribuțiile cu privire la minor și bunurile acestuia.(2)În îndeplinirea activității de control, instanța de tutelă va putea cere colaborarea autorităților administrației publice, a instituțiilor și serviciilor publice specializate pentru protecția copilului sau a instituțiilor de ocrotire, după caz. + 
Articolul 152Darea de seamăTutorele este dator să prezinte anual instanței de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia.(2)Dacă averea minorului este de mică însemnătate, instanța de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăși însă 3 ani.(4)În afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instanței de tutelă, să dea oricând dări de seamă despre felul cum s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia. + 
Articolul 153Descărcarea tutorelui + 
Articolul 154Interzicerea dispensei de a da socoteală + 
Articolul 155Plângerea împotriva tutoreluiMinorul care a împlinit vârsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum și toți cei prevăzuți la art. 111 pot face plângere la instanța de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor.(2)Plângerea se soluționează de urgență, prin încheiere executorie, de către instanța de tutelă, cu citarea părților și a membrilor consiliului de familie. Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat, dacă instanța de tutelă consideră că este necesar. + 
Secţiunea a 6-aÎncetarea tutelei + 
Articolul 156Cazurile de încetareTutela încetează în cazul în care nu se mai menține situația care a dus la instituirea tutelei, precum și în cazul morții minorului.(2)Funcția tutorelui încetează prin moartea acestuia, prin îndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin înlocuirea tutorelui. + 
Articolul 157Moartea tutoreluiÎn cazul morții tutorelui, moștenitorii săi sau orice altă persoană dintre cele prevăzute la art. 111 au datoria de a înștiința, de îndată, instanța de tutelă.(2)Dacă moștenitorii sunt minori, înștiințarea instanței de tutelă se poate face de orice persoană interesată, precum și de cele prevăzute la art. 111. În acest caz, moștenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanța de tutelă va numi de urgență un curator special, care poate fi executorul testamentar. + 
Articolul 158Îndepărtarea tutorelui + 
Articolul 159Numirea curatorului special + 
Articolul 160Darea de seamă generalăLa încetarea din orice cauză a tutelei, tutorele sau, după caz, moștenitorii acestuia sunt datori ca, în termen de cel mult 30 de zile, să prezinte instanței de tutelă o dare de seamă generală. Tutorele are aceeași îndatorire și în caz de îndepărtare de la tutelă.(2)Darea de seamă generală va trebui să cuprindă situațiile veniturilor și cheltuielilor pe ultimii ani, să indice activul și pasivul, precum și stadiul în care se află procesele minorului.(4)Instanța de tutelă îl poate constrânge pe cel obligat să facă darea de seamă generală, potrivit dispozițiilor art. 163. + 
Articolul 161Predarea bunurilor + 
Articolul 162Descărcarea de gestiuneDupă predarea bunurilor, verificarea socotelilor și aprobarea lor, instanța de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa.(2)Tutorele care înlocuiește un alt tutore are obligația să ceară acestuia, chiar și după descărcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care le-a cauzat minorului din culpa sa, sub sancțiunea de a fi obligat el însuși de a repara aceste prejudicii. + 
Articolul 163Amenda civilăÎn cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sancționat cu amendă civilă, în folosul statului, care nu poate depăși valoarea unui salariu minim pe economie. Amenda poate fi repetată de cel mult 3 ori, la interval de câte 7 zile, după care se va numi un alt tutore.(2)Amenda civilă se aplică de către instanța de tutelă, prin încheiere executorie. + 
Capitolul IIIOcrotirea interzisului judecătoresc + 
Articolul 164CondițiiÎncetare aplicabilitate.Notă …

Prin DECIZIA nr. 601 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 88 din 27 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 27 ianuarie – 12 martie 2021, dispozițiile art. 164 alin. (1) din Codul civil au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 13 martie 2021, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(2)Pot fi puși sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă. + 
Articolul 165Persoanele care pot cere punerea sub interdicție + 
Articolul 166Desemnarea tutorelui + 
Articolul 167Numirea unui curator special + 
Articolul 168Procedura + 
Articolul 169Opozabilitatea interdicțieiInterdicția își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.(2)Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terțe persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicție pe altă cale. + 
Articolul 170Numirea tutorelui + 
Articolul 171Aplicarea regulilor de la tutelă + 
Articolul 172Actele încheiate de cel pus sub interdicție judecătorească + 
Articolul 173Înlocuirea tutoreluiTutorele celui pus sub interdicție judecătorească este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.(2)Pentru motive temeinice tutorele poate cere înlocuirea sa și înaintea împlinirii termenului de 3 ani. + 
Articolul 174Obligațiile tutoreluiTutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicție judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață. În acest scop, se vor întrebuința veniturile și, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicție judecătorească.(2)Când cel pus sub interdicție judecătorească este căsătorit, va fi ascultat și soțul acestuia. + 
Articolul 175Liberalitățile primite de descendenții interzisului judecătoresc + 
Articolul 176Minorul pus sub interdicție judecătoreascăMinorul care, la data punerii sub interdicție judecătorească, se afla sub ocrotirea părinților rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispozițiile art. 174 sunt aplicabile și situației prevăzute în prezentul alineat.(2)În cazul în care, la data punerii sub interdicție judecătorească, minorul se afla sub tutelă, instanța de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore. + 
Articolul 177Ridicarea interdicției judecătoreștiDacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va pronunța ridicarea ei.(2)Hotărârea prin care se pronunță ridicarea interdicției judecătorești își produce efectele de la data când a rămas definitivă.(4)Cu toate acestea, încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decât în condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător. + 
Capitolul IVCuratela + 
Articolul 178Cazuri de instituiredacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator; … b)dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; … d) + 
Articolul 179Competența instanței de tutelăîn cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanța de la domiciliul persoanei reprezentate; … b)în cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanța de la ultimul domiciliu din țară al celui lipsă ori al celui dispărut. …  + 
Articolul 180Persoana care poate fi numită curatorPoate fi numită curator orice persoană fizică având deplină capacitate de exercițiu și care este în măsură să îndeplinească această sarcină.(2)Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispozițiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător. + 
Articolul 181Efectele curatelei + 
Articolul 182Procedura de instituireCuratela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soțului său, a rudelor sau a celor prevăzuți la art. 111.(2)Numirea curatorului se face de instanța de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului și se afișează la sediul instanței de tutelă, precum și la primăria de la domiciliul celui reprezentat. + 
Articolul 183Conținutul curateleiÎn cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu excepția cazului în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanța de tutelă va hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile și obligațiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.(2)Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanța de tutelă poate stabili limitele mandatului și poate da instrucțiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă. + 
Articolul 184Înlocuirea curatoruluiCuratorul este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.(2)Pentru motive temeinice curatorul poate cere înlocuirea sa și înaintea împlinirii termenului de 3 ani. + 
Articolul 185Încetarea curatelei + 
Articolul 186Dispoziții speciale + 
Titlul IVPersoana juridică + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 187Elementele constitutive + 
Articolul 188Calitatea de persoană juridică + 
Articolul 189Categorii de persoane juridice + 
Articolul 190Persoana juridică de drept privat + 
Articolul 191Persoana juridică de drept publicPersoanele juridice de drept public se înființează prin lege.(2)Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înființa prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege. + 
Articolul 192Regimul juridic aplicabil + 
Articolul 193Efectele personalității juridicePersoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.(2)Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună-credință calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmărește ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice. + 
Capitolul IIÎnființarea persoanei juridice + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 194Modurile de înființarePersoana juridică se înființează:a)prin actul de înființare al celor care o constituie, autorizat, în condițiile legii; … c)Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înființare se înțelege actul de constituire a persoanei juridice și, după caz, statutul acesteia. + 
Articolul 195Durata persoanei juridice + 
Secţiunea a 2-aNulitatea persoanei juridice + 
Articolul 196Cauzele de nulitateNulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanța judecătorească numai atunci când:a)toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data înființării persoanei juridice; … c)lipsește autorizația administrativă necesară pentru înființarea acesteia; … e)actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaților ori capitalul social subscris și vărsat; … g)nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege; … i)Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) lit. a), c)-g) se sancționează cu nulitatea absolută. + 
Articolul 197Aspectele speciale privind regimul nulitățiiNulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată în termen de un an de la data înregistrării sau înființării acesteia, după caz.(2)Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile, dacă, până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe de judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată. + 
Articolul 198Efectele nulitățiiDe la data la care hotărârea judecătorească de constatare sau declarare a nulității a devenit definitivă, persoana juridică încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare.(2)Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, spre a fi notată în toate registrele publice în care persoana juridică a fost înregistrată sau, după caz, menționată.(4)În toate cazurile, fondatorii sau asociații răspund, în condițiile legii, pentru obligațiile persoanei juridice care s-au născut în sarcina acesteia de la data înființării ei și până la data notării în registrele publice a hotărârii judecătorești prevăzute la alin. (3). + 
Articolul 199Regimul actelor juridice încheiate cu terțiiConstatarea sau, după caz, declararea nulității nu aduce atingere actelor încheiate anterior în numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz.(2)Nici persoana juridică și nici fondatorii sau asociații nu pot opune terților nulitatea acesteia, în afară de cazul în care se dovedește că aceștia cunoșteau cauza de nulitate la momentul încheierii actului. + 
Secţiunea a 3-aÎnregistrarea persoanei juridice + 
Articolul 200Înregistrarea persoanei juridicePersoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare.(2)Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu. + 
Articolul 201Obligația de verificare a documentelor publicate + 
Articolul 202Lipsa înregistrăriiDacă înregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridică nu se consideră legal înființată cât timp înregistrarea nu a fost efectuată.(2)Dacă însă înregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate față de terți, actele sau faptele juridice făcute în numele sau în contul persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută în acest scop de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia cunoșteau că publicitatea nu a fost îndeplinită. + 
Articolul 203Răspunderea pentru neefectuarea formalităților de înregistrare + 
Articolul 204Înregistrarea modificărilor aduse actului de înființare + 
Capitolul IIICapacitatea civilă a persoanei juridice + 
Secţiunea 1Capacitatea de folosință a persoanei juridice + 
Articolul 205Data dobândirii capacității de folosințăPersoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor.(2)Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.(4)Fondatorii, asociații, reprezentanții și orice alte persoane care au lucrat în numele unei persoane juridice în curs de constituire răspund nelimitat și solidar față de terți pentru actele juridice încheiate în contul acesteia cu încălcarea dispozițiilor alin. (3), în afară de cazul în care persoana juridică nou-creată, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice încă de la data încheierii lor și produc efecte depline. + 
Articolul 206Conținutul capacității de folosințăPersoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.(2)Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută. + 
Articolul 207Desfășurarea activităților autorizateÎn cazul activităților care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfășura asemenea activități se naște numai din momentul obținerii autorizației respective, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Actele și operațiunile săvârșite fără autorizațiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat și solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sancțiuni prevăzute de lege. + 
Articolul 208Capacitatea de a primi liberalități + 
Secţiunea a 2-aCapacitatea de exercițiu și funcționarea persoanei juridice + 
Articolul 209Data dobândirii capacității de exercițiuPersoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.(2)Raporturile dintre persoana juridică și cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut. + 
Articolul 210Lipsa organelor de administrarePână la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.(2)Cel care contractează pentru persoana juridică rămâne personal ținut față de terți dacă aceasta nu se înființează ori dacă nu își asumă obligația contractată, în afara cazului când prin contract a fost exonerat de această obligație. + 
Articolul 211Incapacități și incompatibilitățiNu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție.(2)Actele încheiate cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu încălcarea dispozițiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o vătămare. + 
Articolul 212Actele emise de organele persoanei juridiceHotărârile și deciziile luate de organele de conducere și administrare în condițiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat împotrivă.(2)Față de terți hotărârile și deciziile luate în condițiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicării lor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, în afară de cazul în care se face dovada că aceștia le-au cunoscut pe altă cale. + 
Articolul 213Obligațiile membrilor organelor de administrare + 
Articolul 214Separarea patrimoniilorMembrii organelor de administrare au obligația să asigure și să mențină separația dintre patrimoniul persoanei juridice și propriul lor patrimoniu.(2)Ei nu pot folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terți, după caz, bunurile persoanei juridice ori informațiile pe care le obțin în virtutea funcției lor, afară de cazul în care ar fi autorizați în acest scop de către cei care i-au numit. + 
Articolul 215Contrarietatea de intereseEste anulabil actul juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, soțul, ascendenții sau descendenții lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act și dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru.(2)Atunci când cel care face parte din organele de administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) are interes într-o problemă supusă hotărârii acestor organe, trebuie să înștiințeze persoana juridică și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. În caz contrar, el răspunde pentru daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s-ar fi putut obține majoritatea cerută. + 
Articolul 216Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridiceHotărârile și deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate în justiție de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care nu au participat la deliberare ori care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărârea sau decizia respectivă ori de la data când a avut loc ședința, după caz.(2)Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.(4)Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul public în care este înregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată față de orice persoană, inclusiv față de membrii acelei persoane juridice.(6)Prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel. + 
Articolul 217Suspendarea actelor atacateOdată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării actelor atacate.(2)Pentru a încuviința suspendarea, instanța îl poate obliga pe reclamant să depună o cauțiune, în condițiile legii. + 
Articolul 218Participarea la circuitul civilActele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși.(2)Clauzele sau dispozițiile actului de constituire ori ale statutului, precum și hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate. + 
Articolul 219Răspunderea pentru fapte juridiceFaptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.(2)Faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le-au săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de terți. + 
Articolul 220Răspunderea membrilor organelor persoanei juridiceAcțiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor și a altor persoane care au acționat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceștia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în sarcina lor, aparține, în numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare.(2)Organul de conducere competent desemnează cu aceeași majoritate persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție.(4)În cazul în care acțiunea se introduce împotriva directorilor angajați în baza unui alt contract decât a unui contract individual de muncă, aceștia sunt suspendați de drept din funcție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. + 
Articolul 221Răspunderea persoanelor juridice de drept public + 
Articolul 222Independența patrimonială + 
Articolul 223Statul și unitățile administrativ-teritorialeÎn raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens.(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile în nume propriu, prin organele prevăzute de lege. + 
Articolul 224Răspunderea civilă a statului și a unităților administrativ-teritorialeDacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului.(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și unităților administrativ-teritoriale care nu răspund decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, instituțiilor și serviciilor publice din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică. + 
Capitolul IVIdentificarea persoanei juridice + 
Articolul 225Naționalitatea persoanei juridice + 
Articolul 226Denumirea persoanei juridicePersoana juridică poartă denumirea stabilită, în condițiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.(2)Odată cu înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registrul public denumirea ei și celelalte atribute de identificare. + 
Articolul 227Sediul persoanei juridiceSediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului.(2)În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 228Schimbarea denumirii și sediului + 
Articolul 229Dovada denumirii și sediuluiÎn raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.(2)În lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane. + 
Articolul 230Alte atribute de identificare + 
Articolul 231Mențiuni obligatorii + 
Capitolul VReorganizarea persoanei juridice + 
Articolul 232Noțiune + 
Articolul 233Modurile de reorganizareReorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare.(2)Reorganizarea se face cu respectarea condițiilor prevăzute pentru dobândirea personalității juridice, în afară de cazurile în care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel. + 
Articolul 234Fuziunea + 
Articolul 235Efectele fuziuniiÎn cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.(2)În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile și obligațiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înființate. + 
Articolul 236DivizareaDivizarea poate fi totală sau parțială.(2)Divizarea parțială constă în desprinderea unei părți din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, și în transmiterea acestei părți către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înființează în acest mod. + 
Articolul 237Efectele divizăriiPatrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proporție.(2)În cazul în care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se înființează în acest mod, împărțirea patrimoniului între persoana juridică față de care s-a făcut desprinderea și persoanele juridice dobânditoare se va face potrivit dispozițiilor alin. (2), iar între persoanele juridice dobânditoare, împărțirea părții desprinse se va face potrivit dispozițiilor alin. (1), ce se vor aplica în mod corespunzător. + 
Articolul 238Întinderea răspunderii în caz de divizareÎn cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobânditoare va răspunde:a)pentru celelalte obligații ale persoanei juridice divizate, proporțional cu valoarea drepturilor dobândite sau păstrate, socotită după scăderea obligațiilor prevăzute la lit. a). … (2)Dacă o persoană juridică înființată în condițiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusă divizării, prin actul de reorganizare se va putea stabili și un alt mod de repartizare a obligațiilor decât acela prevăzut în prezentul articol. + 
Articolul 239Repartizarea contractelor în caz de divizare + 
Articolul 240Încetarea unor contracteÎn cazul contractelor încheiate în considerarea calității persoanei juridice supuse reorganizării, acestea nu își încetează efectele, cu excepția cazului în care părțile au stipulat expres contrariul sau menținerea ori repartizarea contractului este condiționată de acordul părții interesate.(2)Dacă menținerea sau repartizarea contractului este condiționată de acordul părții interesate, aceasta va fi notificată sau, după caz, înștiințată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, pentru a-și da ori nu consimțământul în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării sau înștiințării. Lipsa de răspuns în acest termen echivalează cu refuzul de menținere sau preluare a contractului de către persoana juridică succesoare. + 
Articolul 241Transformarea persoanei juridiceTransformarea persoanei juridice intervine în cazurile prevăzute de lege, atunci când o persoană juridică își încetează existența, concomitent cu înființarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice.(2)În cazul transformării, drepturile și obligațiile persoanei juridice care și-a încetat existența se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înființate, cu excepția cazului în care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. În aceste din urmă cazuri, dispozițiile art. 239, 240 și 243 rămân aplicabile. + 
Articolul 242Data transmiterii drepturilor și obligațiilorÎn cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drepturilor și obligațiilor se realizează atât între părți, cât și față de terți, numai prin înregistrarea operațiunii și de la data acesteia.(2)În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situații însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înființate. + 
Articolul 243OpozițiiActele prin care s-a hotărât reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opoziție, de către creditori și orice alte persoane interesate, în termen de 30 de zile de la data când au luat cunoștință de aprobarea reorganizării, dar nu mai târziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii.(2)Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, de către instanța competentă.(4)Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului. + 
Capitolul VIÎncetarea persoanei juridice + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 244Modurile de încetare + 
Secţiunea a 2-aDizolvarea persoanei juridice + 
Articolul 245Dizolvarea persoanelor juridice de drept privatdacă termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit; … b)dacă scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decât cel declarat; … d)prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut. …  + 
Articolul 246Dizolvarea persoanelor juridice de drept public + 
Articolul 247Opoziții + 
Articolul 248LichidareaPrin efectul dizolvării persoana juridică intră în lichidare în vederea valorificării activului și a plății pasivului.(2)Dacă încetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală, nu se declanșează procedura lichidării. + 
Articolul 249Destinația bunurilor rămase după lichidareOricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinația stabilită în actul de constituire sau statut ori destinația stabilită în hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare.(2)În cazul în care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum și în cazul în care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare în condițiile alin. (2), acestea vor trece în proprietatea comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile.(4)În toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire și hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea în cartea funciară. În cazul bunurilor imobile, dispozițiile art. 1.244 și cele în materie de carte funciară rămân aplicabile. + 
Secţiunea a 3-aDispoziții speciale + 
Articolul 250Desființarea unor persoane juridicePersoanele juridice înființate de către autoritățile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desființate prin hotărârea organului care le-a înființat.(2)În acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile și obligațiile persoanei juridice desființate se transferă persoanei juridice dobânditoare, proporțional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, ținându-se însă seama și de natura obligațiilor respective. + 
Articolul 251Data încetării personalității juridicePersoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.(2)Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. + 
Titlul VApărarea drepturilor nepatrimoniale + 
Articolul 252Ocrotirea personalității umane + 
Articolul 253Mijloace de apărarePersoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:a)încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; … c)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).(3)obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; … b)De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive. + 
Articolul 254Apărarea dreptului la numeCel al cărui nume este contestat poate să ceară instanței judecătorești recunoașterea dreptului său la acel nume.(2)Dispozițiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, și apărării dreptului la pseudonim, ales în condițiile legii. + 
Articolul 255Măsuri provizoriiDacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.(2)interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; … b)În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanța judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acțiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acțiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, și dacă măsura luată de instanță nu apare ca fiind disproporționată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispozițiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile.(4)Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părții adverse, instanța îl poate obliga pe reclamant să dea o cauțiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse.(6)Reclamantul este ținut să repare, la cererea părții interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acțiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă ușoară, instanța, în raport cu circumstanțele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.(8)Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanța va dispune eliberarea cauțiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părților. Cererea se judecă potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauțiunii, instanța va fixa un termen în vederea introducerii acțiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauțiune. + 
Articolul 256Decesul titularului dreptului nepatrimonialAcțiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soțul supraviețuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum și de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al patrulea inclusiv.(2)Acțiunea pentru restabilirea integrității memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de cei prevăzuți la alin. (1). + 
Articolul 257Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice + 
Cartea a II-aDespre familie*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a II-a sunt cuprinse în art. 24-51 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IDispoziții generale + 
Articolul 258FamiliaFamilia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.(2)Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei.(4)În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie. + 
Articolul 259CăsătoriaCăsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.(2)Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.(4)Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți.(6)Căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, în condițiile legii. + 
Articolul 260Egalitatea în drepturi a copiilor + 
Articolul 261Îndatorirea părinților + 
Articolul 262Relațiile dintre părinți și copiiCopilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.(2)Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. + 
Articolul 263Principiul interesului superior al copiluluiOrice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.(2)Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau.(4)În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii. + 
Articolul 264Ascultarea copiluluiÎn procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.(2)Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) și (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.(4)Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanță a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile. + 
Articolul 265Instanța competentă + 
Titlul IICăsătoria + 
Capitolul ILogodna + 
Articolul 266Încheierea logodneiLogodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.(2)Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.(4)Logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie. + 
Articolul 267Ruperea logodneiLogodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria.(2)Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. + 
Articolul 268Restituirea darurilorÎn cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.(2)Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici. + 
Articolul 269Răspunderea pentru ruperea logodneiPartea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate.(2)Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1). + 
Articolul 270Termenul de prescripție + 
Capitolul IIÎncheierea căsătoriei + 
Secţiunea 1Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei + 
Articolul 271Consimțământul la căsătorie + 
Articolul 272Vârsta matrimonialăCăsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de 18 ani.(2)Dacă unul dintre părinți este decedat sau se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, încuviințarea celuilalt părinte este suficientă.(4)Dacă nu există nici părinți, nici tutore care să poată încuviința căsătoria, este necesară încuviințarea persoanei sau a autorității care a fost abilitată să exercite drepturile părintești. + 
Articolul 273Bigamia + 
Articolul 274Interzicerea căsătoriei între rudeEste interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.(2)În cazul adopției, dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adopție, cât și între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopției. + 
Articolul 275Interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră + 
Articolul 276Alienația și debilitatea mintală + 
Articolul 277Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoriaEste interzisă căsătoria dintre persoane de același sex.(2)Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.Notă …

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 534 din 18 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 3 octombrie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil, constatându-se că acestea sunt constituționale în măsura în care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 3 octombrie 2018 – 16 noiembrie 2018, dispozițiile art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil, în măsura în care nu permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene, au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 17 noiembrie 2018, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(3)Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România.(4)Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile.Notă …

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 534 din 18 iulie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 3 octombrie 2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil, constatându-se că acestea sunt constituționale în măsura în care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 3 octombrie 2018 – 16 noiembrie 2018, dispozițiile art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil, în măsura în care nu permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene, au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 17 noiembrie 2018, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. + 
Secţiunea a 2-aFormalitățile pentru încheierea căsătoriei + 
Articolul 278Comunicarea stării de sănătate + 
Articolul 279Locul încheierii căsătorieiCăsătoria se celebrează de către ofițerul de stare civilă, la sediul primăriei.(2)Prin excepție, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofițer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării. + 
Articolul 280Declarația de căsătorieCei care vor să se căsătorească vor face personal declarația de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.(2)Atunci când viitorul soț este minor, părinții sau, după caz, tutorele vor face personal o declarație prin care încuviințează încheierea căsătoriei. Dispozițiile art. 272 alin. (5) rămân aplicabile.(4)Dacă unul dintre viitorii soți, părinții sau tutorele nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declarația la primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau reședința, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. + 
Articolul 281Conținutul declarației de căsătorieÎn declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales.(2)Odată cu declarația de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei. + 
Articolul 282Alegerea numelui de familie + 
Articolul 283Publicitatea declarației de căsătorieÎn aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința.(2)Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afișării, cât și data încheierii căsătoriei.(4)Primarul municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3). + 
Articolul 284Reînnoirea declarației de căsătorie + 
Articolul 285Opoziția la căsătorieOrice persoană poate face opoziție la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite.(2)Opoziția la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază. + 
Articolul 286Refuzul celebrării căsătoriei + 
Articolul 287Celebrarea căsătorieiViitorii soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a 2 martori, în fața ofițerului de stare civilă.(2)Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, cu respectarea celorlalte condiții menționate la alin. (1).(la 20-04-2012,
Alin. (2) al art. 287 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(3)Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă. + 
Articolul 288Martorii la căsătorieMartorii atestă faptul că soții și-au exprimat consimțământul potrivit art. 287.(2)Martorii pot fi și rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soți. + 
Articolul 289Momentul încheierii căsătoriei + 
Capitolul IIIFormalități ulterioare încheierii căsătoriei + 
Articolul 290Actul de căsătorie + 
Articolul 291Formalitățile privind regimul matrimonial + 
Articolul 292Dovada căsătorieiCăsătoria se dovedește cu actul de căsătorie și prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia.(2)Cu toate acestea, în situațiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă. + 
Capitolul IVNulitatea căsătoriei + 
Secţiunea 1Nulitatea absolută a căsătoriei + 
Articolul 293Cazurile de nulitate absolutăEste lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 și art. 287 alin. (1).(2)În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. + 
Articolul 294Lipsa vârstei matrimonialeCăsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută.(2)Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. + 
Articolul 295Căsătoria fictivăCăsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.(2)Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei. + 
Articolul 296Persoanele care pot invoca nulitatea absolută + 
Secţiunea a 2-aNulitatea relativă a căsătoriei + 
Articolul 297Lipsa încuviințărilor cerute de legeEste anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5).(2)Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare era necesară. Dispozițiile art. 46 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(la 29-04-2013,
Teza a doua a alin. (2) al art. 297 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 287 din 17 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 29 aprilie 2013.
)
 + 
Articolul 298Viciile de consimțământCăsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violență.(2)Eroarea constituie viciu de consimțământ numai atunci când privește identitatea fizică a viitorului soț. + 
Articolul 299Lipsa discernământului + 
Articolul 300Existența tutelei + 
Articolul 301Termenul de prescripțieAnularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni.(2)În cazul nulității pentru vicii de consimțământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violenței sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.(4)În cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data încheierii căsătoriei. + 
Articolul 302Caracterul personal al acțiunii + 
Articolul 303Acoperirea nulitățiiÎn cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5), anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, s-au obținut încuviințările și autorizarea cerute de lege.(2)În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată. + 
Secţiunea a 3-aEfectele nulității căsătoriei + 
Articolul 304Căsătoria putativăSoțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă.(2)În situația prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre foștii soți sunt supuse, prin asemănare, dispozițiilor privitoare la divorț. + 
Articolul 305Situația copiilorNulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie.(2)În ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți și copii se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț. + 
Articolul 306Opozabilitatea hotărârii judecătoreștiHotărârea judecătorească de constatare a nulității sau de anulare a căsătoriei este opozabilă terțelor persoane, în condițiile legii. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător.(2)Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terțe persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soți, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acțiunea în constatarea nulității ori în anulare sau terțul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispozițiile art. 291, 334 și 335 sunt aplicabile în mod corespunzător și publicității acțiunii în constatarea nulității sau în anularea căsătoriei. + 
Capitolul VDrepturile și îndatoririle personale ale soților + 
Articolul 307Reglementarea raporturilor personale dintre soți + 
Articolul 308Luarea deciziilor de către soți + 
Articolul 309Îndatoririle soțilorSoții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.(2)Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat. + 
Articolul 310Independența soților + 
Articolul 311Schimbarea numelui de familieSoții sunt obligați să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei.(2)Dacă soții au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun și l-au declarat potrivit dispozițiilor art. 281, unul dintre soți nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimțământul celuilalt soț. + 
Capitolul VIDrepturile și obligațiile patrimoniale ale soților + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 312Regimurile matrimonialeViitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.(2)Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel. + 
Articolul 313Efectele regimului matrimonialÎntre soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei.(2)Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale. + 
Articolul 314Mandatul convențional + 
Articolul 315Mandatul judiciarÎn cazul în care unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronunțată se stabilesc condițiile, limitele și perioada de valabilitate a acestui mandat.(2)Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 316Actele de dispoziție care pun în pericol grav interesele familieiÎn mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăși în total 2 ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.(2)Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 317Independența patrimonială a soțilorDacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soț sau cu terțe persoane.(2)În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel. + 
Articolul 318Dreptul la informareFiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței de tutelă.(2)Terții pot să refuze furnizarea informațiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.(4)Atunci când informațiile solicitate de un soț pot fi obținute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt soț, refuzul acestuia de a le solicita naște prezumția relativă că susținerile soțului reclamant sunt adevărate. + 
Articolul 319Încetarea regimului matrimonialRegimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei.(2)În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii. + 
Articolul 320Lichidarea regimului matrimonial + 
Articolul 321NoțiuneLocuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii.(2)Oricare dintre soți poate cere notarea în cartea funciară, în condițiile legii, a unui imobil ca locuință a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului. + 
Articolul 322Regimul unor acte juridiceFără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosința acesteia.(2)În cazul în care consimțământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soț poate să sesizeze instanța de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.(4)În lipsa notării locuinței familiei în cartea funciară, soțul care nu și-a dat consimțământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soț, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuință a familiei.(6)Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2). + 
Articolul 323Drepturile soților asupra locuinței închiriateÎn cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie.(2)În caz de deces al unuia dintre soți, soțul supraviețuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunță în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1.834. + 
Articolul 324Atribuirea beneficiului contractului de închiriereLa desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.(2)Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. + 
Articolul 325Contribuția soțilorSoții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc.(2)Orice convenție care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soți este considerată nescrisă. + 
Articolul 326Munca în gospodărie + 
Articolul 327Veniturile din profesie + 
Articolul 328Dreptul la compensație + 
Articolul 329Convenția matrimonială + 
Articolul 330Încheierea convenției matrimonialeSub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.(2)Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei. + 
Articolul 331Simulația convenției matrimoniale + 
Articolul 332Obiectul convenției matrimonialePrin convenția matrimonială nu se poate deroga, sub sancțiunea nulității absolute, de la dispozițiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege.(2)De asemenea, convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale. + 
Articolul 333Clauza de preciputPrin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.(2)Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunității, bunurile ce fac obiectul clauzei.(4)Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent. + 
Articolul 334Publicitatea convenției matrimonialePentru a fi opozabile terților, convențiile matrimoniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii.(2)După autentificarea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al convenției la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face mențiune pe actul de căsătorie, la registrul menționat la alin. (1), precum și la celelalte registre de publicitate, în condițiile alin. (4).(la 20-04-2012,
Alin. (2) al art. 334 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(3)Dispozițiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soți de a solicita îndeplinirea formalităților de publicitate.(4)Orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul menționat la alin. (1) și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate. + 
Articolul 335Inopozabilitatea convenției matrimonialeConvenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă terții au cunoscut-o pe altă cale.(2)De asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei. + 
Articolul 336Modificarea convenției matrimoniale + 
Articolul 337Încheierea convenției matrimoniale de către minorMinorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă.(2)Acțiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei. + 
Articolul 338Nulitatea convenției matrimoniale + 
Secţiunea a 2-aRegimul comunității legale + 
Articolul 339Bunurile comune + 
Articolul 340Bunurile propriibunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; … b)bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; … d)bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; … f)bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; … h) + 
Articolul 341Veniturile din muncă și cele asimilate acestora + 
Articolul 342Regimul juridic al bunurilor proprii + 
Articolul 343Dovada bunurilor soțilorCalitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.(2)Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune. + 
Articolul 344Formalitățile de publicitate + 
Articolul 345Actele de conservare, de folosință și de administrareFiecare soț are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul expres al celuilalt soț. Cu toate acestea, schimbarea destinației bunului comun nu se poate face decât prin acordul soților.(2)Dispozițiile art. 322 rămân aplicabile.(4)În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință. + 
Articolul 346Actele de înstrăinare și de grevareActele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți.(2)Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obișnuite. + 
Articolul 347Nulitatea relativăActul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil.(2)Terțul dobânditor care a depus diligența necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulității. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. + 
Articolul 348Aportul de bunuri comune + 
Articolul 349Regimul aporturilorSub sancțiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale ori, după caz, de acțiuni. În cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, soțul care nu și-a dat consimțământul scris la întrebuințarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terți.(2)Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, dacă acesta și-a exprimat voința în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-părți. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii. + 
Articolul 350Dispoziții testamentare + 
Articolul 351Datoriile comune ale soțilorobligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; … b)obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei; … d) + 
Articolul 352Răspunderea subsidiară pentru datoriile comuneÎn măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei.(2)Soțul care a plătit datoria comună în condițiile alin. (1) are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea integrală a creanțelor pe care acesta i le datorează. + 
Articolul 353Urmărirea bunurilor comuneBunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.(2)Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii. + 
Articolul 354Urmărirea veniturilor din profesie + 
Articolul 355Lichidarea regimului comunitățiiLa încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial.(2)Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire. + 
Articolul 356Efectele încetării regimului comunității + 
Articolul 357Lichidarea comunității. PartajulÎn cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.(2)Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 358Partajul în timpul regimului comunitățiiÎn timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere.(2)Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărțite rămân bunuri comune.(4)Regimul comunității nu încetează decât în condițiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite potrivit acestui articol. + 
Articolul 359Convențiile contrare regimului comunității legale + 
Secţiunea a 3-aRegimul separației de bunuri + 
Articolul 360Regimul bunurilorFiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.(2)Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură. + 
Articolul 361Inventarul bunurilor mobileLa adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.(2)În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se anexează la convenția matrimonială, supunându-se acelorași formalități de publicitate ca și convenția matrimonială.(4)Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unor cerințe de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele cerute de lege. + 
Articolul 362Bunurile proprietate comună pe cote-părțiBunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în proprietate comună pe cote-părți, în condițiile legii.(2)Dovada coproprietății se face în condițiile art. 361, care se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 363Folosința bunurilor celuilalt soțSoțul care se folosește de bunurile celuilalt soț fără împotrivirea acestuia din urmă are obligațiile unui uzufructuar, cu excepția celor prevăzute la art. 723, 726 și 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt soț sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial.(2)Dacă unul dintre soți încheie singur un act prin care dobândește un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparținând celuilalt soț, acesta din urmă poate alege, în proporția bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziționat și a pretinde daune-interese de la soțul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soțul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziționat de către soțul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soț. + 
Articolul 364Răspunderea pentru obligațiile personaleNiciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț.(2)Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor. + 
Articolul 365Dreptul de retenție + 
Secţiunea a 4-aRegimul comunității convenționale + 
Articolul 366Domeniul de aplicare + 
Articolul 367Obiectul convenției matrimonialeincluderea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) și c); … b)obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și exprima voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă; … d)modalități privind lichidarea comunității convenționale. …  + 
Articolul 368Alte dispoziții aplicabile + 
Secţiunea a 5-aModificarea regimului matrimonial + 
Articolul 369CondițiiDupă cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale.(2)Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale.(4)Creditorii prevăzuți la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor lor. + 
Articolul 370Separația judiciară de bunuriDacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau convenționale, instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.(2)Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 371Efectele între soțiSeparația de bunuri pronunțată de către instanță face ca regimul matrimonial anterior să înceteze, iar soților li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365.(2)Între soți, efectele separației se produc de la data formulării cererii, cu excepția cazului în care instanța, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărțirii în fapt. + 
Articolul 372Efectele față de terțiCreditorii soților nu pot cere separația de bunuri, dar pot interveni în cauză.(2)Dispozițiile art. 369 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător. + 
Capitolul VIIDesfacerea căsătoriei + 
Secţiunea 1Cazurile de divorț + 
Articolul 373Motive de divorțprin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; … b)la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; … d) + 
Articolul 374CondițiiDivorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.(2)Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț. + 
Articolul 375CondițiiDacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii.(2)Dispozițiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 376ProceduraCererea de divorț se depune de soți împreună. Ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acordă un termen de reflecție de 30 de zile.(2)La expirarea acestui termen, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții stăruie să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat.(4)Dispozițiile art. 383 alin. (1) și (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374.(6)Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este de competența instanței judecătorești. + 
Articolul 377Mențiunea în actul de căsătorieCând cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofițerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorț, face cuvenita mențiune în actul de căsătorie.(2)În cazul constatării divorțului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorț și înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mențiune în actul de căsătorie. + 
Articolul 378Refuzul ofițerului de stare civilă sau notarului publicDacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 375, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorț.(2)Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofițerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților și de a emite certificatul de divorț, oricare dintre soți se poate adresa, pe cale separată, instanței competente. + 
Articolul 379CondițiiÎn cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.(2)În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților. + 
Articolul 380Continuarea acțiunii de divorțÎn situația prevăzută la art. 379 alin. (1), dacă soțul reclamant decedează în timpul procesului, moștenitorii săi pot continua acțiunea de divorț.(2)Acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa exclusivă a soțului pârât. + 
Articolul 381Condițiile divorțului + 
Secţiunea a 2-aEfectele divorțului + 
Articolul 382Data desfacerii căsătorieiCăsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.(2)În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț. + 
Articolul 383Numele de familie după căsătorieLa desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanța ia act de această înțelegere prin hotărârea de divorț.(2)Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei. + 
Articolul 384Drepturile soțului divorțatDivorțul este considerat pronunțat împotriva soțului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.(2)Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divorțului prin acordul soților.I.Efecte cu privire la regimul matrimonial + 
Articolul 385Încetarea regimului matrimonialÎn cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.(2)Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător și în cazul divorțului prevăzut de art. 375. + 
Articolul 386Actele încheiate în frauda celuilalt soțActele menționate la art. 346 alin. (2), precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.(2)Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. + 
Articolul 387Opozabilitatea față de terțiHotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul și, după caz, certificatul de divorț prevăzut la art. 375 sunt opozabile față de terți, în condițiile legii.(2)Dreptul la despăgubiri + 
Articolul 388Acordarea despăgubirilor … III.Obligația de întreținere între foștii soți + 
Articolul 389Obligația de întreținerePrin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează.(2)Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. (2) se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată.(4)În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit. … IV.Prestația compensatorie + 
Articolul 390Condițiile prestației compensatoriiÎn cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.(2)Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389. + 
Articolul 391Stabilirea prestației compensatoriiPrestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.(2)La stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea. + 
Articolul 392Forma prestației compensatoriiPrestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.(2)Renta și uzufructul se pot constitui pe toată durata vieții celui care solicită prestația compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabilește prin hotărârea de divorț. + 
Articolul 393Garanții + 
Articolul 394Modificarea prestației compensatoriiInstanța poate mări sau micșora prestația compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului și resursele creditorului.(2)În cazul în care prestația compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației. + 
Articolul 395Încetarea prestației compensatorii …  + 
Articolul 396Raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minoriInstanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.(2)Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile. + 
Articolul 397Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți + 
Articolul 398Exercitarea autorității părintești de către un singur părinteDacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.(2)Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. + 
Articolul 399Exercitarea autorității părintești de către alte persoaneÎn mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului.(2)Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei. + 
Articolul 400Locuința copilului după divorțÎn lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.(2)În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa. + 
Articolul 401Drepturile părintelui separat de copilÎn cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.(2)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil. + 
Articolul 402Stabilirea contribuției părințilorInstanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.(2)Dispozițiile titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 403Modificarea măsurilor luate cu privire la copil + 
Articolul 404Raporturile dintre părinți și copiii lor minori în alte cazuri + 
Titlul IIIRudenia + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 405NoțiuneRudenia firească este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.(2)Rudenia civilă este legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege. + 
Articolul 406Rudenia în linie dreaptă sau colateralăRudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană și poate fi ascendentă sau descendentă.(2)Gradul de rudenie se stabilește astfel:a)în linie colaterală, după numărul nașterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, frații sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătușa și nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea. …  + 
Articolul 407AfinitateaAfinitatea este legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț.(2)Rudele soțului sunt, în aceeași linie și același grad, afinii celuilalt soț. + 
Capitolul IIFiliația + 
Secţiunea 1Stabilirea filiației + 
Articolul 408Modurile de stabilire a filiațieiFiliația față de mamă rezultă din faptul nașterii; ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.(2)Filiația față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după caz. + 
Articolul 409Dovada filiațieiFiliația se dovedește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și cu certificatul de naștere eliberat pe baza acestuia.(2)În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naștere și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă corespunzătoare. + 
Articolul 410Posesia de statPosesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiație și rudenie dintre copil și familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări:a)copilul este recunoscut de către familie, în societate și, când este cazul, de către autoritățile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său; … c)Posesia de stat trebuie să fie continuă, pașnică, publică și neechivocă. + 
Articolul 411Posesia de stat conformă cu actul de naștereNicio persoană nu poate reclama o altă filiație față de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de naștere și posesia de stat conformă cu acesta.(2)Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiații cu orice mijloc de probă. + 
Articolul 412Timpul legal al concepțiuniiIntervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii. El se calculează zi cu zi.(2)Prin mijloace de probă științifice se poate face dovada concepțiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval. + 
Articolul 413Domeniul de aplicare + 
Articolul 414Prezumția de paternitateCopilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei.(2)Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. + 
Articolul 415Felurile recunoașteriiDacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți, mama îl poate recunoaște pe copil.(2)După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești. + 
Articolul 416Formele recunoașteriiRecunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament.(la 20-04-2012,
Alin. (1) al art. 416 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(2)Dacă recunoașterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor competent, pentru a se face mențiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă.(la 20-04-2012,
Alin. (2) al art. 416 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(3)Recunoașterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă. + 
Articolul 417Recunoașterea de către minorul necăsătorit + 
Articolul 418Nulitatea absolută a recunoașteriia fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă; … b)a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege. …  + 
Articolul 419Nulitatea relativă a recunoașteriiRecunoașterea poate fi anulată pentru eroare, dol sau violență.(2)Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data încetării violenței ori, după caz, a descoperirii erorii sau dolului. + 
Articolul 420Contestarea recunoașterii de filiațieRecunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată.(2)Contestarea filiației + 
Articolul 421Acțiunea în contestația filiațieiOrice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție, filiația stabilită printr-un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat.(2)Cu toate acestea, dovada filiației nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. (3) sau atunci când există înscrisuri care fac demnă de crezare acțiunea formulată. … II.Acțiunea în stabilirea filiației față de mamă + 
Articolul 422Acțiunea în stabilirea maternității + 
Articolul 423Regimul juridic al acțiunii în stabilirea maternitățiiDreptul la acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal.(2)Acțiunea poate fi introdusă și împotriva moștenitorilor pretinsei mame.(4)Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea, moștenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului. … III.Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei + 
Articolul 424Stabilirea paternității prin hotărâre judecătorească + 
Articolul 425Acțiunea în stabilirea paternitățiiAcțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.(2)Acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată. + 
Articolul 426Prezumția filiației față de pretinsul tatăPaternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii.(2)Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil. + 
Articolul 427Termenul de prescripțieDreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului.(2)Dispozițiile art. 423 alin. (5) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 428DespăgubiriMama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:a)cheltuielile făcute cu întreținerea ei în timpul sarcinii și în perioada de lehuzie. … (2)Dreptul la acțiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nașterea copilului.(4)În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama și moștenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun. … IV.Acțiuni privind filiația față de tatăl din căsătorie + 
Articolul 429Acțiunea în tăgada paternitățiiAcțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii.(2)Dacă soțul este pus sub interdicție, acțiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanța judecătorească.(4)Tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei și a copilului. Dacă aceștia sunt decedați, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor. + 
Articolul 430Tăgada paternității de către soțul mameiSoțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității.(2)Dacă soțul a murit înainte de împlinirea termenul menționat la alin. (1), fără a porni acțiunea, aceasta poate fi pornită de către moștenitori în termen de un an de la data decesului. + 
Articolul 431Tăgada paternității de către mamăAcțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data nașterii copilului.(2)Dispozițiile art. 429 alin. (3) și art. 430 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 432Tăgada paternității de către pretinsul tată biologicAcțiunea în tăgada paternității introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternității sale față de copil.(2)Dispozițiile art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 433Tăgada paternității de către copil și de către moștenitoriAcțiunea în tăgada paternității se pornește de copil, în timpul minorității sale, prin reprezentantul său legal.(2)Dispozițiile art. 423 alin. (5) și art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 434Contestarea filiației față de tatăl din căsătorie … V.Dispoziții comune privind acțiunile referitoare la filiație + 
Articolul 435Filiația legal stabilităAtât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație.(2)Dispozițiile art. 99 alin. (4) rămân aplicabile. + 
Articolul 436Citarea părinților și a copilului + 
Articolul 437Inadmisibilitatea renunțăriiÎn acțiunile privitoare la filiație nu se poate renunța la drept.(2)De asemenea, cel care introduce o acțiune privitoare la filiație în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicție judecătorească, precum și copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acțiune nu pot renunța la judecarea ei. + 
Articolul 438Situația copiluluiPrin hotărârea de admitere a acțiunii instanța se pronunță și cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autorității părintești și obligația părinților de a-l întreține pe copil.(2)În cazul în care admite o acțiune în contestarea filiației, instanța poate stabili, dacă este cazul, modul în care copilul păstrează legături personale cu acela care l-a crescut. + 
Articolul 439Acțiunea formulată în caz de moștenire vacantă + 
Articolul 440Efectele stabilirii filiației asupra unui proces penal …  + 
Secţiunea a 2-aReproducerea umană asistată medical cu terț donator + 
Articolul 441Regimul filiațieiReproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină nicio legătură de filiație între copil și donator.(2)Părinți, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau o femeie singură. + 
Articolul 442CondițiiPărinții care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu terț donator trebuie să își dea consimțământul în prealabil, în condiții care să asigure deplina confidențialitate, în fața unui notar public care să le explice, în mod expres, consecințele actului lor cu privire la filiație.(2)Consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorț sau al separației în fapt, survenite anterior momentului concepțiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în fața medicului chemat să asigure asistența pentru reproducerea cu terț donator. + 
Articolul 443Contestarea filiațieiNimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația sa.(2)În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozițiile privind tăgăduirea paternității rămân aplicabile. + 
Articolul 444Răspunderea tatălui + 
Articolul 445Confidențialitatea informațiilorOrice informații privind reproducerea umană asistată medical sunt confidențiale.(2)De asemenea, oricare dintre descendenții persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, dacă faptul de a fi privat de informațiile pe care le cere poate să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată. + 
Articolul 446Raporturile dintre tată și copil + 
Articolul 447Reguli aplicabile + 
Secţiunea a 3-aSituația legală a copilului + 
Articolul 448Egalitatea în drepturi a copiilor + 
Articolul 449Numele copilului din căsătorieCopilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinților săi.(2)Dacă părinții nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabilește prin acordul părinților și se declară, odată cu nașterea copilului, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor.(la 20-04-2012,
Alin. (2) al art. 449 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(3)În lipsa acordului părinților, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor unde a fost înregistrată nașterea.(la 20-04-2012,
Alin. (3) al art. 449 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
 + 
Articolul 450Numele copilului din afara căsătorieiCopilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită.(2)În cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinților, poate lua numele de familie al părintelui față de care și-a stabilit filiația ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinți, împreună, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor la care a fost înregistrată nașterea. În lipsa acordului părinților se aplică dispozițiile art. 449 alin. (3).(la 20-04-2012,
Alin. (2) al art. 450 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
(3)În cazul în care copilul și-a stabilit filiația în același timp față de ambii părinți, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 449 alin. (2) și (3). + 
Capitolul IIIAdopția + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 451Noțiune + 
Articolul 452Principiile adopțieiinteresul superior al copilului; … b)continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală; … d) + 
Articolul 453Adopția internațională + 
Articolul 454Procedura adopțieiAdopția se încuviințează de către instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege.(2)Procedura adopției este reglementată prin lege specială. + 
Secţiunea a 2-aCondițiile de fond ale adopției + 
Articolul 455Vârsta adoptatuluiCopilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu.(2)Cu toate acestea, poate fi adoptată, în condițiile legii, și persoana care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, dacă a fost crescută în timpul minorității de către cel care dorește să o adopte. + 
Articolul 456Pluralitatea de adoptați – frați și surori + 
Articolul 457Interzicerea adopției între frați + 
Articolul 458Situația soților + 
Articolul 459Capacitatea și starea de sănătate + 
Articolul 460Diferența de vârstăAdoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.(2)Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate încuviința adopția chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani. + 
Articolul 461Condițiile morale și materialeAdoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului.(2)Îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autoritățile competente, potrivit legii speciale. + 
Articolul 462Adopția simultană sau succesivăDouă persoane nu pot adopta împreună, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție.(2)adoptatorul sau soții adoptatori au decedat; în acest caz, adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții; … b)Două persoane de același sex nu pot adopta împreună. + 
Articolul 463Persoanele care consimt la adopțiePentru încheierea unei adopții este necesar consimțământul următoarelor persoane:a)adoptatul care a împlinit 10 ani; … c)soțul celui care adoptă, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința. … (2)Nu este valabil consimțământul dat în considerarea promisiunii sau obținerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora. + 
Articolul 464Situații speciale privind consimțământul părințilorDacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort, declarat mort, precum și dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinți se află în una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor(2)Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopția aceluiași copil de către soțul său. Consimțământul părinților firești nu mai este necesar în acest caz. + 
Articolul 465Libertatea consimțământului părinților + 
Articolul 466Darea și revocarea consimțământului părințilorConsimțământul la adopție al părinților firești sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nașterii copilului.(2)Consimțământul dat în condițiile alin. (1) poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui. + 
Articolul 467Refuzul părinților de a-și da consimțământul + 
Articolul 468Condițiile exprimării consimțământului + 
Secţiunea a 3-aEfectele adopției + 
Articolul 469Data adopției + 
Articolul 470Efectele asupra rudenieiPrin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.(2)Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul. + 
Articolul 471Raporturile dintre adoptator și adoptatAdoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul său firesc.(2)Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle pe care le are orice persoană față de părinții săi firești. + 
Articolul 472Decăderea adoptatorului din exercițiul drepturilor părintești + 
Articolul 473Numele adoptatuluiCopilul adoptat dobândește prin adopție numele de familie al celui care adoptă.(2)Pentru motive temeinice, instanța, încuviințând adopția, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare și cu consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.(4)Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a adopției, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor competent întocmește, în condițiile legii, un nou act de naștere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești. Vechiul act de naștere se păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.(la 20-04-2012,
Alin. (5) al art. 473 a fost modificat de art. IX din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012, prin înlocuirea sintagmei "serviciul de stare civilă" cu sintagma "serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor".
)
 + 
Articolul 474Informațiile cu privire la adopție + 
Secţiunea a 4-aÎncetarea adopției + 
Articolul 475Încetarea adopției + 
Articolul 476Desfacerea adopțieiAdopția este desfăcută de drept în cazul prevăzut la art. 462 alin. (2) lit. a).(2)De asemenea, adopția poate fi desfăcută în cazul în care față de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecție prevăzute de lege, dacă desfacerea adopției este în interesul superior al copilului. În acest caz, adopția se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se dispune măsura de protecție, în condițiile legii. + 
Articolul 477Desfacerea adopției la cererea adoptatoruluiAdopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viața lor sau a ascendenților ori descendenților lor, precum și atunci când adoptatul s-a făcut vinovat față de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 2 ani.(2)Adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercițiu, în condițiile legii, chiar dacă faptele au fost săvârșite anterior acestei date. + 
Articolul 478Desfacerea adopției la cererea adoptatului + 
Articolul 479Anularea adopțieiAdopția poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei și al cărei consimțământ a fost viciat prin eroare asupra identității adoptatului, dol sau violență.(2)Acțiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenței, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopției. + 
Articolul 480Nulitatea absolută a adopțieiSunt nule adopția fictivă, precum și cea încheiată cu încălcarea condițiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sancționează cu nulitatea relativă.(2)Acțiunea în constatarea nulității adopției poate fi formulată de orice persoană interesată. + 
Articolul 481Menținerea adopției + 
Articolul 482Efectele încetării adopțieiLa încetarea adopției, părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și îndatoririle părintești, cu excepția cazului când instanța hotărăște că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecție a copilului, în condițiile legii.(2)Adoptatul este întotdeauna ascultat în condițiile art. 264. + 
Titlul IVAutoritatea părintească + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 483Autoritatea părinteascăAutoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.(2)Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori. + 
Articolul 484Durata autorității părintești + 
Articolul 485Îndatorirea de respect + 
Articolul 486Neînțelegerile dintre părinți + 
Capitolul IIDrepturile și îndatoririle părintești + 
Articolul 487Conținutul autorității părintești + 
Articolul 488Îndatoririle specificePărinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.(2)să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; … b)să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; … d)să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului. …  + 
Articolul 489Măsurile disciplinare + 
Articolul 490Drepturile părintelui minorPărintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului.(2)Drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, în condițiile legii. + 
Articolul 491Religia copiluluiPărinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.(2)Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă. + 
Articolul 492Numele copilului + 
Articolul 493Supravegherea copilului + 
Articolul 494Relațiile sociale ale copilului + 
Articolul 495Înapoierea copilului de la alte persoanePărinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.(2)Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile. + 
Articolul 496Locuința copiluluiCopilul minor locuiește la părinții săi.(2)În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.(4)Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului. + 
Articolul 497Schimbarea locuinței copiluluiDacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.(2)În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile. + 
Articolul 498Schimbarea felului învățăturii ori al pregătirii profesionaleCopilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinților să își schimbe felul învățăturii sau al pregătirii profesionale ori locuința necesară desăvârșirii învățăturii ori pregătirii sale profesionale.(2)Dacă părinții se opun, copilul poate sesiza instanța de tutelă, iar aceasta hotărăște pe baza raportului de anchetă psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile. + 
Articolul 499Obligația de întreținereTatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.(2)Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.(4)În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială. + 
Articolul 500Independența patrimonială + 
Articolul 501Administrarea bunurilor copiluluiPărinții au dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz.(2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul își exercită drepturile și își execută obligațiile singur, în condițiile legii, însă numai cu încuviințarea părinților și, după caz, a instanței de tutelă. + 
Articolul 502Alte dispoziții aplicabileDrepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.(2)Cu toate acestea, nu se întocmește inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal. + 
Capitolul IIIExercitarea autorității părintești + 
Articolul 503Modul de exercitare a autorității părinteștiPărinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.(2)Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte. + 
Articolul 504Exercitarea autorității părintești în caz de divorț + 
Articolul 505Copilul din afara căsătorieiÎn cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.(2)Instanța sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. + 
Articolul 506Învoiala părinților + 
Articolul 507Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte + 
Capitolul IVDecăderea din exercițiul drepturilor părintești + 
Articolul 508CondițiiInstanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.(2)Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie. + 
Articolul 509Întinderea decăderiiDecăderea din exercițiul drepturilor părintești este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii.(2)Cu toate acestea, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești ori la anumiți copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor. + 
Articolul 510Obligația de întreținere + 
Articolul 511Instituirea tutelei + 
Articolul 512Redarea exercițiului drepturilor părinteștiInstanța redă părintelui exercițiul drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.(2)Până la soluționarea cererii, instanța poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului. + 
Titlul VObligația de întreținere + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 513Caracterul legal al obligației de întreținere + 
Articolul 514Caracterul personal al obligației de întreținereObligația de întreținere are caracter personal.(2)Dreptul la întreținere nu poate fi cedat și nu poate fi urmărit decât în condițiile prevăzute de lege. + 
Articolul 515Inadmisibilitatea renunțării la întreținere + 
Capitolul IIPersoanele între care există obligația de întreținere și ordinea în care aceasta se datorează + 
Articolul 516Subiectele obligației de întreținereObligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.(2)Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege. + 
Articolul 517Întreținerea copilului de către soțul părintelui săuSoțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț este obligat să presteze întreținere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinții săi firești au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie.(2)La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întreținere celui care l-a întreținut astfel timp de 10 ani. + 
Articolul 518Obligația de întreținere aparținând moștenitorilorMoștenitorii persoanei care a fost obligată la întreținerea unui minor sau care i-a dat întreținere fără a avea obligația legală sunt ținuți, în măsura valorii bunurilor moștenite, să continue întreținerea, dacă părinții minorului au murit, sunt dispăruți sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreținut este minor.(2)În cazul în care sunt mai mulți moștenitori, obligația este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreținerea minorului proporțional cu valoarea bunurilor moștenite. + 
Articolul 519Ordinea de plată a întrețineriisoții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați; … b)frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor. …  + 
Articolul 520Întreținerea în cazul desfacerii adopției + 
Articolul 521Pluralitatea de debitoriÎn cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii, proporțional cu mijloacele pe care le au.(2)Dacă părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii, el poate, în caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia. + 
Articolul 522Obligația subsidiară + 
Articolul 523Divizibilitatea întreținerii + 
Capitolul IIICondițiile obligației de întreținere + 
Articolul 524Creditorul întreținerii + 
Articolul 525Dreptul la întreținere al minoruluiMinorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.(2)Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate. + 
Articolul 526Comportamentul necorespunzătorNu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.(2)Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreținerea de strictă necesitate. + 
Articolul 527Debitorul întrețineriiPoate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.(2)La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale. + 
Articolul 528Dovada stării de nevoie + 
Capitolul IVStabilirea și executarea obligației de întreținere + 
Articolul 529Cuantumul întrețineriiÎntreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2)Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat. + 
Articolul 530Modalitățile de executareObligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.(2)Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile. + 
Articolul 531Modificarea și încetarea pensiei de întreținereDacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.(2)Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației. + 
Articolul 532Data de la care se datorează pensia de întreținerePensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.(2)Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului. + 
Articolul 533Plata pensiei de întreținerePensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele convenite de părți sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.(2)De asemenea, părțile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații. + 
Articolul 534Restituirea întreținerii nedatorate + 
Cartea a III-aDespre bunuri*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a III-a sunt cuprinse în art. 55-82 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IBunurile și drepturile reale în general + 
Capitolul IDespre bunuri în general + 
Secţiunea 1Despre distincția bunurilor + 
Articolul 535Noțiune + 
Articolul 536Bunurile mobile și imobile + 
Articolul 537Bunurile imobile + 
Articolul 538Bunurile care rămân sau devin imobileRămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuințate, atât timp cât sunt păstrate în aceeași formă, precum și părțile integrante ale unui imobil care sunt temporar detașate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate.(2)Materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinație. + 
Articolul 539Bunurile mobileBunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile.(2)Sunt bunuri mobile și undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum și energia de orice fel produse, captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora. + 
Articolul 540Bunurile mobile prin anticipațieBogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin mobile prin anticipație, atunci când, prin voința părților, sunt privite în natura lor individuală în vederea detașării lor.(2)Pentru opozabilitate față de terți, este necesară notarea în cartea funciară. + 
Articolul 541Universalitatea de faptConstituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care aparțin aceleiași persoane și au o destinație comună stabilită prin voința acesteia sau prin lege.(2)Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte. + 
Articolul 542Regulile aplicabile drepturilor purtând asupra bunurilorDacă nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile și drepturile reale asupra acestora.(2)Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, în limitele prevăzute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile. + 
Articolul 543Bunurile fungibile și bunurile nefungibileBunurile sunt fungibile sau nefungibile.(2)Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil. + 
Articolul 544Bunurile consumptibile și bunurile neconsumptibileBunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile.(2)Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil dacă, prin act juridic, i se schimbă întrebuințarea. + 
Articolul 545Bunurile divizibile și bunurile indivizibileBunurile sunt divizibile sau indivizibile.(2)Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil. + 
Articolul 546Bunurile principale și bunurile accesoriiBunul care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv, întrebuințării economice a altui bun este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare.(2)Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului principal.(4)Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această calitate.(6)Drepturile unui terț privitoare la un bun nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia în bun accesoriu. + 
Secţiunea a 2-aProdusele bunurilor + 
Articolul 547Produsele bunurilor + 
Articolul 548FructeleFructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale și civile. Fructele civile se numesc și venituri.(2)Fructele industriale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel.(4)Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele. + 
Articolul 549Productele + 
Articolul 550Dobândirea fructelor și a productelorFructele și productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel.(2)Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândește zi cu zi.(4)În acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi reținute până la restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului la predarea produselor ori a contravalorii acestora dacă furnizează o garanție îndestulătoare. + 
Capitolul IIDrepturile reale în general + 
Articolul 551Drepturile reale1.dreptul de superficie; … 3.dreptul de uz; … 5.dreptul de servitute; … 7.dreptul de concesiune; … 9.drepturile reale de garanție; … 11.alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter. …  + 
Articolul 552Formele de proprietate + 
Articolul 553Proprietatea privatăSunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.(2)Moștenirile vacante și imobilele menționate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului român.(4)Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege. + 
Articolul 554Proprietatea publicăBunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea.(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu acesta din urmă. + 
Titlul IIProprietatea privată + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Secţiunea 1Conținutul, întinderea și stingerea dreptului de proprietate privată + 
Articolul 555Conținutul dreptului de proprietate privatăProprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.(2)În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz. + 
Articolul 556Limitele exercitării dreptului de proprietate privatăDreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.(2)Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege. + 
Articolul 557Dobândirea dreptului de proprietateDreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.(2)Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.(4)Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888. + 
Articolul 558Riscul pieirii bunului + 
Articolul 559Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilorProprietatea terenului se întinde și asupra subsolului și a spațiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.(2)Apele de suprafață și albiile acestora aparțin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condițiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria și de a utiliza, în condițiile legii, apa izvoarelor și a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum și apele pluviale. + 
Articolul 560Obligația de grănițuire + 
Articolul 561Dreptul de îngrădire + 
Articolul 562Stingerea dreptului de proprietateDreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile și condițiile anume determinate de lege.(2)Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar și expropriator. În caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe cale judecătorească.(4)Nu pot fi supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârșirea unei infracțiuni ori contravenții sau cele rezultate din acestea. + 
Secţiunea a 2-aApărarea dreptului de proprietate privată + 
Articolul 563Acțiunea în revendicareProprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.(2)Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.(4)Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă. + 
Articolul 564Acțiunea negatorieProprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său.(2)Dreptul la acțiunea negatorie este imprescriptibil. + 
Articolul 565Proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară + 
Articolul 566Efectele admiterii acțiunii în revendicarePârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.(2)Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut.(4)De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor sau a productelor.(6)Dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violență ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor.(8)Dispozițiile alin. (3), (4) și (8) se aplică numai în acele situații în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispozițiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale. + 
Capitolul IIAccesiunea + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 567Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune + 
Articolul 568Formele accesiunii + 
Secţiunea a 2-aAccesiunea imobiliară naturală + 
Articolul 569Aluviunile + 
Articolul 570Terenul lăsat de apele curgătoare + 
Articolul 571Terenul lăsat de apele stătătoareProprietarul terenului înconjurat de heleșteie, iazuri, canale și alte asemenea ape stătătoare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a acestor ape sub înălțimea de scurgere.(2)Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobândește niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice. + 
Articolul 572Avulsiunea + 
Articolul 573Albiile râurilor, insulele și prundișurileAlbiile râurilor aparțin proprietarilor riverani, cu excepția acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice.(2)Dacă insula aparține proprietarilor riverani și trece peste jumătatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra părții de insulă ce se întinde spre el pornind de la jumătatea apei. + 
Articolul 574Dreptul de proprietate asupra insulelor nou-formate + 
Articolul 575Albiile părăsite de apele curgătoare + 
Articolul 576Accesiunea naturală asupra animalelorAnimalele domestice rătăcite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la data declarației făcute la primărie de către proprietarul terenului.(2)Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai dacă proprietarul roiului nu îl urmărește sau încetează să îl urmărească timp de două zile. + 
Secţiunea a 3-aAccesiunea imobiliară artificială + 
Articolul 577Dobândirea lucrării de către proprietarul imobiluluiConstrucțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.(2)Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.Notă …

Decizie de admitere: RIL nr. 13/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 3 iunie 2019:
Lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii. + 
Articolul 578Categoriile de lucrăriLucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu.(2)Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi:a)utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului; … c)voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului. …  + 
Articolul 579Prezumțiile în favoarea proprietarului imobiluluiOrice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară.Notă …

Decizie de admitere: RIL nr. 13/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 3 iunie 2019:
Lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.(2)Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege. + 
Articolul 580Regimul juridicÎn cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării, neputând fi obligat la desființarea acesteia și nici la restituirea materialelor întrebuințate.(2)Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum și la repararea, în condițiile legii, a oricăror alte prejudicii cauzate. + 
Articolul 581Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credințăsă ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau … b) + 
Articolul 582Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credințăÎn cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul:a)să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau … c)Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință. + 
Articolul 583Lucrările adăugate necesareProprietarul imobilului dobândește dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare din momentul efectuării acesteia, plătind autorului cheltuielile rezonabile făcute de acesta, chiar dacă imobilul nu mai există.(2)În cazul în care lucrarea a fost efectuată cu rea-credință, din suma datorată de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuată cu costurile necesare obținerii acestora. + 
Articolul 584Lucrările adăugate utileÎn cazul în care autorul lucrării utile este de bună-credință, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea sa:a)a sporului de valoare adus imobilului. … (2)să devină proprietarul lucrării, în funcție de regimul acesteia, cu sau fără înscriere în cartea funciară, după caz, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie jumătate din valoarea materialelor și a manoperei, fie jumătate din sporul de valoare adus imobilului; sau … b)În ambele cazuri, când valoarea lucrării este considerabilă, proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului să îl cumpere la valoarea de circulație pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. + 
Articolul 585Lucrările adăugate voluptuareÎn cazul lucrării voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:a)să ceară obligarea autorului de rea-credință al lucrării la desființarea acesteia, cu readucerea imobilului în situația anterioară și plata de daune-interese. … (2)Autorul de bună-credință al lucrării poate să o ridice înainte de restituirea imobilului către proprietar, cu condiția de a readuce imobilul în situația anterioară. + 
Articolul 586Buna-credință a autorului lucrăriiAutorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său.(2)Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și autorului lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia. + 
Articolul 587Lucrările realizate parțial asupra imobilului autoruluiÎn cazul lucrării cu caracter durabil realizate cu bună-credință parțial asupra imobilului autorului și parțial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urmă poate cere înscrierea într-o nouă carte funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzând terenul aferent, în raport cu valoarea contribuției fiecăruia.(2)În caz de neînțelegere între părți, instanța de judecată va stabili valoarea contribuției fiecăreia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-părți din dreptul de proprietate. + 
Articolul 588Lucrările provizorii + 
Articolul 589Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară + 
Articolul 590Dreptul autorului lucrării la ridicarea materialelorPână la data încheierii convenției sau a introducerii acțiunii de către cel îndreptățit la înscrierea în cartea funciară, autorul lucrării își poate ridica materialele.(2)Dacă lucrarea a fost efectuată cu rea-credință, autorul acesteia va putea fi obligat, dacă este cazul, la plata de daune-interese. + 
Articolul 591Regulile privind exercitarea dreptului autorului lucrării la indemnizațiePrescripția dreptului la acțiune al autorului lucrării privind plata indemnizației nu curge cât timp el este lăsat de proprietar să dețină imobilul.(2)Autorul lucrării de bună-credință are un drept de ipotecă legală asupra imobilului pentru plata indemnizației și poate cere înscrierea dreptului de ipotecă în baza convenției încheiate în formă autentică sau a unei hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 589. + 
Articolul 592Regulile privind obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobiluluiOri de câte ori proprietarul optează pentru obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului, în absența înțelegerii părților, proprietarul poate cere instanței judecătorești stabilirea prețului și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.(2)Proprietarul inițial al imobilului are un drept de ipotecă legală asupra acestuia pentru plata prețului de către autorul lucrării. + 
Articolul 593Pasivitatea proprietarului pe durata realizării lucrării + 
Articolul 594Autorul lucrării care folosește materialele altuia + 
Articolul 595Stabilirea indemnizației sau a despăgubirii + 
Articolul 596Cazurile speciale de accesiuneTitularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui imobil va avea, în caz de accesiune, în mod corespunzător, drepturile și obligațiile reglementate pentru proprietarul imobilului, dacă nu s-a prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului real.(2)Pentru lucrările adăugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu îi permite să dobândească proprietatea lucrării realizate asupra acelui imobil se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 716, în lipsa unei prevederi contrare. + 
Articolul 597Lucrările efectuate de un detentor precar + 
Secţiunea a 4-aAccesiunea mobiliară + 
Articolul 598Accesiunea mobiliarăBunul mobil produs cu materialele altuia aparține celui care l-a confecționat sau, după caz, proprietarului materialelor, în funcție de raportul dintre manoperă și valoarea materialelor, determinat la data confecționării bunului.(2)Proprietarul bunului datorează despăgubiri egale cu valoarea manoperei sau, după caz, cu valoarea materialelor. + 
Articolul 599Raportul dintre valoarea manoperei și valoarea materialelor + 
Articolul 600Unirea a două bunuri mobile + 
Articolul 601Regulile aplicabile în cazul imposibilității de separare a bunurilor unite + 
Capitolul IIILimitele juridice ale dreptului de proprietate privată + 
Secţiunea 1Limite legale + 
Articolul 602Interesul public și interesul privatLegea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat.(2)Limitele legale în interes privat pot fi modificate ori desființate temporar prin acordul părților. Pentru opozabilitate față de terți este necesară îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege. + 
Articolul 603Regulile privind protecția mediului și buna vecinătate + 
Articolul 604Regulile privind curgerea firească a apelorProprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea firească a apelor provenite de pe fondul superior.(2)La rândul său, proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situația fondului inferior. + 
Articolul 605Regulile privind curgerea provocată a apelorProprietarul fondului inferior nu poate împiedica nici curgerea provocată de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, așa cum este cazul apelor care țâșnesc pe acest din urmă fond datorită unor lucrări subterane întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlăștinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau industrial, însă numai dacă această curgere precedă vărsarea într-un curs de apă sau într-un șanț.(2)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică atunci când pe fondul inferior se află o construcție, împreună cu grădina și curtea aferentă, sau un cimitir. + 
Articolul 606Cheltuielile referitoare la irigațiiProprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele naturale și artificiale de care poate dispune în mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa exclusivă, să facă pe terenul riveranului opus lucrările necesare pentru captarea apei.(2)Dispozițiile art. 605 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 607Obligația proprietarului căruia îi prisosește apaProprietarul căruia îi prisosește apa pentru necesitățile curente este obligat ca, în schimbul unei juste și prealabile compensații, să ofere acest surplus pentru proprietarul care nu și-ar putea procura apa necesară pentru fondul său decât cu o cheltuială excesivă.(2)Proprietarul nu poate fi scutit de obligația prevăzută la alin. (1) pretinzând că ar putea acorda surplusului de apă o altă destinație decât satisfacerea necesităților curente. El poate însă cere despăgubiri suplimentare proprietarului aflat în nevoie, cu condiția de a dovedi existența reală a destinației pretinse. + 
Articolul 608Întrebuințarea izvoarelorProprietarul poate acorda orice întrebuințare izvorului ce ar exista pe fondul său, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobândite de proprietarul fondului inferior.(2)Proprietarul fondului pe care se află izvorul nu poate să îi schimbe cursul dacă prin această schimbare ar lipsi locuitorii unei localități de apa necesară pentru satisfacerea nevoilor curente. + 
Articolul 609Despăgubirile datorate proprietarului fondului pe care se află izvorulProprietarul fondului pe care se află izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrările efectuate, a secat, a micșorat ori a alterat apele sale.(2)În cazul în care izvorul se întinde pe două fonduri învecinate, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător, ținând seama de întinderea izvorului pe fiecare fond. + 
Articolul 610Regulile speciale privind folosirea apelor + 
Articolul 611Picătura streșinii + 
Articolul 612Distanța minimă în construcții + 
Articolul 613Distanța minimă pentru arboriÎn lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.(2)Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său. + 
Articolul 614Fereastra sau deschiderea în zidul comun + 
Articolul 615Distanța minimă pentru fereastra de vedereEste obligatorie păstrarea unei distanțe de cel puțin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparținând proprietarului vecin și fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond.(2)Distanța se calculează de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fața zidului în care s-a deschis vederea sau, după caz, pe linia exterioară a balconului, până la linia de hotar. Distanța, și în cazul lucrărilor neparalele, se măsoară tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrării de linia de hotar și până la această linie. + 
Articolul 616Fereastra de lumină + 
Articolul 617Dreptul de trecereProprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.(2)Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în momentul în care fondul dominant dobândește un alt acces la calea publică. + 
Articolul 618Exercitarea dreptului de trecere în situații specialeDacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.(2)Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii. + 
Articolul 619Întinderea și modul de stabilire a dreptului de trecere + 
Articolul 620Prescripția acțiunii în despăgubire și restituirea despăgubirii încasateTermenul de prescripție pentru dreptul la acțiunea în despăgubire pe care o are proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant începe să curgă din momentul stabilirii dreptului de trecere.(2)În cazul în care încetează dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator să restituie despăgubirea încasată, cu deducerea pagubei suferite în raport cu durata efectivă a dreptului de trecere. + 
Articolul 621Dreptul de trecere pentru utilitățiProprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.(2)În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă.(4)Clădirile, curțile și grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte și canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilități noi. + 
Articolul 622Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrăriDe asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.(2)Dispozițiile art. 621 alin. (2) sunt aplicabile. + 
Articolul 623Dreptul de trecere pentru reintrarea în posesieProprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia unui bun al său, ajuns întâmplător pe fondul respectiv, dacă a fost înștiințat în prealabil.(2)În toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justă despăgubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea în posesie, precum și pentru cele pe care bunul le-a cauzat fondului. + 
Articolul 624Starea de necesitateÎn cazul în care o persoană a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul să ceară o despăgubire echitabilă numai de la cel care a fost salvat.(2)Nu poate pretinde nicio despăgubire proprietarul care a provocat sau a favorizat apariția pericolului. + 
Articolul 625Reguli speciale + 
Secţiunea a 2-aLimite convenționale + 
Articolul 626Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice + 
Articolul 627Clauza de inalienabilitate. Condiții. Domeniu de aplicarePrin convenție sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului.(2)Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară.(4)Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității. + 
Articolul 628Condiții de opozabilitateClauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobânditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decât dacă este valabilă și îndeplinește condițiile de opozabilitate.(2)În cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobândirea proprietății prin posesia de bună-credință.(4)Neîndeplinirea condițiilor de opozabilitate nu îl lipsește pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligații. + 
Articolul 629Sancțiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitateÎnstrăinătorul poate să ceară rezoluțiunea contractului în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate de către dobânditor.(2)Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel. + 
Secţiunea a 3-aLimite judiciare + 
Articolul 630Depășirea inconvenientelor normale ale vecinătățiiDacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate, instanța de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum și la restabilirea situației anterioare atunci când acest lucru este posibil.(2)Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanța poate să încuviințeze, pe cale de ordonanță președințială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei. + 
Capitolul IVProprietatea comună + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 631Noțiune + 
Articolul 632Formele proprietății comuneFormele proprietății comune sunt următoarele:a)proprietatea în devălmășie (devălmășia). … (2)Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar. + 
Articolul 633Prezumția de coproprietate + 
Secţiunea a 2-aCoproprietatea obișnuită + 
Articolul 634Întinderea cotelor-părțiFiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulație contrară.(2)Cotele-părți sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri. + 
Articolul 635Repartizarea beneficiilor și a sarcinilor între coproprietari + 
Articolul 636Exercitarea în comun a dreptului de folosințăFiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.(2)Cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri. + 
Articolul 637Fructele bunului comun + 
Articolul 638Dreptul la restituirea cheltuielilorCoproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către coproprietari, în proporție cu cotele lor părți.(2)Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun însușite de un coproprietar este supus prescripției, potrivit dreptului comun. + 
Articolul 639Modul de folosire a bunului comun + 
Articolul 640Actele de conservare + 
Articolul 641Actele de administrare și de dispozițieActele de administrare, precum încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți.(2)Coproprietarul sau coproprietarii interesați pot cere instanței să suplinească acordul coproprietarului aflat în imposibilitate de a-și exprima voința sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menținerii utilității sau valorii bunului.(4)Orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziție. + 
Articolul 642SancțiunileActele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului.(2)Coproprietarului vătămat i se recunoaște dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului. + 
Articolul 643Acțiunile în justițieFiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.(2)Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari.Notă …

Decizie de admitere: HP nr. 18/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 191 din 10 martie 2020:
În cazul acțiunii în revendicare imobiliară a unui bun proprietate comună pe cote-părți (coproprietate), dispozițiile art. 643 alin. (2) teza a doua din Codul civil instituie o excepție de la opozabilitatea hotărârii judecătorești reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă.(3)Când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane. + 
Articolul 644Contractele de administrare a coproprietățiiSe poate deroga de la dispozițiile art. 635, 636, 641 și art. 642 alin. (1) printr-un contract de administrare a coproprietății încheiat cu acordul tuturor coproprietarilor.(2)În cazul în care, printre bunurile aflate în coproprietate, se află și bunuri imobile, contractele de administrare a coproprietății și declarațiile de denunțare a acestora vor fi notate în cartea funciară, la cererea oricăruia dintre coproprietari. + 
Articolul 645Regulile aplicabile în cazul cotitularilor altor drepturi reale + 
Secţiunea a 3-aCoproprietatea forțată + 
Articolul 646Cazurile de coproprietate forțată1.bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile și izvoarele; … 3.orice alt bun comun prevăzut de lege. …  + 
Articolul 647Regimul juridic generalFiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari.(2)Cheltuielile pentru întreținerea și conservarea bunului comun se suportă în mod proporțional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. Când bunul comun are caracter accesoriu, în absența unei convenții contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabilește în funcție de întinderea bunului principal.I.Părțile comune + 
Articolul 648NoțiuneDacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată.(2)Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu spațiile locative, care constituie bunurile principale în sensul art. 546. + 
Articolul 649Părțile comuneSunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:a)fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele; … c)alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună. … (2)Coșurile de fum și de aerisire, precum și spațiile pentru spălătorii și uscătorii sunt considerate părți comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilități în conformitate cu proiectul clădirii. + 
Articolul 650Atribuirea în folosință exclusivă a părților comunePărțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari.(2)Decizia de atribuire în folosință exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor și al cotelor-părți. În clădirile unde sunt constituite asociații de proprietari, decizia se adoptă de către adunarea generală, cu aceeași majoritate. + 
Articolul 651Actele juridice privind cotele-părți + 
Articolul 652Stabilirea cotelor-părți … II.Drepturile și obligațiile coproprietarilor + 
Articolul 653Exercitarea dreptului de folosință + 
Articolul 654Cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comuneÎn lipsa unor prevederi legale sau înțelegeri contrare, fiecare coproprietar suportă cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, în proporție cu cota sa parte.(2)Cu toate acestea, cheltuielile legate de părțile comune folosite exclusiv de către unii dintre coproprietari cad în sarcina acestora din urmă. + 
Articolul 655Obligația de conservare a clădirii + 
Articolul 656Obligația de a permite accesul în spațiile care constituie bunurile principaleCoproprietarii sunt obligați să permită accesul în spațiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrărilor necesare conservării clădirii și întreținerii părților comune.(2)În această situație, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despăgubiți de către asociația de proprietari sau, după caz, de către proprietarul în interesul căruia au fost efectuate lucrările. + 
Articolul 657Regulile aplicabile în cazul distrugerii clădiriiÎn cazul în care clădirea a fost distrusă în întregime ori într-o proporție mai mare de jumătate din valoarea ei, orice coproprietar poate, în lipsa unei înțelegeri contrare, să solicite vânzarea la licitație publică a terenului și a materialelor de construcție care au rezultat.(2)În caz de distrugere a unei părți mai mici decât cea prevăzută la alin. (1), coproprietarii vor contribui la refacerea părților comune, proporțional cu cotele-părți. Dacă unul sau mai mulți coproprietari refuză sau nu pot să participe la refacere, ei sunt obligați să cedeze celorlalți coproprietari cotele lor părți din dreptul de proprietate. Prețul se stabilește de părți ori, în caz de neînțelegere, de către instanța judecătorească. + 
Articolul 658Încetarea destinației folosinței comuneÎncetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî cu acordul tuturor coproprietarilor.(2)Imobilul, respectiv partea din imobil care rezultă din încetarea destinației folosinței comune se înscrie în mod corespunzător în cartea funciară pe baza documentației cadastrale întocmite în acest scop.(la 20-04-2012,
Art. 658 a fost modificat de art. VII din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012.
)
 … III.Asociația de proprietari + 
Articolul 659Constituirea asociațiilor de proprietari …  + 
Articolul 660Prezumția de coproprietate asupra despărțiturilor comuneZidul, șanțul, precum și orice altă despărțitură între două fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea comună a vecinilor, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori dacă proprietatea comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune, în condițiile legii.(2)Dispozițiile art. 651 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 661Semnele de necomunitateExistă semn de necomunitate a zidului atunci când culmea acestuia este dreaptă și perpendiculară spre un fond și înclinată spre celălalt fond. Zidul este prezumat a fi în proprietatea exclusivă a proprietarului fondului către care este înclinată coama zidului.(2)Vor fi considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac să se prezume că zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari. + 
Articolul 662Obligația de construire a despărțiturilor comuneOricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii fondurilor învecinate să contribuie la construirea unei despărțituri comune.(2)În lipsa unor dispoziții legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, înălțimea zidului comun se stabilește de părți, dar fără a depăși 2 metri, socotindu-se și coama zidului. + 
Articolul 663Cheltuielile de întreținere și reparare a despărțiturilor comuneCoproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia.(2)Cu toate acestea, fiecare coproprietar poate să nu participe la cheltuielile de întreținere și reparare, renunțând la dreptul său de proprietate asupra despărțiturii comune, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile. Coproprietarul nu va putea fi apărat de a participa la cheltuieli, în cazul în care are o construcție sprijinită de zidul comun ori în cazul în care trage un alt folos din exploatarea despărțiturii comune. + 
Articolul 664Construcțiile și instalațiile aflate în legătură cu zidul comunOricare dintre coproprietari are dreptul să sprijine construcții ori să instaleze grinzi în zidul comun cu obligația de a lăsa 6 centimetri spre celălalt coproprietar și fără a afecta dreptul acestuia de a sprijini construcțiile sale ori de a instala propriile grinzi în zidul comun.(2)Un coproprietar va avea dreptul de a scurta grinzile puse de vecinul său până în jumătatea zidului, în cazul în care ar dori să instaleze el însuși grinzi ori să construiască un coș de fum în același loc. + 
Articolul 665Înălțarea zidului comunOricare dintre coproprietari poate să înalțe zidul, cu îndatorirea de a suporta singur cheltuielile de înălțare peste limita zidului comun, precum și cheltuielile de reparare a părții comune a zidului ca urmare a înălțării acestuia.(2)Vecinul care nu a contribuit la înălțare poate dobândi coproprietatea, plătind jumătate din valoarea actualizată a materialelor și manoperei folosite, precum și, dacă este cazul, jumătate din valoarea terenului întrebuințat pentru îngroșarea zidului. + 
Articolul 666Dobândirea coproprietății asupra despărțiturilor + 
Secţiunea a 4-aProprietatea comună în devălmășie + 
Articolul 667Proprietatea comună în devălmășie + 
Articolul 668Regulile aplicabile proprietății devălmașeDacă se naște prin efectul legii, proprietatea în devălmășie este supusă dispozițiilor acelei legi care se completează, în mod corespunzător, cu cele privind regimul comunității legale.(2)În cazul în care izvorul proprietății în devălmășie este un act juridic, dispozițiile privitoare la regimul comunității legale se aplică în mod corespunzător. + 
Secţiunea a 5-aPartajul + 
Articolul 669Imprescriptibilitatea acțiunii de partaj + 
Articolul 670Felurile partajului + 
Articolul 671Împărțeala părților comune ale clădirilorPartajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secțiunile a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.(2)În cazul proprietății periodice și în celelalte cazuri de coproprietate forțată, partajul este posibil numai prin bună învoială. + 
Articolul 672Convențiile privitoare la suspendarea partajului + 
Articolul 673Suspendarea pronunțării partajului prin hotărâre judecătorească + 
Articolul 674Condițiile speciale privind capacitatea de exercițiu + 
Articolul 675Inadmisibilitatea partajului în cazul uzucapiunii + 
Articolul 676Regulile privitoare la modul de împărțirePartajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.(2)atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; … b)vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei. …  + 
Articolul 677Datoriile născute în legătură cu bunul comunOricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor născute în legătură cu coproprietatea și care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care are loc partajul.(2)Suma necesară pentru stingerea acestor obligații va fi preluată, în lipsa unei stipulații contrare, din prețul vânzării bunului comun cu ocazia partajului și va fi suportată de către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia. + 
Articolul 678Executarea silită privitoare la bunul comunCreditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanței împărțeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părții de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.(2)Creditorii care au un drept de garanție asupra bunului comun ori cei a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul, în mâinile oricui s-ar găsi, atât înainte, cât și după partaj.(4)Convențiile de suspendare a împărțelii pot fi opuse creditorilor numai dacă, înainte de nașterea creanțelor, au dobândit dată certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile și s-au îndeplinit formalitățile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul. + 
Articolul 679Drepturile creditorilor personali ai coproprietaruluiCreditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor și fără să se țină seama de opoziția pe care au făcut-o, precum și în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul creditorilor care au un drept de garanție asupra bunului comun ori al celor a căror creanță s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia. + 
Articolul 680Efectele juridice ale partajuluiFiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.(2)În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară. + 
Articolul 681Opozabilitatea unor acte juridice + 
Articolul 682Strămutarea garanțiilor + 
Articolul 683Garanția pentru evicțiune și vicii ascunseCoproprietarii își datorează, în limita cotelor-părți, garanție pentru evicțiune și vicii ascunse, dispozițiile legale privitoare la obligația de garanție a vânzătorului aplicându-se în mod corespunzător.(2)Coproprietarii nu datorează garanție dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârșite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiți prin actul de partaj. + 
Articolul 684Desființarea partajuluiPartajul prin bună învoială poate fi desființat pentru aceleași cauze ca și contractele.(2)Partajul este însă valabil chiar dacă nu cuprinde toate bunurile comune; pentru bunurile omise se poate face oricând un partaj suplimentar. + 
Articolul 685Înstrăinarea bunurilor atribuite + 
Articolul 686Regulile aplicabile bunurilor aflate în coproprietate și în devălmășie + 
Capitolul VProprietatea periodică + 
Articolul 687Proprietatea periodică + 
Articolul 688Temeiul proprietății periodice + 
Articolul 689Valabilitatea actelor încheiate de coproprietarÎn privința intervalului de timp ce îi revine, orice coproprietar poate încheia, în condițiile legii, acte precum închirierea, vânzarea, ipotecarea și altele asemenea.(2)În raporturile cu terții cocontractanți de bună-credință, actele de administrare sau de dispoziție menționate la alin. (2) sunt anulabile. + 
Articolul 690Drepturile și obligațiile coproprietarilorFiecare coproprietar este obligat să facă toate actele de conservare, în așa fel încât să nu împiedice ori să nu îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalți coproprietari. Pentru reparațiile mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu valoarea drepturilor celorlalți coproprietari.(2)La încetarea intervalului, coproprietarul este dator să predea bunul coproprietarului îndreptățit să îl folosească în următorul interval.(4)Coproprietarii pot încheia un contract de administrare, dispozițiile art. 644 alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. + 
Articolul 691Obligația de despăgubire și excludereaNerespectarea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol atrage plata de despăgubiri.(2)Excluderea va putea fi dispusă numai dacă unul dintre ceilalți coproprietari sau un terț cumpără cota-parte a celui exclus.(4)După rămânerea definitivă a încheierii de admitere în principiu, în absența înțelegerii părților, se va stabili prețul vânzării silite pe bază de expertiză. După consemnarea prețului la instituția de credit stabilită de instanță, se va pronunța hotărârea care va ține loc de contract de vânzare-cumpărare.(6)După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, dobânditorul își va putea înscrie dreptul în cartea funciară, iar transmițătorul va putea să ridice suma consemnată la instituția de credit stabilită de instanță. + 
Articolul 692Încetarea proprietății periodice + 
Titlul IIIDezmembrămintele dreptului de proprietate privată + 
Capitolul ISuperficia + 
Articolul 693NoțiuneSuperficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.(2)Superficia se poate înscrie și în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv construcția ori a transmis terenul și construcția, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.(4)În situația în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terț pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea. + 
Articolul 694Durata dreptului de superficie + 
Articolul 695Întinderea și exercitarea dreptului de superficieDreptul de superficie se exercită în limitele și în condițiile actului constitutiv. În lipsa unei stipulații contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitată de suprafața de teren pe care urmează să se construiască și de cea necesară exploatării construcției sau, după caz, de suprafața de teren aferentă și de cea necesară exploatării construcției edificate.(2)În cazul în care superficiarul modifică structura construcției, proprietarul terenului poate să ceară, în termen de 3 ani, încetarea dreptului de superficie sau repunerea în situația anterioară. În al doilea caz, curgerea termenului de prescripție de 3 ani este suspendată până la expirarea duratei superficiei.(4)Titularul poate dispune în mod liber de dreptul său. Cât timp construcția există, dreptul de folosință asupra terenului se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu dreptul de proprietate asupra construcției. + 
Articolul 696Acțiunea confesorie de superficieAcțiunea confesorie de superficie poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar și a proprietarului terenului.(2)Dreptul la acțiune este imprescriptibil. + 
Articolul 697Evaluarea prestației superficiaruluiÎn cazul în care superficia s-a constituit cu titlu oneros, dacă părțile nu au prevăzut alte modalități de plată a prestației de către superficiar, titularul dreptului de superficie datorează, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă, ținând seama de natura terenului, de destinația construcției în cazul în care aceasta există, de zona în care se află terenul, precum și de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinței.(2)În caz de neînțelegere între părți, suma datorată proprietarului terenului va fi stabilită pe cale judecătorească. + 
Articolul 698Cazurile de încetare a superficieila expirarea termenului; … b)prin pieirea construcției, dacă există stipulație expresă în acest sens; … d) + 
Articolul 699Efectele încetării superficiei prin expirarea termenuluiÎn cazul prevăzut la art. 698 lit. a), în absența unei stipulații contrare, proprietarul terenului dobândește dreptul de proprietate asupra construcției edificate de superficiar prin accesiune, cu obligația de a plăti valoarea de circulație a acesteia de la data expirării termenului.(2)În absența unei înțelegeri contrare încheiate cu proprietarul terenului, dezmembrămintele consimțite de superficiar se sting în momentul încetării dreptului de superficie. Ipotecile care grevează dreptul de superficie se strămută de drept asupra sumei primite de la proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (1), se extind de drept asupra terenului în cazul prevăzut la alin. (2) teza I sau se strămută de drept asupra materialelor în cazul prevăzut la alin. (2) teza a II-a.(4)Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existenței superficiei nu se extind cu privire la întregul imobil în momentul încetării dreptului de superficie în cazul prevăzut la alin. (1). Ele se strămută de drept asupra sumei de bani primite de proprietarul terenului în cazul prevăzut la alin. (2) teza I sau se extind de drept cu privire la întregul teren în cazul prevăzut la alin. (2) teza a II-a. + 
Articolul 700Efectele încetării superficiei prin consolidareÎn cazul în care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, în absența unei stipulații contrare, dezmembrămintele consimțite de superficiar se mențin pe durata pentru care au fost constituite, dar nu mai târziu de împlinirea termenului inițial al superficiei.(2)Ipotecile născute pe durata existenței superficiei se mențin fiecare în funcție de obiectul asupra căruia s-au constituit. + 
Articolul 701Efectele încetării superficiei prin pieirea construcțieiÎn cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea construcției, drepturile reale care grevează dreptul de superficie se sting, dacă legea nu prevede altfel.(2)Ipotecile născute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existenței dreptului de superficie se mențin asupra dreptului de proprietate reîntregit. + 
Articolul 702Alte dispoziții aplicabile + 
Capitolul IIUzufructul + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 703Noțiune + 
Articolul 704Constituirea uzufructuluiUzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile.(2)Uzufructul se poate constitui numai în favoarea unei persoane existente. + 
Articolul 705Acțiunea confesorie de uzufruct + 
Articolul 706Obiectul uzufructului + 
Articolul 707Accesoriile bunurilor ce formează obiectul uzufructului + 
Articolul 708Durata uzufructuluiUzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.(2)Dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezumă că este viager sau, după caz, că este constituit pe o durată de 30 de ani.(4)Uzufructul constituit până la data la care o altă persoană va ajunge la o anumită vârstă durează până la acea dată, chiar dacă acea persoană ar muri înainte de împlinirea vârstei stabilite. + 
Secţiunea a 2-aDrepturile și obligațiile uzufructuarului și ale nudului proprietar + 
Articolul 709Drepturile uzufructuarului + 
Articolul 710Fructele naturale și industriale + 
Articolul 711Fructele civile + 
Articolul 712Cvasiuzufructul + 
Articolul 713Uzufructul asupra bunurilor neconsumptibileDacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar și potrivit destinației lor.(2)Uzufructuarul poate să dispună, ca un bun proprietar, de bunurile care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârșitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată. + 
Articolul 714Cesiunea uzufructuluiÎn absența unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispozițiile în materie de carte funciară fiind aplicabile.(2)După notificarea cesiunii, cesionarul este dator față de nudul proprietar pentru toate obligațiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile legale din materia fideiusiunii.(4)După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului inițial sau până la decesul uzufructuarului inițial. + 
Articolul 715Contractele de locațiuneUzufructuarul are dreptul de a închiria sau, după caz, de a arenda bunul primit în uzufruct.(2)Reînnoirile de închirieri de imobile sau de arendări făcute de uzufructuar și înscrise în cartea funciară înainte de expirarea contractelor inițiale sunt opozabile proprietarului și moștenitorilor săi pe o perioadă de cel mult 6 luni ori, după caz, de un an, dacă la data stingerii uzufructului nu au fost puse în executare. În niciun caz, locațiunile nu pot dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.(4)În cazul în care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locațiunile încetează, în toate cazurile, odată cu stingerea uzufructului. + 
Articolul 716Lucrările și îmbunătățirileLa încetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului.(2)Uzufructuarul va putea cere o indemnizație echitabilă pentru lucrările necesare adăugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizație echitabilă și pentru celelalte lucrări adăugate sau pentru îmbunătățirile făcute cu încuviințarea proprietarului, dacă prin acestea s-a sporit valoarea bunului.(4)În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale. + 
Articolul 717Exploatarea pădurilor tinereDacă uzufructul cuprinde păduri tinere destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea și câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispozițiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părțile lăsate netăiate în timpul uzufructului.(2)Arborii care se scot din pepiniere fără degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decât cu obligația uzufructuarului de a se conforma dispozițiilor legale în ce privește înlocuirea lor. + 
Articolul 718Exploatarea pădurilor înalteUzufructuarul poate, conformându-se dispozițiilor legale și folosinței obișnuite a proprietarului, să exploateze părțile de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate, fie că aceste tăieri se fac periodic pe o întindere de pământ determinată, fie că se fac numai pentru un număr de arbori aleși pe toată suprafața fondului.(2)În celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate tăia arborii înalți; va putea însă întrebuința, pentru a face reparațiile la care este obligat, arbori căzuți accidental; în acest scop poate chiar să taie arborii trebuincioși, cu îndatorirea însă de a constata, în prezența nudului proprietar, această trebuință. + 
Articolul 719Alte drepturi ale uzufructuarului asupra pădurilor ce fac obiectul uzufructului + 
Articolul 720Dreptul asupra pomilor fructiferi + 
Articolul 721Dreptul asupra carierelor de piatră și de nisip aflate în exploatare + 
Articolul 722Situația carierelor de piatră și de nisip nedeschise și a comorilor + 
Articolul 723Inventarierea bunurilorUzufructuarul preia bunurile în starea în care se află la data constituirii uzufructului; acesta nu va putea intra însă în posesia lor decât după inventarierea bunurilor mobile și constatarea stării în care se află imobilele, cu excepția cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune.(2)Inventarul se întocmește numai în prezența nudului proprietar ori după notificarea acestuia. + 
Articolul 724Respectarea destinației bunurilor + 
Articolul 725Răspunderea uzufructuarului pentru prejudicii + 
Articolul 726Constituirea garanției pentru îndeplinirea obligațiilor uzufructuaruluiÎn lipsa unei stipulații contrare, uzufructuarul este obligat să depună o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor sale.(2)În cazul în care uzufructuarul este scutit de garanție, instanța poate dispune depunerea unei garanții sau luarea unei măsuri conservatorii atunci când uzufructuarul, prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate în care se află, pune în pericol drepturile nudului proprietar. + 
Articolul 727Numirea administratoruluiDacă uzufructuarul nu poate oferi o garanție, instanța, la cererea nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor și va dispune ca fructele civile încasate și sumele ce reprezintă contravaloarea fructelor naturale și industriale percepute să fie depuse la o instituție de credit aleasă de părți. În acest caz, uzufructuarul va încasa numai dobânzile aferente.(2)Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere să îi fie lăsate o parte din bunurile mobile necesare folosinței sale sau familiei sale, cu obligația de a le restitui la stingerea uzufructului. + 
Articolul 728Întârzierea în depunerea garanției + 
Articolul 729Modul de suportare a reparațiilor de către uzufructuar și nudul proprietarUzufructuarul este obligat să efectueze reparațiile de întreținere a bunului.(2)Sunt reparații mari acelea ce au ca obiect o parte importantă din bun și care implică o cheltuială excepțională, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori reabilitarea construcțiilor privind structura de rezistență, zidurile interioare și/sau exterioare, acoperișul, instalațiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la înlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic în ansamblul său.(4)Reparațiile mari sunt în sarcina uzufructuarului atunci când sunt determinate de neefectuarea reparațiilor de întreținere. + 
Articolul 730Efectuarea reparațiilor mariUzufructuarul este obligat să îl înștiințeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparațiilor mari.(2)Atunci când nudul proprietar nu efectuează la timp reparațiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârșitul anului în curs, actualizată la data plății. + 
Articolul 731Distrugerile datorate vechimii ori cazului fortuit + 
Articolul 732Uzufructul cu titlu particular + 
Articolul 733Suportarea sarcinilor și a cheltuielilor în caz de litigiuUzufructuarul suportă toate sarcinile și cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor.(2)Dacă bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt plătite de uzufructuar. + 
Articolul 734Înștiințarea nudului proprietar + 
Articolul 735Suportarea sarcinilor și a cheltuielilor proprietățiiCheltuielile și sarcinile proprietății revin nudului proprietar.(2)Atunci când sarcinile și cheltuielile proprietarului au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar când uzufructul este cu titlu oneros, nudul proprietar datorează acestuia și dobânda legală. + 
Articolul 736Obligațiile în caz de pieire a turmeiDacă turma dată în uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora.(2)Dacă turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă. + 
Articolul 737Opozabilitatea uzufructului asupra creanțelor + 
Articolul 738Drepturile și obligațiile în cazul uzufructului asupra creanțelorUzufructuarul are dreptul să încaseze capitalul și să perceapă dobânzile creanței și să îndeplinească toate actele necesare pentru conservarea ori încasarea dobânzilor. Titularul dreptului de creanță poate face toate actele de dispoziție care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului.(2)Uzufructuarul suportă toate cheltuielile și sarcinile referitoare la dobânzi. + 
Articolul 739Uzufructul rentei viagere + 
Articolul 740Dreptul de a spori capitalulDreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobândi valori mobiliare, aparține nudului proprietar, iar uzufructuarul are numai dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobândite.(2)Dacă nudul proprietar cedează dreptul său, bunul dobândit în urma înstrăinării este predat uzufructuarului, care va da socoteală la sfârșitul uzufructului. + 
Articolul 741Dreptul de votDreptul de vot aferent unei acțiuni sau altei valori mobiliare, unei părți indivize, unei cote-părți din dreptul de proprietate sau oricărui alt bun aparține uzufructuarului.(2)Repartizarea exercitării dreptului de vot în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) nu este opozabilă terților, afară de cazul în care aceștia au cunoscut-o în mod expres. + 
Articolul 742Dreptul la dividende + 
Articolul 743Obligația nudului proprietar de a restitui sumele avansate de uzufructuarDacă uzufructuarul universal ori cu titlu universal plătește datoriile aferente masei patrimoniale sau părții din masa patrimonială date în uzufruct, nudul proprietar trebuie să restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fără nicio dobândă.(2)Legatarul uzufructului universal ori cu titlu universal este obligat să achite, în proporție cu obiectul uzufructului și fără niciun drept de restituire, legatele cu titlu particular având ca obiect obligații de întreținere sau, după caz, rente viagere. + 
Articolul 744Dreptul creditorilor asupra bunurilor uzufructului + 
Articolul 745Uzufructul fondului de comerț + 
Secţiunea a 3-aStingerea uzufructului + 
Articolul 746Cazurile de stingere a uzufructuluiUzufructul se stinge pe cale principală prin:a)ajungerea la termen; … c)renunțarea la uzufruct; … e)Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenței juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit.(3)În cazul imobilelor sunt aplicabile dispozițiile în materie de carte funciară. + 
Articolul 747Stingerea uzufructului în caz de abuz de folosințăUzufructul poate înceta la cererea nudului proprietar atunci când uzufructuarul abuzează de folosința bunului, aduce stricăciuni acestuia ori îl lasă să se degradeze.(2)Instanța poate dispune, după împrejurări, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosinței bunului de către nudul proprietar, cu obligația acestuia de a plăti uzufructuarului o rentă pe durata uzufructului. Când bunul este imobil, pentru garantarea rentei, instanța poate dispune înscrierea unei ipoteci în cartea funciară. + 
Articolul 748Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunuluiUzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit. Când bunul a fost distrus în parte, uzufructul continuă asupra părții rămase.(2)În toate cazurile, uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de terț sau, după caz, asupra indemnizației de asigurare, dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului. Dispozițiile art. 712 se aplică în mod corespunzător. + 
Capitolul IIIUzul și abitația + 
Articolul 749Dreptul de uz + 
Articolul 750Dreptul de abitație + 
Articolul 751Constituirea uzului și a abitației + 
Articolul 752Limitele dreptului de uz și abitație + 
Articolul 753Obligația uzuarului și a titularului dreptului de abitațieDacă titularul dreptului de uz sau de abitație este îndreptățit să perceapă toate fructele naturale și industriale produse de bun ori, după caz, să ocupe întreaga locuință, este dator să plătească toate cheltuielile de cultură și reparațiile de întreținere întocmai ca și uzufructuarul.(2)Dacă titularul dreptului de uz sau de abitație nu este îndreptățit să perceapă decât o parte din fructe ori să ocupe decât o parte din locuință, va suporta cheltuielile de cultură sau de întreținere în proporție cu partea de care se folosește. + 
Articolul 754Alte dispoziții aplicabile + 
Capitolul IVServituțile + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 755NoțiuneServitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.(2)Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia. + 
Articolul 756Constituirea servituții + 
Articolul 757Acțiunea confesorie de servitute + 
Articolul 758Constituirea servituții în vederea utilității viitoare + 
Articolul 759Obligațiile în sarcina proprietarului fondului aservitPrin actul de constituire se pot impune în sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligații pentru asigurarea uzului și utilității fondului dominant.(2)În acest caz, sub condiția notării în cartea funciară, obligația se transmite dobânditorilor subsecvenți ai fondului aservit. + 
Articolul 760Servituțile aparente și neaparenteServituțile sunt aparente sau neaparente.(2)Servituțile neaparente sunt acelea a căror existență nu este atestată de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi peste o anumită înălțime. + 
Articolul 761Servituțile continue și necontinueServituțile sunt continue sau necontinue.(2)Servituțile necontinue sunt acelea pentru a căror existență este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport. + 
Articolul 762Servituțile pozitive și negativeServituțile sunt pozitive sau negative.(2)Servituțile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat să se abțină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi. + 
Articolul 763Dobândirea servituții prin uzucapiune + 
Articolul 764Alte dispoziții aplicabile + 
Secţiunea a 2-aDrepturile și obligațiile proprietarilor + 
Articolul 765Regulile privind exercitarea și conservarea servituțiiÎn lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate măsurile și poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrările pentru a exercita și conserva servitutea.(2)Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrări revin celor 2 proprietari, proporțional cu avantajele pe care le obțin, în măsura în care lucrările efectuate pentru exercițiul servituții sunt necesare și profită inclusiv fondului aservit. + 
Articolul 766Exonerarea de răspundere + 
Articolul 767Schimbarea locului de exercitare a servituțiiProprietarul fondului aservit este obligat să se abțină de la orice act care limitează ori împiedică exercițiul servituții. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servituții în alt loc.(2)Dacă are un interes serios și legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercită servitutea în măsura în care exercitarea servituții rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant. + 
Articolul 768Obligația de a nu agrava situația fondului aservit + 
Articolul 769Exercitarea servituții în caz de împărțire a fondurilorDacă fondul dominant se împarte, servitutea va putea fi exercitată pentru uzul și utilitatea fiecărei părți, fără ca situația fondului aservit să poată fi agravată.(2)Cu toate acestea, dacă servitutea este exercitată pentru uzul și utilitatea exclusivă a uneia dintre părțile despărțite din fondul dominant ori nu se poate exercita decât pe una dintre părțile despărțite din fondul aservit, servitutea asupra celorlalte părți se stinge. + 
Secţiunea a 3-aStingerea servituților + 
Articolul 770Cauzele de stingere a servituțilorServituțile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:a)renunțarea proprietarului fondului dominant; … c)răscumpărarea; … e)neuzul timp de 10 de ani; … g)Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilității publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat. + 
Articolul 771Stingerea servituții prin neuzTermenul de 10 de ani prevăzut la art. 770 alin. (1) lit. f) curge de la data ultimului act de exercițiu al servituților necontinue ori de la data primului act contrar servituților continue.(2)Exercitarea servituții de către un coproprietar ori de către uzufructuar profită și celorlalți coproprietari, respectiv nudului proprietar. + 
Articolul 772Răscumpărarea servituții de trecereServitutea de trecere va putea fi răscumpărată de proprietarul fondului aservit dacă există o disproporție vădită între utilitatea care o procură fondului dominant și inconvenientele sau deprecierea provocată fondului aservit.(2)În caz de neînțelegere între părți, instanța poate suplini consimțământul proprietarului fondului dominant. La stabilirea prețului de răscumpărare, instanța va ține cont de vechimea servituții și de schimbarea valorii celor două fonduri. + 
Titlul IVFiducia + 
Articolul 773Noțiune + 
Articolul 774Izvoarele fiducieiFiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă.(2)Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează cu dispozițiile prezentului titlu, în măsura în care nu cuprinde dispoziții contrare. + 
Articolul 775Interdicția liberalității indirecte + 
Articolul 776Părțile contractului de fiducieOrice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie.(2)De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici și avocații, indiferent de forma de exercitare a profesiei. + 
Articolul 777Beneficiarul fiduciei + 
Articolul 778Reprezentarea intereselor constituitorului + 
Articolul 779Conținutul contractului de fiduciedrepturile reale, drepturile de creanță, garanțiile și orice alte drepturi patrimoniale transferate; … b)identitatea constituitorului sau a constituitorilor; … d)identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puțin regulile care permit determinarea acestora; … f) + 
Articolul 780Înregistrarea fiscalăSub sancțiunea nulității absolute, contractul de fiducie și modificările sale trebuie să fie înregistrate la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.(2)Desemnarea ulterioară a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat chiar în contractul de fiducie, trebuie să fie făcută, sub aceeași sancțiune, printr-un act scris înregistrat în aceleași condiții.(4)Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerințe speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerințelor legale. În aceste cazuri, lipsa înregistrării fiscale atrage aplicarea sancțiunilor administrative prevăzute de lege. + 
Articolul 781Opozabilitatea fiducieiFiducia este opozabilă terților de la data menționării sale în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.(2)Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garanțiilor reale imobiliare, care fac obiectul contractului de fiducie se face și în cartea funciară, pentru fiecare drept în parte. + 
Articolul 782Precizarea calității fiduciaruluiCând fiduciarul acționează în contul masei patrimoniale fiduciare, el poate să facă mențiune expresă în acest sens, cu excepția cazurilor în care acest lucru este interzis prin contractul de fiducie.(2)În toate cazurile în care constituitorul sau beneficiarul solicită acest lucru în conformitate cu contractul de fiducie, fiduciarul va trebui să își precizeze calitatea în care acționează. În caz contrar, dacă actul este păgubitor pentru constituitor, se va considera că actul a fost încheiat de fiduciar în nume propriu. + 
Articolul 783Obligația de a da socoteală + 
Articolul 784Puterile și remunerarea fiduciaruluiÎn raporturile cu terții, se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, acționând ca un veritabil și unic titular al drepturilor în cauză, cu excepția cazului în care se dovedește că terții aveau cunoștință de limitarea acestor puteri.(2)Fiduciarul va fi remunerat potrivit înțelegerii părților, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia. + 
Articolul 785Insolvența fiduciarului + 
Articolul 786Limitarea răspunderii în funcție de separația maselor patrimonialeBunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, în condițiile legii, de titularii de creanțe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanție reală asupra bunurilor acestuia și a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmărire poate fi exercitat și de ceilalți creditori ai constituitorului, însă numai în temeiul hotărârii judecătorești definitive de admitere a acțiunii prin care a fost desființat sau a devenit inopozabil, în orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie.(2)Titularii creanțelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepția cazului în care, prin contractul de fiducie, s-a prevăzut obligația fiduciarului sau/și a constituitorului de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit mai întâi activul masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar, bunurile fiduciarului sau/și ale constituitorului, în limita și în ordinea prevăzute în contractul de fiducie. + 
Articolul 787Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzat + 
Articolul 788.Înlocuirea fiduciaruluiDacă fiduciarul nu își îndeplinește obligațiile sau pune în pericol interesele care i-au fost încredințate, constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul poate cere în justiție înlocuirea fiduciarului.(2)Mandatul administratorului provizoriu încetează în momentul înlocuirii fiduciarului sau în momentul respingerii definitive a cererii de înlocuire. Soluționarea cererii de înlocuire a fiduciarului se realizează de urgență și cu precădere.(4)În cazul în care instanța de judecată a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile și obligațiile prevăzute în contractul de fiducie.(6)Constituitorul, reprezentatul acestuia, noul fiduciar sau administratorul provizoriu poate să înregistreze această modificare a fiduciei, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 780 și 781. Înlocuirea fiduciarului se produce numai după această înregistrare. + 
Articolul 789Denunțarea, modificarea și revocarea contractului de fiducieCât timp nu a fost acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie poate fi denunțat unilateral de către constituitor.(2)După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părți ori denunțat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absența acestuia, cu autorizarea instanței judecătorești. + 
Articolul 790Încetarea contractului de fiducieContractul de fiducie încetează prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului.(2)El încetează, de asemenea, în cazul în care toți beneficiarii renunță la fiducie, iar în contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situație. Declarațiile de renunțare sunt supuse acelorași formalități de înregistrare ca și contractul de fiducie. Încetarea se produce la data finalizării formalităților de înregistrare pentru ultima declarație de renunțare. + 
Articolul 791Efectele încetării contractului de fiducieCând contractul de fiducie încetează, masa patrimonială fiduciară existentă în acel moment se transferă la beneficiar, iar în absența acestuia, la constituitor.(2)Contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului se va produce numai după plata datoriilor fiduciare. + 
Titlul VAdministrarea bunurilor altuia + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 792Calitatea de administrator al bunurilor altuiaPersoana care este împuternicită, prin legat sau convenție, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparține are calitatea de administrator al bunurilor altuia.(2)Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricărei administrări a bunurilor altuia, cu excepția cazului în care legea, actul constitutiv sau împrejurările concrete impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare.(4)Administratorul persoană fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu. + 
Articolul 793Remunerația administratoruluiCu excepția cazului în care, potrivit legii, actului constitutiv sau înțelegerii ulterioare a părților ori împrejurărilor concrete, administrarea se realizează cu titlu gratuit, administratorul are dreptul la o remunerație stabilită prin actul constitutiv sau prin înțelegerea ulterioară a părților, prin lege ori, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. În acest ultim caz, se va ține seama de uzanțe și, în lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator.(2)Persoana care acționează fără a avea acest drept sau fără a fi autorizată în acest sens nu are dreptul la remunerație, rămânând aplicabile, dacă este cazul, regulile de la gestiunea de afaceri. + 
Articolul 794Domeniul de aplicare + 
Capitolul IIFormele de administrare + 
Secţiunea 1Administrarea simplă + 
Articolul 795Noțiune + 
Articolul 796Atribuțiile administratoruluiCel împuternicit cu administrarea simplă este ținut să culeagă fructele bunurilor și să exercite drepturile aferente administrării acestora.(2)Administratorul încasează creanțele administrate, eliberând în mod valabil chitanțele corespunzătoare, și exercită drepturile aferente valorilor mobiliare pe care le are în administrare, precum dreptul de vot, de conversie și de răscumpărare. + 
Articolul 797Menținerea destinației bunurilor + 
Articolul 798Investirea sumelor de baniAdministratorul este obligat să investească sumele de bani aflate în administrarea sa în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu referitoare la plasamentele considerate sigure.(2)Administratorul poate, totodată, să modifice investițiile efectuate anterior dobândirii de către acesta a calității sale ori efectuate de el însuși în calitate de administrator. + 
Articolul 799Autorizarea actelor de dispozițieCând administrarea are ca obiect un bun individual determinat, administratorul va putea să înstrăineze cu titlu oneros bunul sau să îl greveze cu o garanție reală, atunci când este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori menținerea modului de folosință potrivit destinației obișnuite a bunului, numai cu autorizarea beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia ori în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanței judecătorești.(2)Când administrarea are ca obiect o masă patrimonială sau un patrimoniu, administratorul poate să înstrăineze un bun individual determinat sau să îl greveze cu o garanție reală ori de câte ori este necesar pentru buna administrare a universalității. În celelalte cazuri, este necesară autorizarea prealabilă a beneficiarului sau, după caz, a instanței judecătorești.(4)Încheierea actului de înstrăinare în lipsa autorizării prealabile cerute potrivit prezentului articol atrage, în cazul în care cauzează prejudicii, obligația de reparare integrală și reprezintă motiv de înlocuire a administratorului. + 
Secţiunea a 2-aAdministrarea deplină + 
Articolul 800Atribuțiile administratorului + 
Articolul 801Întinderea puterilor administratorului + 
Capitolul IIIRegimul juridic al administrării + 
Secţiunea 1Obligațiile administratorului față de beneficiar + 
Articolul 802Limitele răspunderii administratoruluiAdministratorul bunurilor altuia acționează numai în limitele puterilor ce îi sunt conferite și este ținut, în exercitarea atribuțiilor sale, să respecte obligațiile ce îi incumbă potrivit legii, actului constitutiv sau înțelegerii ulterioare a părților.(2)Administratorul nu va fi răspunzător pentru pieirea bunurilor pricinuită de forța majoră, vechimea sau natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obișnuită și autorizată a acestora. + 
Articolul 803Obligația de diligență, onestitate și loialitateAdministratorul trebuie să acționeze cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.(2)Administratorul trebuie, totodată, să acționeze cu onestitate și loialitate în vederea realizării optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit. + 
Articolul 804Evitarea conflictului de intereseAdministratorul nu își poate exercita atribuțiile în interesul său propriu sau al unei terțe persoane.(2)În măsura în care administratorul însuși este și beneficiar, acesta este ținut să își exercite atribuțiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui tratament egal interesului său și celui al celorlalți beneficiari. + 
Articolul 805Anunțarea conflictului de interese + 
Articolul 806Interdicția dobândirii de drepturi în legătură cu bunurile administrateÎn timpul exercitării calității sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract având ca obiect bunurile administrate sau să dobândească, altfel decât prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau împotriva beneficiarului.(2)Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), administratorul va putea încheia actele menționate, cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia sau în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanței judecătorești. + 
Articolul 807Separația bunurilor administrate + 
Articolul 808Interdicția folosirii bunurilor administrate în interes propriu + 
Articolul 809Interdicția actelor de dispoziție cu titlu gratuit + 
Articolul 810Dreptul de a reprezenta în justiție + 
Articolul 811Imparțialitatea administratorului + 
Articolul 812Atenuarea răspunderii administratorului + 
Secţiunea a 2-aObligațiile administratorului și ale beneficiarului în raporturile cu terții + 
Articolul 813Răspunderea personală a administratoruluiAdministratorul care, în limitele puterilor conferite, își asumă obligații în numele beneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară, nu va fi ținut personal răspunzător față de terții contractanți.(2)Administratorul este personal răspunzător față de terții cu care contractează dacă se obligă în nume propriu, sub rezerva drepturilor deținute de aceștia împotriva beneficiarului sau, după caz, a fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară. + 
Articolul 814Răspunderea personală a administratorului în cazul depășirii puterilor conferite + 
Articolul 815Depășirea puterilor încredințate mai multor persoaneSe consideră o depășire a puterilor conferite fapta administratorului de a exercita în mod individual atribuțiile pe care trebuie să le exercite împreună cu altcineva.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), nu constituie o încălcare a puterilor exercitarea acestora într-un mod mai avantajos decât acela care îi era impus prin actul de împuternicire. + 
Articolul 816Limitarea răspunderii beneficiarului față de terțiBeneficiarul răspunde față de terți pentru prejudiciile pricinuite în mod culpabil de administrator în exercitarea atribuțiilor sale numai până la concurența câștigului obținut.(2)Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul masei patrimoniale fiduciare. + 
Articolul 817Administratorul aparent + 
Secţiunea a 3-aInventar, garanții și asigurare + 
Articolul 818Izvorul obligației privind inventarul, garanțiile și asigurareaAdministratorul nu este obligat să facă inventarul, să subscrie o poliță de asigurare sau să furnizeze o altă garanție pentru buna executare a îndatoririlor sale, în absența unei clauze a actului constitutiv, a înțelegerii ulterioare a părților, a unei dispoziții legale contrare sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate la cererea beneficiarului sau a oricărei persoane interesate.(2)În cazul în care o asemenea obligație a fost stabilită în sarcina administratorului prin lege sau prin hotărâre judecătorească, administratorul va putea solicita instanței judecătorești, pentru motive temeinice, să fie dispensat de îndeplinirea ei. + 
Articolul 819Criteriile pentru aprecierea motivelor temeiniceÎn soluționarea cererilor prevăzute la art. 818, instanța judecătorească va ține seama de valoarea bunurilor, de situația părților, precum și de alte circumstanțe.(2)Instanța nu va putea admite cererea de stabilire a obligației administratorului privind inventarul, garanțiile sau asigurarea, dacă pe această cale s-ar încălca o clauză contrară din actul constitutiv sau din înțelegerea ulterioară a părților. + 
Articolul 820Cuprinsul inventaruluiÎn cazurile în care administratorul este obligat să întocmească un inventar, acesta trebuie să cuprindă o enumerare completă a bunurilor încredințate sau a conținutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrării.(2)datele de identificare a bunurilor imobile și descrierea bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar în cazul unei universalități de bunuri mobile, o identificare corespunzătoare a universalității respective; … b)lista instrumentelor financiare. … (3)Administratorul are obligația să notifice beneficiarului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data și locul întocmirii inventarului.(5)Inventarul se întocmește fie prin înscris autentic, fie prin înscris sub semnătură privată cuprinzând data și locul întocmirii și semnat de autor și de beneficiar, iar în absența acestuia din urmă, de 2 martori. Constatările cu privire la care beneficiarul nu a făcut obiecțiuni au deplină forță probantă față de acesta din urmă. + 
Articolul 821Bunurile de uz personal + 
Articolul 822Starea bunurilor indicate în inventar + 
Articolul 823Comunicarea și contestarea inventaruluiO copie a inventarului va fi predată de administrator persoanei care l-a desemnat și beneficiarului, precum și oricărei alte persoane interesate despre care acesta are cunoștință.(2)Orice persoană interesată poate contesta în justiție inventarul sau oricare dintre mențiunile conținute de acesta și va putea solicita întocmirea unui nou inventar, cu participarea unui expert judiciar. + 
Articolul 824Asigurarea facultativăChiar în absența unei obligații stabilite prin lege, prin actul constitutiv sau prin înțelegerea părților ori prin hotărâre judecătorească, administratorul poate asigura bunurile încredințate împotriva riscurilor obișnuite, precum furtul sau incendiul, pe cheltuiala beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar.(2)Cheltuielile prilejuite de asigurarea prevăzută la alin. (2) sunt în sarcina beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar, în cazul în care administrarea este efectuată cu titlu gratuit. + 
Secţiunea a 4-aAdministrarea colectivă și delegarea + 
Articolul 825Adoptarea hotărârilor + 
Articolul 826Adoptarea hotărârilor în situații specialeAdministratorii vor putea efectua în mod individual acte de conservare.(2)În măsura în care neînțelegerile dintre administratori persistă, iar administrarea este serios afectată, instanța va putea dispune, la solicitarea oricărei persoane interesate, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:a)repartizarea atribuțiilor între administratori; … c)înlocuirea administratorului sau, după caz, a administratorilor cărora le este imputabilă situația creată. …  + 
Articolul 827Răspunderea solidarăAdministratorii sunt răspunzători în mod solidar pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.(2)Cu toate acestea, în cazul în care atribuțiile sunt repartizate prin lege, actul de desemnare sau hotărâre judecătorească, iar repartizarea a fost respectată, fiecare administrator este răspunzător doar pentru partea sa de administrare. + 
Articolul 828Prezumția de aprobare a hotărârilorSe prezumă că administratorul a aprobat toate hotărârile adoptate de ceilalți administratori și va răspunde pentru acestea în solidar cu ei în măsura în care nu s-a opus în momentul adoptării hotărârii și nu a notificat această opoziție beneficiarului într-un termen rezonabil.(2)Administratorul nu va răspunde în situația în care nu a putut, pentru motive temeinice, să notifice opoziția sa în condițiile alin. (1). + 
Articolul 829DelegareaAdministratorul își poate delega parțial atribuțiile sau poate împuternici un terț să îl reprezinte la încheierea unui act determinat.(2)Administratorul răspunde pentru faptele celui substituit în măsura în care beneficiarul nu a autorizat în mod expres substituirea, iar în cazul în care autorizarea există, răspunde numai pentru lipsa de diligență în alegerea și îndrumarea înlocuitorului. + 
Articolul 830Răspunderea reprezentantului administratoruluiActele prin care reprezentantul administratorului a încălcat prevederile actului de desemnare sau uzanțele sunt inopozabile beneficiarului.(2)De asemenea, beneficiarul se poate îndrepta împotriva reprezentantului administratorului pentru prejudiciile suferite, chiar dacă era autorizat expres să încredințeze reprezentarea. + 
Secţiunea a 5-aPlasamentele considerate sigure + 
Articolul 831Categoriile de plasamente considerate sigure + 
Articolul 832Limitele prudențiale ale efectuării plasamentelorAdministratorul hotărăște cu privire la efectuarea plasamentelor în funcție de randament și de creșterea estimată a valorii. Administratorul va căuta să realizeze un portofoliu diversificat, care să producă venituri fixe și, respectiv, variabile, într-o proporție stabilită în funcție de conjunctura economică.(2)Administratorul nu va putea achiziționa mai mult de 5% din acțiunile aceleiași societăți comerciale și nici nu va putea achiziționa acțiuni, obligațiuni sau alte valori mobiliare ale unei persoane juridice care nu și-a îndeplinit obligația de plată a dividendelor ori dobânzilor sau acorda împrumuturi persoanei juridice respective. + 
Articolul 833Plasarea sumelor de baniAdministratorul va putea depozita sumele de bani care îi sunt încredințate la o instituție de credit sau de asigurare ori la un organism de plasament colectiv, în măsura în care depozitul este rambursabil la vedere sau în urma unui aviz de maximum 30 de zile.(2)În lipsa garanției prevăzute la alin. (2), administratorul nu va putea efectua depuneri pe perioade mai lungi, cu excepția cazului în care instanța îl autorizează în acest sens și în conformitate cu regulile determinate de aceasta. + 
Articolul 834Menținerea plasamentelor anterioareAdministratorul va putea menține plasamentele existente la data preluării funcției chiar dacă acestea nu sunt considerate sigure.(2)Administratorul va putea totodată să dețină valori mobiliare care le înlocuiesc pe cele deținute anterior ca urmare a reorganizării, lichidării sau fuziunii persoanei juridice emitente. + 
Articolul 835Obligația de reparare a prejudiciului pentru plasamentele nesigureSe prezumă că un administrator acționează prudent dacă își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu prevederile prezentei secțiuni.(2)Administratorul care efectuează un alt plasament decât cele menționate la art. 831 și care nu a fost autorizat expres de către beneficiar va fi ținut să repare prejudiciul rezultat fără a se ține seama de existența vreunei culpe. + 
Articolul 836Obligația administratorului de a-și arăta calitateaAdministratorul trebuie să indice calitatea sa și persoana beneficiarului pentru plasamentele făcute în cursul administrării.(2)În caz contrar, plasamentul și profitul aferent vor reveni tot beneficiarului. Dacă plasamentele sunt nerentabile, administratorul va acoperi personal pierderile cauzate beneficiarului. + 
Secţiunea a 6-aRepartiția profiturilor și a pierderilor + 
Articolul 837Repartiția profitului și a pierderilorRepartiția profitului și a pierderilor între beneficiarul fructelor și cel al capitalului se va realiza în conformitate cu prevederile actului constitutiv.(2)În lipsa unei indicații exprese în act, repartiția se face echitabil, ținând seama de obiectul administrării, de circumstanțele care au dat naștere la administrare, precum și de practicile contabile general acceptate. + 
Articolul 838Debitarea contului de venituriContul de venituri se va debita cu sumele reprezentând următoarele cheltuieli și alte cheltuieli de natură similară, în următoarea ordine:a)jumătate din remunerația administratorului și din cheltuielile rezonabile efectuate de acesta pentru administrarea comună a capitalului și a dobânzilor; … c)cheltuielile efectuate pentru conservarea drepturilor beneficiarului fructelor și jumătate din costurile prilejuite de descărcarea judiciară de gestiune, în măsura în care instanța judecătorească nu dispune altfel; … e)Administratorul va putea repartiza cheltuielile importante pe o perioadă de timp rezonabilă, pentru a menține veniturile la un nivel constant. + 
Articolul 839Debitarea contului de capitalContul de capital se va debita cu sumele reprezentând cheltuieli care nu sunt trecute în debitul contului de venituri, precum cheltuielile referitoare la investițiile de capital, înstrăinarea de bunuri, conservarea drepturilor beneficiarului capitalului sau a dreptului de proprietate a bunurilor administrate.(2)Contul de capital se va debita totodată cu sumele reprezentând taxe și impozite plătite asupra câștigurilor din capital, chiar și atunci când legea specială le califică impozite pe venit. + 
Articolul 840Momentul nașterii dreptului beneficiarului la venitul net + 
Articolul 841Dobândirea fructelorCând beneficiarul este proprietarul bunului frugifer, fructele se dobândesc potrivit regulilor prevăzute la art. 550 alin. (2) și (3). În cazul în care beneficiarul este o terță persoană, se aplică în mod corespunzător regulile prevăzute la art. 710 și 711.(2)Dividendele și distribuțiile unei persoane juridice se datorează de la data indicată în hotărârea de distribuție sau, în lipsa acesteia, de la data hotărârii respective. Beneficiarul nu va avea dreptul la plata dividendelor stabilite ulterior momentului încetării dreptului său. + 
Secţiunea a 7-aDarea de seamă anuală + 
Articolul 842Obligația privind darea de seamă + 
Articolul 843Conținutul și auditarea dării de seamăDarea de seamă trebuie să cuprindă toate informațiile necesare verificării exactității acesteia.(2)În cazul în care administratorul se opune auditării, persoana interesată poate să solicite instanței judecătorești desemnarea unui expert independent pentru a verifica darea de seamă. + 
Articolul 844Darea de seamă în ipoteza în care sunt mai mulți administratori + 
Articolul 845Examinarea registrelor + 
Capitolul IVÎncetarea administrării + 
Secţiunea 1Cauzele de încetare + 
Articolul 846Cazurile de încetareprin stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate; … b)prin îndeplinirea scopului administrării sau prin încetarea cauzei care a dat naștere administrării; … d)prin înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către instanța judecătorească, la cererea altei persoane interesate; … f)prin punerea sub interdicție judecătorească a beneficiarului sau supunerea acestuia la procedura insolvenței, în măsura în care aceasta afectează bunurile administrate. …  + 
Articolul 847Notificarea renunțăriiAdministratorul poate renunța la atribuțiile sale, pe baza notificării adresate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori sau persoanei împuternicite să desemneze un înlocuitor.(2)Renunțarea administratorului produce efecte de la data expirării termenului de preaviz. + 
Articolul 848Moartea sau punerea sub interdicție a administratoruluiMoartea sau punerea sub interdicție a administratorului va fi comunicată beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori, de către moștenitorii acestuia sau executorul testamentar ori de către tutorele administratorului.(2)Moștenitorii, executorul testamentar și tutorele, după caz, sunt obligați să întreprindă, în privința oricărei afaceri începute, orice măsură imediată care este necesară pentru prevenirea producerii unei pierderi, precum și să dea socoteală și să predea bunurile către persoana îndreptățită. + 
Articolul 849Obligațiile asumate ulterior încetării administrăriiObligațiile asumate față de terți, ulterior încetării administrării, de un administrator de bună-credință sunt pe deplin valabile și îl obligă pe beneficiar sau, după caz, pe fiduciar.(2)Beneficiarul sau fiduciarul este de asemenea ținut de obligațiile asumate față de terții care nu au cunoscut faptul încetării administrării.(4)Fiduciarul răspunde numai în limitele activului masei patrimoniale fiduciare. + 
Secţiunea a 2-aDarea de seamă și predarea bunurilor + 
Articolul 850Darea de seamă finalăLa încetarea raporturilor de administrare, administratorul va prezenta o dare de seamă finală beneficiarului și, după caz, administratorului înlocuitor sau celorlalți administratori. În cazul încetării simultane a raporturilor de administrare ale mai multor administratori, aceștia vor prezenta o singură dare de seamă, cu excepția cazului în care atribuțiile acestora sunt separate.(2)Acceptarea dării de seamă de către beneficiar îl descarcă pe administrator. + 
Articolul 851Descărcarea judiciară de gestiuneÎn cazul în care oricare dintre beneficiari nu acceptă darea de seamă, administratorul poate cere instanței judecătorești să o încuviințeze.(2)Ori de câte ori se consideră necesar, instanța judecătorească va dispune efectuarea unei expertize de specialitate. + 
Articolul 852Locul predării bunurilor + 
Articolul 853Întinderea obligației de restituireAdministratorul este obligat să predea tot ce a primit în exercitarea atribuțiilor sale, chiar dacă plata primită de la terț este nedatorată beneficiarului sau, după caz, fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.(2)Administratorul care a folosit, fără permisiune, un bun este obligat să îl indemnizeze pe beneficiar sau, după caz, pe fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare cu echivalentul folosinței bunului. + 
Articolul 854Suportarea cheltuielilor administrăriiCheltuielile administrării, inclusiv cele ocazionate de prezentarea dării de seamă și de predarea bunurilor, sunt în sarcina beneficiarului sau, după caz, a fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.(2)În cazul renunțării, denunțării actului de desemnare sau al înlocuirii administratorului, beneficiarul ori fiduciarul, în contul masei patrimoniale fiduciare, are în sarcină, pe lângă cheltuielile menționate la alin. (1), și plata remunerației cuvenite administratorului în raport cu durata activității sale. + 
Articolul 855Data curgerii dobânzilorAdministratorul datorează dobânzi asupra soldului de la data acceptării ori a încuviințării judiciare a dării de seamă sau, după caz, de la data notificării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc prevăzut de lege.(2)Beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimonială fiduciară, datorează dobânzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea în întârziere potrivit alin. (1). + 
Articolul 856Deducerea remunerațieiAdministratorul poate deduce din soldul administrării remunerația care îi este datorată de beneficiar sau de fiduciar, în contul masei patrimoniale fiduciare, pentru activitatea sa.(2)Administratorul are drept de retenție asupra bunului administrat până la plata integrală a datoriei față de el. + 
Articolul 857Solidaritatea beneficiarilor + 
Titlul VIProprietatea publică + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 858Definiția dreptului de proprietate publică + 
Articolul 859Obiectul proprietății publice. Delimitarea de domeniul privatConstituie obiect exclusiv al proprietății publice bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică.(2)Celelalte bunuri care aparțin statului ori unităților administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege. + 
Articolul 860Domeniul public național, județean și localBunurile proprietate publică fac parte din domeniul public național, județean sau, după caz, local.(2)Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale și invers se face în condițiile legii. + 
Articolul 861Caracterele dreptului de proprietate publicăBunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.(2)În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate. + 
Articolul 862Limitele exercitării dreptului de proprietate publicăDreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.(2)În aceste cazuri, persoana interesată are dreptul la o justă și promptă despăgubire din partea titularului proprietății publice. + 
Articolul 863Cazurile de dobândire a dreptului de proprietate publicăprin achiziție publică, efectuată în condițiile legii; … b)prin donație sau legat, acceptat în condițiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin voința dispunătorului, devine de uz ori de interes public; … d)prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, în condițiile legii; … f) + 
Articolul 864Stingerea dreptului de proprietate publică + 
Articolul 865Apărarea dreptului de proprietate publicăObligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului.(2)să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică; … b)Dispozițiile art. 563 se aplică în mod corespunzător. + 
Capitolul IIDrepturile reale corespunzătoare proprietății publice + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 866Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice + 
Secţiunea a 2-aDreptul de administrare + 
Articolul 867Constituirea dreptului de administrareDreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local.(2)Autoritățile prevăzute la alin. (1) controlează modul de exercitare a dreptului de administrare. + 
Articolul 868Exercitarea dreptului de administrareDreptul de administrare aparține regiilor autonome sau, după caz, autorităților administrației publice centrale sau locale și altor instituții publice de interes național, județean ori local.(2)Titularul dreptului de administrare poate folosi și dispune de bunul dat în administrare în condițiile stabilite de lege și, dacă este cazul, de actul de constituire. + 
Articolul 869Stingerea dreptului de administrare + 
Articolul 870Apărarea dreptului de administrareApărarea în justiție a dreptului de administrare revine titularului dreptului.(2)Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. + 
Secţiunea a 3-aDreptul de concesiune + 
Articolul 871Conținutul dreptului de concesiuneConcesionarul are dreptul și, în același timp, obligația de exploatare a bunului, în schimbul unei redevențe și pentru o durată determinată, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și a contractului de concesiune.(2)Procedura de concesionare, precum și încheierea, executarea și încetarea contractului de concesiune sunt supuse condițiilor prevăzute de lege. + 
Articolul 872Exercitarea dreptului de concesiuneConcesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul nu poate înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii și care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.(2)În toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului, în condițiile legii și ale contractului de concesiune. + 
Articolul 873Apărarea dreptului de concesiuneApărarea în justiție a dreptului de concesiune revine concesionarului.(2)Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. + 
Secţiunea a 4-aDreptul de folosință cu titlu gratuit + 
Articolul 874Conținutul și limitele dreptului de folosință cu titlu gratuitDreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică.(2)Dispozițiile privind constituirea și încetarea dreptului de administrare se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 875Apărarea dreptului de folosință cu titlu gratuitApărarea în justiție a dreptului de folosință cu titlu gratuit revine titularului dreptului.(2)Dispozițiile art. 696 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. + 
Titlul VIICartea funciară + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 876Scopul și obiectul cărții funciareCartea funciară descrie imobilele și arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.(2)Prin imobil, în sensul prezentului titlu, se înțelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosință, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și care sunt identificate printr-un număr cadastral unic. + 
Articolul 877Drepturile tabulare + 
Articolul 878Obiectul drepturilor tabulareObiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3), care după înscrierea în cartea funciară nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară.(2)Mai mulți proprietari nu pot fi înscriși în aceeași carte funciară decât dacă se află în coproprietate pe cote-părți ori în devălmășie. + 
Articolul 879Modificarea imobilului înscris în cartea funciarăImobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea acestuia.(2)Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimțământul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie să fie abuziv, el putând fi cenzurat de către instanța judecătorească.(4)Operațiunile de modificare a imobilului înscris în cartea funciară, prin alipiri sau dezlipiri, au caracter material și nu implică niciun transfer de proprietate. + 
Articolul 880Înscrierile în caz de alipire sau dezlipireÎn caz de alipire sau dezlipire, imobilele rezultate se vor transcrie în cărți funciare noi, cu menționarea noului număr cadastral pentru fiecare imobil, iar cartea funciară sau, după caz, vechile cărți funciare se vor închide, fără a se mai putea redeschide pentru alte înscrieri.(2)Dacă întregul imobil înscris în cartea funciară a fost transcris, aceasta se va închide și nu va mai putea fi redeschisă pentru noi înscrieri. + 
Articolul 881Felurile înscrierilorÎnscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, înscrierea provizorie și notarea.(2)Înscrierea provizorie și notarea se fac numai în cazurile anume prevăzute de lege. + 
Articolul 882Înscrierea drepturilor reale afectate de modalitățiDrepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se intabulează. Ele se pot însă înscrie provizoriu.(2)Termenul extinctiv sau sarcina liberalității se va putea arăta atât în cuprinsul intabulării, cât și al înscrierii provizorii. + 
Articolul 883Cercetarea cărții funciareOrice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciară, precum și celelalte documente cu care aceasta se întregește, potrivit legii. Mapa cu înscrisurile care au stat la baza efectuării înscrierilor în cartea funciară poate fi consultată de orice persoană interesată, cu respectarea dispozițiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.(2)Nimeni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoștință de existența vreunei înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru și publicitate imobiliară. + 
Articolul 884Procedura de înscriere + 
Capitolul IIÎnscrierea drepturilor tabulare + 
Articolul 885Dobândirea și stingerea drepturilor reale asupra imobilelorSub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.(2)Dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei terțe persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.(4)Hotărârea judecătorească definitivă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință sau, după caz, consimțământul titularului. + 
Articolul 886Modificarea drepturilor reale asupra imobilelor + 
Articolul 887Dobândirea unor drepturi reale fără înscriereDrepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea. + 
Articolul 888Condiții de înscriere + 
Articolul 889Renunțarea la dreptul de proprietateProprietarul poate renunța la dreptul său printr-o declarație autentică notarială înregistrată la biroul de cadastru și publicitate imobiliară pentru a se înscrie radierea dreptului.(2)În situația bunurilor grevate de sarcini reale, unitatea administrativ-teritorială care a preluat bunul este ținută în limita valorii bunului. + 
Articolul 890Data producerii efectelor înscrierilorDacă prin lege nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor, ținându-se însă cont de data, ora și minutul înregistrării acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar ori notar public sau, după caz, comunicată prin telefax, poștă electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative.(2)Dacă mai multe cereri s-au primit în aceeași zi prin poștă sau curier, drepturile de ipotecă vor avea același rang, iar celelalte drepturi vor dobândi numai provizoriu rang egal, urmând ca instanța să se pronunțe, la cererea oricărei persoane interesate, asupra rangului și, dacă va fi cazul, asupra radierii înscrierii nevalabile.(4)Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică și atunci când, în aceeași zi, o cerere de înscriere a fost depusă ori comunicată în condițiile alin. (1), iar alta primită prin poștă sau curier. + 
Articolul 891Conflictul dintre terții dobânditori de la un autor comun + 
Articolul 892Situația terțului dobânditor de rea-credințăCel care a fost îndreptățit, printr-un act juridic valabil încheiat, să înscrie un drept real în folosul său poate cere radierea din cartea funciară a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang preferențial față de înscrierea efectuată de altă persoană, însă numai dacă sunt întrunite următoarele 3 condiții:a)dreptul reclamantului și cel al terțului dobânditor să provină de la un autor comun; … c)Radierea sau acordarea rangului preferențial poate fi cerută și dacă violența ori viclenia a provenit de la o altă persoană decât terțul dobânditor, dar numai dacă acesta din urmă a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască această împrejurare la data încheierii contractului în baza căruia a dobândit dreptul intabulat în folosul său.(3)Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către terț a dreptului în folosul său. + 
Articolul 893Persoanele împotriva cărora se poate face înscrierea drepturilor tabulareîmpotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; … b) + 
Articolul 894Înscrierea drepturilor reale în cazul actelor juridice succesive + 
Articolul 895Înscrierile întemeiate pe obligațiile defunctului + 
Articolul 896Acțiunea în prestație tabularăÎn cazurile în care cel obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară, se va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea; dreptul la acțiune este prescriptibil în condițiile legii.(2)Dacă acțiunea în prestație tabulară a fost notată în cartea funciară, hotărârea judecătorească se va înscrie, din oficiu, și împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular după notare. + 
Articolul 897Efectele acțiunii în prestație tabulară față de terțul dobânditor de rea-credințăAcțiunea în prestație tabulară se va putea îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris anterior în cartea funciară, dacă actul juridic invocat de reclamant este anterior celui în temeiul căruia a fost înscris dreptul terțului dobânditor, iar acesta a fost de rea-credință la data încheierii actului.(2)Dreptul la acțiune împotriva terțului se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii de către acesta a dreptului în folosul său, cu excepția cazului în care dreptul la acțiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai înainte. + 
Articolul 898Înscrierea provizorie1.dacă, în temeiul unei hotărâri care nu este încă definitivă, partea căzută în pretenții a fost obligată la strămutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care administrează bunurile unei alte persoane a fost obligat să dea o garanție ipotecară; … 3.dacă se dobândește un drept tabular înscris provizoriu; … 5.dacă ambele părți consimt doar pentru efectuarea unei înscrieri provizorii. …  + 
Articolul 899Efectele înscrierii provizoriiÎnscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular de la data înregistrării cererii, sub condiția și în măsura justificării ei.(2)Justificarea radierii dreptului de ipotecă se face în temeiul hotărârii judecătorești de validare rămase definitivă, al consimțământului creditorului dat în formă autentică, al procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc prin care se constată acceptarea plății sau, după caz, al încheierii întocmite de acesta prin care se constată efectuarea plății, rămasă definitivă.(4)Justificarea unei înscrieri provizorii își întinde efectul asupra tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei; nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei. + 
Articolul 900Prezumția existenței sau inexistenței unui drept tabularDacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.(2)Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum și pe calea acțiunii în rectificare. + 
Articolul 901Dobândirea cu bună-credință a unui drept tabularSub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.(2)nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare; … b)nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare. … (3)Dispozițiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte și nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz. + 
Capitolul IIINotarea unor drepturi, fapte și raporturi juridice + 
Articolul 902Actele sau faptele supuse notăriiDrepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare, dacă nu se dovedește că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaștere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate. În caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispozițiile art. 890-892, 896 și 897 se aplică în mod corespunzător.(2)punerea sub interdicție judecătorească și ridicarea acestei măsuri; … 2.calitatea de bun comun a unui imobil; … 4.destinația unui imobil de locuință a familiei; … 6.aportul de folosință la capitalul social al unei societăți; … 8.vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate; … 10.pactul comisoriu și declarația de rezoluțiune sau de reziliere unilaterală a contractului; … 12.dreptul de preempțiune născut din convenții; … 14.schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garanții reale asupra creanței ipotecare; … 16.sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale; … 18.acțiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acțiunea în partaj, acțiunile în desființarea actului juridic pentru nulitate, rezoluțiune ori alte cauze de ineficacitate, acțiunea revocatorie, precum și orice alte acțiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise; … 20.În sensul prezentului articol, prin terți se înțelege orice persoană care a dobândit un drept real sau un alt drept în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară. + 
Articolul 903Actele sau faptele care pot fi notate în cartea funciară1.declarația de utilitate publică în vederea exproprierii unui imobil; … 3.orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop de lege. …  + 
Articolul 904Notarea intenției de a înstrăina sau de a ipotecaProprietarul unui imobil poate cere ca intenția sa de a înstrăina sau de a ipoteca în folosul unei anumite persoane să fie notată, arătând în acest din urmă caz și suma ce corespunde obligației garantate.(2)Dacă înstrăinarea sau ipotecarea se realizează în termen de 3 luni de la notarea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca, dreptul înscris va avea rangul notării. + 
Articolul 905Pierderea efectului notăriiNotarea intenției de a înstrăina sau de a ipoteca își pierde efectul prin trecerea unui termen de 3 luni de la data înregistrării cererii.(2)Anul, luna și ziua în care notarea își pierde efectul vor fi menționate atât în notare, cât și în încheierea ce a dispus-o. + 
Articolul 906Notarea antecontractelor și a pactelor de opțiunePromisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta se poate nota în cartea funciară, dacă promitentul este înscris în cartea funciară ca titularul dreptului care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sancțiunea respingerii cererii de notare, prevede termenul în care urmează a fi încheiat contractul. Notarea se poate efectua oricând în termenul stipulat în antecontract pentru executarea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la expirarea lui.(2)Radierea se va dispune din oficiu, dacă, până la expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (2), n-a fost cerută înscrierea dreptului care a făcut obiectul promisiunii, cu excepția cazului când cel îndreptățit a cerut notarea în cartea funciară a acțiunii prevăzute la alin. (2). De asemenea, promisiunea se va radia din oficiu în toate cazurile când, până la încheierea contractului amintit mai sus ori până la soluționarea definitivă a acțiunii prevăzute la alin. (2), imobilul a fost definitiv adjudecat în cadrul vânzării silite de către un terț care nu este ținut să răspundă de obligațiile promitentului.(4)Dispozițiile prezentului articol se aplică prin asemănare și pactelor de opțiune notate în cartea funciară. În aceste cazuri, dacă, până la expirarea termenului stipulat în contract pentru exercitarea opțiunii, beneficiarul pactului nu solicită, în baza declarației de opțiune și a dovezii comunicării sale către cealaltă parte, intabularea dreptului ce urmează a fi dobândit, se va dispune din oficiu radierea pactului înscris în folosul său. + 
Capitolul IVRectificarea înscrierilor de carte funciară + 
Articolul 907NoțiuneCând o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.(2)Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic. + 
Articolul 908Rectificarea intabulării sau înscrierii provizoriiOrice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:1.dreptul înscris a fost greșit calificat; … 3.înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului. … (2)Când dreptul înscris în cartea funciară urmează a fi rectificat, titularul lui este obligat să predea celui îndreptățit, odată cu consimțământul dat în formă autentică notarială pentru efectuarea rectificării, și înscrisurile necesare, iar în caz contrar, persoana interesată va putea solicita instanței să dispună înscrierea în cartea funciară. În acest din urmă caz, hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare rectificării.(4)Acțiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea de fond, când este cazul. Ea poate fi formulată atât împotriva dobânditorului nemijlocit, cât și împotriva terților dobânditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, în condițiile prevăzute la art. 909, cu excepția acțiunii întemeiate pe dispozițiile alin. (1) pct. 3 și 4, care nu poate fi pornită împotriva terților care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. + 
Articolul 909Termenele de exercitare a acțiunii în rectificareSub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Dacă acțiunea de fond introdusă pe cale separată a fost admisă, acțiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilă atât împotriva celor care au fost chemați în judecată, cât și împotriva terților care au dobândit un drept real după ce acțiunea de fond a fost notată în cartea funciară.(2)De asemenea, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acțiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptățit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia.(4)Termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt termene de decădere. + 
Articolul 910Efectele admiterii acțiunii în rectificareHotărârea prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va aduce atingere drepturilor înscrise în folosul celor care nu au fost părți în cauză.(2)Dacă însă acțiunea în rectificare a fost notată în cartea funciară, hotărârea judecătorească de admitere se va înscrie, din oficiu, și împotriva acelora care au dobândit vreun drept tabular după notare, care se va radia odată cu dreptul autorului lor. + 
Articolul 911Rectificarea notării în cartea funciarăÎn lipsa consimțământul titularului, orice persoană interesată va putea cere rectificarea unei notări în cazurile prevăzute la art. 908, precum și ori de câte ori, din alte cauze, notarea nu este sau a încetat să fie exactă.(2)Dispozițiile art. 910 rămân aplicabile. + 
Articolul 912Radierea drepturilor condiționaleDreptul afectat de o condiție suspensivă se va radia din oficiu, dacă nu se dovedește îndeplinirea condiției care afectează dreptul, în termen de 5 ani de la înscriere.(2)Tot astfel se va radia condiția rezolutorie, dacă nu s-a cerut, în temeiul ei, radierea dreptului înscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la înscriere. + 
Articolul 913Îndreptarea erorilor materiale + 
Articolul 914Modificarea descrierii imobilului + 
Articolul 915Răspunderea pentru ținerea defectuoasă a cărții funciareCel prejudiciat printr-o faptă săvârșită, chiar din culpă, în păstrarea și administrarea cărții funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege.(2)Dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de un an, socotit din ziua în care cel vătămat a cunoscut faptul păgubitor, însă nu mai târziu de 3 ani de la data când s-a săvârșit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul. Prescripția este suspendată prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege pentru înlăturarea efectelor faptei păgubitoare. + 
Titlul VIIIPosesia + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 916NoțiunePosesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar.(2)Dispozițiile prezentului titlu se aplică, în mod corespunzător, și în privința posesorului care se comportă ca un titular al altui drept real, cu excepția drepturilor reale de garanție. + 
Articolul 917Exercitarea posesieiPosesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.(2)Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu și persoanele juridice exercită posesia prin reprezentantul lor legal. + 
Articolul 918Cazurile care nu constituie posesieNu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum:a)titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitație sau servitute, față de nuda proprietate; … c)orice altă persoană care, deținând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpânește cu îngăduința acestuia. … (2)Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile și limitele prevăzute de lege. + 
Articolul 919Prezumția de posesie și prezumția de proprietatePână la proba contrară, acela care stăpânește bunul este prezumat posesor.(2)Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară. + 
Articolul 920Intervertirea precarității în posesieIntervertirea detenției precare în posesie nu se poate face decât în următoarele cazuri:a)dacă detentorul precar săvârșește împotriva posesorului acte de rezistență neechivoce în privința intenției sale de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului prevăzut pentru restituirea bunului; … c)În cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-credință dacă înscrie dreptul în folosul său întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. În celelalte cazuri, este de bună-credință dobânditorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calității de proprietar a celui de la care a dobândit bunul. + 
Articolul 921Încetarea posesieitransformarea sa în detenție precară; … b)abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; … d)trecerea bunului în proprietate publică; … f)deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an. …  + 
Capitolul IIViciile posesiei + 
Articolul 922Viciile posesieiÎn afara situațiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice decât posesia utilă.(2)Nu este utilă posesia discontinuă, tulburată sau clandestină. Până la proba contrară, posesia este prezumată a fi utilă. + 
Articolul 923Discontinuitatea + 
Articolul 924Violența + 
Articolul 925Clandestinitatea + 
Articolul 926Invocarea viciilor posesieiDiscontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată.(2)Numai persoana față de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii. + 
Articolul 927Încetarea viciilor posesiei + 
Capitolul IIIEfectele posesiei + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 928Uzucapiunea și dobândirea fructelor + 
Articolul 929Bunurile care nu pot fi uzucapate + 
Secţiunea a 2-aUzucapiunea imobiliară + 
Articolul 930Uzucapiunea extratabularăDreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:a)a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate; … c)În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune. + 
Articolul 931Uzucapiunea tabularăDrepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă, în cartea funciară, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate când cel înscris cu bună-credință a posedat imobilul timp de 5 ani după momentul înregistrării cererii de înscriere, dacă posesia sa a fost neviciată.(2)Este suficient ca buna-credință să existe în momentul înregistrării cererii de înscriere și în momentul intrării în posesie. + 
Articolul 932Curgerea termenului uzucapiuniiÎn cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) și b), termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării existenței juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declarației de renunțare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară.(2)Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii. + 
Articolul 933Joncțiunea posesiilorFiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.(2)Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său. + 
Articolul 934Alte dispoziții aplicabile + 
Secţiunea a 3-aDobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință + 
Articolul 935Prezumția de titlu de proprietate + 
Articolul 936Opozabilitatea față de terți + 
Articolul 937Dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credințăPersoana care, cu bună-credință, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.(2)Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obișnuit bunuri de același fel ori dacă a fost adjudecat la o licitație publică, iar acțiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credință poate reține bunul până la indemnizarea sa integrală pentru prețul plătit vânzătorului.(4)Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în legătură cu dobândirea dreptului de uzufruct și a dreptului de uz asupra unui bun mobil. + 
Articolul 938Buna-credințăEste de bună-credință posesorul care nu cunoștea și nici nu trebuia, după împrejurări, să cunoască lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului.(2)Buna-credință trebuie să existe la data intrării în posesia efectivă a bunului. + 
Articolul 939Dobândirea bunului mobil în temeiul uzucapiunii + 
Articolul 940Posesia titlurilor la purtător + 
Secţiunea a 4-aOcupațiunea + 
Articolul 941Dobândirea bunului prin ocupațiunePosesorul unui lucru mobil care nu aparține nimănui devine proprietarul acestuia, prin ocupațiune, de la data intrării în posesie, însă numai dacă aceasta se face în condițiile legii.(2)Lucrurile mobile de valoare foarte mică sau foarte deteriorate care sunt lăsate într-un loc public, inclusiv pe un drum public sau într-un mijloc de transport în comun, sunt considerate lucruri abandonate. + 
Articolul 942Proprietatea bunului găsitBunul mobil pierdut continuă să aparțină proprietarului său.(2)Organul de poliție va afișa la sediul său și pe pagina de internet un anunț privitor la pierderea bunului, cu menționarea tuturor elementelor de descriere a acestuia. + 
Articolul 943Proprietatea asupra bunului găsit în loc public + 
Articolul 944Vânzarea bunului găsit + 
Articolul 945Restituirea bunului găsit către proprietarBunul sau prețul obținut din valorificarea lui se va remite proprietarului, dacă acesta îl pretinde, sub sancțiunea decăderii, în termenul prevăzut la art. 942 alin. (2) teza a II-a, însă nu mai înainte de a se achita cheltuielile legate de păstrarea bunului.(2)În cazul în care proprietarul a făcut o ofertă publică de recompensă, găsitorul are dreptul de a opta între suma la care s-a obligat proprietarul prin această ofertă și recompensa fixată de lege ori stabilită de către instanța judecătorească.(4)Dacă găsitorul refuză să preia bunul sau prețul, acesta revine comunei, orașului sau municipiului pe teritoriul căruia a fost găsit și intră în domeniul privat al acestuia. + 
Articolul 946Drepturile asupra tezaurului găsitTezaurul este orice bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privința căruia nimeni nu poate dovedi că este proprietar.(2)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică bunurilor mobile culturale, calificate astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetări arheologice sistematice, și nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietății publice. + 
Articolul 947Alte dispoziții aplicabile + 
Secţiunea a 5-aDobândirea fructelor prin posesia de bună-credință + 
Articolul 948Condițiile dobândirii fructelor bunului posedatPosesorul de bună-credință dobândește dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.(2)În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, buna-credință se apreciază în raport cu condițiile cerute terților dobânditori pentru a respinge acțiunea în rectificare.(4)Posesorul de rea-credință trebuie să restituie fructele percepute, precum și contravaloarea acelora pe care a omis să le perceapă. + 
Capitolul IVAcțiunile posesorii + 
Articolul 949Acțiunile posesoriiCel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.(2)Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar. + 
Articolul 950Persoanele împotriva cărora se pot introduce acțiunile posesoriiAcțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului.(2)Acțiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului. + 
Articolul 951Termenul de exercitare a acțiunii posesoriiÎn caz de tulburare ori de deposedare, pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.(2)Dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acțiunea poate fi introdusă și de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale. + 
Articolul 952Luarea măsurilor pentru conservarea bunului posedatDacă există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrări, precum ridicarea unei construcții, tăierea unor arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat, posesorul poate să ceară luarea măsurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, dacă este cazul, încetarea lucrărilor.(2)dacă instanța dispune, în mod provizoriu, deplasarea lucrului ori încetarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina posesorului, astfel încât să se poată repara prejudiciul ce s-ar cauza pârâtului prin această măsură; … b)dacă instanța încuviințează menținerea lucrului în starea sa actuală ori continuarea lucrărilor, cauțiunea se stabilește în sarcina pârâtului astfel încât să se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situației anterioare. …  + 
Cartea a IV-aDespre moștenire și liberalități*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a IV-a sunt cuprinse în art. 91-98 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IDispoziții referitoare la moștenire în general + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 953Noțiune + 
Articolul 954Deschiderea moșteniriiMoștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.(2)Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moștenirea se deschide la locul din țară aflat în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care lasă moștenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moștenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat.(4)Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfășurării procedurii succesorale este instanța judecătorească. + 
Articolul 955Felurile moșteniriiPatrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament.(2)O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală. + 
Articolul 956Actele juridice asupra moștenirii nedeschise + 
Capitolul IICondițiile generale ale dreptului de a moșteni + 
Articolul 957Capacitatea de a moșteniO persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii. Dispozițiile art. 36, 53 și 208 sunt aplicabile.(2)Dacă, în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta. + 
Articolul 958Nedemnitatea de dreptEste de drept nedemnă de a moșteni:a)persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului. … (2)Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanța de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă nedemnitatea. + 
Articolul 959Nedemnitatea judiciarăPoate fi declarată nedemnă de a moșteni:a)persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; … c)Sub sancțiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moștenirii. Introducerea acțiunii constituie un act de acceptare tacită a moștenirii de către succesibilul reclamant.(3)Atunci când condamnarea pentru faptele menționate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariția cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moștenirii.(5)Comuna, orașul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii poate introduce acțiunea prevăzută la alin. (2), în cazul în care, cu excepția autorului uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1), nu mai există alți succesibili. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 960Efectele nedemnitățiiNedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară.(2)Actele de conservare, precum și actele de administrare, în măsura în care profită moștenitorilor, încheiate între nedemn și terți, sunt valabile. De asemenea, se mențin și actele de dispoziție cu titlu oneros încheiate între nedemn și terții dobânditori de bună-credință, regulile din materia cărții funciare fiind însă aplicabile. + 
Articolul 961Înlăturarea efectelor nedemnitățiiEfectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea. Fără o declarație expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea.(2)Efectele nedemnității nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, grațiere sau prin prescripția executării pedepsei penale. + 
Articolul 962Vocația la moștenire + 
Titlul IIMoștenirea legală + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 963Moștenitorii legaliMoștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz.(2)În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii. + 
Articolul 964Principiile generale ale devoluțiunii legale a moșteniriiRudele defunctului vin la moștenire în următoarea ordine:a)clasa a doua: ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați; … c)clasa a patra: colateralii ordinari. … (2)Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor pentru care legea dispune altfel.(4)Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel. + 
Capitolul IIReprezentarea succesorală + 
Articolul 965Noțiune + 
Articolul 966Domeniul de aplicarePot veni la moștenire prin reprezentare succesorală numai descendenții copiilor defunctului și descendenții fraților sau surorilor defunctului.(2)În limitele prevăzute la alin. (1) și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 967, reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanții sunt rude de același grad ori de grade diferite în raport cu defunctul. + 
Articolul 967CondițiiPoate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moșteni, precum și nedemnul, chiar aflat în viață la data deschiderii moștenirii.(2)Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn față de reprezentat sau a renunțat la moștenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoștenit de el. + 
Articolul 968Efectul general al reprezentării succesoraleÎn cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moștenirea se împarte pe tulpină.(2)Dacă aceeași tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenților de același grad din aceeași ramură împărțindu-se între ei în mod egal. + 
Articolul 969Efectul particular al reprezentării succesoraleCopiii nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moștenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moștenirea lui în concurs cu alți copii ai săi, concepuți după deschiderea moștenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai în cazul și în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depășit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.(2)Raportul se face potrivit dispozițiilor prevăzute în secțiunea a 2-a a cap. IV din titlul IV al prezentei cărți. + 
Capitolul IIIMoștenitorii legali + 
Secţiunea 1Soțul supraviețuitor + 
Articolul 970Condiții + 
Articolul 971Vocația la moștenire a soțului supraviețuitorSoțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali.(2)În absența persoanelor prevăzute la alin. (1) sau dacă niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să vină la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire. + 
Articolul 972Cota succesorală a soțului supraviețuitorCota soțului supraviețuitor este de:a)o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului; … c)trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului. … (2)Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) și (2) se împarte în mod egal între acestea. + 
Articolul 973Dreptul de abitație al soțului supraviețuitorSoțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă această casă face parte din bunurile moștenirii.(2)Oricare dintre moștenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitație, dacă locuința nu este necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință corespunzătoare.(4)Toate litigiile cu privire la dreptul de abitație reglementat prin prezentul articol se soluționează de către instanța competentă să judece partajul moștenirii, care va hotărî de urgență, în camera de consiliu. + 
Articolul 974Dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor + 
Secţiunea a 2-aDescendenții defunctului + 
Articolul 975Dreptul de moștenire al descendențilorDescendenții sunt copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit.(2)În concurs cu soțul supraviețuitor, descendenții defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moștenire.(4)Moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine descendenților se împarte între aceștia în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare succesorală. + 
Secţiunea a 3-aAscendenții privilegiați și colateralii privilegiați + 
Articolul 976Vocația la moștenire a ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiațiAscendenții privilegiați sunt tatăl și mama defunctului.(2)Ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați vin la moștenire dacă descendenții nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni. Dispozițiile art. 963 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 977Împărțirea moștenirii între soțul supraviețuitor, ascendenții privilegiați și colateralii privilegiațiDacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moștenire.(2)Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de o jumătate din moștenire. + 
Articolul 978Împărțirea moștenirii între ascendenții privilegiați și colateralii privilegiațiîn cazul în care la moștenire vine un singur părinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiați, indiferent de numărul lor, vor culege trei sferturi; … b) + 
Articolul 979Absența ascendenților privilegiați sau a colateralilor privilegiațiÎn cazul în care colateralii privilegiați nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni, ascendenții privilegiați vor culege moștenirea sau partea din moștenire cuvenită clasei a doua.(2)În cazul în care ascendenții privilegiați nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a moșteni, colateralii privilegiați vor culege moștenirea sau partea din moștenire cuvenită clasei a doua. + 
Articolul 980Împărțirea moștenirii între ascendenții privilegiați + 
Articolul 981Împărțirea moștenirii între colateralii privilegiațiMoștenirea sau partea din moștenire cuvenită colateralilor privilegiați se împarte între aceștia în mod egal.(2)În cazul în care colateralii privilegiați sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, moștenirea sau partea din moștenire ce li se cuvine se împarte, în mod egal, între linia maternă și cea paternă. În cadrul fiecărei linii, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) și (2).(4)În ipoteza prevăzută la alin. (3), colateralii privilegiați care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din moștenire ce li se cuvine. + 
Secţiunea a 4-aAscendenții ordinari + 
Articolul 982Dreptul de moștenire al ascendenților ordinariAscendenții ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepția părinților acestuia.(2)Ascendenții ordinari vin la moștenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.(4)Moștenirea sau partea din moștenire cuvenită ascendenților ordinari de același grad se împarte între aceștia în mod egal. + 
Secţiunea a 5-aColateralii ordinari + 
Articolul 983Dreptul de moștenire al colateralilor ordinariColateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția colateralilor privilegiați.(2)Colateralii ordinari vin la moștenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.(4)Moștenirea sau partea din moștenire cuvenită colateralilor ordinari de același grad se împarte între aceștia în mod egal. + 
Titlul IIILiberalitățile + 
Capitolul IDispoziții comune + 
Secţiunea 1Dispoziții preliminare + 
Articolul 984Noțiune și categoriiLiberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.(2)Nu se pot face liberalități decât prin donație sau prin legat cuprins în testament. + 
Articolul 985Donația + 
Articolul 986Legatul + 
Secţiunea a 2-aCapacitatea în materie de liberalități + 
Articolul 987Capacitatea de folosințăOrice persoană poate face și primi liberalități, cu respectarea regulilor privind capacitatea.(2)Condiția capacității de a primi o donație trebuie îndeplinită la data la care donatarul acceptă donația.(4)Condiția capacității de a primi un legat trebuie îndeplinită la data deschiderii moștenirii testatorului. + 
Articolul 988Lipsa capacității depline de exercițiu a dispunătoruluiCel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalități, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.(2)Sub sancțiunea nulității relative, nici chiar după dobândirea capacității depline de exercițiu persoana nu poate dispune prin liberalități în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanța de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se exceptează situația în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului. + 
Articolul 989Desemnarea beneficiarului liberalitățiiSub sancțiunea nulității absolute, dispunătorul trebuie să îl determine pe beneficiarul liberalității ori cel puțin să prevadă criteriile pe baza cărora acest beneficiar să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.(2)Sub sancțiunea nulității absolute, dispunătorul nu poate lăsa unui terț dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalității sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lăsată la aprecierea unui terț.(4)Este valabilă liberalitatea făcută unei persoane desemnate de dispunător, cu o sarcină în favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un terț desemnat, la rândul său, tot de către dispunător. + 
Articolul 990Incapacitățile specialeSunt anulabile liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului.(2)liberalitățile făcute soțului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiați; … b)Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în privința preoților sau a altor persoane care acordau asistență religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului.(4)În cazul în care dispunătorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar acțiunea în anularea donației poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul s-a restabilit. + 
Articolul 991Incapacitățile speciale în materia legatelornotarului public care a autentificat testamentul; … b)martorilor, în cazurile prevăzute la art. 1.043 alin. (2) și art. 1.047 alin. (3); … d)persoanelor care au acordat, în mod legal, asistență juridică la redactarea testamentului. …  + 
Articolul 992SimulațiaSancțiunea nulității relative prevăzute la art. 988 alin. (2), art. 990 și 991 se aplică și liberalităților deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau făcute unei persoane interpuse.(2)Sunt prezumate până la proba contrară ca fiind persoane interpuse ascendenții, descendenții și soțul persoanei incapabile de a primi liberalități, precum și ascendenții și descendenții soțului acestei persoane. + 
Secţiunea a 3-aSubstituțiile fideicomisare + 
Articolul 993Noțiune + 
Articolul 994Substituția fideicomisarăO liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligația instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul liberalității și de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de dispunător.(2)Incapacitățile de a dispune se apreciază în raport cu dispunătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul și cu substituitul. + 
Articolul 995Efectele cu privire la bunuriSarcina prevăzută la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalității și care la data decesului instituitului pot fi identificate și se află în patrimoniul său.(2)Dacă liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităților de publicitate, sarcina trebuie să respecte aceleași formalități. În cazul imobilelor, sarcina este supusă notării în cartea funciară. + 
Articolul 996Drepturile substituituluiDrepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.(2)Substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligației de administrare și de transmitere a bunurilor. + 
Articolul 997Garanțiile și asigurările + 
Articolul 998Imputarea sarcinii asupra cotității disponibile + 
Articolul 999Acceptarea donației după decesul dispunătorului + 
Articolul 1.000Ineficacitatea substituției + 
Secţiunea a 4-aLiberalitățile reziduale + 
Articolul 1.001Noțiune + 
Articolul 1.002Dreptul de dispoziție al instituitului + 
Articolul 1.003Interdicția de a dispune cu titlu gratuitInstituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalități reziduale.(2)Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de bunuri prin donație. Cu toate acestea, atunci când este moștenitor rezervatar al dispunătorului, instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii sau pentru cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul donațiilor imputate asupra rezervei sale succesorale. + 
Articolul 1.004Independența patrimonială a instituitului + 
Articolul 1.005Aplicarea regulilor substituției fideicomisare + 
Secţiunea a 5-aRevizuirea condițiilor și sarcinilor + 
Articolul 1.006Domeniul de aplicare + 
Articolul 1.007Soluționarea cererii de revizuireCu respectarea, pe cât posibil, a voinței dispunătorului, instanța de judecată sesizată cu cererea de revizuire poate să dispună modificări cantitative sau calitative ale condițiilor sau ale sarcinilor care afectează liberalitatea ori să le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalități.(2)Instanța de judecată poate autoriza înstrăinarea parțială sau totală a obiectului liberalității, stabilind ca prețul să fie folosit în scopuri conforme cu voința dispunătorului, precum și orice alte măsuri care să mențină pe cât posibil destinația urmărită de acesta. + 
Articolul 1.008Înlăturarea efectelor revizuirii + 
Secţiunea a 6-aDispoziții speciale + 
Articolul 1.009Clauzele considerate nescriseEste considerată nescrisă clauza prin care, sub sancțiunea desființării liberalității sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condițiilor sau a sarcinilor.(2)De asemenea, este considerată nescrisă dispoziția testamentară prin care se prevede dezmoștenirea ca sancțiune pentru încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sau pentru contestarea dispozițiilor din testament care aduc atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri. + 
Articolul 1.010Confirmarea liberalităților + 
Capitolul IIDonația + 
Secţiunea 1Încheierea contractului + 
Articolul 1.011Forma donațieiDonația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute.(2)Bunurile mobile care constituie obiectul donației trebuie enumerate și evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancțiunea nulității absolute a donației.(4)Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voințe al părților, însoțit de tradițiunea bunului. + 
Articolul 1.012Înregistrarea donației autentice + 
Articolul 1.013Formarea contractuluiOferta de donație poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoștință de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării.(2)Oferta de donație făcută unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu se acceptă de către reprezentantul legal.(4)Oferta de donație făcută unei persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă poate fi acceptată de către aceasta, cu încuviințarea ocrotitorului legal. + 
Articolul 1.014Promisiunea de donațieSub sancțiunea nulității absolute, promisiunea de donație este supusă formei autentice.(2)În caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donație nu conferă beneficiarului decât dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a făcut și avantajele pe care le-a acordat terților în considerarea promisiunii. + 
Articolul 1.015Principiul irevocabilitățiiDonația nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voința sa.(2)este afectată de o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința donatorului; … b)conferă donatorului dreptul de a denunța unilateral contractul; … d)permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai în privința acestei părți. …  + 
Articolul 1.016Întoarcerea convenționalăContractul poate să prevadă întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât și descendenții săi ar predeceda donatorului.(2)În cazul în care donația are ca obiect bunuri supuse unor formalități de publicitate, atât dreptul donatarului, cât și dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalități. + 
Secţiunea a 2-aEfectele donației + 
Articolul 1.017Răspunderea donatorului + 
Articolul 1.018Garanția contra evicțiuniiDonatorul nu răspunde pentru evicțiune decât dacă a promis expres garanția sau dacă evicțiunea decurge din fapta sa ori dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o și nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului.(2)În cazul donației cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicțiune ca și vânzătorul. + 
Articolul 1.019Garanția contra viciilor ascunseDonatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.(2)În cazul donației cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru viciile ascunse ca și vânzătorul. + 
Secţiunea a 3-aRevocarea donației + 
Articolul 1.020Cauzele de revocare + 
Articolul 1.021Modul de operare + 
Articolul 1.022Revocarea promisiunii de donațiePromisiunea de donație se revocă de drept dacă anterior executării sale se ivește unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevăzute la art. 1023.(2)De asemenea, promisiunea de donație se revocă de drept și atunci când, anterior executării sale, situația materială a promitentului s-a deteriorat într-o asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil. + 
Articolul 1.023Cazuridacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat; … b)dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației. …  + 
Articolul 1.024Cererea de revocareDreptul la acțiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a știut că donatarul a săvârșit fapta de ingratitudine.(2)Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moștenitorii donatorului, cu excepția cazului în care donatorul a decedat în termenul prevăzut la alin. (1) fără să îl fi iertat pe donatar. De asemenea, moștenitorii pot introduce acțiunea în revocare în termen de un an de la data morții donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.(4)Acțiunea pornită de donator poate fi continuată de moștenitorii acestuia. + 
Articolul 1.025Efectele generale ale revocăriiÎn caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia, socotită la data soluționării cauzei.(2)În urma revocării donației pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să restituie fructele pe care le-a perceput începând cu data introducerii cererii de revocare a donației. + 
Articolul 1.026Efectele speciale ale revocării + 
Articolul 1.027Acțiunile în caz de neexecutare a sarciniiDacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației.(2)Dreptul la acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donației se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată. + 
Articolul 1.028Întinderea obligației de executare + 
Articolul 1.029Efecte + 
Secţiunea a 4-aDonațiile făcute viitorilor soți în vederea căsătoriei și donațiile între soți + 
Articolul 1.030Caducitatea donațiilor + 
Articolul 1.031Revocabilitatea donației între soți + 
Articolul 1.032Nulitatea donației între soți + 
Articolul 1.033Donațiile simulateEste lovită de nulitate orice simulație în care donația reprezintă contractul secret în scopul de a eluda revocabilitatea donațiilor între soți.(2)Este prezumată persoană interpusă, până la proba contrară, orice rudă a donatarului la a cărei moștenire acesta ar avea vocație în momentul donației și care nu a rezultat din căsătoria cu donatorul. + 
Capitolul IIITestamentul + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.034Noțiune + 
Articolul 1.035Conținutul testamentului + 
Articolul 1.036Testamentul reciproc + 
Articolul 1.037Proba testamentuluiOrice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament trebuie să dovedească existența și conținutul lui în una dintre formele prevăzute de lege.(2)Dacă testamentul a dispărut printr-un caz fortuit sau de forță majoră ori prin fapta unui terț, fie după moartea testatorului, fie în timpul vieții sale, însă fără ca acesta să îi fi cunoscut dispariția, valabilitatea formei și cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă. + 
Articolul 1.038Consimțământul testatoruluiTestamentul este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ și consimțământul său nu a fost viciat.(2)Dolul poate atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolosive nu au fost săvârșite de beneficiarul dispozițiilor testamentare și nici nu au fost cunoscute de către acesta. + 
Articolul 1.039Interpretarea testamentuluiRegulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile și testamentului, în măsura în care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.(2)Legatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensația creanței sale. + 
Secţiunea a 2-aFormele testamentului + 
Articolul 1.040Formele testamentului ordinar + 
Articolul 1.041Testamentul olograf + 
Articolul 1.042Deschiderea testamentului olografÎnainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.(2)Cei interesați pot primi, după vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii legalizate ale testamentului olograf.(4)După finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se predă legatarilor, potrivit înțelegerii dintre ei, iar în lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească. + 
Articolul 1.043Testamentul autenticTestamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.(2)Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori. + 
Articolul 1.044Întocmirea testamentului autenticTestatorul își dictează dispozițiile în fața notarului, care se îngrijește de scrierea actului și apoi i-l citește sau, după caz, i-l dă să îl citească, menționându-se expres îndeplinirea acestor formalități. Dacă dispunătorul își redactase deja actul de ultimă voință, testamentul autentic îi va fi citit de către notar.(2)Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de către notar. + 
Articolul 1.045Autentificarea în situații particulareÎn cazul acelora care, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mențiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmește, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură. Mențiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezența a 2 martori, această formalitate suplinind absența semnăturii testatorului.(2)Dacă surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declarația de voință se va lua prin interpret, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.(4)Pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând aceasta în încheierea de autentificare. + 
Articolul 1.046Înregistrarea testamentului autentic + 
Articolul 1.047Testamentele privilegiateSe poate întocmi în mod valabil un testament în următoarele situații speciale:a)în fața comandantului vasului sau a celui care îl înlocuiește, dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavilionul României, în cursul unei călătorii maritime sau fluviale. Testamentul întocmit la bordul unei aeronave este supus acelorași condiții; … c)în fața directorului, medicului șef al instituției sanitare sau a medicului șef al serviciului ori, în lipsa acestora, în fața medicului de gardă, cât timp dispunătorul este internat într-o instituție sanitară în care notarul public nu are acces. … (2)Testamentul privilegiat se semnează de testator, de agentul instrumentator și de cei 2 martori. Dacă testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face mențiune despre cauza care l-a împiedicat să semneze.(4)Prevederile art. 1.042 se aplică în mod corespunzător și în privința testamentului privilegiat. + 
Articolul 1.048Caducitatea testamentelor privilegiateTestamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când dispunătorul ar fi putut să testeze în vreuna dintre formele ordinare. Termenul se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu putință să testeze.(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică dispoziției testamentare prin care se recunoaște un copil. + 
Articolul 1.049Testamentul sumelor și valorilor depozitateDispozițiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la instituții specializate sunt valabile cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de legile speciale aplicabile acestor instituții.(2)Instituțiile de credit au obligația ca, la instituirea de către clienții acestora a unei dispoziții testamentare, să comunice, de îndată, mențiunea acesteia în registrul prevăzut la art. 1.046. + 
Articolul 1.050Conversiunea formei testamentare + 
Secţiunea a 3-aRevocarea voluntară a testamentului + 
Articolul 1.051Revocarea voluntară expresăUn testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.(2)Revocarea expresă a testamentului făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul național notarial prevăzut la art. 1.046. + 
Articolul 1.052Revocarea voluntară tacităTestatorul poate revoca testamentul olograf și prin distrugerea, ruperea sau ștergerea sa. Ștergerea unei dispoziții a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziții. Modificările realizate prin ștergere se semnează de către testator.(2)Testamentul ulterior nu îl revocă pe cel anterior decât în măsura în care conține dispoziții contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior. + 
Articolul 1.053Retractarea revocăriiDispoziția revocatorie poate fi retractată în mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.(2)Retractarea unei dispoziții revocatorii făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul național notarial prevăzut la art. 1.046. + 
Secţiunea a 4-aLegatul + 
Articolul 1.054Clasificarea legatelorLegatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.(2)Legatul poate fi pur și simplu, cu termen, sub condiție sau cu sarcină. + 
Articolul 1.055Legatul universal + 
Articolul 1.056Legatul cu titlu universalLegatul cu titlu universal este dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la o fracțiune a moștenirii.(2)fie proprietatea unei cote-părți din aceasta; … b)fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalității ori asupra unei cote-părți din universalitatea bunurilor determinate după natura sau proveniența lor. …  + 
Articolul 1.057Legatul cu titlu particular + 
Articolul 1.058Fructele bunurilor ce constituie obiectul legatului + 
Articolul 1.059Drepturile legatarului cu titlu particularLegatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândește proprietatea acestuia de la data deschiderii moștenirii.(2)Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creanțe asupra moștenirii. Dacă testatorul nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie. + 
Articolul 1.060Sarcina excesivă a legatului cu titlu particularDacă legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este grevat legatul său fără a depăși valoarea bunurilor primite în temeiul acestuia, se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor.(2)Valoarea bunurilor lăsate prin legat și a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii moștenirii. + 
Articolul 1.061Accesoriile bunului care constituie obiectul unui legat cu titlu particularBunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se predă cu accesoriile sale, în starea în care se găsește la data deschiderii moștenirii.(2)Legatul unui bun care, după întocmirea testamentului, a cunoscut creșteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziționarea altor bunuri în cadrul unei universalități se prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul ori universalitatea rezultată. + 
Articolul 1.062Legatul rentei viagere sau al unei creanțe de întreținere + 
Articolul 1.063Legatul alternativ + 
Articolul 1.064Legatul bunului altuiaCând bunul individual determinat care a făcut obiectul unui legat cu titlu particular aparține unei alte persoane decât testatorul și nu este cuprins în patrimoniul acestuia la data deschiderii moștenirii, atunci se aplică dispozițiile prezentului articol.(2)În cazul în care testatorul a știut că bunul nu este al său, cel însărcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, să dea fie bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moștenirii. + 
Articolul 1.065Legatul conjunctivLegatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a lăsat, prin același testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fără a preciza partea fiecăruia.(2)Prevederile alin. (2) se aplică și atunci când obiectul legatului conjunctiv îl constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate. + 
Articolul 1.066Cheltuielile predării legatului + 
Articolul 1.067Dreptul de preferință al creditorilor moștenirii față de legatariCreditorii moștenirii au dreptul să fie plătiți cu prioritate față de legatari.(2)În cazul în care, fără a se cunoaște anumite datorii sau sarcini ale moștenirii, a fost executat un legat, moștenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit, în măsura în care legatul urmează a fi redus. + 
Articolul 1.068Revocarea voluntară a legatuluiLegatele sunt supuse dispozițiilor privind revocarea voluntară a testamentului.(2)Ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă:a)înstrăinarea reprezintă o donație în favoarea beneficiarului legatului și nu s-a făcut sub condiții sau cu sarcini substanțial diferite de acelea care afectează legatul. … (4)Distrugerea voluntară de către testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular revocă implicit legatul. + 
Articolul 1.069Revocarea judecătoreascăRevocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinței testatorului, eficacitatea legatului este condiționată de executarea sarcinii.(2)dacă legatarul a atentat la viața testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat; … b)dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului. …  + 
Articolul 1.070Termenul de prescripție + 
Articolul 1.071Caducitatea legatuluilegatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii; … b)legatarul este nedemn; … d)legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă aceasta avea un caracter pur personal; … f) + 
Articolul 1.072Destinația bunurilor constituind obiectul unui legat ineficace + 
Articolul 1.073Regimul legatului-sarcină + 
Secţiunea a 5-aDezmoștenirea + 
Articolul 1.074NoțiuneDezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali.(2)Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari. + 
Articolul 1.075EfecteleÎn cazul dezmoștenirii soțului supraviețuitor, moștenitorii din clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din moștenire rămasă după atribuirea cotei cuvenite soțului supraviețuitor ca urmare a dezmoștenirii.(2)Atunci când, în urma dezmoștenirii, un moștenitor primește o cotă inferioară cotei sale legale, moștenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmoștenit.(4)Dispozițiile prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate. + 
Articolul 1.076NulitateaDispoziția testamentară prin care moștenitorii legali au fost dezmoșteniți este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă, prevăzute de lege.(2)Termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare curge de la data la care cei dezmoșteniți au luat cunoștință de dispoziția testamentară prin care au fost înlăturați de la moștenire, dar nu mai devreme de data deschiderii moștenirii. + 
Secţiunea a 6-aExecuțiunea testamentară + 
Articolul 1.077Desemnarea și misiunea executoruluiTestatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le împuternicirea necesară executării dispozițiilor testamentare. Executorul testamentar poate fi desemnat și de către un terț determinat prin testament.(2)Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptării misiunii prin declarație autentică notarială. + 
Articolul 1.078Capacitatea executorului + 
Articolul 1.079Dreptul de administrareExecutorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii moștenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept.(2)Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanța de judecată, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de câte un an. + 
Articolul 1.080Puterile executoruluiExecutorul testamentar:a)va stărui a se face inventarul bunurilor moștenirii în prezența sau cu citarea moștenitorilor; … c)va depune diligențe pentru executarea testamentului, iar în caz de contestație, pentru a apăra validitatea sa; … e)va încasa creanțele moștenirii. … (2)Testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea bunurilor moștenirii. Partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de către executor a fost aprobat de toți moștenitorii. + 
Articolul 1.081Transmiterea execuțiuniiPuterile executorului testamentar nu pot fi transmise.(2)Misiunea executorului testamentar numit în considerarea unei funcții determinate poate fi continuată de către persoana care preia acea funcție. + 
Articolul 1.082Obligația de a da socoteală și răspunderea executoruluiLa sfârșitul fiecărui an și la încetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moștenitori rezervatari. Această obligație se transmite moștenitorilor executorului.(2)Dacă au fost desemnați mai mulți executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu excepția cazului în care testatorul le-a împărțit atribuțiile și fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea încredințată. + 
Articolul 1.083Remunerația executorului + 
Articolul 1.084Suportarea cheltuielilor + 
Articolul 1.085Încetarea execuțiuniiprin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite; … b)prin decesul executorului testamentar; … d)prin revocarea de către instanță a executorului testamentar care nu își îndeplinește misiunea ori o îndeplinește în mod necorespunzător; … f) + 
Capitolul IVRezerva succesorală, cotitatea disponibilă și reducțiunea liberalităților excesive + 
Secţiunea 1Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă + 
Articolul 1.086Noțiunea de rezervă succesorală + 
Articolul 1.087Moștenitorii rezervatari + 
Articolul 1.088Întinderea rezervei succesorale + 
Articolul 1.089Noțiunea de cotitate disponibilă + 
Articolul 1.090Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitorLiberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.(2)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor. + 
Secţiunea a 2-aReducțiunea liberalităților excesive + 
Articolul 1.091Stabilirea rezervei succesorale și a cotității disponibileValoarea masei succesorale, în funcție de care se determină rezerva succesorală și cotitatea disponibilă, se stabilește astfel:a)determinarea activului net al moștenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut; … c)În vederea aplicării alin. (1) lit. c), se ia în considerare valoarea la data deschiderii moștenirii a bunurilor donate, ținându-se însă cont de starea lor în momentul donației, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donație. Dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se ține seama de valoarea lor la data înstrăinării. Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ține cont de valoarea, la data deschiderii moștenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu și de starea lor la momentul dobândirii. Totuși, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. În măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donația nu se va supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflației, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului și data deschiderii moștenirii.(3)Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere. Prezumția operează numai în favoarea descendenților, ascendenților privilegiați și a soțului supraviețuitor ai defunctului, dacă aceștia nu au consimțit la înstrăinare.(5)Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă se calculează în funcție de valoarea stabilită potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se ține seama de cei care au renunțat la moștenire, cu excepția celor obligați la raport, potrivit art. 1.147 alin. (2). + 
Articolul 1.092Modul de operare + 
Articolul 1.093Persoanele care pot cere reducțiunea + 
Articolul 1.094Căile de realizare a reducțiuniiReducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesați.(2)În cazul pluralității de moștenitori rezervatari, reducțiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o și profită numai acestuia. + 
Articolul 1.095Termenul de prescripțieDreptul la acțiunea în reducțiune a liberalităților excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii sau, după caz, de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităților.(2)Excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv. + 
Articolul 1.096Ordinea reducțiuniiLegatele se reduc înaintea donațiilor.(2)Donațiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.(4)Dacă beneficiarul donației care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducțiunea donației anterioare. + 
Articolul 1.097Efectele reducțiuniiReducțiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desființarea donațiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale.(2)Reducțiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moștenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum și atunci când bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului.(4)Dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducțiunea necesară întregirii rezervei celorlalți moștenitori rezervatari se va face prin luare mai puțin sau prin echivalent bănesc.(6)În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptățiți au cerut reducțiunea. + 
Articolul 1.098Reducțiunea unor liberalități specialeDacă donația sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră, moștenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotității disponibile în favoarea beneficiarului liberalității, fie de a solicita reducțiunea potrivit dreptului comun.(2)Dacă moștenitorii rezervatari nu se înțeleg asupra opțiunii, reducțiunea se va face potrivit dreptului comun. + 
Articolul 1.099Imputarea liberalitățilorDacă beneficiarul liberalității nu este moștenitor rezervatar, liberalitatea primită se impută asupra cotității disponibile, iar dacă o depășește, este supusă reducțiunii.(2)Dacă gratificatul este moștenitor rezervatar și liberalitatea este supusă raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută asupra cotității disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se impută asupra cotității disponibile. În toate cazurile, dacă se depășește cotitatea disponibilă, liberalitatea este supusă reducțiunii.(4)Dacă există mai multe liberalități, imputarea se face potrivit alin. (1)-(3), ținând seama și de ordinea reducțiunii liberalităților excesive. + 
Titlul IVTransmisiunea și partajul moștenirii + 
Capitolul ITransmisiunea moștenirii + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.100Noțiunile de opțiune succesorală și de succesibilCel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea.(2)Prin succesibil se înțelege persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu și-a exercitat încă dreptul de opțiune succesorală. + 
Articolul 1.101Caracterele juridice ale opțiunii + 
Articolul 1.102Vocația multiplă la moștenireMoștenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai multe vocații la moștenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de opțiune distinct.(2)Legatarul chemat la moștenire și ca moștenitor legal își va putea exercita opțiunea în oricare dintre aceste calități. Dacă, deși nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca moștenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca legatar. + 
Articolul 1.103Termenul de opțiune succesoralăDreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.(2)de la data nașterii celui chemat la moștenire, dacă nașterea s-a produs după deschiderea moștenirii; … b)de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moștenirii; … d)Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea și repunerea în termenul de prescripție extinctivă. + 
Articolul 1.104Prorogarea termenuluiÎn cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului anterior exercitării dreptului de opțiune succesorală, termenul de opțiune nu se va împlini mai devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de inventariere.(2)Pe durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moștenitor, cu excepția cazului în care a acceptat moștenirea. + 
Articolul 1.105Retransmiterea dreptului de opțiuneMoștenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de opțiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opțiune privind moștenirea autorului lor.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), partea succesibilului care renunță profită celorlalți moștenitori ai autorului său. + 
Secţiunea a 2-aAcceptarea moștenirii + 
Articolul 1.106Libertatea acceptării moștenirii + 
Articolul 1.107Acceptarea moștenirii de către creditori + 
Articolul 1.108Felurile acceptăriiAcceptarea poate fi expresă sau tacită.(2)Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor. + 
Articolul 1.109Înregistrarea actelor de acceptare + 
Articolul 1.110Actele cu valoare de acceptare tacităActele de dispoziție juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moștenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:a)renunțarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați; … c)De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire.(3)Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moștenirii. + 
Articolul 1.111Declarația de neacceptare + 
Articolul 1.112Prezumția de renunțareEste prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea expresă la moștenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103.(2)Prezumția de renunțare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moștenirii, dacă succesibilul, citat în condițiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală. Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, și precizarea că, dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de a accepta moștenirea în termenul de decădere prevăzut la art. 1.103, este prezumat că renunță la moștenire.(la 19-10-2014,
Art. 1.112 a fost modificat de pct. 1 al art. V din LEGEA nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 16 octombrie 2014.
)
 + 
Articolul 1.113Reducerea termenului de opțiunePentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, să își exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanța judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1.103.(2)Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire. + 
Articolul 1.114Efectele acceptăriiAcceptarea consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului.(2)Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii. Prin excepție, el răspunde pentru pasivul moștenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:a)dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moștenire culeasă de către testator și nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalități; … c)În cazul înstrăinării bunurilor moștenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul subrogației pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor moștenirii. + 
Articolul 1.115Întocmirea inventaruluiSuccesibilii, creditorii moștenirii și orice persoană interesată pot cere notarului competent să dispună efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face în acest scop fiind în sarcina moștenirii.(2)Inventarul se efectuează de către persoana desemnată prin acordul succesibililor și al creditorilor sau, în lipsa unui asemenea acord, de către persoana desemnată fie de notar, fie, după caz, de instanța de judecată competentă. + 
Articolul 1.116Procesul-verbal de inventariereProcesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea și evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data deschiderii moștenirii.(2)În inventar se cuprind mențiuni privind pasivul succesoral.(4)În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va găsi vreun testament lăsat de defunct, acesta va fi vizat spre neschimbare și va fi depus în depozit la biroul notarului public.(6)Inventarul se semnează de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflați la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau în cazul refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de 2 martori. + 
Articolul 1.117Măsurile speciale de conservare a bunurilorDacă există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.(2)În cazul în care conservarea bunurilor moștenirii necesită anumite cheltuieli, acestea vor fi făcute, cu încuviințarea notarului, de către custodele prevăzut la alin. (1) sau, în lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.(4)Custodele sau curatorul este obligat să restituie bunurile și să dea socoteală notarului asupra cheltuielilor de conservare sau administrare a acestor bunuri la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul consideră necesar.(6)Oricine se consideră vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare și administrare luate de notarul public poate face plângere la instanța judecătorească competentă. + 
Articolul 1.118Măsurile speciale privind sumele de bani și alte valoriDacă în timpul efectuării inventarului se vor găsi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune în depozitul notarial sau la o instituție specializată, făcându-se mențiune despre aceasta și în procesul-verbal de inventariere.(2)întreținerea persoanelor ce erau în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni; … b)acoperirea cheltuielilor pentru conservarea și administrarea bunurilor moștenirii. …  + 
Articolul 1.119Acceptarea forțatăSuccesibilul care, cu rea-credință, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donație supusă raportului ori reducțiunii este considerat că a acceptat moștenirea, chiar dacă anterior renunțase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse și, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donația ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.(2)Moștenitorul aflat în situația prevăzută la alin. (1) este ținut să plătească datoriile și sarcinile moștenirii proporțional cu cota sa din moștenire, inclusiv cu propriile sale bunuri. + 
Secţiunea a 3-aRenunțarea la moștenire + 
Articolul 1.120Forma renunțăriiRenunțarea la moștenire nu se presupune, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1.112 și art. 1.113 alin. (2).(2)Pentru informarea terților, declarația de renunțare se va înscrie, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii. + 
Articolul 1.121Efectele renunțăriiSuccesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.(2)Partea renunțătorului profită moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moștenirea. + 
Articolul 1.122Renunțarea frauduloasăCreditorii succesibilului care a renunțat la moștenire în frauda lor pot cere instanței revocarea renunțării în ceea ce îi privește, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunțarea.(2)Admiterea acțiunii în revocare produce efectele acceptării moștenirii de către succesibilul debitor numai în privința creditorului reclamant și în limita creanței acestuia. + 
Articolul 1.123Revocarea renunțăriiÎn tot cursul termenului de opțiune, renunțătorul poate revoca renunțarea, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care i-ar reveni, dispozițiile art. 1.120 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Revocarea renunțării valorează acceptare, bunurile moștenirii fiind preluate în starea în care se găsesc și sub rezerva drepturilor dobândite de terți asupra acelor bunuri. + 
Articolul 1.124Termenul de prescripție + 
Secţiunea a 4-aSezina + 
Articolul 1.125Noțiune + 
Articolul 1.126Moștenitorii sezinari + 
Articolul 1.127Dobândirea sezinei de către moștenitorii legali nesezinariMoștenitorii legali nesezinari dobândesc sezina numai prin eliberarea certificatului de moștenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moștenirii.(2)Până la intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii, moștenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moștenitor. + 
Articolul 1.128Intrarea legatarului universal sau cu titlu universal în stăpânirea moșteniriiLegatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari. Dacă asemenea moștenitori nu există sau refuză, legatarul universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor.(2)Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul universal intrat în stăpânirea moștenirii ori de la moștenitorii legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moștenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de moștenitor. Dacă asemenea moștenitori nu există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor. + 
Articolul 1.129Predarea legatului cu titlu particular + 
Secţiunea a 5-aPetiția de ereditate + 
Articolul 1.130Persoanele care pot obține recunoașterea calității de moștenitor + 
Articolul 1.131Efectele recunoașterii calității de moștenitorRecunoașterea calității de moștenitor îl obligă pe deținătorul fără titlu al bunurilor din patrimoniul succesoral la restituirea acestor bunuri cu aplicarea regulilor prevăzute la art. 1.635-1.649.(2)În privința actelor juridice încheiate între deținătorul fără titlu al bunurilor succesorale și terți, dispozițiile art. 960 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. + 
Secţiunea a 6-aCertificatul de moștenitor + 
Articolul 1.132Noțiune + 
Articolul 1.133EfecteCertificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.(2)În vederea stabilirii componenței patrimoniului succesoral, notarul public procedează, mai întâi, la lichidarea regimului matrimonial. + 
Articolul 1.134Nulitatea + 
Capitolul IIMoștenirea vacantă + 
Articolul 1.135NoțiuneDacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă.(2)Dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moștenirii și nu există moștenitori legali ori vocația acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea din moștenire rămasă neatribuită este vacantă. + 
Articolul 1.136Administrarea provizorie a bunurilor moșteniriiCât timp moștenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate să numească un curator special al moștenirii, pentru apărarea drepturilor moștenitorului eventual, având drepturile și îndatoririle de administrare prevăzute la art. 1.117 alin. (3)-(5).(2)Dacă există indicii că moștenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul public competent încunoștințează și organul care reprezintă comuna, orașul sau, după caz, municipiul. + 
Articolul 1.137Somarea succesibililorDacă în termen de un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii nu s-a înfățișat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei persoane interesate, îi va soma pe toți succesibilii, printr-o publicație făcută la locul deschiderii moștenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral, precum și într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala moștenirii, să se înfățișeze la biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare.(2)Dacă niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat în publicație, notarul va constata că moștenirea este vacantă. + 
Articolul 1.138Dreptul de a culege moștenirea vacantă + 
Articolul 1.139Intrarea în stăpânirea moștenirii vacante și răspunderea pentru pasivComuna, orașul sau, după caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moștenirii de îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la moștenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1.137, dacă niciun moștenitor nu este cunoscut. Moștenirea se dobândește retroactiv de la data deschiderii sale.(2)Comuna, orașul sau, după caz, municipiul suportă pasivul moștenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral. + 
Articolul 1.140Desființarea vacanței moștenirii + 
Capitolul IIIAmintirile de familie + 
Articolul 1.141Bunurile care constituie amintiri de familieConstituie amintiri de familie bunurile ce au aparținut membrilor familiei și stau mărturie istoriei acesteia.(2)Sunt incluse în această categorie bunuri precum corespondența purtată de membrii familiei, arhivele familiale, decorațiile, armele de colecție, portretele de familie, documentele, precum și orice alte bunuri cu semnificație morală deosebită pentru respectiva familie. + 
Articolul 1.142Regimul juridic al amintirilor de familieMoștenitorii pot ieși din indiviziune cu privire la bunurile care constituie amintiri de familie numai prin partaj voluntar.(2)Pe durata indiviziunii, prin acordul moștenitorilor sau, în lipsa acestuia, prin hotărârea instanței, amintirile de familie sunt depozitate în interesul familiei la unul ori mai mulți dintre moștenitori sau în locul convenit de ei.(4)Moștenitorul desemnat ca depozitar poate revendica bunurile care constituie amintiri de familie de la cel care le deține pe nedrept, dar nu le poate înstrăina, împrumuta sau da în locațiune fără acordul unanim al coindivizarilor. + 
Capitolul IVPartajul succesoral și raportul + 
Secţiunea 1Dispoziții generale referitoare la partajul succesoral + 
Articolul 1.143Starea de indiviziuneNimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.(2)Dispozițiile art. 669-686 se aplică și partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta. + 
Articolul 1.144Partajul voluntarDacă toți moștenitorii sunt prezenți și au capacitate de exercițiu deplină, partajul se poate realiza prin bună învoială, în forma și prin actul pe care părțile le convin. Dacă printre bunurile succesorale se află imobile, convenția de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.(2)Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile moștenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute. + 
Articolul 1.145Măsuri conservatorii + 
Secţiunea a 2-aRaportul donațiilor + 
Articolul 1.146NoțiuneRaportul donațiilor este obligația pe care o au între ei soțul supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală de a readuce la moștenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moștenirea.(2)În lipsă de stipulație contrară din partea donatorului, cei menționați la alin. (1) sunt obligați la raport numai dacă ar fi avut vocație concretă la moștenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donației. + 
Articolul 1.147Scutirea de raport a renunțătorului la moștenirea legalăÎn caz de renunțare la moștenirea legală, descendentul sau soțul supraviețuitor nu mai are obligația de raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotității disponibile.(2)Prin stipulație expresă în contractul de donație, donatarul poate fi obligat la raportul donației și în cazul renunțării la moștenire. În acest caz, donatarul va readuce la moștenire numai valoarea bunului donat care depășește partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moștenitor legal. + 
Articolul 1.148Persoanele care pot cere raportul donației + 
Articolul 1.149Caracterul personal al obligației de raportMoștenitorul datorează raportul numai pentru donațiile pe care le-a primit personal de la donator.(2)Descendentul care vine la moștenire prin reprezentare succesorală este obligat să raporteze donația primită de la defunct de către ascendentul său pe care îl reprezintă, chiar dacă nu l-a moștenit pe acesta din urmă. + 
Articolul 1.150Excepțiile de la obligația de raportNu sunt supuse raportului:a)donațiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepția cazului în care se dovedește că cel care a lăsat moștenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport; … c)fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moștenirii și echivalentul bănesc al folosinței exercitate de donatar asupra bunului donat. … (2)De asemenea, raportul nu este datorat nici în cazul în care bunul donat a pierit fără culpa donatarului. Cu toate acestea, dacă bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizații încasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este ținut să facă raportul bunului în măsura în care indemnizația a servit la reconstituirea acelui bun. În cazul în care indemnizația nu a fost utilizată în acest scop, ea însăși este supusă raportului. Dacă indemnizația rezultă dintr-un contract de asigurare, aceasta se raportează numai în măsura în care depășește cuantumul total al primelor plătite de donatar. + 
Articolul 1.151Modul de efectuare a raportuluiRaportul se face prin echivalent. Este considerată ca nescrisă dispoziția care impune donatarului raportul în natură.(2)Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputație sau în bani.(4)În cazul raportului prin imputație, valoarea donației se scade din partea moștenitorului obligat la raport.(6)În cazul raportului în bani, cel obligat la raport va depune la dispoziția celorlalți moștenitori o sumă de bani care reprezintă diferența dintre valoarea bunului donat și partea din această valoare ce corespunde cotei sale succesorale. + 
Articolul 1.152Căile de realizare a raportuluiRaportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale judecătorească.(2)Raportul cerut de unul dintre moștenitori profită și celorlalți moștenitori îndreptățiți să solicite raportul, cu excepția celor care au renunțat în mod expres la raport. + 
Articolul 1.153Evaluarea bunului în cazul raportului prin echivalentÎn vederea efectuării raportului prin echivalent, se ia în considerare valoarea bunului donat la momentul judecății, ținându-se însă cont de starea lui în momentul donației, din care se scade valoarea, la momentul judecății, a sarcinilor asumate prin contractul de donație.(2)Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflației, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului și data realizării raportului. + 
Articolul 1.154Ameliorările și degradările bunului donat în cazul raportului în naturăDonatarul are dreptul să recupereze, proporțional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a făcut cu lucrările adăugate, precum și cu lucrările autonome necesare și utile până la data raportului.(2)Donatarul poate reține bunul până la plata efectivă a sumelor ce îi sunt datorate pentru cheltuielile prevăzute la alin. (1), afară de cazul în care creanța lui se compensează cu despăgubirile pe care le datorează potrivit alin. (2). + 
Secţiunea a 3-aPlata datoriilor + 
Articolul 1.155Plata pasivului. Excepțiile de la divizarea de drept a pasivului moșteniriiMoștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia.(2)Regula divizării de drept a pasivului succesoral nu se aplică dacă:a)obligația are ca obiect un bun individual determinat ori o prestație determinată asupra unui astfel de bun; … c)unul dintre moștenitori este însărcinat, prin titlu, să execute singur obligația. În acest caz, dacă titlul îl reprezintă testamentul, scutirea celorlalți moștenitori constituie o liberalitate, supusă reducțiunii dacă este cazul. …  + 
Articolul 1.156Situația creditorilor personali ai moștenitorilorÎnainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui moștenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile moștenirii.(2)Ceilalți moștenitori pot obține respingerea acțiunii de partaj introduse de către creditor, plătind datoria în numele și pe seama moștenitorului debitor.(4)Din bunurile moștenirii atribuite la partaj, precum și din cele care le iau locul în patrimoniul moștenitorului, creditorii moștenirii vor fi plătiți cu preferință față de creditorii personali ai moștenitorului.(6)Dispozițiile alin. (5) sunt aplicabile și legatarilor cu titlu particular ori de câte ori obiectul legatului nu constă într-un bun individual determinat. + 
Articolul 1.157Regresul între moștenitori. Insolvabilitatea unuia dintre moștenitoriMoștenitorul universal sau cu titlu universal care, din cauza garanției reale sau din orice altă cauză, a plătit din datoria comună mai mult decât partea sa are drept de regres împotriva celorlalți moștenitori, însă numai pentru partea din datoria comună ce revenea fiecăruia, chiar și atunci când moștenitorul care a plătit datoria ar fi fost subrogat în drepturile creditorilor.(2)Moștenitorul are dreptul de a cere plata creanțelor pe care le are față de moștenire de la ceilalți moștenitori, ca orice alt creditor al moștenirii. În privința părții din datorie care îi revine ca moștenitor, dispozițiile art. 1.620-1.624 sunt aplicabile. + 
Articolul 1.158Raportul datoriilorDacă, la data partajului succesoral, un moștenitor are o datorie certă și lichidă față de moștenire, aceasta se lichidează prin luare mai puțin.(2)Raportul nu operează în privința creanței pe care un moștenitor o are față de moștenire. Însă moștenitorul care este atât creditor, cât și debitor al moștenirii se poate prevala de compensația legală, chiar dacă nu ar fi întrunite condițiile acesteia.(4)Prin acordul tuturor moștenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza și înainte de partajul succesoral. + 
Articolul 1.159Titlurile executorii obținute împotriva defunctului + 
Secţiunea a 4-aPartajul de ascendent + 
Articolul 1.160Subiecte + 
Articolul 1.161FormePartajul de ascendent se poate realiza prin donație sau prin testament, cu respectarea formelor, condițiilor și regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.(2)Partajul realizat prin donație nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente. + 
Articolul 1.162Cuprins + 
Articolul 1.163IneficacitateEste lovit de nulitate absolută partajul în care nu s-au cuprins toți descendenții care îndeplinesc condițiile pentru a veni la moștenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală.(2)Dacă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent sau a soțului supraviețuitor, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la reducțiunea liberalităților excesive. + 
Cartea a V-aDespre obligații*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a V-a sunt cuprinse în art. 102-189 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IDispoziții generale + 
Articolul 1.164Conținutul raportului obligațional + 
Articolul 1.165Izvoarele obligațiilor + 
Titlul IIIzvoarele obligațiilor + 
Capitolul IContractul + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.166Noțiune + 
Articolul 1.167Regulile aplicabile contractelorToate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.(2)Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale. + 
Articolul 1.168Regulile aplicabile contractelor nenumite + 
Articolul 1.169Libertatea de a contracta + 
Articolul 1.170Buna-credință + 
Secţiunea a 2-aDiferite categorii de contracte + 
Articolul 1.171Contractul sinalagmatic și contractul unilateral + 
Articolul 1.172Contractul cu titlu oneros și contractul cu titlu gratuitContractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.(2)Contractul prin care una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu, fără a obține în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. + 
Articolul 1.173Contractul comutativ și contractul aleatoriuEste comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.(2)Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voința părților, oferă cel puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor și incert. + 
Articolul 1.174Contractul consensual, solemn sau realContractul poate fi consensual, solemn sau real.(2)Contractul este solemn atunci când validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege.(4)Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului. + 
Articolul 1.175Contractul de adeziune + 
Articolul 1.176Contractul-cadruContractul-cadru este acordul prin care părțile convin să negocieze, să încheie sau să mențină raporturi contractuale ale căror elemente esențiale sunt determinate de acesta.(2)Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul și volumul prestațiilor, precum și, dacă este cazul, prețul acestora sunt precizate prin convenții ulterioare. + 
Articolul 1.177Contractul încheiat cu consumatorii + 
Secţiunea a 3-aÎncheierea contractului + 
Articolul 1.178Libertatea formei + 
Articolul 1.179Condițiile esențiale pentru validitatea contractuluiCondițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt:1.consimțământul părților; … 3.o cauză licită și morală. … (2)În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile. + 
Articolul 1.180Capacitatea părților + 
Articolul 1.181Reguli aplicabileI.Formarea contractului + 
Articolul 1.182Încheierea contractuluiContractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.(2)În condițiile prevăzute la alin. (2), dacă părțile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredințată determinarea lor nu ia o decizie, instanța va dispune, la cererea oricăreia dintre părți, completarea contractului, ținând seama, după împrejurări, de natura acestuia și de intenția părților. + 
Articolul 1.183Buna-credință în negocieriPărțile au libertatea inițierii, desfășurării și ruperii negocierilor și nu pot fi ținute răspunzătoare pentru eșecul acestora.(2)Este contrară exigențelor bunei-credințe, între altele, conduita părții care inițiază sau continuă negocieri fără intenția de a încheia contractul.(4)Partea care inițiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credințe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ține seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunțarea de către cealaltă parte la alte oferte și de orice împrejurări asemănătoare. + 
Articolul 1.184Obligația de confidențialitate în negocierile precontractuale + 
Articolul 1.185Elementele de care depinde încheierea contractului + 
Articolul 1.186Momentul și locul încheierii contractuluiContractul se încheie în momentul și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile.(2)De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod. + 
Articolul 1.187Forma ofertei și a acceptării + 
Articolul 1.188Oferta de a contractaO propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.(2)Dispozițiile art. 1.182-1.203 se aplică în mod corespunzător și atunci când împrejurările în care se încheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptării. + 
Articolul 1.189Propunerea adresată unor persoane nedeterminatePropunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar dacă este precisă, nu valorează ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenție de negociere.(2)Cu toate acestea, propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanțe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. În aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai dacă este făcută în aceeași formă cu oferta însăși sau într-o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeași măsură cu aceasta. + 
Articolul 1.190Solicitarea de oferte + 
Articolul 1.191Oferta irevocabilăOferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o mențină un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabilă atunci când poate fi considerată astfel în temeiul acordului părților, al practicilor statornicite între acestea, al negocierilor, al conținutului ofertei ori al uzanțelor.(2)Declarația de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect. + 
Articolul 1.192Termenul de acceptare + 
Articolul 1.193Oferta fără termen adresată unei persoane absenteOferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane care nu este prezentă, trebuie menținută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze și să expedieze acceptarea.(2)Ofertantul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei înaintea expirării termenului prevăzut la alin. (1). + 
Articolul 1.194Oferta fără termen adresată unei persoane prezenteOferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane prezente rămâne fără efecte dacă nu este acceptată de îndată.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanță. + 
Articolul 1.195Caducitatea oferteiOferta devine caducă dacă:a)destinatarul o refuză. … (2)Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurările o impun. + 
Articolul 1.196Acceptarea oferteiOrice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul ofertei. Dispozițiile art. 1.186 rămân aplicabile.(2)Tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări. + 
Articolul 1.197Acceptarea necorespunzătoare a oferteiRăspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când:a)nu respectă forma cerută anume de ofertant; … c)Răspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, după împrejurări, ca o contraofertă. + 
Articolul 1.198Acceptarea tardivăAcceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe acceptant despre încheierea contractului.(2)Acceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu îl înștiințează despre aceasta de îndată. + 
Articolul 1.199Retragerea ofertei sau a acceptării + 
Articolul 1.200Comunicarea ofertei, acceptării și revocăriiOferta, acceptarea, precum și revocarea acestora produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ele din motive care nu îi sunt imputabile.(2)Comunicarea acceptării trebuie făcută prin mijloace cel puțin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, dacă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea sau din alte asemenea împrejurări nu rezultă contrariul. + 
Articolul 1.201Clauze externe + 
Articolul 1.202Clauze standardSub rezerva prevederilor art. 1.203, dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și atunci când la încheierea contractului sunt utilizate clauze standard.(2)Clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard.(4)Atunci când ambele părți folosesc clauze standard și nu ajung la o înțelegere cu privire la acestea, contractul se încheie totuși pe baza clauzelor convenite și a oricăror clauze standard comune în substanța lor, cu excepția cazului în care una dintre părți notifică celeilalte părți, fie anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior și de îndată, că nu intenționează să fie ținută de un astfel de contract. + 
Articolul 1.203Clauze neuzuale … II.Valabilitatea consimțământului + 
Articolul 1.204Condiții + 
Articolul 1.205Lipsa discernământuluiEste anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.(2)Viciile consimțământului + 
Articolul 1.206CazuriConsimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență.(2)De asemenea, consimțământul este viciat în caz de leziune. + 
Articolul 1.207EroareaPartea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului.(2)când poartă asupra naturii sau obiectului contractului; … 2.când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat. … (3)Eroarea care privește simplele motive ale contractului nu este esențială, cu excepția cazului în care prin voința părților asemenea motive au fost considerate hotărâtoare. + 
Articolul 1.208Eroarea nescuzabilăContractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.(2)Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile. + 
Articolul 1.209Eroarea asumată + 
Articolul 1.210Eroarea de calcul + 
Articolul 1.211Eroarea de comunicare sau de transmitere + 
Articolul 1.212Invocarea erorii cu bună-credință + 
Articolul 1.213Adaptarea contractuluiDacă o parte este îndreptățită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealaltă parte declară că dorește să execute ori execută contractul așa cum acesta fusese înțeles de partea îndreptățită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat așa cum l-a înțeles această din urmă parte.(2)Dacă declarația a fost făcută și comunicată părții aflate în eroare în termenul prevăzut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obține anularea este stins și notificarea prevăzută la alin. (2) este considerată lipsită de efecte. + 
Articolul 1.214DolulConsimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.(2)Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți.(4)Dolul nu se presupune. + 
Articolul 1.215Dolul comis de un terțPartea care este victima dolului unui terț nu poate cere anularea decât dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului.(2)Independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta. + 
Articolul 1.216ViolențaPoate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terț.(2)Violența poate atrage anularea contractului și atunci când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soțul, soția, ascendenții ori descendenții părții al cărei consimțământ a fost viciat.(4)În toate cazurile, existența violenței se apreciază ținând seama de vârsta, starea socială, sănătatea și caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violența, precum și de orice altă împrejurare ce a putut influența starea acestuia la momentul încheierii contractului. + 
Articolul 1.217Amenințarea cu exercițiul unui drept + 
Articolul 1.218Starea de necesitate + 
Articolul 1.219Temerea reverențiară + 
Articolul 1.220Violența săvârșită de un terțViolența atrage anularea contractului și atunci când este exercitată de un terț, însă numai dacă partea al cărei consimțământ nu a fost viciat cunoștea sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască violența săvârșită de către terț.(2)Independent de anularea contractului, autorul violenței răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta. + 
Articolul 1.221LeziuneaExistă leziune atunci când una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații.(2)Leziunea poate exista și atunci când minorul își asumă o obligație excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obține din contract ori la ansamblul circumstanțelor. + 
Articolul 1.222SancțiunePartea al cărei consimțământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligațiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptățită.(2)În toate cazurile, instanța poate să mențină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanțe sau, după caz, o majorare a propriei obligații. Dispozițiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 1.223Termenul de prescripțieDreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului.(2)Anulabilitatea contractului nu poate să fie opusă pe cale de excepție când dreptul la acțiune este prescris. + 
Articolul 1.224Inadmisibilitatea leziunii …  + 
Articolul 1.225Obiectul contractuluiObiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale.(2)Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. + 
Articolul 1.226Obiectul obligațieiObiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul.(2)Sub sancțiunea nulității absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și licit. + 
Articolul 1.227Imposibilitatea inițială a obiectului obligației + 
Articolul 1.228Bunurile viitoare + 
Articolul 1.229Bunurile care nu sunt în circuitul civil + 
Articolul 1.230Bunurile care aparțin altuia + 
Articolul 1.231Determinarea calității obiectului + 
Articolul 1.232Determinarea obiectului de către un terțAtunci când prețul sau orice alt element al contractului urmează să fie determinat de un terț, acesta trebuie să acționeze în mod corect, diligent și echidistant.(2)Dacă terțul nu poate sau nu dorește să acționeze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă, instanța, la cererea părții interesate, va stabili, după caz, prețul sau elementul nedeterminat de către părți. + 
Articolul 1.233Determinarea prețului între profesioniști + 
Articolul 1.234Raportarea la un factor de referință + 
Articolul 1.235Noțiune + 
Articolul 1.236CondițiiCauza trebuie să existe, să fie licită și morală.(2)Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri. + 
Articolul 1.237Frauda la lege + 
Articolul 1.238SancțiuneLipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.(2)Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. + 
Articolul 1.239Proba cauzeiContractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută.(2)Existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară. + 
Articolul 1.240Formele de exprimare a consimțământuluiVoința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.(2)Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare. + 
Articolul 1.241Forma scrisă + 
Articolul 1.242SancțiuneEste lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.(2)Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată. + 
Articolul 1.243Modificarea contractului + 
Articolul 1.244Forma cerută pentru înscrierea în cartea funciară + 
Articolul 1.245Forma contractelor electronice + 
Secţiunea a 4-aNulitatea contractului + 
Articolul 1.246NulitateaOrice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părților.(4)Prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenție sau clauză contrară este considerată nescrisă. + 
Articolul 1.247Nulitatea absolutăEste nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.(2)Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.(4)Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege. + 
Articolul 1.248Nulitatea relativăContractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.(2)Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească.(4)Contractul anulabil este susceptibil de confirmare. + 
Articolul 1.249PrescripțiaDacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.(2)Nulitatea relativă poate fi invocată pe cale acțiune numai în termenul de prescripție stabilit de lege. Cu toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare. + 
Articolul 1.250Cauzele de nulitate absolută + 
Articolul 1.251Cauzele de nulitate relativă + 
Articolul 1.252Prezumția de nulitate relativă + 
Articolul 1.253Nulitatea virtuală + 
Articolul 1.254Desființarea contractului și a actelor subsecventeContractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat.(2)În cazul în care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. + 
Articolul 1.255Nulitatea parțialăClauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.(2)Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și clauzelor care contravin unor dispoziții legale imperative și sunt considerate de lege nescrise. + 
Articolul 1.256Nulitatea contractului plurilateral + 
Articolul 1.257Daunele-interese. Reducerea prestațiilor + 
Articolul 1.258Repararea prejudiciului în cazul nulității contractului încheiat în formă autentică + 
Articolul 1.259Refacerea contractului nul + 
Articolul 1.260Conversiunea contractului nulUn contract lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.(2)Cu toate acestea, dispozițiile alin. (1) nu se aplică dacă intenția de a exclude aplicarea conversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmărite de părți la data încheierii contractului. + 
Articolul 1.261Cauzele de validareContractul afectat de o cauză de nulitate este validat atunci când nulitatea este acoperită.(2)Nulitatea poate fi acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege. + 
Articolul 1.262Confirmarea contractuluiConfirmarea unui contract anulabil rezultă din voința, expresă sau tacită, de a renunța la dreptul de a invoca nulitatea.(2)Voința de a renunța trebuie să fie certă. + 
Articolul 1.263Condițiile confirmăriiUn contract anulabil poate fi confirmat dacă în momentul confirmării condițiile sale de validitate sunt întrunite.(2)Persoana chemată de lege să încuviințeze actele minorului poate, în numele și în interesul acestuia, cere anularea contractului făcut fără încuviințarea sa ori să confirme contractul atunci când această încuviințare era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.(4)În lipsa confirmării exprese, este suficient ca obligația să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată.(6)Cel care trebuie să confirme poate să fie pus în întârziere printr-o notificare prin care partea interesată să îi solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acțiunea în anulare, în termen de 6 luni de la notificare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului. + 
Articolul 1.264Cuprinsul actului confirmativ + 
Articolul 1.265Efectele confirmăriiConfirmarea își produce efectele din momentul încheierii contractului și atrage renunțarea la mijloacele și excepțiile ce puteau fi opuse, sub rezerva însă a drepturilor dobândite și conservate de terții de bună-credință.(2)Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimțământului prin dol sau violență nu implică prin ea însăși renunțarea la dreptul de a cere daune-interese. + 
Secţiunea a 5-aInterpretarea contractului + 
Articolul 1.266Interpretarea după voința concordantă a părțilorContractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.(2)La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului. + 
Articolul 1.267Interpretarea sistematică + 
Articolul 1.268Interpretarea clauzelor îndoielniceClauzele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului contractului.(2)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.(4)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute. + 
Articolul 1.269Regulile subsidiare de interpretareDacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă.(2)Stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus. + 
Secţiunea a 6-aEfectele contractului + 
Articolul 1.270Forța obligatorieContractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.(2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. + 
Articolul 1.271ImpreviziuneaPărțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.(2)adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; … b)Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă:a)schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acesteia nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; … c)debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. …  + 
Articolul 1.272Conținutul contractuluiContractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.(2)Clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt stipulate în mod expres. + 
Articolul 1.273Constituirea și transferul drepturilor realeDrepturile reale se constituie și se transmit prin acordul de voință al părților, chiar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.(2)Dispozițiile în materie de carte funciară, precum și dispozițiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile rămân aplicabile. + 
Articolul 1.274Riscul în contractul translativ de proprietateÎn lipsă de stipulație contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligației de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligației de predare pierde dreptul la contraprestație, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie.(2)Cu toate acestea, creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp. + 
Articolul 1.275Transmiterea succesivă a unui bun mobilDacă cineva a transmis succesiv către mai multe persoane proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobândit cu bună-credință posesia efectivă a bunului este titular al dreptului, chiar dacă titlul său are dată ulterioară.(2)Dacă niciunul dintre dobânditori nu a obținut posesia efectivă a bunului mobil corporal și creanța fiecăruia de predare a bunului este exigibilă, va fi preferat cel care a sesizat cel dintâi instanța de judecată. + 
Articolul 1.276Denunțarea unilateralăDacă dreptul de a denunța contractul este recunoscut uneia dintre părți, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început.(2)Dacă s-a stipulat o prestație în schimbul denunțării, aceasta produce efecte numai atunci când prestația este executată.(4)Dispozițiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenție contrară. + 
Articolul 1.277Contractul pe durată nedeterminată + 
Articolul 1.278Pactul de opțiuneAtunci când părțile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declarație de voință, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declarație se consideră o ofertă irevocabilă și produce efectele prevăzute la art. 1.191.(2)Pactul de opțiune trebuie să conțină toate elementele contractului pe care părțile urmăresc să îl încheie, astfel încât acesta să se poată încheia prin simpla acceptare a beneficiarului opțiunii.(4)Atât pactul de opțiune, cât și declarația de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părțile urmăresc să îl încheie. + 
Articolul 1.279Promisiunea de a contractaPromisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea.(2)De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.(4)Dispoziții generale + 
Articolul 1.280Relativitatea efectelor contractului + 
Articolul 1.281Opozabilitatea efectelor contractului + 
Articolul 1.282Transmisiunea drepturilor și obligațiilor către succesoriLa moartea unei părți, drepturile și obligațiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulația părților ori din natura contractului nu rezultă contrariul.(2)Promisiunea faptei altuia + 
Articolul 1.283EfecteCel care se angajează la a determina un terț să încheie sau să ratifice un act este ținut să repare prejudiciul cauzat dacă terțul refuză să se oblige sau, atunci când s-a obligat și ca fideiusor, dacă terțul nu execută prestația promisă.(2)Intenția promitentului de a se angaja personal nu se prezumă, ci trebuie să reiasă neîndoielnic din contract sau din împrejurările în care acesta a fost încheiat. … III.Stipulația pentru altul + 
Articolul 1.284EfecteOricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terț.(2)Prin efectul stipulației, beneficiarul dobândește dreptul de a cere direct promitentului executarea prestației. + 
Articolul 1.285Condițiile privind terțul beneficiar + 
Articolul 1.286Acceptarea stipulațieiDacă terțul beneficiar nu acceptă stipulația, dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată.(2)Stipulația poate fi revocată cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulația poate fi acceptată și după decesul stipulantului sau al promitentului. + 
Articolul 1.287Revocarea stipulațieiStipulantul este singurul îndreptățit să revoce stipulația, creditorii sau moștenitorii săi neputând să o facă. Stipulantul nu poate însă revoca stipulația fără acordul promitentului dacă acesta din urmă are interesul să o execute.(2)Revocarea stipulației produce efecte din momentul în care ajunge la promitent. Dacă nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profită stipulantului sau moștenitorilor acestuia, fără a agrava însă sarcina promitentului. + 
Articolul 1.288Mijloacele de apărare ale promitentului … IV.Simulația + 
Articolul 1.289Efecte între părțiContractul secret produce efecte numai între părți și, dacă din natura contractului ori din stipulația părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.(2)Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părți dacă nu îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. + 
Articolul 1.290Efecte față de terțiContractul secret nu poate fi invocat de părți, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular și nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terților care, întemeindu-se cu bună-credință pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent.(2)Terții pot invoca împotriva părților existența contractului secret, atunci când acesta le vatămă drepturile. + 
Articolul 1.291Raporturile cu creditoriiExistența contractului secret nu poate fi opusă de părți creditorilor dobânditorului aparent care, cu bună-credință, au notat începerea urmăririi silite în cartea funciară sau au obținut sechestru asupra bunurilor care au făcut obiectul simulației.(2)Dacă există un conflict între creditorii înstrăinătorului aparent și creditorii dobânditorului aparent, sunt preferați cei dintâi, în cazul în care creanța lor este anterioară contractului secret. + 
Articolul 1.292Proba simulației + 
Articolul 1.293Actele unilaterale + 
Articolul 1.294Actele nepatrimoniale …  + 
Secţiunea a 7-aReprezentarea + 
Articolul 1.295Temeiul reprezentării + 
Articolul 1.296Efecte + 
Articolul 1.297Nearătarea calității de reprezentantContractul încheiat de reprezentant în limita puterilor conferite, atunci când terțul contractant nu cunoștea și nici nu ar fi trebuit sa cunoască faptul că reprezentantul acționa în această calitate, îi obligă numai pe reprezentant și pe terț, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Cu toate acestea, dacă reprezentantul, atunci când contractează cu terțul în limita puterilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terțul care descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate să exercite și împotriva acestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva reprezentantului. + 
Articolul 1.298Capacitatea părților + 
Articolul 1.299Viciile de consimțământ + 
Articolul 1.300Buna-credințăAfară de cazul în care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credință, cunoașterea sau necunoașterea unei anumite împrejurări se apreciază în persoana reprezentantului.(2)Reprezentatul de rea-credință nu poate invoca niciodată buna-credință a reprezentantului. + 
Articolul 1.301Forma împuternicirii + 
Articolul 1.302Justificarea puterii de a reprezenta + 
Articolul 1.303Conflictul de interese + 
Articolul 1.304Contractul cu sine însuși și dubla reprezentareContractul încheiat de reprezentant cu sine însuși, în nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu excepția cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul dublei reprezentări. + 
Articolul 1.305Încetarea împuternicirii + 
Articolul 1.306Modificarea și revocarea împuternicirii + 
Articolul 1.307Alte cauze de încetare a puterii de a reprezentaPuterea de a reprezenta încetează prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, dacă din convenție ori din natura afacerii nu rezultă contrariul.(2)În cazul deschiderii procedurii insolvenței asupra reprezentantului sau reprezentatului, puterea de a reprezenta încetează în condițiile prevăzute de lege.(4)Încetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte în privința terților care, în momentul încheierii contractului, nu cunoșteau și nici nu trebuiau să cunoască această împrejurare. + 
Articolul 1.308Obligațiile reprezentantului la încetarea împuterniciriiLa încetarea puterilor încredințate, reprezentantul este obligat să restituie reprezentatului înscrisul care constată aceste puteri.(2)Reprezentantul nu poate reține acest înscris drept garanție a creanțelor sale asupra reprezentatului, dar poate să ceară o copie a înscrisului, certificată de reprezentat, cu mențiunea că puterea de reprezentare a încetat. + 
Articolul 1.309Lipsa sau depășirea puterii de reprezentareContractul încheiat de persoana care acționează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depășirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat și terț.(2)Dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terțul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta și că acționează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala față de terțul contractant de lipsa puterii de a reprezenta. + 
Articolul 1.310Răspunderea reprezentantului + 
Articolul 1.311RatificareaÎn cazurile prevăzute la art. 1.309, cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.(2)Terțul contractant poate, printr-o notificare, să acorde un termen rezonabil pentru ratificare, după a cărui împlinire contractul nu mai poate fi ratificat. + 
Articolul 1.312Efectele ratificării + 
Articolul 1.313Transmisiunea facultății de a ratifica + 
Articolul 1.314Desființarea contractului înaintea ratificării + 
Secţiunea a 8-aCesiunea contractului + 
Articolul 1.315NoțiuneO parte poate să își substituie un terț în raporturile născute dintr-un contract numai dacă prestațiile nu au fost încă integral executate, iar cealaltă parte consimte la aceasta.(2)Sunt exceptate cazurile anume prevăzute de lege. + 
Articolul 1.316Forma cesiunii + 
Articolul 1.317Momentul cesiuniiDacă o parte a consimțit în mod anticipat ca partea cealaltă să își poată substitui un terț în raporturile născute din contract, cesiunea produce efecte față de acea parte din momentul în care substituirea îi este notificată ori, după caz, din momentul în care o acceptă.(2)Dispozițiile în materie de carte funciară, precum și dispozițiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile rămân aplicabile. + 
Articolul 1.318Liberarea cedentuluiCedentul este liberat de obligațiile sale față de contractantul cedat din momentul în care substituirea își produce efectele față de acesta.(2)În cazul în care a declarat că nu îl liberează pe cedent, contractantul cedat se poate îndrepta împotriva acestuia atunci când cesionarul nu își execută obligațiile. În acest caz, contractantul cedat trebuie, sub sancțiunea pierderii dreptului de regres împotriva cedentului, să îi notifice neexecutarea obligațiilor de către cesionar, în termen de 15 zile de la data neexecutării sau, după caz, de la data la care a cunoscut faptul neexecutării. + 
Articolul 1.319Excepțiile contractantului cedat + 
Articolul 1.320Obligația de garanțieCedentul garantează validitatea contractului.(2)Atunci când cedentul garantează executarea contractului, acesta va fi ținut ca un fideiusor pentru obligațiile contractantului cedat. + 
Secţiunea a 9-aÎncetarea contractului + 
Articolul 1.321Cauzele de încetare + 
Articolul 1.322Efectele încetării + 
Articolul 1.323Restituirea prestațiilor + 
Capitolul IIActul juridic unilateral + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.324Noțiune + 
Articolul 1.325Regimul juridic + 
Articolul 1.326Actele unilaterale supuse comunicăriiActul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.(2)Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile. + 
Secţiunea a 2-aActul unilateral ca izvor de obligații + 
Articolul 1.327Promisiunea unilateralăPromisiunea unilaterală făcută cu intenția de a se obliga independent de acceptare îl leagă numai pe autor.(2)Dacă autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se consideră făcută pentru o anumită durată, potrivit cu natura obligației și cu împrejurările în care a fost asumată. + 
Articolul 1.328Promisiunea publică de recompensăCel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei prestații este obligat să facă plata, chiar dacă prestația a fost executată fără a se cunoaște promisiunea.(2)Atunci când prestația a fost executată separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezultatul. + 
Articolul 1.329Revocarea promisiunii publice de recompensăPromisiunea poate fi revocată în aceeași formă în care a fost făcută publică sau într-o formă echivalentă.(2)Dacă revocarea a fost făcută fără justă cauză, autorul promisiunii datorează o despăgubire echitabilă, care nu va putea depăși recompensa promisă, celor care înainte de publicarea revocării au făcut cheltuieli în vederea executării prestației. Cu toate acestea, promitentul nu datorează despăgubiri, dacă dovedește că rezultatul cerut nu putea fi obținut.(4)Dreptul la acțiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării. + 
Capitolul IIIFaptul juridic licit + 
Secţiunea 1Gestiunea de afaceri + 
Articolul 1.330CondițiiExistă gestiune de afaceri atunci când, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant, gestionează în mod voluntar și oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaște existența gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.(2)Nu există gestiune de afaceri atunci când cel care administrează afacerile unei alte persoane acționează cu intenția de a o gratifica. + 
Articolul 1.331Obligația de înștiințare + 
Articolul 1.332Continuarea gestiunii + 
Articolul 1.333Continuarea gestiunii de către moștenitorii gerantului + 
Articolul 1.334Diligența datorată de gerantGerantul este dator să se îngrijească de interesele geratului cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.(2)Când gestiunea a urmărit să îl apere pe gerat de o pagubă iminentă, gerantul nu răspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenție sau din culpă gravă. + 
Articolul 1.335Obligațiile gerantului + 
Articolul 1.336Actele încheiate de gerantGerantul care acționează în nume propriu este ținut față de terții cu care a contractat, fără a limita dreptul oricăruia dintre aceștia de a se regresa împotriva geratului.(2)Atunci când acționează în numele geratului, gerantul nu este ținut față de terții cu care a contractat decât dacă geratul nu este obligat față de aceștia. + 
Articolul 1.337Obligațiile geratuluiAtunci când condițiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, chiar dacă rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie să ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum și, în limita sporului de valoare, cheltuielile utile făcute de gerant, împreună cu dobânzile din ziua în care au fost efectuate, și să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care, fără culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.(2)Caracterul necesar sau util al actelor și cheltuielilor se apreciază la momentul la care gerantul le-a făcut.(4)În vederea garantării cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instanței, în urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevăzută de lege pentru ordonanța președințială, înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale, în condițiile legii. + 
Articolul 1.338Împotrivirea beneficiarului gestiuniiCel care începe sau continuă o gestiune, cunoscând sau trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. În acest caz, instanța, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligației de restituire.(2)Cel care ignoră împotrivirea titularului este răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar și din cea mai ușoară culpă. + 
Articolul 1.339Gestiunea inoportună + 
Articolul 1.340Ratificarea gestiunii + 
Secţiunea a 2-aPlata nedatorată + 
Articolul 1.341NoțiuneCel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.(2)Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie. + 
Articolul 1.342Plata primită cu bună-credință de creditorRestituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plății, cel care a primit-o cu bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanță sau a renunțat la garanțiile creanței.(2)În acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit. + 
Articolul 1.343Restituirea plății anticipate + 
Articolul 1.344Reguli aplicabile restituirii + 
Secţiunea a 3-aÎmbogățirea fără justă cauză + 
Articolul 1.345Condiții + 
Articolul 1.346Îmbogățirea justificatădin executarea unei obligații valabile; … b)dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica. …  + 
Articolul 1.347Condițiile și întinderea restituiriiRestituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței.(2)Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele. + 
Articolul 1.348Caracterul subsidiar + 
Capitolul IVRăspunderea civilă + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.349Răspunderea delictualăOrice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială. + 
Articolul 1.350Răspunderea contractualăOrice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. + 
Secţiunea a 2-aCauze exoneratoare de răspundere + 
Articolul 1.351Forța majoră și cazul fortuitDacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.(2)Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.(4)Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră. + 
Articolul 1.352Fapta victimei sau a terțului + 
Articolul 1.353Exercițiul drepturilor + 
Articolul 1.354Alte cauze de exonerare + 
Articolul 1.355Clauze privind răspundereaNu se poate exclude sau limita, prin convenții sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârșită cu intenție sau din culpă gravă.(2)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii.(4)Declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăși, renunțarea victimei la dreptul de a obține plata despăgubirilor. + 
Articolul 1.356Anunțuri privitoare la răspundereUn anunț care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoștința publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoștea existența anunțului la momentul încheierii contractului.(2)Printr-un anunț nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunț poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispozițiile art. 1.371 alin. (1). + 
Secţiunea a 3-aRăspunderea pentru fapta proprie + 
Articolul 1.357Condițiile răspunderiiCel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. + 
Articolul 1.358Criterii particulare de apreciere a vinovăției + 
Articolul 1.359Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes + 
Articolul 1.360Legitima apărareNu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu.(2)Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizații adecvate și echitabile cel care a săvârșit o infracțiune prin depășirea limitelor legitimei apărări. + 
Articolul 1.361Starea de necesitate + 
Articolul 1.362Obligația terțului de reparare a prejudiciului + 
Articolul 1.363Divulgarea secretului comercial + 
Articolul 1.364Îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege + 
Articolul 1.365Efectele hotărârii penale + 
Articolul 1.366Răspunderea minorului și a celui pus sub interdicție judecătoreascăMinorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.(2)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei. + 
Articolul 1.367Răspunderea altor persoane lipsite de discernământCel care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârșit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minții care l-a pus în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.(2)Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a minții a fost provocată de el însuși, prin beția produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanțe. + 
Articolul 1.368Obligația subsidiară de indemnizare a victimeiLipsa discernământului nu îl scutește pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizații către victimă ori de câte ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.(2)Indemnizația va fi stabilită într-un cuantum echitabil, ținându-se seama de starea patrimonială a părților. + 
Articolul 1.369Răspunderea altor persoaneCel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună știință, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în privința celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecată a autorului faptei ilicite. + 
Articolul 1.370Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite + 
Articolul 1.371Vinovăția comună. Pluralitatea de cauzeÎn cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.Notă …

Potrivit DECIZIEI ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE nr. 12 din 16 mai 2016, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 498 din 4 iulie 2016, dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majoră, cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă. + 
Secţiunea a 4-aRăspunderea pentru fapta altuia + 
Articolul 1.372Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicțieCel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.(2)Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinților sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești. + 
Articolul 1.373Răspunderea comitenților pentru prepușiComitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.(2)Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. + 
Articolul 1.374Corelația formelor de răspundere pentru fapta altei persoanePărinții nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerințele răspunderii persoanei care avea obligația de supraveghere a minorului.(2)Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă săvârșită de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârșit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii. + 
Secţiunea a 5-aRăspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri + 
Articolul 1.375Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale + 
Articolul 1.376Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruriOricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întrunește, față de ceilalți, condițiile forței majore. + 
Articolul 1.377Noțiunea de pază + 
Articolul 1.378Răspunderea pentru ruina edificiului + 
Articolul 1.379Alte cazuri de răspundereCel care ocupă un imobil, chiar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.(2)Dacă, în cazul prevăzut la alin. (1), sunt îndeplinite și condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de opțiune în vederea reparării prejudiciului. + 
Articolul 1.380Cauze de exonerare + 
Secţiunea a 6-aRepararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale + 
Articolul 1.381Obiectul reparațieiOrice prejudiciu dă dreptul la reparație.(2)Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor. + 
Articolul 1.382Răspunderea solidară + 
Articolul 1.383Raporturile dintre debitori + 
Articolul 1.384Dreptul de regresCel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.(2)Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce și împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depășește partea ce revine persoanei pentru care se răspunde și nu poate depăși partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul.(4)În toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuții la cauzarea prejudiciului. + 
Articolul 1.385Întinderea reparațieiPrejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.(4)Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei. + 
Articolul 1.386Formele reparațieiRepararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.(2)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestații periodice.(4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micșorat ori a încetat. + 
Articolul 1.387Vătămarea integrității corporale sau a sănătățiiÎn caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.(2)În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente. + 
Articolul 1.388Stabilirea pierderii și a nerealizării câștigului din muncăDespăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.(2)Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie. + 
Articolul 1.389Vătămarea minoruluiDacă cel care a suferit vătămarea integrității corporale sau a sănătății este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul și-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea.(2)Până la acea dată, dacă minorul avea un câștig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câștigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câștig, potrivit dispozițiilor art. 1.388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă. + 
Articolul 1.390Persoana îndreptățită la despăgubire în caz de decesDespăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.(2)La stabilirea despăgubirii se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispozițiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 1.391Repararea prejudiciului nepatrimonialÎn caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.Notă …

Potrivit DECIZIEI ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE nr. 12 din 16 mai 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 498 din 4 iulie 2016, dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.(2)Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.(3)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol, nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.(5)Dispozițiile art. 253-256 rămân aplicabile. + 
Articolul 1.392Cheltuieli de îngrijire a sănătății. Cheltuieli de înmormântare + 
Articolul 1.393Despăgubirea în raport cu ajutorul și pensiaDacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparația este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depășește ajutorul ori pensia.(2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanța nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condițiile dispozițiilor art. 1.387 alin. (3). + 
Articolul 1.394Prorogarea termenului prescripției + 
Articolul 1.395Suspendarea prescripției + 
Titlul IIIModalitățile obligațiilor + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 1.396Categorii de obligațiiObligațiile pot fi pure și simple, obligații simple sau afectate de modalități.(2)Obligațiile pure și simple nu sunt susceptibile de modalități. + 
Articolul 1.397Obligații simpleObligația simplă nu este afectată de termen sau condiție și poate fi executată imediat, din proprie inițiativă sau la cererea creditorului.(2)Obligația este simplă, iar nu condițională, dacă eficacitatea sau desființarea ei depinde de un eveniment care, fără ca părțile să știe, avusese deja loc în momentul în care debitorul s-a obligat sub condiție. + 
Articolul 1.398Obligații afectate de modalități + 
Capitolul IICondiția + 
Articolul 1.399Obligația condițională + 
Articolul 1.400Condiția suspensivă + 
Articolul 1.401Condiția rezolutorieCondiția este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desființarea obligației.(2)Până la proba contrară, condiția se prezumă a fi rezolutorie ori de câte ori scadența obligațiilor principale precedă momentul la care condiția s-ar putea îndeplini. + 
Articolul 1.402Condiția imposibilă, ilicită sau imorală + 
Articolul 1.403Condiția pur potestativă + 
Articolul 1.404Constatarea îndeplinirii condițieiÎndeplinirea condiției se apreciază după criteriile stabilite de părți sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări.(2)Atunci când obligația este contractată sub condiția că un eveniment nu se va produce într-un anumit termen, condiția se consideră îndeplinită dacă este sigur că evenimentul nu se va produce. În lipsa unui termen, condiția nu se consideră îndeplinită decât atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce.(4)Partea interesată poate cere oricând instanței să constate îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției. + 
Articolul 1.405Determinarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițieiCondiția se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiție împiedică realizarea ei.(2)Condiția se consideră neîndeplinită dacă partea interesată de îndeplinirea condiției determină, cu rea-credință, realizarea evenimentului. + 
Articolul 1.406Renunțarea la condițiePartea în al cărei interes exclusiv a fost stipulată condiția este liberă să renunțe unilateral la aceasta atât timp cât condiția nu s-a îndeplinit.(2)Renunțarea la condiție face ca obligația să fie simplă. + 
Articolul 1.407Efectele îndeplinirii condițieiCondiția îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voința părților, natura contractului ori dispozițiile legale nu rezultă contrariul.(2)Atunci când condiția suspensivă produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, debitorul este obligat la executare ca și cum obligația ar fi fost simplă. Actele încheiate de proprietarul sub condiție suspensivă sunt valabile și, în cazul îndeplinirii condiției, produc efecte de la data încheierii lor.(4)Atunci când condiția rezolutorie produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, fiecare dintre părți este obligată să restituie celeilalte prestațiile pe care le-a primit în temeiul obligației ca și cum aceasta nu ar fi existat niciodată. Dispozițiile privitoare la restituirea prestațiilor se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 1.408Transmiterea obligației condiționaleObligația afectată de condiție este transmisibilă, drepturile dobânditorului fiind însă supuse aceleiași condiții.(2)Obligația afectată de condiție se poate prelua, dispozițiile art. 1.599-1.608 aplicându-se în mod corespunzător. + 
Articolul 1.409Actele conservatorii + 
Articolul 1.410Fructele culese înaintea îndeplinirii condiției + 
Capitolul IIITermenul + 
Articolul 1.411Obligația afectată de termenObligația este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor și sigur.(2)Termenul poate fi stabilit de părți sau de instanță ori prevăzut de lege. + 
Articolul 1.412Categorii de termeneTermenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației.(2)Termenul este extinctiv atunci când, la împlinirea lui, obligația se stinge. + 
Articolul 1.413Beneficiul termenuluiTermenul profită debitorului, afară de cazul când din lege, din voința părților sau din împrejurări rezultă că a fost stipulat în favoarea creditorului sau a ambelor părți.(2)Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunța oricând la acesta, fără consimțământul celeilalte părți. + 
Articolul 1.414Efectul termenului suspensiv + 
Articolul 1.415Stabilirea judiciară a termenuluiAtunci când părțile convin să amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l stabili și când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit, instanța poate, la cererea uneia dintre părți, să fixeze termenul ținând seama de natura obligației, de situația părților și de orice alte împrejurări.(2)Cererea pentru stabilirea termenului se soluționează potrivit regulilor aplicabile ordonanței președințiale, fiind supusă prescripției, care începe să curgă de la data încheierii contractului. + 
Articolul 1.416Calculul termenelor + 
Articolul 1.417Decăderea din beneficiul termenuluiDebitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvență declarată în condițiile legii, precum și atunci când, cu intenție sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanțiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanțiile promise.(2)Decăderea din beneficiul termenului poate fi cerută și atunci când, din culpa sa, debitorul ajunge în situația de a nu mai satisface o condiție considerată esențială de creditor la data încheierii contractului. În acest caz, este necesar să se fi stipulat expres caracterul esențial al condiției și posibilitatea sancțiunii decăderii, precum și să fi existat un interes legitim pentru creditor să considere condiția respectivă drept esențială. + 
Articolul 1.418Exigibilitatea anticipată + 
Articolul 1.419Inopozabilitatea decăderii din termen + 
Articolul 1.420Nerealizarea evenimentului + 
Titlul IVObligațiile complexe + 
Capitolul IObligațiile divizibile și obligațiile indivizibile + 
Articolul 1.421Categorii + 
Articolul 1.422Obligația divizibilăObligația este divizibilă între mai mulți debitori atunci când aceștia sunt obligați față de creditor la aceeași prestație, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligației decât separat și în limita părții sale din datorie.(2)Obligația este divizibilă între mai mulți creditori atunci când fiecare dintre aceștia nu poate să ceară de la debitorul comun decât executarea părții sale din creanță. + 
Articolul 1.423Prezumția de egalitate + 
Articolul 1.424Prezumția de divizibilitate. Excepții + 
Articolul 1.425Efectele obligației indivizibileObligația indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori și nici între moștenitorii acestora.(2)Fiecare dintre debitori sau dintre moștenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligații și, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moștenitorii acestora poate cere executarea integrală. + 
Articolul 1.426Solidaritatea și indivizibilitateaSolidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea însăși, indivizibilitatea obligațiilor.(2)În lipsă de stipulație contrară, creditorii și debitorii unei obligații indivizibile nu sunt legați solidar. + 
Articolul 1.427Divizibilitatea obligației între moștenitori + 
Articolul 1.428Executarea în natură + 
Articolul 1.429Restituirea prestațiilor + 
Articolul 1.430Daunele-intereseObligația de a executa prin echivalent o obligație indivizibilă este divizibilă.(2)Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decât debitorului vinovat de neexecutarea obligației. Ele se cuvin creditorilor numai în proporție cu partea din creanță ce revine fiecăruia dintre ei. + 
Articolul 1.431Existența mai multor creditoriCreditorii și debitorii unei obligații indivizibile nu sunt prezumați a-și fi încredințat reciproc puterea de a acționa pentru ceilalți în privința creanței.(2)Debitorul care a plătit celorlalți creditori este îndreptățit să primească de la aceștia echivalentul părții din obligație cuvenite creditorului care a consimțit la stingerea creanței sau față de care aceasta a operat. + 
Articolul 1.432Existența mai multor debitoriNovația, remiterea de datorie, compensația ori confuziunea consimțită sau care operează în privința unui debitor stinge obligația indivizibilă și îi liberează pe ceilalți debitori, aceștia rămânând însă ținuți să plătească celui dintâi echivalentul părților lor.(2)Debitorul chemat în judecată pentru totalitatea obligației poate cere un termen pentru a-i introduce în cauză pe ceilalți debitori, cu excepția cazului în care prestația nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată, care, în acest caz, poate fi obligat să execute singur întreaga prestație, având însă drept de regres împotriva celorlalți debitori.(4)Îndată ce cauza indivizibilității încetează, obligația devine divizibilă. + 
Articolul 1.433PrescripțiaSuspendarea prescripției față de unul dintre creditorii sau debitorii unei obligații indivizibile produce efecte și față de ceilalți.(2)Tot astfel, întreruperea prescripției în privința unuia dintre creditorii sau debitorii unei obligații indivizibile produce efecte și față de ceilalți. + 
Capitolul IIObligațiile solidare + 
Secţiunea 1Obligațiile solidare între creditori + 
Articolul 1.434Solidaritatea dintre creditoriObligația solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligații și de a da chitanță liberatorie pentru tot.(2)Executarea obligației în beneficiul unuia dintre creditorii solidari îl liberează pe debitor în privința celorlalți creditori solidari. + 
Articolul 1.435Izvorul solidarității + 
Articolul 1.436Reprezentarea reciprocă a creditorilorCreditorii solidari sunt prezumați a-și fi încredințat reciproc puterea de a acționa pentru gestionarea și satisfacerea interesului lor comun.(2)Hotărârea judecătorească obținută de unul dintre creditori împotriva debitorului comun profită și celorlalți creditori.(4)Hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată și împotriva creditorilor care nu au fost parte în proces. + 
Articolul 1.437Alegerea debitorului + 
Articolul 1.438Compensația + 
Articolul 1.439Confuziunea + 
Articolul 1.440Remiterea de datorie + 
Articolul 1.441PrescripțiaSuspendarea prescripției în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată și de către ceilalți creditori solidari.(2)Întreruperea prescripției în privința unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari. + 
Articolul 1.442Divizibilitatea obligației între moștenitori + 
Secţiunea a 2-aObligațiile solidare între debitori + 
Articolul 1.443Solidaritatea dintre debitori + 
Articolul 1.444Obligațiile solidare afectate de modalități + 
Articolul 1.445Izvoarele solidarității + 
Articolul 1.446Prezumție de solidaritateI.Efectele principale în raporturile dintre creditor și debitorii solidari + 
Articolul 1.447Drepturile creditoruluiCreditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.(2)Urmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să se îndrepte împotriva celorlalți codebitori. Debitorul urmărit poate însă cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori. + 
Articolul 1.448Excepții și apărări contra creditorului comunDebitorul solidar poate să opună creditorului toate mijloacele de apărare care îi sunt personale, precum și pe cele care sunt comune tuturor codebitorilor. El nu poate însă folosi mijloacele de apărare care sunt pur personale altui codebitor.(2)Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garanție sau de un drept pe care ar fi putut să îl valorifice prin subrogație este liberat de datorie până la concurența valorii acelor garanții sau drepturi. + 
Articolul 1.449PrescripțiaSuspendarea și întreruperea prescripției față de unul dintre debitorii solidari produc efecte și față de ceilalți codebitori.(2)Întreruperea prescripției față de un moștenitor al debitorului solidar nu produce efecte față de ceilalți codebitori decât pentru partea acelui moștenitor, chiar dacă este vorba despre o creanță ipotecară. + 
Articolul 1.450CompensațiaCompensația nu operează între creditor și un debitor solidar decât în limita părții din datorie ce revine acestuia din urmă.(2)În acest caz, ceilalți codebitori nu sunt ținuți solidar decât pentru partea rămasă din datorie după ce a operat compensația. + 
Articolul 1.451Remiterea de datorieRemiterea de datorie consimțită unuia dintre debitorii solidari nu îi liberează pe ceilalți codebitori, cu excepția cazului în care creditorul declară aceasta în mod expres sau remite de bunăvoie debitorului originalul înscrisului sub semnătură privată constatator al creanței. Dacă unui codebitor îi este remis originalul înscrisului autentic constatator al creanței, creditorul poate dovedi că nu a consimțit remiterea de datorie decât în privința acelui debitor.(2)Dacă remiterea de datorie s-a făcut numai în favoarea unuia dintre codebitorii solidari, ceilalți rămân ținuți solidar față de creditor, dar cu scăderea părții din datorie pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continuă să răspundă pentru tot atunci când, la data remiterii de datorie, creditorul și-a rezervat în mod expres această posibilitate, caz în care ceilalți codebitori își păstrează dreptul de regres împotriva debitorului beneficiar al remiterii de datorie. + 
Articolul 1.452Confuziunea + 
Articolul 1.453Renunțarea la solidaritateRenunțarea la solidaritate în privința unuia dintre codebitorii solidari nu afectează existența obligației solidare în raport cu ceilalți. Codebitorul solidar care beneficiază de renunțarea la solidaritate rămâne ținut pentru partea sa atât față de creditor, cât și față de ceilalți codebitori în cazul regresului acestora din urmă.(2)De asemenea, creditorul renunță la solidaritate atunci când:a)îl cheamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea având acest obiect este admisă. …  … II.Efectele secundare în raporturile dintre creditor și debitorii solidari + 
Articolul 1.454Imposibilitatea executării obligației în naturăAtunci când executarea în natură a unei obligații devine imposibilă din fapta unuia sau mai multor debitori solidari sau după ce aceștia au fost puși personal în întârziere, ceilalți codebitori nu sunt liberați de obligația de a-i plăti creditorului prin echivalent, însă nu răspund de daunele-interese suplimentare care i s-ar cuveni.(2)Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decât codebitorilor solidari din a căror culpă obligația a devenit imposibil de executat în natură, precum și celor care se aflau în întârziere atunci când obligația a devenit imposibil de executat. + 
Articolul 1.455Efectele hotărârii judecătoreștiHotărârea judecătorească pronunțată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat față de ceilalți codebitori.(2)Hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită și celorlalți, cu excepția cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor. …  + 
Articolul 1.456Regresul între codebitoriDebitorul solidar care a executat obligația nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului.(2)Părțile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenție, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul. + 
Articolul 1.457Insolvabilitatea codebitorilorPierderea ocazionată de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suportă de către ceilalți codebitori în proporție cu partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei.(2)Cu toate acestea, creditorul care renunță la solidaritate sau care consimte o remitere de datorie în favoarea unuia dintre codebitori suportă partea din datorie ce ar fi revenit acestuia. + 
Articolul 1.458Mijloacele de apărare ale debitorului urmărit + 
Articolul 1.459Solidaritatea contractată în interesul unui codebitor + 
Articolul 1.460Divizibilitatea obligației solidare între moștenitori + 
Capitolul IIIObligațiile alternative și facultative + 
Secţiunea 1Obligațiile alternative + 
Articolul 1.461Obligația alternativăObligația este alternativă atunci când are ca obiect două prestații principale, iar executarea uneia dintre acestea îl liberează pe debitor de întreaga obligație.(2)Obligația rămâne alternativă chiar dacă, la momentul la care se naște, una dintre prestații era imposibil de executat. + 
Articolul 1.462Alegerea prestațieiAlegerea prestației prin care se va stinge obligația revine debitorului, cu excepția cazului în care este acordată în mod expres creditorului.(2)Dacă partea căreia îi aparține alegerea prestației nu își exprimă opțiunea în termenul care îi este acordat în acest scop, alegerea prestației va aparține celeilalte părți. + 
Articolul 1.463Limitele alegerii + 
Articolul 1.464Alegerea prestației de către debitorDebitorul care are alegerea prestației este obligat, atunci când una dintre prestații a devenit imposibil de executat chiar din culpa sa, să execute cealaltă prestație.(2)Dacă, în același caz, ambele prestații devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una dintre prestații este cauzată de culpa debitorului, acesta este ținut să plătească valoarea prestației care a devenit ultima imposibil de executat. + 
Articolul 1.465Alegerea prestației de către creditordacă una dintre prestații a devenit imposibil de executat, fără culpa vreuneia dintre părți, creditorul este obligat să o primească pe cealaltă; … b)dacă debitorului îi este imputabilă imposibilitatea de a executa una dintre prestații, creditorul poate cere fie despăgubiri pentru prestația imposibil de executat, fie cealaltă prestație; … d) + 
Articolul 1.466Stingerea obligației + 
Articolul 1.467Pluralitatea de prestații + 
Secţiunea a 2-aObligațiile facultative + 
Articolul 1.468Regim juridicObligația este facultativă atunci când are ca obiect o singură prestație principală de care debitorul se poate însă libera executând o altă prestație determinată.(2)Debitorul este liberat dacă, fără culpa sa, prestația principală devine imposibil de executat. + 
Titlul VExecutarea obligațiilor + 
Capitolul IPlata + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.469NoțiuneObligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie.(2)Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației. + 
Articolul 1.470Temeiul plății + 
Articolul 1.471Plata obligației naturale + 
Secţiunea a 2-aSubiectele plății + 
Articolul 1.472Persoanele care pot face plata + 
Articolul 1.473Plata făcută de un incapabil + 
Articolul 1.474Plata obligației de către un terțCreditorul este dator să refuze plata oferită de terț dacă debitorul l-a încunoștințat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepția cazului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.(2)Plata făcută de un terț stinge obligația dacă este făcută pe seama debitorului. În acest caz, terțul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.(4)Dispozițiile prezentului capitol privind condițiile plății se aplică în mod corespunzător atunci când plata este făcută de un terț. + 
Articolul 1.475Persoanele care pot primi plata + 
Articolul 1.476Plata făcută unui incapabil + 
Articolul 1.477Plata făcută unui terțPlata făcută unei alte persoane decât cele menționate la art. 1.475 este totuși valabilă dacă:a)cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței; … c)Plata făcută în alte condiții decât cele menționate la alin. (1) stinge obligația numai în măsura în care profită creditorului. + 
Articolul 1.478Plata făcută unui creditor aparentPlata făcută cu bună-credință unui creditor aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabilește că acesta nu era adevăratul creditor.(2)Creditorul aparent este ținut să restituie adevăratului creditor plata primită, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestațiilor. + 
Articolul 1.479Plata bunurilor indisponibilizate + 
Secţiunea a 3-aCondițiile plății + 
Articolul 1.480Diligența cerută în executarea obligațiilorDebitorul este ținut să își execute obligațiile cu diligența pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel.(2)În cazul unor obligații inerente unei activități profesionale, diligența se apreciază ținând seama de natura activității exercitate. + 
Articolul 1.481Obligațiile de mijloace și obligațiile de rezultatÎn cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.(2)Pentru a stabili dacă o obligație este de mijloace sau de rezultat se va ține seama îndeosebi de:a)existența și natura contraprestației și celelalte elemente ale contractului; … c)influența pe care cealaltă parte o are asupra executării obligației. …  + 
Articolul 1.482Obligația de a preda bunuri individual determinateDebitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia în starea în care se afla la momentul nașterii obligației.(2)Dacă însă, la data executării, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, după caz, nu poate dispune de acesta în mod liber, obligația debitorului nu se stinge, dispozițiile art. 1.230 aplicându-se în mod corespunzător. + 
Articolul 1.483Obligația de a strămuta proprietateaObligația de a strămuta proprietatea implică și obligațiile de a preda lucrul și de a-l conserva până la predare.(2)În ceea ce privește imobilele înscrise în cartea funciară, obligația de a strămuta proprietatea o cuprinde și pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii. + 
Articolul 1.484Cedarea drepturilor sau acțiunilor + 
Articolul 1.485Obligația de a preda un bun + 
Articolul 1.486Obligația de a da bunuri de gen + 
Articolul 1.487Obligația de a constitui o garanție + 
Articolul 1.488Obligația de a da o sumă de baniDebitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.Notă …

Decizie de respingere: RIL nr. 3/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 425 din 22 aprilie 2021.(2)Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obișnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată.(3)Cu toate acestea, creditorul care acceptă în condițiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o face numai cu condiția ca acesta să fie onorat. + 
Articolul 1.489Dobânzile sumelor de baniDobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.(2)Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanță. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată. + 
Articolul 1.490Plata parțialăCreditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă.(2)Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executării parțiale sunt în sarcina debitorului, chiar și atunci când creditorul acceptă o asemenea executare. + 
Articolul 1.491Plata făcută cu bunul altuiaAtunci când, în executarea obligației sale, debitorul predă un bun care nu îi aparține sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât dacă se angajează să execute prestația datorată cu un alt bun de care acesta poate dispune.(2)Creditorul de bună-credință poate însă restitui bunul primit și solicita, dacă este cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit. + 
Articolul 1.492Darea în platăDebitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată.(2)Dacă prestația oferită în schimb constă în transferul proprietății sau al unui alt drept, debitorul este ținut de garanția contra evicțiunii și de garanția contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu excepția cazului în care creditorul preferă să ceară prestația inițială și repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanțiile oferite de terți nu renasc. + 
Articolul 1.493Cesiunea de creanță în locul executăriiAtunci când, în locul prestației inițiale, este cedată o creanță, obligația se stinge în momentul satisfacerii creanței cedate. Dispozițiile art. 1.568-1.584 sunt aplicabile în mod corespunzător.(2)Dacă, potrivit înțelegerii părților, obligația în locul căreia debitorul își cedează propria creanță se stinge încă de la data cesiunii, dispozițiile art. 1.586 sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția cazului în care creditorul preferă să ceară prestația inițială. + 
Articolul 1.494Locul plățiiÎn lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor:a)obligația de a preda un lucru individual determinat trebuie executată în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului; … c)Partea care, după încheierea contractului, își schimbă domiciliul sau, după caz, sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al plății, suportă cheltuielile suplimentare pe care această schimbare le cauzează. + 
Articolul 1.495Data plățiiÎn lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată.(2)Instanța poate stabili un termen atunci când natura prestației sau locul unde urmează să se facă plata o impune. + 
Articolul 1.496Plata anticipatăDebitorul este liber să execute obligația chiar înaintea scadenței dacă părțile nu au convenit contrariul ori dacă aceasta nu rezultă din natura contractului sau din împrejurările în care a fost încheiat.(2)În toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executării anticipate a obligației sunt în sarcina debitorului. + 
Articolul 1.497Data plății prin virament bancar + 
Articolul 1.498Cheltuielile plății + 
Secţiunea a 4-aDovada plății + 
Articolul 1.499Mijloace de dovadă + 
Articolul 1.500Chitanța liberatorieCel care plătește are dreptul la o chitanță liberatorie, precum și, dacă este cazul, la remiterea înscrisului original al creanței.(2)În cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, să elibereze chitanța, debitorul are dreptul să suspende plata. + 
Articolul 1.501Prezumția executării prestației accesorii + 
Articolul 1.502Prezumția executării prestațiilor periodice + 
Articolul 1.503Remiterea înscrisului original al creanțeiRemiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței, făcută de creditor către debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naște prezumția stingerii obligației prin plată. Proba contrară revine celui interesat să dovedească stingerea obligației pe altă cale.(2)Se prezumă, până la proba contrară, că intrarea persoanelor menționate la alin. (1) în posesia înscrisului original al creanței s-a făcut printr-o remitere voluntară din partea creditorului. + 
Articolul 1.504Plata prin virament bancarDacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor și vizat de instituția de credit plătitoare prezumă efectuarea plății, până la proba contrară.(2)Debitorul are oricând dreptul să solicite instituției de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plății prin virament. Această confirmare face dovada plății. + 
Articolul 1.505Liberarea garanțiilor + 
Secţiunea a 5-aImputația plății + 
Articolul 1.506Imputația plății făcută prin acordul părțilorPlata efectuată de debitorul mai multor datorii față de același creditor, care au același obiect, se impută asupra acestora conform acordului părților.(2)În lipsa acordului părților, se aplică dispozițiile prezentei secțiuni. + 
Articolul 1.507Imputația făcută de debitorDebitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului.(2)În cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată. + 
Articolul 1.508Imputația făcută de creditorÎn lipsa unei indicații din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.(2)Atunci când creditorul remite debitorului o chitanță liberatorie, el este dator să facă imputația prin acea chitanță. + 
Articolul 1.509Imputația legalăDacă niciuna dintre părți nu face imputația plății, vor fi aplicate, în ordine, următoarele reguli:a)se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puține garanții; … c)dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum și, în egală măsură, garantate și oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi; … e)În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel. + 
Secţiunea a 6-aPunerea în întârziere a creditorului + 
Articolul 1.510Cazuri de punere în întârziere a creditorului + 
Articolul 1.511Efectele punerii în întârziere a creditoruluiCreditorul pus în întârziere preia riscul imposibilității de executare a obligației, iar debitorul nu este ținut să restituie fructele culese după punerea în întârziere.(2)Creditorul este ținut la repararea prejudiciilor cauzate prin întârziere și la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat. + 
Articolul 1.512Drepturile debitorului + 
Articolul 1.513Procedură + 
Articolul 1.514Vânzarea publicăDacă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită costuri de întreținere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului și poate consemna prețul, notificând în prealabil creditorului și primind încuviințarea instanței judecătorești.(2)Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piață reglementată, dacă are un preț curent sau are o valoare prea mică față de cheltuielile unei vânzări publice, instanța poate încuviința vânzarea bunului fără notificarea creditorului. + 
Articolul 1.515Retragerea bunului consemnat + 
Capitolul IIExecutarea silită a obligațiilor + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.516Drepturile creditoruluiCreditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.(2)să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; … 2.să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său. … Notă …

Decizie de respingere: HP nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 398 din 26 aprilie 2022. + 
Articolul 1.517Neexecutarea imputabilă creditorului + 
Articolul 1.518Răspunderea debitoruluiDacă prin lege nu se dispune altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligațiilor sale.(2)Răspunderea debitorului poate fi limitată numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. + 
Articolul 1.519Răspunderea pentru fapta terților + 
Articolul 1.520Răspunderea terților + 
Secţiunea a 2-aPunerea în întârziere a debitorului + 
Articolul 1.521Moduri + 
Articolul 1.522Punerea în întârziere de către creditorDebitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.(2)Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.(4)Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului. + 
Articolul 1.523Întârzierea de drept în executarea obligațieiDebitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.(2)obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență; … b)debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat; … d)obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale. … (3)Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declarație sau stipulație contrară se consideră nescrisă. + 
Articolul 1.524Oferta de executare + 
Articolul 1.525Efectele întârzierii debitorului + 
Articolul 1.526Cazul obligațiilor solidareNotificarea prin care creditorul pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte și în privința celorlalți.(2)Notificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte și în privința celorlalți creditori. + 
Secţiunea a 3-aExecutarea silită în natură + 
Articolul 1.527Dreptul la executarea în naturăCreditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.(2)Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă. + 
Articolul 1.528Executarea obligației de a faceÎn cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.(2)Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia. + 
Articolul 1.529Executarea obligației de a nu face + 
Secţiunea a 4-aExecutarea prin echivalent + 
Articolul 1.530Dreptul la daune-intereseI.Evaluarea prejudiciului + 
Articolul 1.531Repararea integralăCreditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.(2)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.Notă …

Decizie de respingere: HP nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 398 din 26 aprilie 2022. + 
Articolul 1.532Caracterul cert al prejudiciuluiLa stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe.(2)Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată. + 
Articolul 1.533Previzibilitatea prejudiciului + 
Articolul 1.534Prejudiciul imputabil creditoruluiDacă, prin acțiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător. Această dispoziție se aplică și atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor.(2)Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligență. + 
Articolul 1.535Daunele moratorii în cazul obligațiilor băneștiÎn cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.(2)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit. + 
Articolul 1.536Daunele moratorii în cazul obligațiilor de a face + 
Articolul 1.537Dovada prejudiciului … II.Clauza penală și arvuna + 
Articolul 1.538Clauza penalăClauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.(2)Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.(4)Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispozițiile privitoare la arvună. + 
Articolul 1.539Cumulul penalității cu executarea în natură + 
Articolul 1.540Nulitatea clauzei penaleNulitatea obligației principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligației principale.(2)Penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligației a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului. + 
Articolul 1.541Reducerea cuantumului penalitățiiInstanța nu poate reduce penalitatea decât atunci când:a)penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului. … Notă …

Decizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusă trebuie însă să rămână superioară obligației principale.Notă …

Decizie de respingere: HP nr. 73/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 25 noiembrie 2021.(3)Orice stipulație contrară se consideră nescrisă. + 
Articolul 1.542Obligația principală indivizibilă + 
Articolul 1.543Obligația principală divizibilăAtunci când obligația principală este divizibilă, penalitatea este, de asemenea, divizibilă, fiind suportată numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare și numai pentru partea de care acesta este ținut.(2)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când clauza penală a fost stipulată pentru a împiedica o plată parțială, iar unul dintre codebitori a împiedicat executarea obligației în totalitate. În acest caz, întreaga penalitate poate fi cerută acestuia din urmă, iar de la ceilalți codebitori numai proporțional cu partea fiecăruia din datorie, fără a limita regresul acestora împotriva celui care nu a executat obligația. + 
Articolul 1.544Arvuna confirmatorieDacă, la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită.(2)Creditorul obligației neexecutate poate însă opta pentru executare sau pentru rezoluțiunea contractului și repararea prejudiciului potrivit dreptului comun. + 
Articolul 1.545Arvuna penalizatoare + 
Articolul 1.546Restituirea arvunei …  + 
Articolul 1.547Vinovăția debitorului + 
Articolul 1.548Prezumția de culpă + 
Secţiunea a 5-aRezoluțiunea, rezilierea și reducerea prestațiilor + 
Articolul 1.549Dreptul la rezoluțiune sau reziliereDacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.(2)Dacă nu se prevede altfel, dispozițiile referitoare la rezoluțiune se aplică și în cazul rezilierii. + 
Articolul 1.550Modul de operareRezoluțiunea poate fi dispusă de instanță, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită.(2)De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă părțile au convenit astfel, rezoluțiunea poate opera de plin drept. + 
Articolul 1.551Reducerea prestațiilorCreditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate. În cazul contractelor cu executare succesivă, creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat. Orice stipulație contrară este considerată nescrisă.(2)Dacă reducerea prestațiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decât la daune-interese. + 
Articolul 1.552Rezoluțiunea unilateralăRezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.(2)În toate cazurile, declarația de rezoluțiune sau de reziliere se înscrie în cartea funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terților.(4)Declarația de rezoluțiune este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor sau, după caz, de la data expirării termenului prevăzut la alin. (1). + 
Articolul 1.553Pactul comisoriuPactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului.(2)Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condițiile în care pactul comisoriu operează. + 
Articolul 1.554Efectele rezoluțiunii și ale rezilieriiContractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite.(2)Contractul reziliat încetează doar pentru viitor. + 
Secţiunea a 6-aCauze justificate de neexecutare a obligațiilor contractuale + 
Articolul 1.555Ordinea executării obligațiilorDacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligațiile pot fi executate simultan, părțile sunt ținute să le execute în acest fel.(2)În măsura în care executarea obligației unei părți necesită o perioadă de timp, acea parte este ținută să execute contractul prima, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă altfel. + 
Articolul 1.556Excepția de neexecutareAtunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.(2)Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor și ținând seama de mica însemnătate a prestației neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credințe. + 
Articolul 1.557Imposibilitatea de executareAtunci când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozițiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.(2)Dacă imposibilitatea de executare a obligației este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligații ori poate obține desființarea contractului. În acest din urmă caz, regulile din materia rezoluțiunii sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Capitolul IIIMijloacele de protecție a drepturilor creditorului + 
Secţiunea 1Măsurile conservatorii + 
Articolul 1.558Măsurile conservatorii + 
Articolul 1.559Măsurile asigurătorii + 
Secţiunea a 2-aAcțiunea oblică + 
Articolul 1.560NoțiuneCreditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.(2)Cel împotriva căruia se exercită acțiunea oblică poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorului. + 
Articolul 1.561Efectele admiterii acțiunii oblice + 
Secţiunea a 3-aAcțiunea revocatorie + 
Articolul 1.562NoțiuneDacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.(2)Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. + 
Articolul 1.563Condiții privitoare la creanță + 
Articolul 1.564Termen de prescripție + 
Articolul 1.565Efectele admiterii acțiuniiActul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.(2)Terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător. + 
Titlul VITransmisiunea și transformarea obligațiilor + 
Capitolul ICesiunea de creanță + 
Secţiunea 1Cesiunea de creanță în general + 
Articolul 1.566NoțiuneCesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.(2)transferului creanțelor în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal; … b)transferului titlurilor de valoare și altor instrumente financiare, cu excepția dispozițiilor secțiunii a 2-a din prezentul capitol. …  + 
Articolul 1.567Felurile cesiuniiCesiunea de creanță poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.(2)Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operațiune juridică în cadrul căreia părțile au convenit să se execute prestația constând în transmiterea unei creanțe. + 
Articolul 1.568Transferul drepturilorCesiunea de creanță transferă cesionarului:a)drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate. … (2)Cu toate acestea, cedentul nu poate să predea cesionarului, fără acordul constituitorului, posesia bunului luat în gaj. În cazul în care constituitorul se opune, bunul gajat rămâne în custodia cedentului. + 
Articolul 1.569Creanțe care nu pot fi cedateNu pot face obiectul unei cesiuni creanțele care sunt declarate netransmisibile de lege.(2)Creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani poate fi cedată numai dacă cesiunea nu face ca obligația să fie, în mod substanțial, mai oneroasă. + 
Articolul 1.570Clauza de inalienabilitateCesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu debitorul nu produce efecte în privința debitorului decât dacă:a)interdicția nu este expres menționată în înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul nu a cunoscut și nu trebuia să cunoască existența interdicției la momentul cesiunii; … c)Dispozițiile alin. (1) nu limitează răspunderea cedentului față de debitor pentru încălcarea interdicției de a ceda creanța. + 
Articolul 1.571Cesiunea parțialăCreanța privitoare la o sumă de bani poate fi cedată în parte.(2)Creanța ce are ca obiect o altă prestație nu poate fi cedată în parte decât dacă obligația este divizibilă, iar cesiunea nu face ca aceasta să devină, în mod substanțial, mai oneroasă pentru debitor. + 
Articolul 1.572Creanțe viitoareÎn caz de cesiune a unei creanțe viitoare, actul trebuie să cuprindă elementele care permit identificarea creanței cedate.(2)Creanța se consideră transferată din momentul încheierii contractului de cesiune. + 
Articolul 1.573Forma cesiuniiCreanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului.(2)Consimțământul debitorului nu este cerut decât atunci când, după împrejurări, creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului. + 
Articolul 1.574Predarea înscrisului constatator al creanțeiCedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.(2)În caz de cesiune parțială a creanței, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a înscrisului constatator al creanței, precum și la menționarea cesiunii, cu semnătura părților, pe înscrisul original. Dacă cesionarul dobândește și restul creanței, devin aplicabile dispozițiile alin. (1). + 
Articolul 1.575Efectele cesiunii înainte de notificareCesiunea de creanță produce efecte între cedent și cesionar, iar acesta din urmă poate pretinde tot ceea ce primește cedentul de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost făcută opozabilă debitorului.(2)Cesionarul poate, în aceleași împrejurări, să facă acte de conservare cu privire la dreptul cedat. + 
Articolul 1.576Dobânzile scadente și neîncasate + 
Articolul 1.577Costuri suplimentare + 
Articolul 1.578Comunicarea și acceptarea cesiuniiDebitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care:a)primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii. … (2)Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.(4)Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului. + 
Articolul 1.579Opozabilitatea cesiunii unei universalități de creanțe + 
Articolul 1.580Comunicarea odată cu cererea de chemare în judecată + 
Articolul 1.581Opozabilitatea cesiunii față de fideiusor + 
Articolul 1.582Efectele cesiunii între cesionar și debitorul cedatDebitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. Astfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca cesiunea să îi fi devenit opozabilă, indiferent dacă are sau nu cunoștință de existența altor cesiuni, precum și orice altă cauză de stingere a obligațiilor survenită înainte de acel moment.(2)În cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensația pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul. + 
Articolul 1.583Cesiuni succesiveAtunci când cedentul a transmis aceeași creanță mai multor cesionari succesivi, debitorul se liberează plătind în temeiul cesiunii care i-a fost comunicată mai întâi sau pe care a acceptat-o mai întâi printr-un înscris cu dată certă.(2)În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiași creanțe este preferat cel care și-a înscris mai întâi cesiunea la arhivă, indiferent de data cesiunii sau a comunicării acesteia către debitor. + 
Articolul 1.584Efectele cesiunii parțiale între cesionarii creanței + 
Articolul 1.585Obligația de garanțieDacă cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept, obligația de garanție față de cesionar.(2)Răspunderea pentru solvabilitatea debitorului cedat se întinde până la concurența prețului cesiunii, la care se adaugă cheltuielile suportate de cesionar în legătură cu cesiunea.(4)În lipsă de stipulație contrară, cedentul cu titlu gratuit nu garantează nici măcar existența creanței la data cesiunii. + 
Articolul 1.586Răspunderea cedentului pentru evicțiuneÎn toate cazurile, cedentul răspunde dacă, prin fapta sa proprie, singură ori concurentă cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobândește creanța în patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terților.(2)Într-un asemenea caz, întinderea răspunderii cedentului se determină potrivit dispozițiilor art. 1.585 alin. (4). + 
Secţiunea a 2-aCesiunea unei creanțe constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător + 
Articolul 1.587Noțiune și feluriCreanțele încorporate în titluri nominative, la ordin ori la purtător nu se pot transmite prin simplul acord de voință al părților.(2)Regimul titlurilor menționate la alin. (1), precum și al altor titluri de valoare se stabilește prin lege specială. + 
Articolul 1.588Modalități de transmitereÎn cazul titlurilor nominative, transmisiunea se menționează atât pe înscrisul respectiv, cât și în registrul ținut pentru evidența acestora.(2)Creanța încorporată într-un titlu la purtător se transmite prin remiterea materială a titlului. Orice stipulație contrară se consideră nescrisă. + 
Articolul 1.589Mijloace de apărareDebitorul nu poate opune deținătorului titlului alte excepții decât cele care privesc nulitatea titlului, cele care reies neîndoielnic din cuprinsul acestuia, precum și cele care pot fi invocate personal împotriva deținătorului.(2)Cu toate acestea, deținătorul care a dobândit titlul în frauda debitorului nu se poate prevala de dispozițiile alin. (1). + 
Articolul 1.590Plata creanței + 
Articolul 1.591Punerea în circulație fără voia emitentului + 
Articolul 1.592Acțiunea deținătorului deposedat în mod nelegitim + 
Capitolul IISubrogația + 
Articolul 1.593Felurile subrogațieiOricine plătește în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta.(2)Subrogația convențională poate fi consimțită de debitor sau de creditor. Ea trebuie să fie expresă și, pentru a fi opusă terților, trebuie constatată prin înscris. + 
Articolul 1.594Subrogația consimțită de creditorSubrogația este consimțită de creditor atunci când, primind plata de la un terț, îi transmite acestuia, la momentul plății, toate drepturile pe care le avea împotriva debitorului.(2)Subrogația operează fără consimțământul debitorului. Orice stipulație contrară se consideră nescrisă. + 
Articolul 1.595Subrogația consimțită de debitorSubrogația este consimțită de debitor atunci când acesta se împrumută spre a-și plăti datoria și, pe această cale, transmite împrumutătorului drepturile creditorului față de care avea datoria respectivă.(2)Subrogația consimțită de debitor are loc fără consimțământul creditorului inițial, în lipsă de stipulație contrară. + 
Articolul 1.596Subrogația legalăîn folosul creditorului, chiar chirografar, care plătește unui creditor care are un drept de preferință, potrivit legii; … b)în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alții sau pentru alții, are interes să stingă datoria; … d)în alte cazuri stabilite de lege. …  + 
Articolul 1.597Efectele subrogațieiSubrogația își produce efectele din momentul plății pe care terțul o face în folosul creditorului.(2)Subrogația produce efecte împotriva debitorului principal și a celor care au garantat obligația. Aceștia pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care le aveau împotriva creditorului inițial. + 
Articolul 1.598Subrogația parțialăÎn caz de subrogație parțială, creditorul inițial, titular al unei garanții, poate exercita drepturile sale pentru partea neplătită din creanță cu preferință față de noul creditor.(2)Cu toate acestea, în cazul în care creditorul inițial s-a obligat față de noul creditor să garanteze suma pentru care a operat subrogația, cel din urmă este preferat. + 
Capitolul IIIPreluarea datoriei + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.599Condițiifie printr-un contract încheiat între debitorul inițial și noul debitor, sub rezerva dispozițiilor art. 1.605; … b) + 
Articolul 1.600Efecte + 
Articolul 1.601Insolvabilitatea noului debitor + 
Articolul 1.602Accesoriile creanțeiCreditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe care le are în legătură cu datoria preluată.(2)Cu toate acestea, obligația fideiusorului sau a terțului care a constituit o garanție pentru realizarea creanței se va stinge dacă aceste persoane nu și-au dat acordul la preluare. + 
Articolul 1.603Mijloacele de apărareDacă din contract nu rezultă altfel, noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune debitorul inițial, în afară de compensație sau orice altă excepție personală a acestuia din urmă.(2)Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor și debitorul inițial, chiar dacă acest raport a fost motivul determinant al preluării. + 
Articolul 1.604Ineficacitatea preluării datorieiCând contractul de preluare este desființat, obligația debitorului inițial renaște, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobândite de terții de bună-credință.(2)Creditorul poate, de asemenea, cere daune-interese celui ce a preluat datoria, afară numai dacă acesta din urmă dovedește că nu poartă răspunderea desființării contractului și a prejudiciilor suferite de creditor. + 
Secţiunea a 2-aPreluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul + 
Articolul 1.605Acordul creditorului + 
Articolul 1.606Comunicarea preluăriiOricare dintre contractanți poate comunica creditorului contractul de preluare, cerându-i să își dea acordul.(2)Cât timp creditorul nu și-a dat acordul, contractanții pot modifica sau denunța contractul. + 
Articolul 1.607Termenul de acceptareContractantul care comunică preluarea datoriei creditorului îi poate stabili un termen rezonabil pentru răspuns.(2)Preluarea datoriei este considerată refuzată dacă creditorul nu a răspuns în termen. + 
Articolul 1.608Obligațiile terțuluiCât timp creditorul nu și-a dat acordul sau dacă a refuzat preluarea, cel care a preluat datoria este obligat să îl libereze pe debitor, executând la timp obligația.(2)Creditorul nu dobândește un drept propriu împotriva celui obligat să îl libereze pe debitor, cu excepția cazului în care se face dovada că părțile contractante au voit altfel. + 
Capitolul IVNovația + 
Articolul 1.609Noțiune și feluriNovația are loc atunci când debitorul contractează față de creditor o obligație nouă, care înlocuiește și stinge obligația inițială.(2)Novația are loc și atunci când, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui inițial, față de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligația veche. + 
Articolul 1.610Proba novației + 
Articolul 1.611Garanțiile creanței novateIpotecile care garantează creanța inițială nu vor însoți noua creanță decât dacă aceasta s-a prevăzut în mod expres.(2)Atunci când novația operează între creditor și unul dintre debitorii solidari, ipotecile legate de vechea creanță nu pot fi transferate decât asupra bunurilor codebitorului care contractează noua datorie. + 
Articolul 1.612Mijloacele de apărare + 
Articolul 1.613Efectele novației asupra debitorilor solidari și fideiusorilorNovația care operează între creditor și unul dintre debitorii solidari îi liberează pe ceilalți codebitori cu privire la creditor. Novația care operează cu privire la debitorul principal îi liberează pe fideiusori.(2)Cu toate acestea, atunci când creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, după caz, al fideiusorilor ca aceștia să fie ținuți de noua obligație, creanța inițială subzistă în cazul în care debitorii sau fideiusorii nu își exprimă acordul. + 
Articolul 1.614Efectele novației asupra creditorilor solidari + 
Titlul VIIStingerea obligațiilor + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 1.615Moduri de stingere a obligațiilor + 
Capitolul IICompensația + 
Articolul 1.616Noțiune + 
Articolul 1.617CondițiiCompensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.(2)Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație. + 
Articolul 1.618Cazuri în care compensația este exclusăcreanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi; … b)are ca obiect un bun insesizabil. …  + 
Articolul 1.619Termenul de grație + 
Articolul 1.620Imputația + 
Articolul 1.621FideiusiuneaFideiusorul poate opune în compensație creanța pe care debitorul principal o dobândește împotriva creditorului obligației garantate.(2)Debitorul principal nu poate, pentru a se libera față de creditorul său, să opună compensația pentru ceea ce acesta din urmă datorează fideiusorului. + 
Articolul 1.622Efectele compensației față de terțiCompensația nu are loc și nici nu se poate renunța la ea în detrimentul drepturilor dobândite de un terț.(2)Debitorul care putea să opună compensația și care a plătit datoria nu se mai poate prevala, în detrimentul terților, de privilegiile sau de ipotecile creanței sale. + 
Articolul 1.623Cesiunea sau ipoteca asupra unei creanțeDebitorul care acceptă pur și simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanței consimțită de creditorul său unui terț nu mai poate opune acelui terț compensația pe care ar fi putut să o invoce împotriva creditorului inițial înainte de acceptare.(2)Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabilă, nu împiedică decât compensația datoriilor creditorului inițial care sunt ulterioare momentului în care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabilă. + 
Capitolul IIIConfuziunea + 
Articolul 1.624NoțiuneAtunci când, în cadrul aceluiași raport obligațional, calitățile de creditor și debitor se întrunesc în aceeași persoană, obligația se stinge de drept prin confuziune.(2)Confuziunea nu operează dacă datoria și creanța se găsesc în același patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite. + 
Articolul 1.625Confuziunea și ipotecaIpoteca se stinge prin confuziunea calităților de creditor ipotecar și de proprietar al bunului ipotecat.(2)Ea renaște dacă creditorul este evins din orice cauză independentă de el. + 
Articolul 1.626Fideiusiunea + 
Articolul 1.627Efectele confuziunii față de terți + 
Articolul 1.628Desființarea confuziunii + 
Capitolul IVRemiterea de datorie + 
Articolul 1.629NoțiuneRemiterea de datorie are loc atunci când creditorul îl liberează pe debitor de obligația sa.(2)Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipulează contrariul. + 
Articolul 1.630FeluriRemiterea de datorie poate fi expresă sau tacită.(2)Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizează. + 
Articolul 1.631Dovada + 
Articolul 1.632Garanții + 
Articolul 1.633FideiusiuneaRemiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca și pe oricare alte persoane ținute pentru el.(2)Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalți rămân obligați să garanteze pentru tot, cu includerea părții garantate de acesta, numai dacă au consimțit expres la exonerarea lui.(4)Prestația pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligația de garanție se impută asupra datoriei, profitând, în proporția valorii acelei prestații, atât debitorului principal, cât și celorlalți fideiusori. + 
Capitolul VImposibilitatea fortuită de executare + 
Articolul 1.634Noțiune. CondițiiDebitorul este liberat atunci când obligația sa nu mai poate fi executată din cauza unei forțe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul să fie pus în întârziere.(2)Atunci când imposibilitatea este temporară, executarea obligației se suspendă pentru un termen rezonabil, apreciat în funcție de durata și urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.(4)Debitorul trebuie să notifice creditorului existența evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a obligațiilor. Dacă notificarea nu ajunge la creditor într-un termen rezonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de executare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.(6)Dacă obligația are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare. + 
Titlul VIIIRestituirea prestațiilor + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 1.635Cauzele restituiriiRestituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.(2)Obligația de restituire beneficiază de garanțiile constituite pentru plata obligației inițiale. + 
Articolul 1.636Persoana îndreptățită la restituire + 
Articolul 1.637Formele restituiriiRestituirea se face în natură sau prin echivalent.(2)Restituirea prestațiilor are loc chiar dacă, potrivit legii, nu sunt datorate dauneinterese. + 
Articolul 1.638Restituirea pentru cauză ilicită + 
Capitolul IIModalitățile de restituire + 
Articolul 1.639Restituirea în natură + 
Articolul 1.640Restituirea prin echivalentDacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau a unui impediment serios ori dacă restituirea privește prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), valoarea prestațiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie. + 
Articolul 1.641Pieirea sau înstrăinarea bunului + 
Articolul 1.642Pieirea fortuită a bunului + 
Articolul 1.643Pierderea parțialăDacă bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere parțială, cum este o deteriorare sau o altă scădere de valoare, cel obligat la restituire este ținut să îl indemnizeze pe creditor, cu excepția cazului în care pierderea rezultă din folosința normală a bunului sau dintr-o împrejurare neimputabilă debitorului.(2)Atunci când cauza restituirii este imputabilă creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie înapoiat în starea în care se găsește la momentul introducerii acțiunii, fără despăgubiri, afară de cazul când această stare este cauzată din culpa debitorului restituirii. + 
Articolul 1.644Cheltuielile privitoare la bun + 
Articolul 1.645Restituirea fructelor și a contravalorii folosinței bunuluiDacă a fost de bună-credință, cel obligat la restituire dobândește fructele produse de bunul supus restituirii și suportă cheltuielile angajate cu producerea lor. El nu datorează nicio indemnizație pentru folosința bunului, cu excepția cazului în care această folosință a fost obiectul principal al prestației și a cazului în care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.(2)Atunci când cel obligat la restituire a fost de rea-credință ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el este ținut, după compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească și să îl indemnizeze pe creditor pentru folosința pe care bunul i-a putut-o procura. + 
Articolul 1.646Cheltuielile restituiriiCheltuielile restituirii sunt suportate de părți proporțional cu valoarea prestațiilor care se restituie.(2)Cheltuielile restituirii se suportă integral de cel care este de rea-credință ori din a cărui culpă contractul a fost desființat. + 
Articolul 1.647Restituirea prestațiilor de către incapabiliPersoana care nu are capacitate de exercițiu deplină nu este ținută la restituirea prestațiilor decât în limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire. Sarcina probei acestei îmbogățiri incumbă celui care solicită restituirea.(2)Ea poate fi ținută la restituirea integrală atunci când, cu intenție sau din culpă gravă, a făcut ca restituirea să fie imposibilă. + 
Capitolul IIIEfectele restituirii față de terți + 
Articolul 1.648Actele de înstrăinareDacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.(2)Dacă asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 1.649Situația altor acte juridice + 
Titlul IXDiferite contracte speciale + 
Capitolul IContractul de vânzare + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.650NoțiuneVânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.(2)Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept. + 
Articolul 1.651Aplicarea unor reguli de la vânzare + 
Articolul 1.652Principiul capacității + 
Articolul 1.653Incapacitatea de a cumpăra drepturi litigioaseSub sancțiunea nulității absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocații, notarii publici, consilierii juridici și practicienii în insolvență nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.(2)cumpărarea drepturilor succesorale ori a cotelor-părți din dreptul de proprietate de la comoștenitori sau coproprietari, după caz; … b)cumpărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpânește bunul în legătură cu care există dreptul litigios. … (3)Dreptul este litigios dacă există un proces început și neterminat cu privire la existența sau întinderea sa. + 
Articolul 1.654Alte incapacități de a cumpăraSunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar și prin licitație publică:a)părinții, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă; … c)Încălcarea interdicțiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se sancționează cu nulitatea relativă, iar a celei prevăzute la lit. c) cu nulitatea absolută. + 
Articolul 1.655Incapacități de a vindePersoanele prevăzute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, să vândă bunurile proprii pentru un preț care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează, după caz.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și contractelor în care, în schimbul unei prestații promise de persoanele prevăzute la art. 1.654 alin. (1), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani. + 
Articolul 1.656Inadmisibilitatea acțiunii în anulare + 
Articolul 1.657Bunurile ce pot fi vândute + 
Articolul 1.658Vânzarea unui bun viitorDacă obiectul vânzării îl constituie un bun viitor, cumpărătorul dobândește proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. În privința construcțiilor, sunt aplicabile dispozițiile corespunzătoare în materie de carte funciară.(2)Când bunul se realizează numai parțial, cumpărătorul are alegerea fie de a cere desființarea vânzării, fie de a pretinde reducerea corespunzătoare a prețului. Aceeași soluție se aplică și în cazul prevăzut la alin. (2) atunci când genul limitat s-a realizat numai parțial și, din acest motiv, vânzătorul nu poate individualiza întreaga cantitate de bunuri prevăzută în contract. Dacă nerealizarea parțială a bunului sau, după caz, a genului limitat a fost determinată de culpa vânzătorului, acesta este ținut să plătească daune-interese.(4)În sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinației în vederea căreia a fost încheiat contractul. + 
Articolul 1.659Vânzarea bunului pierit în întregime sau în parte + 
Articolul 1.660Condiții ale prețuluiPrețul constă într-o sumă de bani.(2)Acesta trebuie să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil. + 
Articolul 1.661Prețul determinabil + 
Articolul 1.662Determinarea prețului de către un terțPrețul poate fi determinat și de către una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părților.(2)Dacă prețul nu a fost determinat în termen de un an de la încheierea contractului, vânzarea este nulă, afară de cazul în care părțile au convenit un alt mod de determinare a prețului. + 
Articolul 1.663Determinarea prețului în funcție de greutatea lucrului vândut + 
Articolul 1.664Lipsa determinării exprese a prețuluiPrețul vânzării este suficient determinat dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor.(2)În lipsă de stipulație contrară, vânzarea unor bunuri al căror preț este stabilit pe piețe organizate este presupusă a se fi încheiat pentru prețul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piața cea mai apropiată de locul încheierii contractului. Dacă această zi a fost nelucrătoare, se ține seama de ultima zi lucrătoare. + 
Articolul 1.665Prețul fictiv și prețul derizoriuVânzarea este anulabilă atunci când prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit.(2)De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare. + 
Articolul 1.666Cheltuielile vânzăriiÎn lipsă de stipulație contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului.(2)În absența unei clauze contrare, cheltuielile aferente operațiunilor de plată a prețului sunt în sarcina cumpărătorului. + 
Articolul 1.667Cheltuielile predării + 
Articolul 1.668Pactul de opțiune privind contractul de vânzareÎn cazul pactului de opțiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat, între data încheierii pactului și data exercitării opțiunii sau, după caz, aceea a expirării termenului de opțiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului.(2)Dreptul de opțiune se radiază din oficiu dacă până la expirarea termenului de opțiune nu s-a înscris o declarație de exercitare a opțiunii, însoțită de dovada comunicării sale către cealaltă parte. + 
Articolul 1.669Promisiunea de vânzare și promisiunea de cumpărareCând una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.(2)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz.(4)În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligația promitentului se consideră stinsă. + 
Articolul 1.670Prețul promisiuniiI.Dispoziții generale + 
Articolul 1.671Interpretarea clauzelor vânzării + 
Articolul 1.672Obligațiile principale ale vânzătorului1.să predea bunul; … 3.Transmiterea proprietății sau a dreptului vândut + 
Articolul 1.673Obligația de a transmite dreptul vândutVânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut.(2)Dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile referitoare la transmiterea proprietății se aplică în mod corespunzător și atunci când prin vânzare se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate. + 
Articolul 1.674Transmiterea proprietății + 
Articolul 1.675Opozabilitatea vânzării + 
Articolul 1.676Strămutarea proprietății imobilelor + 
Articolul 1.677Radierea drepturilor stinse + 
Articolul 1.678Vânzarea bunurilor de gen + 
Articolul 1.679Vânzarea în bloc a bunurilor + 
Articolul 1.680Vânzarea după mostră sau model + 
Articolul 1.681Vânzarea pe încercateVânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub condiția suspensivă ca, în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinației bunului, potrivit naturii sale.(2)În cazul în care prin contractul de vânzare părțile au prevăzut că bunul vândut urmează să fie încercat, se prezumă că s-a încheiat o vânzare pe încercate. + 
Articolul 1.682Vânzarea pe gustateVânzarea sub rezerva ca bunul să corespundă gusturilor cumpărătorului se încheie numai dacă acesta a făcut cunoscut acordul său în termenul convenit ori statornicit prin uzanțe. În cazul în care un asemenea termen nu există, se aplică dispozițiile art. 1.681 alin. (2).(2)Dacă bunul vândut se află la cumpărător, iar acesta nu se pronunță în termenul prevăzut la alin. (1), vânzarea se consideră încheiată la expirarea termenului. + 
Articolul 1.683Vânzarea bunului altuiaDacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.(2)Dacă din lege sau din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar.(4)Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună și ulterior nu asigură transmiterea proprietății întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluțiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi proprietatea întregului bun.(6)În cazurile prevăzute la alin. (4) și (5), întinderea daunelor-interese se stabilește, în mod corespunzător, potrivit art. 1.702 și 1.703. Cu toate acestea, cumpărătorul care la data încheierii contractului cunoștea că bunul nu aparținea în întregime vânzătorului nu poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare. + 
Articolul 1.684Rezerva proprietății … III.Predarea bunului + 
Articolul 1.685Noțiune + 
Articolul 1.686Întinderea obligației de predareObligația de a preda bunul se întinde și la accesoriile sale, precum și la tot ce este destinat folosinței sale perpetue.(2)În cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligația de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenție. + 
Articolul 1.687Predarea bunului imobil + 
Articolul 1.688Predarea bunului mobil + 
Articolul 1.689Locul predării + 
Articolul 1.690Starea bunului vândutBunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.(2)Dacă în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării, se consideră că vânzătorul și-a executat obligația prevăzută la alin. (1).(4)Cu toate acestea, în privința viciilor ascunse, dispozițiile art. 1.707-1.714 rămân aplicabile. + 
Articolul 1.691Dezacordul asupra calitățiiÎn cazul în care cumpărătorul contestă calitatea sau starea bunului pe care vânzătorul i l-a pus la dispoziție, președintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru executarea obligației de predare, la cererea oricăreia dintre părți, va desemna de îndată un expert în vederea constatării.(2)Dacă păstrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în condițiile stabilite de instanță.(4)Hotărârea de vânzare va trebui comunicată înainte de punerea ei în executare celeilalte părți sau reprezentantului său, dacă unul dintre aceștia se află într-o localitate situată în circumscripția judecătoriei care a pronunțat hotărârea. În caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei. + 
Articolul 1.692Fructele bunului vândut + 
Articolul 1.693Momentul predării + 
Articolul 1.694Refuzul de a preda bunulDacă obligația de plată a prețului este afectată de un termen și, după vânzare, cumpărătorul a devenit insolvabil ori garanțiile acordate vânzătorului s-au diminuat, vânzătorul poate suspenda executarea obligației de predare cât timp cumpărătorul nu acordă garanții îndestulătoare că va plăti prețul la termenul stabilit.(2)Garanția contra evicțiunii + 
Articolul 1.695Condițiile garanției contra evicțiuniiVânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii care l-ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.(2)De asemenea, garanția este datorată împotriva evicțiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării. + 
Articolul 1.696Excepția de garanție + 
Articolul 1.697Indivizibilitatea obligației de garanție + 
Articolul 1.698Modificarea sau înlăturarea convențională a garanțieiPărțile pot conveni să extindă sau să restrângă obligația de garanție. Acestea pot chiar conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanție contra evicțiunii.(2)Stipulația prin care obligația de garanție a vânzătorului este restrânsă sau înlăturată nu îl exonerează pe acesta de obligația de a restitui prețul, cu excepția cazului în care cumpărătorul și-a asumat riscul producerii evicțiunii. + 
Articolul 1.699Limitele clauzei de nerăspundere pentru evicțiune + 
Articolul 1.700Rezoluțiunea contractuluiCumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun sau de o parte a acestuia îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut evicțiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul.(2)Odată cu rezoluțiunea, cumpărătorul poate cere restituirea prețului și repararea prejudiciului suferit. + 
Articolul 1.701Restituirea prețuluiVânzătorul este ținut să înapoieze prețul în întregime chiar dacă, la data evicțiunii, valoarea bunului vândut a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din neglijența cumpărătorului, fie prin forță majoră.(2)Dacă lucrul vândut are, la data evicțiunii, o valoare mai mare, din orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, sporul de valoare acumulat până la data evicțiunii. + 
Articolul 1.702Întinderea daunelor-intereseDaunele-interese datorate de vânzător cuprind:a)cheltuielile de judecată efectuate de cumpărător în procesul cu cel ce l-a evins, precum și în procesul de chemare în garanție a vânzătorului; … c)pierderile suferite și câștigurile nerealizate de către cumpărător din cauza evicțiunii. … (2)Dacă vânzătorul a cunoscut cauza evicțiunii la data încheierii contractului, el este dator să ramburseze cumpărătorului și cheltuielile făcute pentru efectuarea și, după caz, ridicarea lucrărilor voluptuare. + 
Articolul 1.703Efectele evicțiunii parțiale + 
Articolul 1.704Înlăturarea evicțiunii de către cumpărător + 
Articolul 1.705Chemarea în judecată a vânzătoruluiCumpărătorul chemat în judecată de un terț care pretinde că are drepturi asupra lucrului vândut trebuie să îl cheme în cauză pe vânzător. În cazul în care nu a făcut-o, fiind condamnat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanție dacă vânzătorul dovedește că existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.(2)Cumpărătorul care, fără a exista o hotărâre judecătorească, a recunoscut dreptul terțului pierde dreptul de garanție, afară de cazul în care dovedește că nu existau motive suficiente pentru a împiedica evicțiunea. + 
Articolul 1.706Beneficiarii garanției … V.Garanția contra viciilor bunului vândut + 
Articolul 1.707CondițiiVânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.(2)Garanția este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului.(4)În vânzările silite nu se datorează garanție contra viciilor ascunse. + 
Articolul 1.708Modificarea sau înlăturarea convențională a garanțieiDacă părțile nu au convenit altfel, vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar și atunci când nu le-a cunoscut.(2)Clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este nulă în privința viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului. + 
Articolul 1.709Denunțarea viciilorCumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoștința vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a cere măsura prevăzută la art. 1.710 alin. (1) lit. d).(2)Atunci când viciul apare în mod gradual, termenele prevăzute la alin. (1) încep să curgă din ziua în care cumpărătorul își dă seama de gravitatea și întinderea viciului.(4)Vânzătorul care a tăinuit viciul nu poate invoca prevederile prezentului articol. + 
Articolul 1.710Efectele garanțieiÎn temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține, după caz:a)înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii; … c)rezoluțiunea vânzării. … (2)La cererea vânzătorului, instanța, ținând seama de gravitatea viciilor și de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum și de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură prevăzută la alin. (1) decât cea solicitată de cumpărător. + 
Articolul 1.711Viciile care nu afectează toate bunurile vânduteDacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii și acestea pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanța dispune rezoluțiunea în condițiile art. 1.710, contractul se desființează numai în parte.(2)Rezoluțiunea contractului, în ceea ce privește bunul principal, atrage rezoluțiunea lui și în privința bunului accesoriu. + 
Articolul 1.712Întinderea garanțieiÎn situația în care la data încheierii contractului vânzătorul cunoștea viciile bunului vândut, pe lângă una dintre măsurile prevăzute la art. 1.710, vânzătorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul.(2)Atunci când vânzătorul nu cunoștea viciile bunului vândut și s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) și d), el este obligat să restituie cumpărătorului doar prețul și cheltuielile făcute cu prilejul vânzării, în tot sau în parte, după caz. + 
Articolul 1.713Pierderea sau deteriorarea bunului + 
Articolul 1.714Garanția pentru lipsa calităților convenite + 
Articolul 1.715Garanția în cazul vânzării după mostră sau model … VI.Garanția pentru buna funcționare + 
Articolul 1.716Condițiile garanției pentru buna funcționareÎn afară de garanția contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcționare a bunului vândut este obligat, în cazul oricărei defecțiuni ivite înăuntrul termenului de garanție, să repare bunul pe cheltuiala sa.(2)Dacă vânzătorul nu înlocuiește bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie prețul primit în schimbul înapoierii bunului. + 
Articolul 1.717Defecțiunea imputabilă cumpărătorului + 
Articolul 1.718Comunicarea defecțiuniiSub sancțiunea decăderii din dreptul de garanție, cumpărătorul trebuie să comunice defecțiunea înainte de împlinirea termenului de garanție. Dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanție, din motive obiective, cumpărătorul are obligația să comunice defecțiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanție.(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul în care vânzătorul a garantat că bunul vândut va păstra un timp determinat anumite calități. …  + 
Articolul 1.719Plata prețului și primirea bunuluisă preia bunul vândut; … b) + 
Articolul 1.720Locul și data plății prețuluiÎn lipsa unei stipulații contrare, cumpărătorul trebuie să plătească prețul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului și de îndată ce proprietatea este transmisă.(2)Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulații contrare, plata prețului se face la locul care rezultă din uzanțe sau, în lipsa acestora, la locul destinației. + 
Articolul 1.721Dobânzi asupra prețului + 
Articolul 1.722Suspendarea plății prețuluiCumpărătorul care află de existența unei cauze de evicțiune este îndreptățit să suspende plata prețului până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanție corespunzătoare.(2)Cumpărătorul nu poate suspenda plata prețului dacă a cunoscut pericolul evicțiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face chiar în caz de tulburare. + 
Articolul 1.723Garantarea creanței prețului + 
Articolul 1.724Sancțiunea neplății prețului + 
Articolul 1.725Punerea de drept în întârziereÎn cazul vânzării bunurilor mobile, cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale dacă, la scadență, nici nu a plătit prețul și nici nu a preluat bunul.(2)În cazul bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare, cumpărătorul este de drept în întârziere în privința preluării lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă prețul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea, fără să fi plătit prețul. + 
Articolul 1.726Executarea directăCând cumpărătorul unui bun mobil nu își îndeplinește obligația de preluare sau de plată, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziția și pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.(2)Dacă vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preț curent în sensul alin. (2), iar contractul nu a fost executat din culpa vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a cumpăra bunuri de același gen pe cheltuiala vânzătorului, prin intermediul unei persoane autorizate.(4)Partea care va exercita dreptul prevăzut de prezentul articol are obligația de a încunoștința de îndată cealaltă parte despre aceasta. + 
Articolul 1.727Restituirea bunului mobilAtunci când vânzarea s-a făcut fără termen de plată, iar cumpărătorul nu a plătit prețul, vânzătorul poate ca, în cel mult 15 zile de la data predării, să declare rezoluțiunea fără punere în întârziere și să ceară restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este încă în posesia cumpărătorului și nu a suferit transformări.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), dacă acțiunea în restituire nu a fost introdusă în condițiile stabilite de acesta, vânzătorul nu mai poate opune celorlalți creditori ai cumpărătorului efectele rezoluțiunii ulterioare a contractului pentru neplata prețului. Dispozițiile art. 1.648 sau ale art. 1.649, după caz, rămân aplicabile. + 
Articolul 1.728Punerea de drept în întârziere + 
Articolul 1.729Efectele rezoluțiunii față de terți + 
Articolul 1.730Noțiune și domeniuÎn condițiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempțiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.(2)Titularul dreptului de preempțiune care a respins o ofertă de vânzare nu își mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen de cel mult 10 zile, în cazul vânzării de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei către preemptor. + 
Articolul 1.731Vânzarea către un terț a bunurilor supuse preempțiunii + 
Articolul 1.732Condițiile exercitării dreptului de preempțiuneVânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terț. Notificarea poate fi făcută și de acesta din urmă.(2)Preemptorul își poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.(4)Dreptul de preempțiune se exercită, în cazul vânzării de bunuri mobile, în termen de cel mult 10 zile, iar în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea către preemptor a notificării prevăzute la alin. (1). + 
Articolul 1.733Efectele exercitării preempțiuniiPrin exercitarea preempțiunii, contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor și vânzător în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul, iar acest din urmă contract se desființează retroactiv. Cu toate acestea, vânzătorul răspunde față de terțul de bună-credință pentru evicțiunea ce rezultă din exercitarea preempțiunii.(2)Clauzele contractului încheiat cu terțul având drept scop să împiedice exercitarea dreptului de preempțiune nu produc efecte față de preemptor. + 
Articolul 1.734Concursul dintre preemptoriÎn cazul în care mai mulți titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun, contractul de vânzare se consideră încheiat:a)cu titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, când se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi legale de preempțiune; … c)dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convențional de preempțiune având data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune. … (2)Orice clauză care contravine prevederilor alin. (1) este considerată nescrisă. + 
Articolul 1.735Pluralitate de bunuri vânduteAtunci când preempțiunea se exercită în privința unui bun cumpărat de terț împreună cu alte bunuri pentru un singur preț, vânzătorul poate pretinde de la preemptor numai o parte proporțională din acest preț.(2)În cazul în care s-au vândut și alte bunuri decât acela supus preempțiunii, dar care nu puteau fi despărțite de acesta fără să îl fi păgubit pe vânzător, exercitarea dreptului de preempțiune nu se poate face decât dacă preemptorul consemnează prețul stabilit pentru toate bunurile vândute. + 
Articolul 1.736Scadența obligației de plată a prețului + 
Articolul 1.737Notarea dreptului de preempțiune asupra unui imobilDreptul convențional de preempțiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară.(2)Notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuiește comunicarea prevăzută la art. 1.732 alin. (3) și are aceleași efecte. În temeiul acestei notificări, preemptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului terțului și înscrierea dreptului său.(4)Dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempțiune se stinge și se radiază din oficiu din cartea funciară. + 
Articolul 1.738Exercitarea dreptului de preempțiune în cadrul executării silite + 
Articolul 1.739Caractere ale dreptului de preempțiune + 
Articolul 1.740Stingerea dreptului convențional de preempțiune + 
Secţiunea a 2-aVânzarea bunurilor imobile + 
Articolul 1.741Vânzarea imobilelor fără indicarea suprafeței + 
Articolul 1.742Vânzarea unei suprafețe dintr-un teren mai mare + 
Articolul 1.743Vânzarea unui imobil determinat cu indicarea suprafețeiDacă, în vânzarea unui imobil cu indicarea suprafeței și a prețului pe unitatea de măsură, suprafața reală este mai mică decât cea indicată în contract, cumpărătorul poate cere vânzătorului să îi dea suprafața convenită. Atunci când cumpărătorul nu cere sau vânzătorul nu poate să transmită această suprafață, cumpărătorul poate obține fie reducerea corespunzătoare a prețului, fie rezoluțiunea contractului dacă, din cauza diferenței de suprafață, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumpărat.(2)Dacă însă suprafața reală se dovedește a fi mai mare decât cea stipulată, iar excedentul depășește a douăzecea parte din suprafața convenită, cumpărătorul va plăti suplimentul de preț corespunzător sau va putea obține rezoluțiunea contractului. Atunci când însă excedentul nu depășește a douăzecea parte din suprafața convenită, cumpărătorul nu poate obține rezoluțiunea, dar nici nu este dator să plătească prețul excedentului. + 
Articolul 1.744Termenul de exercitare a acțiunii estimatorii sau în rezoluțiune + 
Articolul 1.745Vânzarea a două fonduri cu precizarea întinderii fiecăruia + 
Articolul 1.746Vânzarea terenurilor forestiere + 
Secţiunea a 3-aVânzarea moștenirii + 
Articolul 1.747Noțiune și formăÎn sensul prezentei secțiuni, prin moștenire se înțelege dreptul de a culege o moștenire deschisă sau o cotă din aceasta.(2)Sub sancțiunea nulității absolute a contractului, vânzarea unei moșteniri se încheie în formă autentică. + 
Articolul 1.748Garanția + 
Articolul 1.749Obligațiile vânzătorului + 
Articolul 1.750Obligațiile cumpărătorului + 
Articolul 1.751Răspunderea pentru datoriile moștenirii + 
Articolul 1.752Bunurile de familieÎnscrisurile sau portretele de familie, decorațiile sau alte asemenea bunuri, care nu au valoare patrimonială însemnată, dar care au pentru vânzător o valoare afectivă, se prezumă a nu fi cuprinse în moștenirea vândută.(2)Dacă aceste bunuri au valoare patrimonială însemnată, vânzătorul care nu și le-a rezervat expres datorează cumpărătorului prețul lor la data vânzării. + 
Articolul 1.753Formalități de publicitateCumpărătorul unei moșteniri nu dobândește drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în moștenire decât potrivit regulilor privitoare la cartea funciară.(2)El nu poate opune terțelor persoane dobândirea altor drepturi cuprinse în moștenire decât dacă a îndeplinit formalitățile cerute de lege pentru a face opozabilă dobândirea fiecăruia dintre aceste drepturi. + 
Articolul 1.754Alte forme de înstrăinare a moștenirii + 
Secţiunea a 4-aAlte varietăți de vânzare + 
Articolul 1.755Rezerva proprietății și riscurile + 
Articolul 1.756Neplata unei singure rate din preț + 
Articolul 1.757Rezoluțiunea contractuluiCând a obținut rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, vânzătorul este ținut să restituie toate sumele primite, dar este îndreptățit să rețină, pe lângă alte daune-interese, o compensație echitabilă pentru folosirea bunului de către cumpărător.(2)Prevederile alin. (2) se aplică și în cazul contractului de leasing, precum și al celui de locațiune, dacă, în acest ultim caz, se convine ca la încetarea contractului proprietatea bunului să poată fi dobândită de locatar după plata sumelor convenite. + 
Articolul 1.758Noțiune și condițiiVânzarea cu opțiune de răscumpărare este o vânzare afectată de condiție rezolutorie prin care vânzătorul își rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului.(2)Opțiunea de răscumpărare nu poate fi stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani. Dacă s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani. + 
Articolul 1.759Exercitarea opțiuniiExercitarea opțiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta restituie cumpărătorului prețul primit și cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare și realizarea formalităților de publicitate.(2)În cazul în care vânzătorul nu exercită opțiunea în termenul stabilit, condiția rezolutorie care afecta vânzarea este considerată a nu se fi îndeplinit, iar dreptul cumpărătorului se consolidează. + 
Articolul 1.760EfecteEfectele vânzării cu opțiune de răscumpărare se stabilesc potrivit dispozițiilor privitoare la condiția rezolutorie, care se aplică în mod corespunzător. Cu toate acestea, vânzătorul este ținut de locațiunile încheiate de cumpărător înaintea exercitării opțiunii, dacă au fost supuse formalităților de publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din momentul exercitării.(2)În termen de o lună de la data notificării, vânzătorul trebuie să consemneze sumele menționate la art. 1.759 alin. (1), la dispoziția cumpărătorului sau, după caz, a terțului subdobânditor, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita opțiunea de răscumpărare. + 
Articolul 1.761Bunul nepartajatÎn cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare ce are ca obiect o cotă dintr-un bun, partajul trebuie cerut și în raport cu vânzătorul dacă acesta nu și-a exercitat încă opțiunea.(2)Vânzătorul care nu și-a exercitat opțiunea de răscumpărare în cadrul partajului decade din dreptul de opțiune, chiar și atunci când bunul este atribuit, în tot sau în parte, cumpărătorului. + 
Articolul 1.762SancțiuneÎn cazul în care diferența dintre prețul răscumpărării și prețul plătit pentru vânzare depășește nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, prețul răscumpărării va fi redus la prețul plătit pentru vânzare.(2)Prevederile alin. (1) se aplică și vânzărilor în care vânzătorul se obligă să răscumpere bunul vândut. + 
Capitolul IIContractul de schimb + 
Articolul 1.763Noțiune + 
Articolul 1.764Aplicabilitatea dispozițiilor de la vânzareDispozițiile privitoare la vânzare se aplică, în mod corespunzător, și schimbului.(2)Fiecare dintre părți este considerată vânzător, în ceea ce privește bunul pe care îl înstrăinează, și cumpărător, în ceea ce privește bunul pe care îl dobândește. + 
Articolul 1.765Cheltuielile schimbului + 
Capitolul IIIContractul de furnizare + 
Articolul 1.766NoțiuneContractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor și să plătească prețul lor.(2)Dacă prin același contract se convin atât vânzarea unor bunuri, cât și furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat în funcție de obligația caracteristică și cea accesorie. + 
Articolul 1.767Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea și predarea bunurilorProprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării acestora. Beneficiarul are obligația să preia bunurile la termenele și în condițiile prevăzute în contract.(2)Când expedierea produselor este în seama furnizorului, produsele recepționate sunt socotite predate beneficiarului pe data predării lor către cărăuș. + 
Articolul 1.768Prețul produselor sau serviciilorPrețul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în lege.(2)Dacă legea prevede expres că prețul sau modalitatea de determinare pe care le stabilește se va aplica și contractelor în curs, fiecare dintre părți poate denunța contractul în 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile părțile vor aplica prețul stabilit prin contract. + 
Articolul 1.769SubcontractareaFurnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor către o terță persoană, cu excepția cazurilor în care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite.(2)Există subcontractare ori de câte ori produsul sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare este în fapt furnizat, în tot sau în parte, de către un terț cu care furnizorul a subcontractat în acest scop. + 
Articolul 1.770Răspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia + 
Articolul 1.771Aplicabilitatea dispozițiilor de la vânzare + 
Capitolul IVContractul de report + 
Articolul 1.772NoțiuneContractul de report este acela prin care reportatorul cumpără de la reportat cu plata imediată titluri de credit și valori mobiliare circulând în comerț și se obligă, în același timp, să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeași specie, la o anumită scadență, în schimbul unei sume determinate.(2)Contractul de report se încheie prin remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar dacă acestea sunt nominative, prin îndeplinirea formalităților necesare pentru transmiterea lor. + 
Articolul 1.773Drepturi accesorii + 
Articolul 1.774Obligația reportatorului de a exercita opțiuneaReportatorul este obligat să exercite opțiunea pe seama reportatului în timpul reportului, dacă titlurile acordă un asemenea drept, în condițiile legii speciale.(2)Reportatul trebuie să pună la dispoziția reportatorului fondurile necesare, cu cel puțin 3 zile înainte de scadența termenului de opțiune. Dacă reportatul nu îndeplinește această obligație, reportatorul trebuie să vândă dreptul de opțiune în numele și pe seama reportatului. + 
Articolul 1.775Efectuarea de vărsăminte asupra titlurilor + 
Articolul 1.776Lichidarea reportului. Lichidarea diferențelor și reînnoirea reportuluiLichidarea reportului se va face înăuntrul celei de a doua zile de lucru ce urmează scadenței.(2)Dacă la scadența termenului reportului părțile lichidează diferențele, făcând plata, și reînnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce diferă prin calitatea sau specia lor ori pe un alt preț, atunci se consideră că părțile au încheiat un nou contract. + 
Capitolul VContractul de locațiune + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.777Noțiune + 
Articolul 1.778Felurile locațiuniiLocațiunea bunurilor imobile și aceea a bunurilor mobile se numește închiriere, iar locațiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.(2)Locațiunea spațiilor destinate exercitării activității unui profesionist este supusă prevederilor prezentei secțiuni, precum și dispozițiilor art. 1.824 și 1.828-1.831. + 
Articolul 1.779Bunurile ce pot face obiectul locațiunii + 
Articolul 1.780Prețul locațiuniiChiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestații.(2)Dispozițiile privitoare la stabilirea prețului vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, și chiriei. + 
Articolul 1.781Încheierea contractului de locațiune + 
Articolul 1.782Locațiuni succesiveîn cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, în favoarea locatarului care și-a notat dreptul în cartea funciară, dispozițiile art. 902 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător; … b)în cazul celorlalte bunuri, în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosința bunului, dispozițiile art. 1.275 aplicându-se în mod corespunzător. …  + 
Articolul 1.783Durata maximă a locațiunii + 
Articolul 1.784IncapacitățiDispozițiile privitoare la incapacitățile prevăzute la art. 1.654 și 1.655 sunt aplicabile, în mod corespunzător, și locațiunii.(2)Dacă legea nu dispune altfel, locațiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare nu vor depăși 5 ani. + 
Articolul 1.785Locațiunea fără durată determinatăpentru un an, în cazul locuințelor nemobilate sau spațiilor pentru exercitarea activității unui profesionist; … b)pe durata locațiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispoziția locatarului pentru folosința unui imobil. …  + 
Articolul 1.786Obligațiile principale ale locatoruluisă predea locatarului bunul dat în locațiune; … b)să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii. …  + 
Articolul 1.787Predarea bunului + 
Articolul 1.788Sarcina reparațiilorLocatorul este obligat să efectueze toate reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare pe toată durata locațiunii, conform destinației stabilite potrivit art. 1.799.(2)Dacă, după încheierea contractului, se ivește nevoia unor reparații care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urmă, deși încunoștințat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparațiile pot fi făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor.(4)În caz de urgență, locatarul îl poate înștiința pe locator și după începerea reparațiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înștiințării. + 
Articolul 1.789Asigurarea folosinței + 
Articolul 1.790Garanția contra viciilorLocatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micșorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului și fără a ține seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locațiunii.(2)Locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului și pe care locatarul nu le-a reclamat în condițiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieții, sănătății sau integrității corporale a locatarului. + 
Articolul 1.791Efectele garanției contra viciilorDacă locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scădere proporțională a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locațiune, el poate rezilia contractul, în condițiile legii.(2)Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat și la daune-interese, în afară de cazul când dovedește că nu le-a cunoscut și că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască. + 
Articolul 1.792Garanția pentru lipsa calităților convenite + 
Articolul 1.793Tulburările de fapt + 
Articolul 1.794Tulburările de dreptDacă un terț pretinde vreun drept asupra bunului dat în locațiune, locatorul este dator să îl apere pe locatar chiar și în lipsa unei tulburări de fapt. Dacă locatarul este lipsit în tot sau în parte de folosința bunului, locatorul trebuie să îl despăgubească pentru toate prejudiciile suferite din această cauză.(2)Locatarul care, la încheierea contractului, cunoștea cauza de evicțiune nu are dreptul la daune-interese. + 
Articolul 1.795Introducerea în proces a locatoruluiDacă locatarul este chemat în judecată de un terț care pretinde un drept asupra bunului închiriat, inclusiv un drept de servitute, și există riscul pierderii, în tot sau în parte, a folosinței bunului, el are dreptul să ceară introducerea în proces a locatorului, în condițiile Codului de procedură civilă.(2)Locatarul va fi ținut să îl despăgubească pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a necomunicării tulburării de către locatar. El nu va fi însă ținut la despăgubiri dacă dovedește că locatorul nu ar fi avut câștig de cauză sau că, având cunoștință de tulburare, nu a acționat. + 
Articolul 1.796Obligațiile principalesă ia în primire bunul dat în locațiune; … b)să folosească bunul cu prudență și diligență; … d) + 
Articolul 1.797Data plății chirieiÎn lipsă de stipulație contrară, locatarul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite potrivit uzanțelor.(2)în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depășește o lună; … b)în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locațiunii este de cel puțin un an. …  + 
Articolul 1.798Caracterul executoriu + 
Articolul 1.799Obligațiile privind folosirea bunului + 
Articolul 1.800Schimbarea formei ori destinației bunului. Folosirea abuzivă + 
Articolul 1.801Înștiințarea locatorului despre nevoia de reparații + 
Articolul 1.802Reparațiile locative + 
Articolul 1.803Lipsa de folosință în caz de reparații urgenteDacă în timpul locațiunii bunul are nevoie de reparații care nu pot fi amânate până la sfârșitul locațiunii sau a căror amânare ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul va suporta restrângerea necesară a locațiunii cauzată de aceste reparații.(2)Dacă reparațiile sunt de așa natură încât, în timpul executării lor, bunul devine impropriu pentru întrebuințarea convenită, locatarul poate rezilia contractul. + 
Articolul 1.804Obligația de a permite examinarea bunului + 
Articolul 1.805Dreptul de a subcontracta și de a ceda contractul + 
Articolul 1.806Interdicția sublocațiunii și a cesiuniiInterdicția de a încheia o sublocațiune o include și pe aceea de a ceda locațiunea. Interdicția de a ceda locațiunea nu o include pe aceea de a încheia o sublocațiune.(2)Interdicția de a încheia o sublocațiune privește atât sublocațiunea totală, cât și pe cea parțială. Interdicția de a ceda locațiunea privește atât cesiunea totală, cât și pe cea parțială. + 
Articolul 1.807Efectele sublocațiunii. Acțiuni împotriva sublocataruluiÎn caz de neplată a chiriei cuvenite în temeiul locațiunii, locatorul îl poate urmări pe sublocatar până la concurența chiriei pe care acesta din urmă o datorează locatarului principal. Plata anticipată a chiriei către locatarul principal nu poate fi opusă locatorului.(2)Locatorul poate, de asemenea, să se îndrepte direct împotriva sublocatarului pentru a-l constrânge la executarea celorlalte obligații asumate prin contractul de sublocațiune. + 
Articolul 1.808Efectele cesiunii locațiuniiPrin cesiunea contractului de locațiune de către locatar, cesionarul dobândește drepturile și este ținut de obligațiile locatarului izvorâte din contractul de locațiune.(2)Dispozițiile privind cesiunea contractului se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 1.809Expirarea termenuluiContractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă.(2)Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și contractului încheiat pe perioadă determinată prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul fiscal competent. + 
Articolul 1.810Tacita relocațiuneDacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor.(2)Noua locațiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel. + 
Articolul 1.811Opozabilitatea contractului de locațiune față de dobânditorîn cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locațiunea a fost notată în cartea funciară; … b)în cazul mobilelor supuse unor formalități de publicitate, dacă locatarul a îndeplinit aceste formalități; … d) + 
Articolul 1.812Încetarea locațiunii în caz de înstrăinareDacă părțile convin astfel, locațiunea încetează în cazul înstrăinării bunului dat în locațiune.(2)Locatarul căruia i s-a comunicat încetarea contractului cu respectarea prevederilor alin. (2) nu are drept la despăgubire nici împotriva locatorului, nici împotriva dobânditorului. + 
Articolul 1.813Raporturile dintre locatar și dobânditorÎn cazurile prevăzute la art. 1.811, dobânditorul se subrogă în toate drepturile și obligațiile locatorului care izvorăsc din locațiune.(2)Locatorul inițial rămâne răspunzător pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior înstrăinării. + 
Articolul 1.814Efectele garanțiilor constituite de locatar + 
Articolul 1.815Cesiunea și plata anticipată a chiriei + 
Articolul 1.816Denunțarea contractuluiDacă locațiunea a fost făcută fără determinarea duratei, oricare dintre părți poate denunța contractul prin notificare.(2)La împlinirea termenului de preaviz, obligația de restituire a bunului devine exigibilă, iar contractul de locațiune încheiat în condițiile prevăzute la art. 1.809 alin. (2) sau (3), după caz, constituie, în condițiile legii, titlu executoriu cu privire la această obligație. + 
Articolul 1.817Rezilierea locațiunii + 
Articolul 1.818Imposibilitatea folosirii bunuluiDacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinației stabilite, locațiunea încetează de drept.(2)Atunci când bunul este doar deteriorat, locațiunea continuă, fiind aplicabile dispozițiile art. 1.788.(4)În toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parțială de folosire a bunului este fortuită, locatarul nu are drept la daune-interese. + 
Articolul 1.819Desființarea titlului locatoruluiDesființarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosința bunului închiriat determină încetarea de drept a contractului de locațiune.(2)Cu toate acestea, locațiunea va continua să producă efecte și după desființarea titlului locatorului pe durata stipulată de părți, fără a se depăși un an de la data desființării titlului locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea locațiunii. + 
Articolul 1.820Moartea locatorului sau a locataruluiLocațiunea nu încetează prin moartea locatorului sau a locatarului.(2)Cu toate acestea, în cazul locațiunii cu durată determinată, moștenitorii locatarului pot denunța contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat cunoștință de moartea locatarului și existența locațiunii. + 
Articolul 1.821Restituirea bunuluiLa încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.(2)Restituirea bunurilor mobile luate în locațiune se face în locul în care au fost predate. + 
Articolul 1.822Răspunderea locatarului pentru bunul închiriatLocatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinței sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedește că a survenit fortuit.(2)El răspunde inclusiv pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca și de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deținerea sau accesul la bun. + 
Articolul 1.823Îmbunătățirile făcute de locatarLocatorul are dreptul de a păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului pe durata locațiunii și nu poate fi obligat la despăgubiri decât dacă locatarul a efectuat lucrările cu acordul prealabil al locatorului.(2)În cazul în care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate invoca, în niciun caz, dreptul de retenție. + 
Secţiunea a 2-aReguli particulare în materia închirierii locuințelor + 
Articolul 1.824Închirierea făcută fără determinarea durateiAtunci când contractul de închiriere s-a încheiat fără determinarea duratei și nu s-a convenit altfel, chiriașul poate denunța contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.(2)60 de zile, dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o lună sau mai mare; … b)15 zile, dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o lună. …  + 
Articolul 1.825Denunțarea închirierii încheiate pe durată determinatăDacă închirierea este pe durată determinată, locatarul poate denunța unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 60 de zile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.(2)În cazul în care închirierea este pe durată determinată, iar în contract s-a prevăzut că locatorul poate denunța unilateral contractul în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denunțări i se aplică termenul de preaviz prevăzut la art. 1.824 alin. (2). + 
Articolul 1.826Clauze nescrisechiriașul este obligat să încheie o asigurare cu un asigurător impus de locator; … b)chiriașul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparații locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute exclusiv de locator; … d) + 
Articolul 1.827Vicii care amenință sănătatea ori integritatea corporalăDacă imobilul închiriat, prin structură sau prin starea sa, constituie o primejdie gravă pentru sănătatea celor care lucrează sau locuiesc în el, chiriașul, chiar dacă a renunțat la acest drept, va putea rezilia contractul de închiriere, în condițiile legii.(2)Chiriașul are dreptul și la daune-interese dacă, la data încheierii contractului, nu a cunoscut viciile bunului. + 
Articolul 1.828Dreptul de preferință al chiriașului la închiriereLa încheierea unui nou contract de închiriere a locuinței, chiriașul are, la condiții egale, drept de preferință. El nu are însă acest drept atunci când nu și-a executat obligațiile născute în baza închirierii anterioare.(2)Dispozițiile referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune în materia vânzării sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 1.829Folosirea părților și instalațiilor comune ale clădiriiÎn clădirile cu mai multe apartamente, chiriașii au dreptul de a întrebuința părțile și instalațiile de folosință comună ale clădirii potrivit cu destinația fiecăreia.(2)Chiriașii sunt obligați să contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalațiilor de folosință comună, precum și la orice alte cheltuieli pe care legea le stabilește în sarcina lor. + 
Articolul 1.830Rezilierea contractuluiÎn cazul în care, fără justificare, una dintre părțile contractului de închiriere nu își execută obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului.(2)De asemenea, locatorul poate cere instanței rezilierea contractului de închiriere și în cazul în care chiriașul, membrii familiei sale sau alte persoane cărora acesta din urmă le-a îngăduit, în orice mod, folosirea, deținerea sau accesul în locuință fie au un comportament care face imposibilă conviețuirea cu celelalte persoane care locuiesc în același imobil sau în imobile aflate în vecinătate, fie împiedică folosirea normală a locuinței sau a părților comune. + 
Articolul 1.831Evacuarea chiriașuluiDacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești.(2)Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinței, precum și la repararea prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată. + 
Articolul 1.832Alte persoane care locuiesc împreună cu chiriașulÎn lipsa unei interdicții stipulate în acest sens, și alte persoane pot locui împreună cu chiriașul, caz în care vor fi ținute solidar cu acesta, pe durata folosinței exercitate, pentru oricare dintre obligațiile izvorâte din contract.(2)Încetarea, din orice cauză, a contractului de închiriere, precum și hotărârea judecătorească de evacuare a chiriașului sunt de drept opozabile și se execută împotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fără titlu, împreună cu chiriașul. + 
Articolul 1.833Subînchirierea și cesiunea contractului de închiriere + 
Articolul 1.834Decesul chiriașuluiContractul de închiriere a locuinței încetează în termen de 30 de zile de la data înregistrării decesului chiriașului.(2)Persoanele prevăzute la alin. (2), care au cerut continuarea contractului, desemnează de comun acord persoana sau persoanele care semnează contractul de închiriere în locul chiriașului decedat. În cazul în care aceștia nu ajung la un acord în termen de 30 de zile de la data înregistrării decesului chiriașului, desemnarea se face de către locator.(4)Subînchirierea consimțită de chiriaș încetează la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dacă locațiunea nu continuă în condițiile alin. (2). În acest ultim caz, persoana desemnată potrivit alin. (3) semnează contractul de subînchiriere în locul chiriașului decedat. + 
Articolul 1.835Locuințe cu destinație specială + 
Secţiunea a 3-aReguli particulare în materia arendării + 
Articolul 1.836Bunuri ce pot fi arendateterenurile cu destinație agricolă, și anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuștii fructiferi, plantațiile de hamei și duzi, pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă; … b) + 
Articolul 1.837Arendarea făcută pe durată nedeterminată + 
Articolul 1.838Condiții de formăContractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.(2)Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate.(4)Toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea și publicitatea contractului de arendare revin arendașului. + 
Articolul 1.839Schimbarea categoriei de folosință + 
Articolul 1.840Asigurarea bunurilor arendate + 
Articolul 1.841Reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recolteiAtunci când, pe durata arendării, întreaga recoltă a unui an sau cel puțin o jumătate din ea a pierit fortuit, arendașul poate cere reducerea proporțională a arendei dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinată sau într-o sumă de bani determinabilă în funcție de valoarea unei cantități determinate de produse agricole.(2)Dacă arendarea este făcută pe mai mulți ani, reducerea nu se va stabili decât la sfârșitul arendării, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosință. + 
Articolul 1.842ExcepțiiArendașul nu poate obține reducerea arendei în cazul în care pieirea recoltei a avut loc după ce a fost culeasă.(2)Reducerea arendei nu va putea fi cerută nici atunci când cauza pagubei era cunoscută la data încheierii contractului. + 
Articolul 1.843Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plătește în fructeAtunci când arenda este stabilită într-o cotă din fructe sau într-o sumă de bani determinabilă în funcție de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărțit este suportată proporțional și nu dă niciuneia dintre părți acțiune în despăgubire împotriva celeilalte.(2)Dacă însă pieirea s-a produs după culegerea fructelor și una dintre părți întârzie în mod culpabil predarea sau recepția lor, cota cuvenită acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părți se consideră ca și cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afară numai dacă fructele ar fi pierit chiar dacă predarea și recepția fructelor se făceau la timp. + 
Articolul 1.844Plata arendei în fructe + 
Articolul 1.845Caracterul executoriu + 
Articolul 1.846Cesiunea arendării + 
Articolul 1.847Interdicția subarendăriiNu sunt permise oficiile de arendași.(2)Subarendarea totală sau parțială este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute. + 
Articolul 1.848Reînnoirea arendăriiContractul de arendare se reînnoiește de drept, pentru aceeași durată, dacă niciuna dintre părți nu a comunicat cocontractantului, în scris, refuzul său cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinație agricolă, cu cel puțin un an.(2)Dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă, termenele de refuz al reînnoirii prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate. + 
Articolul 1.849Dreptul de preempțiune + 
Articolul 1.850Cazuri speciale de încetare a contractului + 
Capitolul VIContractul de antrepriză + 
Secţiunea 1Reguli comune privind contractul de antrepriză + 
Articolul 1.851NoțiunePrin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.(2)Dispozițiile prezentei secțiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, și antreprizei pentru lucrări de construcții, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru acest contract. + 
Articolul 1.852Contractul de subantreprizăPrin contractul de subantrepriză antreprenorul poate încredința unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor părți ori elemente ale lucrării sau serviciilor, afară de cazul în care contractul de antrepriză a fost încheiat în considerarea persoanei sale.(2)Subantrepriza este supusă dispozițiilor prevăzute pentru contractul de antrepriză. + 
Articolul 1.853Incapacități + 
Articolul 1.854PrețulPrețul antreprizei poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestații.(2)Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la preț, beneficiarul datorează prețul prevăzut de lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, prețul stabilit în raport cu munca depusă și cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului, avându-se în vedere și uzanțele existente. + 
Articolul 1.855Delimitarea față de vânzare + 
Articolul 1.856Acțiunea directă a lucrătorilor + 
Articolul 1.857Procurarea, păstrarea și întrebuințarea materialelorDacă din lege sau din contract nu rezultă altfel, antreprenorul este obligat să execute lucrarea cu materialele sale.(2)Antreprenorul căruia beneficiarul i-a încredințat materialele este obligat să le păstreze și să le întrebuințeze potrivit destinației lor, conform regulilor tehnice aplicabile, să justifice modul în care acestea au fost întrebuințate și să restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrării. + 
Articolul 1.858Informarea beneficiaruluimaterialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispoziție; … b)existenței sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ținut să răspundă. …  + 
Articolul 1.859Neluarea măsurilor necesare de către beneficiarÎn cazul în care beneficiarul, deși a fost înștiințat de către antreprenor în condițiile art. 1.858, nu ia măsurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurările, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificându-l în acest sens.(2)Cu toate acestea, dacă lucrarea ar fi de natură să amenințe sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului, sub sancțiunea de a prelua riscul și de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terților. + 
Articolul 1.860Pieirea lucrării înainte de recepțieDacă anterior recepției lucrarea piere ori se deteriorează din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa și cu respectarea condițiilor și termenelor inițiale, ținând seama, dacă este cazul, de regulile privind suspendarea fortuită a executării obligației.(2)Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile atunci când pieirea sau deteriorarea are loc după recepția lucrării, situație în care antreprenorul rămâne răspunzător, dacă este cazul, în temeiul garanției contra viciilor și pentru calitățile convenite. + 
Articolul 1.861Controlul executării lucrării + 
Articolul 1.862Recepția lucrăriiDe îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înștiințează că lucrarea este finalizată, beneficiarul are obligația ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării și uzanțelor din domeniu, să o verifice și, dacă aceasta corespunde condițiilor stabilite prin contract, să o recepționeze, precum și, atunci când este cazul, să o ridice.(2)Beneficiarul care a recepționat lucrarea fără rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităților convenite. + 
Articolul 1.863Garanția contra viciilor și pentru calitățile convenite + 
Articolul 1.864Exigibilitatea prețuluiAtunci când obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat să îi plătească antreprenorului prețul la data și locul recepției întregii lucrări, dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel.(2)În cazul în care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat înainte de recepție, fără vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la preț atunci când el a dat materialul sau când pieirea ori deteriorarea a avut o altă cauză decât viciile materialului dat de beneficiar. În acest caz, contractul rămâne în ființă, fiind aplicabile dispozițiile art. 1.860. + 
Articolul 1.865Prețul estimatAtunci când, cu ocazia încheierii contractului, prețul lucrărilor sau al serviciilor a făcut obiectul unei estimări, antreprenorul trebuie să justifice orice creștere a prețului.(2)Beneficiarul nu este ținut să plătească această creștere decât în măsura în care ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la momentul încheierii contractului. + 
Articolul 1.866Prețul stabilit în funcție de valoarea lucrărilor sau serviciilor + 
Articolul 1.867Prețul forfetarAtunci când contractul este încheiat pentru un preț global, beneficiarul trebuie să plătească prețul convenit și nu poate cere o diminuare a acestuia, motivând că lucrarea sau serviciul a necesitat mai puțină muncă ori a costat mai puțin decât s-a prevăzut.(2)Prețul forfetar rămâne neschimbat, cu toate că s-au adus modificări cu privire la condițiile de executare inițial prevăzute, dacă părțile nu au convenit altfel. + 
Articolul 1.868Vânzarea bunurilor neridicate în termenDacă antreprenorul s-a obligat să execute o lucrare cu materialul beneficiarului sau să presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a predat în acest scop, iar acesta din urmă nu ridică bunul în termen de 6 luni socotit din ziua convenită pentru recepție sau, când lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai târziu, de la data finalizării, antreprenorul, după ce l-a înștiințat în scris pe beneficiar, are dreptul să vândă bunul cu diligența unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.(2)Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care beneficiarul introduce împotriva antreprenorului o acțiune întemeiată pe neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrării. + 
Articolul 1.869Ipoteca legală + 
Articolul 1.870Decesul beneficiarului + 
Articolul 1.871Decesul antreprenorului sau incapacitatea sa de a executa contractulÎn cazul în care antreprenorul decedează sau devine, fără culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul încetează dacă a fost încheiat în considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.(2)De asemenea, în cazul prevăzut la alin. (1), beneficiarul este obligat să plătească, în proporție cu prețul convenit, valoarea lucrărilor efectuate și a cheltuielilor făcute în vederea finalizării lucrării, însă numai în măsura în care aceste lucrări și cheltuieli îi sunt de folos.(4)Beneficiarul are dreptul, cu condiția de a plăti o indemnizație adecvată, să ceară predarea materialelor pregătite și a planurilor pe cale de a fi puse în executare, dispozițiile legale privitoare la drepturile de proprietate intelectuală rămânând aplicabile. + 
Articolul 1.872Rezoluțiunea sau rezilierea contractului imputabilă antreprenoruluirespectarea termenului convenit pentru recepția lucrării a devenit vădit imposibilă; … b)nu se execută alte obligații ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului. …  + 
Articolul 1.873Rezoluțiunea sau rezilierea contractului imputabilă beneficiaruluicontractului din cauza neîndeplinirii fără justificare de către beneficiar a propriilor obligații, antreprenorul este îndreptățit să obțină rezoluțiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, dacă este cazul. + 
Secţiunea a 2-aContractul de antrepriză pentru lucrări de construcții + 
Articolul 1.874Noțiune + 
Articolul 1.875Obligații accesorii ale beneficiaruluiBeneficiarul este obligat să permită antreprenorului, în măsura în care este necesară pentru executarea lucrării, folosirea căilor de acces, a instalațiilor proprii de alimentare cu apă și a altor utilități ce deservesc imobilul.(2)Beneficiarul este obligat să obțină toate autorizațiile cerute de lege pentru executarea lucrării. În vederea executării acestei obligații, antreprenorul trebuie să coopereze cu beneficiarul, furnizându-i informațiile necesare pe care le deține sau pe care ar trebui să le dețină în considerarea specializării sale. + 
Articolul 1.876Controlul executării lucrărilorÎn cursul executării contractului, beneficiarul are dreptul ca, fără a stânjeni activitatea normală a antreprenorului, să controleze stadiul de execuție, calitatea și aspectul lucrărilor efectuate și ale materialelor întrebuințate, precum și orice alte aspecte referitoare la îndeplinirea de către antreprenor a obligațiilor sale contractuale.(2)La finalizarea acelei părți din lucrare ce urmează a fi acoperită prin executarea ulterioară a altor lucrări sau prin montarea unor elemente de construcții, antreprenorul și beneficiarul sunt obligați să constate împreună existența părții finalizate și conformitatea acesteia cu dispozițiile legale și clauzele contractului. În acest scop, dacă nu s-a convenit altfel, antreprenorul îl convoacă pe beneficiar la locul executării lucrării înăuntrul unui termen rezonabil, a cărui întindere se stabilește, potrivit uzanțelor existente, în raport cu natura lucrării și locul situării acesteia. În cazul în care beneficiarul nu se prezintă la termenul comunicat în scris sau pe altă cale convenită de către părți, antreprenorul poate întocmi singur actul de constatare a lucrării ce urmează a fi acoperită. + 
Articolul 1.877Împrejurări care împiedică executarea lucrărilorÎn cazul în care, în cursul executării contractului, constată greșeli sau lipsuri în lucrările de proiectare în temeiul cărora s-a încheiat contractul, antreprenorul este obligat să comunice de îndată beneficiarului și proiectantului constatările sale, împreună cu propunerile de remediere, în măsura în care acestea intră în domeniul pregătirii sale profesionale, precum și să ceară beneficiarului să ia măsurile corespunzătoare.(2)Dacă beneficiarul, luând și avizul proiectantului, nu comunică de îndată măsurile luate pentru înlăturarea greșelilor sau lipsurilor semnalate ori dacă măsurile luate nu sunt corespunzătoare, antreprenorul poate să suspende executarea lucrărilor, înștiințându-i de îndată despre aceasta pe beneficiar și proiectant. + 
Articolul 1.878Recepția lucrărilor. Riscul contractuluiDupă finalizarea construcției, se va proceda, în condițiile legii, la recepția provizorie la terminarea lucrării, urmată de recepția finală.(2)Riscurile trec asupra beneficiarului de la data recepției provizorii la terminarea lucrării. + 
Articolul 1.879Răspunderea pentru viciiTermenele de garanție contra viciilor lucrării sunt cele stabilite de legea specială.(2)Antreprenorul este exonerat de răspundere numai dacă dovedește că viciile rezultă din deficiențe ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de către beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decât dacă dovedește că viciile rezultă din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.(4)Fiecare dintre părțile prevăzute la alin. (2) și (3) poate fi exonerată de răspundere dacă dovedește că aceste vicii rezultă din deciziile impuse de beneficiar în alegerea solului sau a materialelor ori în alegerea subantreprenorilor, a experților sau a metodelor de construire. Exonerarea de răspundere nu operează atunci când aceste vicii, deși puteau să fie prevăzute în cursul executării lucrării, nu au fost notificate beneficiarului. Prevederile art. 1.859 rămân aplicabile. + 
Articolul 1.880Începutul prescripției privind răspunderea pentru viciiPrescripția dreptului la acțiune pentru vicii aparente începe să curgă de la data recepției finale sau, după caz, a împlinirii termenului acordat antreprenorului prin procesul-verbal de recepție finală, pentru înlăturarea viciilor constatate.(2)Prescripția dreptului la acțiune pentru viciile lucrării de proiectare începe să curgă odată cu prescripția dreptului la acțiune pentru viciile lucrărilor executate de antreprenor, afară numai dacă viciile lucrărilor de proiectare au fost descoperite mai înainte, caz în care prescripția va începe să curgă de la data descoperirii acestora. + 
Capitolul VIIContractul de societate + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.881NoțiunePrin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.(2)Societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică. + 
Articolul 1.882Condiții de validitatePoate fi asociat orice persoană fizică sau persoană juridică, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Un soț nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimțământul celuilalt soț, dispozițiile art. 349 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Fiecare asociat trebuie să contribuie la constituirea societății prin aporturi bănești, în bunuri, în prestații sau cunoștințe specifice. + 
Articolul 1.883Regimul aporturilorÎn cazul unei societăți cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societății, iar în cazul unei societăți fără personalitate juridică, aporturile devin coproprietatea asociaților, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosința lor comună.(2)Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege. Dacă înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost făcută înainte de data înmatriculării societății, transferul drepturilor este, în toate cazurile, afectat de condiția dobândirii personalității juridice. + 
Articolul 1.884Forma contractuluiContractul de societate se încheie în formă scrisă. Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.(2)Sub sancțiunea nulității absolute, contractul prin care se înființează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă și trebuie să prevadă asociații, aporturile, forma juridică, obiectul, denumirea și sediul societății. + 
Articolul 1.885Durata societățiiDurata societății este nedeterminată, dacă prin contract nu se prevede altfel.(2)Asociații pot prelungi durata societății, înainte de expirarea acesteia. + 
Articolul 1.886Răspunderea asociaților fondatori și a primilor administratoriAsociații fondatori și primii administratori numiți prin contract răspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiții de formă a contractului de societate sau a unei formalități necesare pentru constituirea societății ori, dacă este cazul, pentru dobândirea personalității juridice de către aceasta.(2)În cazul modificării contractului, dispozițiile alin. (1) se aplică administratorilor cu drept de reprezentare a societății aflați în funcție la data modificării, respectiv la data la care ar fi trebuit să se îndeplinească formalitățile referitoare la această modificare. + 
Articolul 1.887Domeniul de aplicarePrezentul capitol constituie dreptul comun în materia societăților.(2)Legea poate reglementa diferite tipuri de societăți în considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate. + 
Articolul 1.888Formele societaresimple; … b)în nume colectiv; … d)cu răspundere limitată; … f)în comandită pe acțiuni; … h)alt tip de societate anume reglementat de lege. …  + 
Articolul 1.889Dobândirea personalității juridicePrin contractul de societate sau printr-un act separat, asociații pot conveni constituirea unei societăți cu personalitate juridică, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. În acest caz, răspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiară, nelimitată și solidară, dacă prin lege nu se dispune altfel.(2)Societatea dobândește personalitate juridică prin și de la data înmatriculării în registrul comerțului, dacă prin lege nu se dispune altfel.(4)Până la data dobândirii personalității juridice, raporturile dintre asociați sunt guvernate de regulile aplicabile societății simple. + 
Secţiunea a 2-aSocietatea simplă + 
Articolul 1.890Condiții de formă + 
Articolul 1.891Modificarea contractului de societate + 
Articolul 1.892Personalitatea juridicăSocietatea simplă nu are personalitate juridică.(2)În cazul prevăzut la alin. (2) dobândirea personalității juridice se face fără a se dispune dizolvarea societății simple. Asociații și societatea nou-înființată răspund solidar și indivizibil pentru toate datoriile societății născute înainte de dobândirea personalității juridice. + 
Articolul 1.893Societățile de faptI.Drepturile și obligațiile asociaților între ei + 
Articolul 1.894Formarea capitalului socialAsociații contribuie la formarea capitalului social al societății, prin aporturi bănești sau în bunuri, după caz.(2)Asociații se pot obliga la aport în prestații sau în cunoștințe specifice, cu titlu de aport societar. În schimbul acestui aport, asociații participă, potrivit actului constitutiv, la împărțirea beneficiilor și suportarea pierderilor, precum și la luarea deciziilor în societate. + 
Articolul 1.895Realizarea aporturilorFiecare dintre asociați răspunde față de societate și față de ceilalți asociați pentru vărsarea aporturilor la care s-a obligat.(2)Drepturile conferite de părțile de interes sunt suspendate până la vărsarea aporturilor la capitalul social. + 
Articolul 1.896Aportul în bunuriAportul în bunuri, altele decât cele fungibile, se efectuează prin transferul drepturilor asupra acestora și predarea efectivă a bunurilor în stare de funcționare potrivit destinației sociale.(2)Aporturile constând în bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu titlu de aport în folosință, ci devin, în toate cazurile, proprietatea asociaților, chiar dacă în contractul de societate nu s-a stipulat aceasta în mod expres. + 
Articolul 1.897Aportul în bunuri incorporaleAsociatul care aportează o creanță răspunde pentru existența creanței la momentul aportului și încasarea acesteia la scadență, fiind obligat să acopere cuantumul acesteia, dobânda legală care începe să curgă de la scadență și orice alte daune ce ar rezulta, dacă creanța nu se încasează în tot sau în parte.(2)Asociatul care aportează cambii sau alte titluri de credit care circulă în comerț răspunde potrivit alin. (1). + 
Articolul 1.898Aportul în numerar + 
Articolul 1.899Aporturile în prestații și cunoștințe specificeAportul în prestații sau cunoștințe specifice este datorat în mod continuu, atât timp cât asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societății, iar asociatul este ținut față de societate pentru toate câștigurile realizate din activitățile care fac obiectul aportului.(2)Neexecutarea aportului în prestații sau cunoștințe specifice dă loc numai la o acțiune în excludere cu daune-interese, dacă este cazul. + 
Articolul 1.900Regimul părților de interesPărțile de interes sunt indivizibile.(2)Când o parte de interes devine proprietatea comună a mai multor persoane, acestea sunt obligate să desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor sociale aferente.(4)Cât timp o parte de interes este proprietatea comună a mai multor persoane, acestea răspund în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate. + 
Articolul 1.901Transmiterea părților de interesTransmiterea părților de interes se face în limitele și condițiile prevăzute de lege și de contractul de societate. Transmiterea părților de interes către persoane din afara societății este permisă cu consimțământului tuturor asociaților. Părțile de interes se pot transmite și prin moștenire, dacă prin contract nu se dispune altfel.(2)În cazul prevăzut la alin. (2) și ori de câte ori legea impune cesiunea părților de interes, valoarea acestora este stabilită de un expert agreat de părțile cesiunii sau, în lipsa unui acord, de către instanță.(4)Cesiunea cu titlu gratuit a părților de interes este asimilată unei cesiuni cu titlu oneros și dă loc la aplicarea dispozițiilor alin. (2) și (3). În privința formei, cesiunea cu titlu gratuit este supusă regimului juridic al donației. + 
Articolul 1.902Participarea la profit și pierderiParticiparea la profitul societății implică și contribuția la pierderile societății, în condițiile prevăzute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii speciale aplicabile, după caz.(2)Asociații pot participa la câștig în proporție diferită de contribuția la pierderi, cu condiția ca astfel de diferențe să fie rezonabile potrivit cu împrejurările și să fie expres prevăzute în contract.(4)Orice clauză prin care un asociat este exclus de la împărțirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerată nescrisă.(6)Prin excepție de la art. 1.881 alin. (2), asociatul al cărui aport constă în prestații sau cunoștințe specifice este scutit, în măsura corespunzătoare acestui aport, de a participa la pierderi, dacă această scutire a fost prevăzută în mod expres în contractul de societate. + 
Articolul 1.903Obligația de neconcurențăAsociatul nu poate face concurență societății pe cont propriu sau pe contul unei terțe persoane și nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo operațiune care ar putea fi păgubitoare pentru societate.(2)Beneficiile rezultând din oricare dintre activitățile interzise potrivit alin. (1) și (2) se cuvin societății, iar asociatul este ținut pentru orice daune ce ar putea rezulta. + 
Articolul 1.904Folosirea bunurilor socialeÎn lipsă de stipulație contrară, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale în interesul societății, potrivit cu destinația acestora și fără să stânjenească drepturile celorlalți asociați.(2)Asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează bunurile sociale în folosul său sau al unei alte persoane este obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să acopere daunele ce ar putea rezulta. + 
Articolul 1.905Folosirea fondurilor comuneNiciun asociat nu poate lua din fondurile comune mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să se facă în interesul societății.(2)Prin contractul de societate se poate stipula că asociații pot lua din casa societății anumite sume de bani pentru cheltuielile lor particulare. + 
Articolul 1.906Distribuția plății datoriilor debitorului comun + 
Articolul 1.907Cheltuielile făcute pentru societateAsociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a făcut pentru societate și de a fi indemnizat pentru obligațiile sau pierderile pe care le-a asumat sau suferit acționând de bună-credință în interesul societății.(2)Este interzisă compensarea între datoria unui terț față de societate și creanța acestuia asupra unui asociat. + 
Articolul 1.908Asocierea asupra drepturilor sociale și cedarea acestoraUn asociat își poate asocia o terță persoană la drepturile sale sociale fără consimțământul celorlalți asociați, dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societății fără consimțământul celorlalți asociați, care trebuie dat în condițiile dispozițiilor art. 1.901.(2)Asociatul nu poate garanta în niciun fel obligațiile personale sau ale vreunui terț cu drepturile sociale, fără consimțământul tuturor asociaților, sub sancțiunea nulității absolute a garanției.(4)Asociatul unei societăți cu durată nedeterminată nu poate cere, înainte de încetarea societății, restituirea sau contravaloarea părții care i se cuvine din bunurile comune ale societății, afară de cazul retragerii sau excluderii sale. + 
Articolul 1.909Promisiunea asupra drepturilor sociale + 
Articolul 1.910Hotărârile privind societateaAsociații, chiar lipsiți de dreptul de administrare, au dreptul să participe la luarea hotărârilor colective ale adunării asociaților.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (2), hotărârile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu consimțământul tuturor asociaților.(4)Orice clauză contrară dispozițiilor prezentului articol este considerată nescrisă. + 
Articolul 1.911Adoptarea hotărârilorHotărârile sunt adoptate de asociații reuniți în adunarea asociaților. Contractul poate prevedea modul de convocare și desfășurare a acesteia, iar în lipsă, hotărârea poate fi adoptată și prin consultarea scrisă a acestora.(2)Hotărârile pot, de asemenea, rezulta din consimțământul tuturor asociaților exprimat în actul încheiat de societate. + 
Articolul 1.912Contestarea hotărârilorAsociatul nemulțumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta la instanța judecătorească, în termen de 15 zile de la data la care a fost luată, dacă a fost prezent, și de la data comunicării, dacă a fost lipsă. Dacă hotărârea nu i-a fost comunicată, termenul curge de la data la care a luat cunoștință de aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data la care a fost luată hotărârea.(2)Administrarea societății + 
Articolul 1.913Numirea administratorilorNumirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum și orice alt aspect legat de administrarea societății se stabilesc prin contract sau prin acte separate.(2)Dacă prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrată de asociați, care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societății. Operațiunea făcută de oricare dintre ei este valabilă și pentru partea celorlalți, chiar fără a le fi luat consimțământul în prealabil.(4)Opoziția nu produce însă efecte față de terții de bună-credință. + 
Articolul 1.914Limitele și revocarea mandatului de administratorAdministratorul, în absența opoziției asociaților, poate face orice act de administrare în interesul societății.(2)Clauzele care limitează puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile față de terții de bună-credință. + 
Articolul 1.915Răspunderea administratorilorAdministratorii răspund personal față de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societății.(2)Dacă mai mulți administratori au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, în privința raporturilor dintre ei, instanța poate stabili o răspundere proporțională cu culpa fiecăruia la săvârșirea faptei cauzatoare de prejudicii. + 
Articolul 1.916Pluralitatea de administratori + 
Articolul 1.917Adoptarea deciziilor + 
Articolul 1.918Drepturile asociaților care nu sunt administratoriActele de administrare a societății și cele de dispoziție asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociaților care nu au calitatea de administrator, sub sancțiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Drepturile terților de bună-credință nu sunt afectate.(2)Administratorii vor întocmi un raport anual cu privire la mersul societății, care va fi comunicat asociaților. Oricare dintre aceștia poate solicita dezbaterea raportului de către toți asociații, caz în care administratorii sunt obligați să convoace reunirea asociaților la sediul social pentru acest scop.(4)Orice clauză contractuală contrară dispozițiilor prezentului articol este considerată nescrisă. + 
Articolul 1.919Reprezentarea în justițieSocietatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii, prin oricare dintre asociați, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre aceștia.(2)Obligațiile asociaților față de terți + 
Articolul 1.920Obligațiile față de creditorii societățiiÎn executarea obligațiilor față de creditorii societății, fiecare asociat răspunde cu propriile sale bunuri proporțional cu aportul său la patrimoniul social, numai în cazul în care creditorul social nu a putut fi îndestulat din bunurile comune ale asociaților.(2)Creditorul personal al unui asociat, în măsura în care nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, după caz, să se înapoieze sau să se despartă și să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaților, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispozițiilor art. 1.929. + 
Articolul 1.921Răspunderea asociaților aparențiOrice persoană care pretinde că este asociat sau creează terților deliberat o aparență convingătoare în acest sens răspunde față de terții de bunăcredință întocmai ca un asociat.(2)Societatea nu va răspunde față de terțul astfel indus în eroare decât dacă i-a dat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau în cazul în care, cunoscând manoperele pretinsului asociat, nu ia măsurile rezonabile pentru a împiedica inducerea terțului în eroare. + 
Articolul 1.922Răspunderea asociaților oculți + 
Articolul 1.923Interdicția emiterii instrumentelor financiareSocietatea nu poate emite instrumente financiare, sub sancțiunea nulității absolute atât a actelor încheiate în acest scop, cât și a instrumentelor financiare emise, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(2)Asociații, chiar neadministratori, răspund solidar, în subsidiar, în raport cu societatea, pentru orice daune s-ar cauza terților de bună-credință prejudiciați prin încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1). + 
Articolul 1.924Obligațiile administratorilor față de terți …  + 
Articolul 1.925Cazuri generale + 
Articolul 1.926Retragerea din societatea cu durată nedeterminată + 
Articolul 1.927Retragerea din societatea cu durată determinatăAsociatul unei societăți cu durată determinată sau având un obiect care nu se poate înfăptui decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul majorității celorlalți asociați, dacă prin contract nu se prevede altfel.(2)Dacă acordul nu este întrunit, asociatul se poate adresa instanței, care, hotărând asupra retragerii, va aprecia legitimitatea și temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii în raport cu împrejurările și buna-credință a părților. În toate cazurile, asociatul este ținut să acopere daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa. + 
Articolul 1.928Excluderea din societateNotă …

Decizie de admitere: HP nr. 28/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 544 din 26 mai 2021:
Ipotezele de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se completează cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. + 
Articolul 1.929Drepturile asociatului exclusUn asociat care își pierde calitatea altfel decât prin cesiune sau executarea silită a părților sale în societate poate obține valoarea părților sale de la data încetării calității de asociat, iar ceilalți asociați sunt ținuți să îi plătească imediat ce aceasta a fost stabilită, cu dobânda legală de la data încetării calității de asociat.(2)În cazul în care părțile nu convin asupra valorii părților de interes, aceasta se va stabili de către instanță în condițiile art. 1.901 alin. (3). + 
Articolul 1.930Cazurile generale de încetareSub rezerva unor dispoziții legale speciale, contractul încetează și societatea se dizolvă prin:a)consimțământul tuturor asociaților; … c)împlinirea duratei societății, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile art. 1.931; … e)alte cauze stipulate în contractul de societate. … (2)Societatea care intră în dizolvare se lichidează. + 
Articolul 1.931Prelungirea tacită a contractului de societate + 
Articolul 1.932Nulitatea societățiiNulitatea societății poate rezulta exclusiv din încălcarea dispozițiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sancțiunea nulității, sau din nesocotirea condițiilor generale de validitate a contractelor, dacă legea specială nu prevede altfel.(2)Este considerată nescrisă orice clauză contractuală contrară unei dispoziții imperative din prezentul capitol a cărei încălcare nu este sancționată cu nulitatea societății. + 
Articolul 1.933Regimul nulitățiiNulitatea se acoperă și nu va fi constatată sau declarată în cazul în care cauza nulității a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond în fața instanței de judecată.(2)Dreptul la acțiune, cu excepția nulității pentru obiectul ilicit al societății, se prescrie în termen de 3 ani de la data încheierii contractului. + 
Articolul 1.934Regularizarea societățiiÎn cazul anulabilității societății pentru vicierea consimțământului sau incapacitatea unui asociat și atunci când regularizarea este posibilă, orice persoană interesată poate să pună în întârziere pe acela care este îndreptățit să invoce nulitatea, fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita acțiunea în anulare în termen de 6 luni de când a fost pus în întârziere, sub sancțiunea decăderii. Despre punerea în întârziere va fi înștiințată și societatea.(2)În caz de contestare a valorii drepturilor sociale care revin asociatului, valoarea acestora se determină cu respectarea dispozițiilor art. 1.901 alin. (3). + 
Articolul 1.935Efectele nulitățiiSocietatea încetează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost constatată sau, după caz, declarată nulitatea și intră în lichidarea patrimoniului social.(2)Nici societatea și nici asociații nu se pot prevala de nulitate față de terții de bună-credință. + 
Articolul 1.936Răspunderea pentru nulitatea societățiiDreptul la acțiunea în repararea prejudiciului cauzat prin declararea sau, după caz, constatarea nulității societății se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de declarare sau constatare a nulității.(2)Dispariția cauzei de nulitate sau regularizarea societății nu împiedică exercitarea dreptului la acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin intervenția nulității. În aceste cazuri, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani din ziua în care nulitatea a fost acoperită. + 
Articolul 1.937Pieirea bunurilor subscrise ca aportCând unul dintre asociați a promis să pună în comun proprietatea sau folosința unui bun care a pierit ori s-a pierdut înainte ca aportul să fi fost făcut, societatea încetează față de toți asociații, afară de cazul în care societatea poate continua și fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut.(2)Societatea încetează, de asemenea, în toate cazurile, prin pieirea bunului, dacă a fost pusă în comun numai folosința acestuia, iar proprietatea a rămas asociatului, afară de cazul în care societatea poate continua și fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit. + 
Articolul 1.938Alte cazuri de încetaremoartea ori punerea sub interdicție a uneia dintre persoanele fizice asociate; … b)falimentul unui asociat. …  + 
Articolul 1.939Continuarea contractului în cazul morții unui asociat + 
Articolul 1.940Drepturile moștenitorilor în cadrul societății + 
Articolul 1.941Numirea și revocarea lichidatoruluiLichidarea se face, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate sau prin convenție ulterioară, de toți asociații sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. În caz de neînțelegere, lichidatorul este numit de instanța judecătorească, la cererea oricăruia dintre asociați.(2)Lichidatorul numit de instanța judecătorească poate fi revocat numai de către aceasta, la cererea oricărei persoane interesate.(4)Când sunt mai mulți lichidatori, hotărârile lor se iau cu majoritate absolută. + 
Articolul 1.942Obligațiile și răspunderea lichidatorilor + 
Articolul 1.943InventarulAdministratorii trebuie să predea lichidatorilor bunurile și documentele sociale și să prezinte acestora bilanțul ultimului exercițiu financiar.(2)Lichidatorii trebuie să întocmească inventarul bunurilor și fondurilor sociale și să stabilească activul și pasivul patrimoniului social. Inventarul trebuie să fie semnat de administratori și lichidatori. + 
Articolul 1.944Puterile lichidatorilorLichidatorii pot să încheie toate actele necesare lichidării și, dacă asociații nu au stipulat altfel, pot să vândă, chiar în bloc, bunurile sociale, să încheie convenții arbitrale și să facă tranzacții.(2)Lichidatorii nu pot însă să inițieze noi operațiuni, sub sancțiunea de a răspunde personal și solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta. + 
Articolul 1.945Plata datoriilor sociale + 
Articolul 1.946Restituirea aporturilor și împărțirea excedentului rămas în urma lichidăriiDupă plata datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise și vărsate de asociați, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi repartizat între asociați proporțional cu partea fiecăruia la beneficii, dacă nu s-a prevăzut altfel prin contractul de societate sau prin hotărâre a asociaților, și cu aplicarea, dacă este cazul, a prevederilor art. 1.912 alin. (1).(2)Dacă bunul adus în proprietate se află încă în masa patrimonială, acesta va fi restituit, la cererea asociatului, în natură, cu obligația plății unei sulte, dacă este cazul.(4)Dacă în urma lichidării excedentul rămas constă într-un bun a cărui atribuire către asociați este interzisă de lege, lichidatorul va vinde bunul la licitație publică, cu încuviințarea prealabilă a instanței competente, iar suma se împarte asociaților, potrivit alin. (1). + 
Articolul 1.947Suportarea pasivului + 
Articolul 1.948Împărțeala bunurilor sociale + 
Secţiunea a 3-aAsocierea în participație + 
Articolul 1.949Noțiune + 
Articolul 1.950Proba + 
Articolul 1.951Personalitatea juridică + 
Articolul 1.952Regimul aporturilorAsociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației.(2)Bunurile puse la dispoziția asocierii pot trece, în tot sau în parte, în proprietatea unuia dintre asociați pentru realizarea obiectului asocierii, în condițiile convenite prin contract și cu respectarea formalităților de publicitate prevăzute de lege.(4)Asociații pot stipula redobândirea în natură a bunurilor prevăzute la alin. (3) la încetarea asocierii. + 
Articolul 1.953Raporturile dintre asociați și față de terțiAsociații, chiar acționând pe contul asocierii, contractează și se angajează în nume propriu față de terți.(2)Asociații exercită toate drepturile decurgând din contractele încheiate de oricare dintre ei, dar terțul este ținut exclusiv față de asociatul cu care a contractat, cu excepția cazului în care acesta din urmă a declarat calitatea sa la momentul încheierii actului.(4)Orice clauză care stabilește un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociați este considerată nescrisă. + 
Articolul 1.954Forma și condițiile asocierii + 
Capitolul VIIIContractul de transport + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 1.955Noțiune + 
Articolul 1.956Dovada contractului + 
Articolul 1.957Modalități de transportTransportul poate fi realizat de unul sau mai mulți transportatori, în acest din urmă caz putând fi succesiv ori combinat.(2)Transportatorii care se succedă își predau unul altuia bunurile și bagajele transportate, până la destinație, fără intervenția expeditorului sau a călătorului. + 
Articolul 1.958Domeniul de aplicareDispozițiile prezentului capitol se aplică tuturor modurilor de transport, în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici statornicite între părți ori uzanțe.(2)Transportatorul care își oferă serviciile publicului trebuie să transporte orice persoană care solicită serviciile sale și orice bun al cărui transport este solicitat, dacă nu are un motiv întemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul și destinatarul sunt obligați să respecte instrucțiunile transportatorului. + 
Articolul 1.959Răspunderea transportatoruluiTransportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de lege.(2)Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinație, cu excepția cazului fortuit și a forței majore. + 
Articolul 1.960SubstituireaDacă transportatorul își substituie un alt transportator pentru executarea totală sau parțială a obligației sale, acesta din urmă este considerat parte în contractul de transport.(2)Plata efectuată unuia dintre transportatori este liberatorie în privința tuturor transportatorilor care i-au substituit pe alții sau au fost substituiți. + 
Secţiunea a 2-aContractul de transport de bunuri + 
Articolul 1.961Documentul de transportLa remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie să predea transportatorului, în afară de documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare, fiscale și altele asemenea, necesare efectuării transportului, potrivit legii.(2)Expeditorul răspunde față de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficiență ori inexactitate a mențiunilor din documentul de transport sau, dacă este cazul, din documentele suplimentare. Transportatorul rămâne răspunzător față de terți pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauză, având drept de regres împotriva expeditorului. + 
Articolul 1.962Pluralitatea de exemplare. Recipisa de primireDocumentul de transport se întocmește în cel puțin 3 exemplare, câte unul pentru transportator și expeditor și altul care însoțește bunul transportat până la destinație.(2)Documentul de transport sau, în lipsa acestuia, recipisa de primire dovedește până la proba contrară luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea și starea aparentă a acestuia. + 
Articolul 1.963Documente de transport individuale + 
Articolul 1.964Documente de transport negociabileDocumentul de transport nu este negociabil, cu excepția cazului în care părțile sau legea specială dispun astfel.(2)În cazul în care este negociabil, documentul de transport la ordin se transmite prin gir, iar cel la purtător prin remitere. + 
Articolul 1.965Transmiterea documentelor de transport la ordin sau la purtătorAtunci când documentul de transport este la ordin sau la purtător, proprietatea bunurilor transportate se transferă prin efectul transmiterii acestui document.(2)Ultimul giratar al unui șir neîntrerupt de giruri care este posesor al titlului este considerat proprietar. Debitorul care își îndeplinește obligația rezultând din titlu este eliberat, numai dacă nu a există fraudă sau culpă gravă din partea sa. + 
Articolul 1.966AmbalajulExpeditorul are obligația să ambaleze bunurile corespunzător naturii acestora și modului de transport.(2)Expeditorul răspunde față de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de ambalajul necorespunzător sau de ambalarea defectuoasă a bunurilor predate spre transport. Transportatorul rămâne răspunzător față de terți pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres contra expeditorului. + 
Articolul 1.967Predarea bunurilor transportatorului + 
Articolul 1.968Obligația de a transporta bunurile + 
Articolul 1.969Termenul de transport + 
Articolul 1.970Suspendarea transportului și contraordinulExpeditorul poate suspenda transportul și cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decât aceleia menționate în documentul de transport ori dispune cum va crede de cuviință, fiind obligat să plătească transportatorului cheltuielile și contravaloarea daunelor care sunt consecința imediată a acestui contraordin. Dispozițiile art. 1.971 sunt aplicabile.(2)Dreptul la contraordin încetează din momentul în care destinatarul a cerut predarea bunurilor, cu respectarea dispozițiilor art. 1.976.(4)Transportatorul răspunde pentru prejudiciile produse prin executarea contraordinelor date cu încălcarea dispozițiilor prezentului articol. + 
Articolul 1.971Împiedicarea executării transportului. ConsecințeÎn caz de împiedicare la transport, transportatorul are dreptul să îi ceară instrucțiuni expeditorului sau, în lipsa unui răspuns din partea acestuia, să transporte bunul la destinație, modificând itinerarul. În acest din urmă caz, dacă nu a fost o faptă ce îi este imputabilă, transportatorul are drept la prețul transportului, la taxele accesorii și la cheltuieli, pe ruta efectiv parcursă, precum și la modificarea, în mod corespunzător, a termenului de executare a transportului.(2)Expeditorul înștiințat de ivirea împiedicării poate denunța contractul plătind transportatorului numai cheltuielile făcute de acesta și prețul transportului în proporție cu parcursul efectuat. + 
Articolul 1.972Modificări aduse de transportatorDacă în termen de 5 zile de la trimiterea înștiințării prevăzute la art. 1.971 alin. (2) expeditorul nu dă, în condițiile legii speciale, instrucțiuni ce pot fi executate și nici nu îi comunică denunțarea contractului, transportatorul poate să păstreze bunul în depozit sau îl poate depozita la un terț. În cazul în care depozitarea nu este posibilă ori bunul se poate altera sau deteriora ori valoarea acestuia nu poate acoperi prețul transportului, taxele accesorii și cheltuielile, transportatorul va valorifica bunul, potrivit dispozițiilor legii.(2)În cazul în care împiedicarea la transport a încetat înainte de sosirea instrucțiunilor expeditorului, bunul se transmite la destinație, fără a se mai aștepta aceste instrucțiuni, expeditorul fiind înștiințat despre aceasta fără întârziere. + 
Articolul 1.973Dreptul de dispoziție ulterioarăExpeditorul are dreptul, prin dispoziție ulterioară scrisă, să retragă înainte de plecare bunul ce urma să fie transportat, să îl oprească în cursul transportului, să amâne predarea lui către destinatar ori să dispună înapoierea lui la locul de plecare, să schimbe persoana destinatarului ori locul de destinație sau să dispună o altă modificare a condițiilor de executare a transportului.(2)Expeditorul nu poate da dispoziție ulterioară care să aibă ca efect divizarea transportului, în afară de cazul când legea dispune altfel. + 
Articolul 1.974Trecerea dreptului la destinatar + 
Articolul 1.975Dreptul de refuz al transportatoruluiTransportatorul, conformându-se dispozițiilor legii speciale, poate refuza executarea dispoziției ulterioare, înștiințându-l fără întârziere pe cel de la care ea emană, dacă executarea dispoziției ar fi de natură să tulbure în mod grav bunul mers al exploatării ori dacă, în cazul schimbării locului de destinație, sporul de taxe și cheltuieli nu ar fi garantat de valoarea bunului sau în alt fel. Dispozițiile art. 1.978 sunt aplicabile.(2)Transportatorul are obligația de înștiințare și în cazul în care, la primirea dispoziției, executarea acesteia nu mai este posibilă. + 
Articolul 1.976Obligația de predare și de informareTransportatorul este obligat să pună bunurile transportate la dispoziția destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin ori la purtător, în locul și termenele indicate în contract sau, în lipsă, potrivit practicilor statornicite între părți ori uzanțelor. Posesorul documentului de transport la ordin sau la purtător este obligat să îl remită transportatorului la preluarea bunurilor transportate.(2)Transportatorul îl înștiințează pe destinatar cu privire la sosirea bunurilor și la termenul pentru preluarea acestora, dacă predarea nu se face la domiciliul sau sediul acestuia, potrivit alin. (2). + 
Articolul 1.977Data dobândirii drepturilor și obligațiilor de către destinatar + 
Articolul 1.978Prețul și alte cheltuieliPrețul transportului și al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor și se plătesc la predarea bunurilor pentru transport, dacă nu se prevede altfel prin contract sau legea specială, după caz.(2)Dacă prețul se plătește la destinație, transportatorul va preda bunurile contra plății acestuia de către destinatar.(4)Prețul serviciilor accesorii și al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, dacă prin contract sau legea specială nu se prevede altfel. + 
Articolul 1.979Constatarea stării bunuluiLa primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul să ceară să se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea și starea bunurilor transportate.(2)În lipsa convenției contrare, viciile vor fi verificate potrivit dispozițiilor alin. (4) și (8).(4)Prin aceeași hotărâre se poate dispune sechestrarea mărfii sau depunerea ei într-un depozit public sau, în lipsă, într-un alt loc ce se va determina.(6)Hotărârea de vânzare va trebui comunicată, înainte de punerea ei în executare, celeilalte părți sau reprezentantului său, dacă unul dintre aceștia se află în localitate; în caz contrar, hotărârea va fi comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei.(8)Partea care nu s-a prevalat de dispozițiile alin. (4)-(7) trebuie, în caz de contestație, să stabilească atât identitatea mărfii, cât și viciile ei. + 
Articolul 1.980Plata sumelor datorate transportatoruluiDestinatarul nu poate intra în posesia bunurilor transportate decât dacă plătește transportatorului sumele datorate potrivit contractului și eventualele rambursuri cu care transportul a fost grevat, în condițiile prevăzute la art. 1.978 alin. (3).(2)În caz de neînțelegere asupra sumei datorate, destinatarul poate prelua bunurile transportate dacă plătește transportatorului suma pe care susține că o datorează acestuia din urmă și consemnează diferența reclamată de transportator la o instituție de credit. + 
Articolul 1.981Imposibilitatea predării bunurilorDacă destinatarul nu este găsit, refuză sau neglijează preluarea bunurilor ori dacă există neînțelegeri privind preluarea bunurilor între mai mulți destinatari sau din orice motiv, fără culpa sa, transportatorul nu poate preda bunurile transportate, acesta va solicita imediat instrucțiuni expeditorului, care este obligat să i le transmită în maximum 15 zile, sub sancțiunea returnării bunurilor către expeditor, pe cheltuiala acestuia, sau a vânzării lor de către transportator, după caz.(2)La sfârșitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru primirea instrucțiunilor expeditorului, obligațiile transportatorului sunt cele de la depozitul gratuit, cu obligația pentru expeditor de a-i rambursa integral cheltuielile de conservare și depozitare a bunurilor.(4)Transportatorul va fi despăgubit de destinatar sau expeditor, după caz, pentru pagubele cauzate de întârzierea destinatarului în preluarea bunurilor transportate. + 
Articolul 1.982Garantarea creanțelor transportatoruluiPentru garantarea creanțelor sale izvorâte din contractul de transport, transportatorul se bucură, cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajist cât timp deține acel bun.(2)Transportatorul poate exercita drepturile prevăzute la alin. (1) și după predarea către destinatar a bunului transportat, dar numai timp de 24 de ore de la predare și doar dacă destinatarul mai deține bunul. + 
Articolul 1.983Predarea bunurilor fără încasarea sumelor datorateTransportatorul care predă bunurile transportate fără a încasa de la destinatar sumele ce i se datorează lui, transportatorilor anteriori sau expeditorului ori fără a pretinde destinatarului consemnarea sumei asupra căreia există neînțelegeri pierde dreptul de regres și răspunde față de expeditor și transportatorii anteriori pentru toate sumele ce li se cuveneau.(2)În toate cazurile însă, transportatorul are acțiune împotriva destinatarului, chiar dacă acesta a ridicat bunurile transportate. + 
Articolul 1.984Răspunderea transportatorului + 
Articolul 1.985Repararea prejudiciuluiÎn caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere valoarea reală a bunurilor pierdute sau a părților pierdute din bunurile transportate.(2)Pentru aplicarea alin. (1) și (2) se va avea în vedere valoarea bunurilor la locul și momentul predării. + 
Articolul 1.986Restituirea prețului și a cheltuielilor + 
Articolul 1.987Calcularea cuantumului despăgubirii + 
Articolul 1.988Cazuri specialeTransportatorul nu este ținut să transporte documente, sume de bani în numerar, titluri de valoare, bijuterii sau alte bunuri de mare valoare.(2)Dacă acceptă transportul unor bunuri dintre cele prevăzute la alin. (1), transportatorul trebuie să acopere, în caz de pierdere, deteriorare sau alterare, numai valoarea declarată a acestora. În situația în care s-a declarat o natură diferită a bunurilor ori o valoare mai mare, transportatorul este exonerat de orice răspundere. + 
Articolul 1.989Limitarea răspunderii + 
Articolul 1.990Agravarea răspunderii + 
Articolul 1.991Înlăturarea răspunderiiTransportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parțială sau, după caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:a)lipsei ori defectuozității ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată la primirea bunului pentru transport; … c)unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit dispozițiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel; … e)pierderii de greutate, oricare ar fi distanța parcursă, dacă și în măsura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă, obișnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere; … g)faptului că prepusul expeditorului, care însoțește bunul în cursul transportului, nu a luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului; … i)Dacă se constată că pierderea sau deteriorarea ori alterarea a putut surveni din una dintre cauzele prevăzute la alin. (1), se prezumă că paguba a fost produsă din acea cauză.(3)unei alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), săvârșită cu intenție ori din culpă de către expeditor sau destinatar, ori a instrucțiunilor date de către unul dintre aceștia; … b)forței majore sau faptei unui terț pentru care transportatorul nu este ținut să răspundă. …  + 
Articolul 1.992Răspunderea pentru neefectuarea transportului sau pentru întârziere + 
Articolul 1.993Răspunderea pentru rambursuri și formalități vamale + 
Articolul 1.994Cazuri de decădereÎn cazul în care cel îndreptățit primește bunurile fără a face rezerve, nu se mai pot formula împotriva transportatorului pretențiile izvorâte din pierderea parțială sau alterarea ori deteriorarea bunurilor transportate ori din nerespectarea termenului de transport.(2)În caz de intenție sau culpă gravă a transportatorului, dispozițiile de mai sus privitoare la stingerea pretențiilor celui îndreptățit, precum și cele privitoare la termenul de înștiințare nu sunt aplicabile. + 
Articolul 1.995Clauze de exonerare sau înlăturare a răspunderiiClauza prin care se înlătură sau restrânge răspunderea stabilită prin lege în sarcina transportatorului se consideră nescrisă.(2)Cu toate acestea, expeditorul își poate asuma riscul transportului în cazul pagubelor cauzate de ambalaj sau în cazul transporturilor speciale care măresc riscul pierderii sau stricăciunii bunurilor. + 
Articolul 1.996Bunurile periculoaseExpeditorul care predă pentru transport bunuri periculoase, fără să informeze transportatorul în prealabil, îl va despăgubi pe acesta pentru orice pagube cauzate de natura periculoasă a transportului.(2)În cazul de la alin. (1), expeditorul va acoperi cheltuielile și riscurile decurgând din depozitul unor astfel de bunuri. + 
Articolul 1.997Răspunderea expeditoruluiExpeditorul va despăgubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport.(2)Transportatorul rămâne însă răspunzător față de terți pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres împotriva expeditorului. + 
Articolul 1.998Transportatorul care se obligă să transporte pe liniile altuia + 
Articolul 1.999Răspunderea în transportul succesiv sau combinat + 
Articolul 2.000Raporturile dintre transportatorii succesiviÎn raporturile dintre ei, fiecare transportator contribuie la despăgubiri proporțional cu partea ce i se cuvine din prețul transportului. Dacă însă paguba este produsă cu intenție sau din culpa gravă a unuia dintre transportatori, întreaga despăgubire incumbă acestuia.(2)Se prezumă că bunurile au fost predate în stare bună de la un transportator la altul dacă aceștia nu solicită menționarea în documentul de transport a stării în care au fost preluate bunurile. + 
Articolul 2.001Reprezentarea în transportul succesiv sau combinatÎn transportul succesiv sau combinat, cel din urmă transportator îi reprezintă pe ceilalți în ceea ce privește încasarea sumelor ce li se cuvin în temeiul contractului de transport, precum și cu privire la exercitarea drepturilor prevăzute la art. 1.995.(2)Transportatorul care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute la alin. (1) răspunde față de transportatorii precedenți pentru sumele ce li se cuvin acestora. + 
Secţiunea a 3-aContractul de transport de persoane și bagaje + 
Articolul 2.002Conținutul obligației de a transportaObligația de transport al persoanelor cuprinde, în afara operațiunilor de transport, și operațiunile de îmbarcare și debarcare.(2)Transportatorul poate refuza sau accepta transportul în anumite condiții, în cazurile prevăzute de legea specială.(4)Transportatorul este obligat să aibă asigurare de răspundere civilă, încheiată în condițiile legii. + 
Articolul 2.003Obligații ale părțilorÎn temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat față de călător:a)să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată sau cu tarif redus, în condițiile legii speciale; … c)În timpul transportului, călătorul este obligat să se supună măsurilor luate potrivit dispozițiilor legale de către prepușii transportatorului. + 
Articolul 2.004Răspunderea pentru persoana călătoruluiTransportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății călătorului.(2)În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării transportului, contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate denunța, solicitând rambursarea prețului.(4)Este considerată nescrisă orice clauză prin care se înlătură sau se restrânge răspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevăzute în prezentul articol. + 
Articolul 2.005Răspunderea pentru bagaje și alte bunuriTransportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedește că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa călătorului sau forța majoră.(2)Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului în limita valorii declarate sau, dacă valoarea nu a fost declarată, în raport cu natura, conținutul obișnuit al acestora și alte asemenea elemente, după împrejurări.(4)În măsura în care nu se prevede altfel prin prezentul articol, dispozițiile secțiunii a 2-a din prezentul capitol se aplică în mod corespunzător transportului bagajelor și al altor bunuri pe care călătorul le ține cu sine, fără a deosebi după cum acestea au fost sau nu au fost predate transportatorului. + 
Articolul 2.006Răspunderea în cadrul transportului succesiv sau combinatÎn cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al cărui parcurs al transportului a intervenit decesul, vătămarea integrității corporale ori a sănătății călătorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului răspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu răspunde dacă prin contractul de transport s-a stipulat în mod expres că unul dintre transportatori răspunde integral.(2)Răspunderea pentru întârzierea sau întreruperea transportului intervine numai dacă, la terminarea întregului parcurs, întârzierea subzistă. + 
Articolul 2.007Cedarea drepturilor din contractul de transport + 
Articolul 2.008Înlăturarea răspunderii + 
Capitolul IXContractul de mandat + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 2.009Noțiune + 
Articolul 2.010Mandatul cu titlu gratuit sau cu titlu onerosMandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.(2)Dreptul la acțiunea pentru stabilirea cuantumului remunerației se prescrie odată cu dreptul la acțiunea pentru plata acesteia. + 
Articolul 2.011Felurile mandatului + 
Articolul 2.012Puterea de reprezentareDacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.(2)Dispozițiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător. + 
Secţiunea a 2-aMandatul cu reprezentare + 
Articolul 2.013Forma mandatuluiContractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar.(2)Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului față de terți, dacă prin lege nu se prevede altfel. + 
Articolul 2.014Cazul special de acceptare tacităÎn absența unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă privește actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta și-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.(2)În aplicarea dispozițiilor alin. (1) se va ține seama, între altele, de prevederile legale, de practicile statornicite între părți și de uzanțe. + 
Articolul 2.015Durata mandatului + 
Articolul 2.016Întinderea mandatuluiMandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare și de administrare.(2)Mandatul se întinde și asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres. + 
Articolul 2.017Executarea mandatuluiMandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat.(2)Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucțiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului. + 
Articolul 2.018Diligența mandataruluiDacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligența pe care o manifestă în propriile afaceri.(2)Mandatarul este obligat să îl înștiințeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului și care pot determina revocarea sau modificarea acestuia. + 
Articolul 2.019Obligația de a da socotealăOrice mandatar este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.(2)În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deținerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve. + 
Articolul 2.020Dobânzile la sumele datorate + 
Articolul 2.021Răspunderea pentru obligațiile terților + 
Articolul 2.022Pluralitatea de mandatariÎn absența unei stipulații contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra împreună nu are efect dacă nu a fost acceptat de către toate aceste persoane.(2)În lipsă de stipulație contrară, mandatarii răspund solidar față de mandant dacă s-au obligat să lucreze împreună. + 
Articolul 2.023Substituirea făcută de mandatarMandatarul este ținut să îndeplinească personal mandatul, cu excepția cazului în care mandantul l-a autorizat în mod expres să își substituie o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului.(2)împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul; … b)se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. … (3)Dacă substituirea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru actele persoanei pe care și-a substituit-o ca și cum le-ar fi îndeplinit el însuși.(5)În toate cazurile, mandantul are acțiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul și-a substituit-o. + 
Articolul 2.024Măsuri de conservare a bunurilor mandantuluiMandatarul va exercita drepturile mandantului față de terți, dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) mandatarul trebuie să îl anunțe de îndată pe mandant. + 
Articolul 2.025Sumele necesare executării mandatuluiÎn lipsa unei convenții contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziția mandatarului mijloacele necesare executării mandatului.(2)Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. + 
Articolul 2.026Despăgubirea mandatarului + 
Articolul 2.027Remunerația mandatarului + 
Articolul 2.028Pluralitatea de mandanți + 
Articolul 2.029Dreptul de retenție al mandatarului + 
Articolul 2.030Modurile de încetarerevocarea sa de către mandant; … b)moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. …  + 
Articolul 2.031Condițiile revocăriiMandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil.(2)Mandatul dat în condițiile prevăzute la art. 2.028 nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanților. + 
Articolul 2.032Efectele revocăriiMandantul care revocă mandatul rămâne ținut să își execute obligațiile față de mandatar. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive.(2)Atunci când părțile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forță majoră. + 
Articolul 2.033Publicitatea revocării procurii autentice notarialeDacă procura a fost dată în formă autentică notarială, în vederea informării terților, notarul public căruia i se solicită să autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat să transmită, de îndată, revocarea către Registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii.(2)Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazul autentificărilor realizate de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. + 
Articolul 2.034Renunțarea mandataruluiMandatarul poate renunța oricând la mandat, notificând mandantului renunțarea sa.(2)Mandatarul este obligat să îl despăgubească pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renunțării, cu excepția cazului când continuarea executării mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuși o pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării mandatului. + 
Articolul 2.035Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părțiÎn caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părți, moștenitorii ori reprezentanții acesteia au obligația de a informa de îndată cealaltă parte.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), mandatarul sau moștenitorii ori reprezentanții săi sunt obligați să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moștenitorilor săi. + 
Articolul 2.036Necunoașterea cauzei de încetare a mandatului + 
Articolul 2.037Menținerea unor obligații ale mandatarului + 
Articolul 2.038Încetarea mandatului în caz de pluralitate de mandatari + 
Secţiunea a 3-aMandatul fără reprezentare + 
Articolul 2.039NoțiuneMandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părți, numită mandant, și își asumă față de terți obligațiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat.(2)Dispozițiile prezentei secțiuni se completează, în mod corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. + 
Articolul 2.040Efectele față de terțiTerții nu au niciun raport juridic cu mandantul.(2)Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanță născute din executarea mandatului, dacă și-a executat propriile sale obligații față de mandatar. + 
Articolul 2.041Bunurile dobândite de mandatarMandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acționat în nume propriu, cu excepția bunurilor dobândite de terți prin efectul posesiei de bună-credință.(2)Dispozițiile alin. (2) se aplică prin asemănare și bunurilor mobile supuse unor formalități de publicitate. + 
Articolul 2.042Creditorii mandatarului + 
Articolul 2.043Noțiune + 
Articolul 2.044Proba contractuluiContractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată.(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului. + 
Articolul 2.045Obligațiile terțului contractant + 
Articolul 2.046Cedarea acțiunilorÎn caz de neexecutare a obligațiilor de către terț, comitentul poate exercita acțiunile decurgând din contractul cu terțul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.(2)Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau întârzierea cedării acțiunilor împotriva terțului. + 
Articolul 2.047Vânzarea pe creditComisionarul care vinde pe credit, fără autorizarea comitentului, răspunde personal, fiind ținut, la cererea comitentului, să plătească de îndată creditele acordate împreună cu dobânzile și alte foloase ce ar rezulta.(2)În acest caz, comisionarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe comitent, arătându-i persoana cumpărătorului și termenul acordat; în caz contrar, se presupune că operațiunile s-au făcut pe bani gata, proba contrară nefiind admisă. + 
Articolul 2.048Instrucțiunile comitentuluiComisionarul are obligația să respecte întocmai instrucțiunile exprese primite de la comitent.(2)nu este suficient timp pentru a se obține autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii; … b)îndepărtarea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental natura și scopul sau condițiile economice ale împuternicirii primite. … (3)În afara cazului prevăzut la alin. (2), orice operațiune a comisionarului, cu încălcarea sau depășirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat și la plata de dauneinterese. + 
Articolul 2.049ComisionulComitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terțul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite.(2)Dacă împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul rămâne datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către acesta sau prin intermediul unui terț.(4)Dacă părțile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determină potrivit prevederilor art. 2.010 alin. (2). + 
Articolul 2.050Vânzarea de titluri de credit și alte bunuri cotateÎn lipsă de stipulație contrară, când împuternicirea privește vânzarea sau cumpărarea unor titluri de credit circulând în comerț sau a altor mărfuri cotate pe piețe reglementate, comisionarul poate să procure comitentului la prețul cerut, ca vânzător, bunurile pe care era împuternicit să le cumpere sau să rețină pentru sine la prețul curent, în calitate de cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului.(2)Dacă în cazurile mai sus menționate comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său și să ceară de la comisionar executarea contractului. + 
Articolul 2.051Revocarea comisionuluiComitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terțul.(2)În acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ținând cont de diligențele depuse și de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării. + 
Articolul 2.052Răspunderea comisionaruluiComisionarul nu răspunde față de comitent în cazul în care terțul nu își execută obligațiile decurgând din act.(2)Cu toate acestea, el își poate lua expres obligația de a garanta pe comitent de executarea obligațiilor terțului. În acest caz, în lipsă de stipulație contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special "pentru garanție" sau "pentru credit" ori un alt asemenea comision stabilit prin convenția lor sau, în lipsă, de către instanță, care va ține cont de împrejurări și de valoarea obligației garantate. + 
Articolul 2.053Dreptul de retenție aparținând comisionaruluiPentru creanțele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenție asupra bunurilor acestuia, aflate în detenția sa.(2)Comisionarul va avea preferință față de vânzătorul neplătit. + 
Articolul 2.054NoțiuneContractul de consignație este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop.(2)Contractul de consignație este guvernat de regulile prezentei secțiuni, de legea specială, precum și de dispozițiile privitoare la contractul de comision și de mandat, în măsura în care acestea din urmă nu contravin prezentei secțiuni. + 
Articolul 2.055Proba + 
Articolul 2.056Prețul vânzăriiPrețul la care bunul urmează să fie vândut este cel stabilit de părțile contractului de consignație sau, în lipsă, prețul curent al mărfurilor de pe piața relevantă, de la momentul vânzării.(2)În lipsă de dispoziții contrare ale contractului sau ale instrucțiunilor scrise ale consignantului, vânzarea se va face numai cu plata în numerar, prin virament sau cec barat și numai la prețurile curente ale mărfurilor, potrivit alin. (1). + 
Articolul 2.057Remiterea, inspectarea, controlul și reluarea bunurilorConsignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea contractului, păstrând dreptul de a inspecta și controla starea acestora pe toată durata contractului.(2)În cazul prevăzut la alin. (2), consignantul va da consignatarului un termen rezonabil de preaviz pentru pregătirea predării bunurilor.(4)În cazul deschiderii procedurii insolvenței în privința consignantului, bunurile intră în averea acestuia, iar în cazul deschiderii procedurii insolvenței în privința consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia și vor fi restituite imediat consignantului. + 
Articolul 2.058Remunerația consignataruluiContractul de consignație este prezumat cu titlu oneros, iar remunerația la care are dreptul consignatarul se stabilește prin contract sau, în lipsă, ca diferența dintre prețul de vânzare stabilit de consignant și prețul efectiv al vânzării.(2)Dacă vânzarea s-a făcut la prețul curent, remunerația se va stabili de către instanță, potrivit cu dificultatea vânzării, diligențele consignatarului și remunerațiile practicate pe piața relevantă pentru operațiuni similare. + 
Articolul 2.059Cheltuielile de conservare, vânzare a bunurilor și executare a contractuluiConsignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare și vânzare a bunurilor, dacă prin contract nu se prevede altfel.(2)Consignantul va fi ținut de plata cheltuielilor de întreținere și de depozitare a bunurilor, ori de câte ori va ignora obligația sa de a relua bunurile.(4)Dacă potrivit împrejurărilor bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant în caz de încetare a contractului prin renunțarea consignatarului, acesta rămâne ținut de obligațiile sale de păstrare a bunurilor, asigurare și întreținere a acestora până când acestea sunt reluate de consignant. Acesta are obligația să întreprindă toate diligențele necesare reluării bunurilor imediat după încetarea contractului, sub sancțiunea acoperirii cheltuielilor de conservare, depozitare și întreținere. + 
Articolul 2.060Primirea, păstrarea și asigurarea bunurilorConsignatarul va primi și va păstra bunurile ca un bun proprietar și le va remite cumpărătorului sau consignantului, după caz, în starea în care le-a primit spre vânzare.(2)Consignantul va putea asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului, dacă acesta omite să o facă.(4)Asigurările sunt contractate de drept în favoarea consignantului, cu condiția ca acesta să notifice asigurătorului contractul de consignație înainte de plata despăgubirilor. + 
Articolul 2.061Vânzarea pe creditÎn cazul în care consignatarul primește autorizarea să vândă pe credit, în condițiile în care părțile nu convin altfel, atunci el poate acorda cumpărătorului un termen pentru plata prețului de maximum 90 de zile și exclusiv pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin.(2)Dacă nu se prevede altfel prin contract, consignatarul este solidar răspunzător cu cumpărătorul față de consignant pentru plata prețului mărfurilor vândute pe credit. + 
Articolul 2.062Dreptul de retențieÎn lipsă de stipulație contrară, consignatarul nu are un drept de retenție asupra bunurilor primite în consignație și a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanțele sale asupra acestuia.(2)Obligațiile consignatarului privind întreținerea bunurilor rămân valabile în caz de exercitare a dreptului de retenție, dar cheltuielile de depozitare incumbă consignantului, dacă exercitarea dreptului de retenție a fost întemeiată. + 
Articolul 2.063Încetarea contractului + 
Articolul 2.064Noțiune + 
Articolul 2.065Revocarea + 
Articolul 2.066Contraordinul + 
Articolul 2.067Obligațiile expeditoruluiÎn alegerea traseului, mijloacelor și modalităților de transport al mărfii expeditorul va respecta instrucțiunile comitentului, iar dacă nu există asemenea instrucțiuni, va acționa în interesul comitentului.(2)Expeditorul nu are obligația de a asigura bunurile decât dacă aceasta a fost stipulată în contract sau rezultă din uzanțe.(4)Premiile, bonificațiile și reducerile tarifelor, obținute de expeditor, aparțin de drept comitentului, dacă nu se prevede altfel în contract. + 
Articolul 2.068Răspunderea expeditoruluiExpeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor în caz de neglijență în executarea expedierii, în special în ceea ce privește preluarea și păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.(2)Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul răspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea bunurilor, cauzată de cazul fortuit, dacă el nu dovedește că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi conformat instrucțiunilor primite. + 
Articolul 2.069Drepturile expeditoruluiExpeditorul are dreptul la comisionul prevăzut în contract sau, în lipsă, stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzanțelor sau, dacă acestea nu există, de către instanță în funcție de dificultatea operațiunii și de diligențele expeditorului.(2)Contravaloarea prestațiilor accesorii și cheltuielile se rambursează de comitent pe baza facturilor sau altor înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, dacă părțile nu au convenit anticipat o sumă globală pentru comision, prestații accesorii și cheltuieli care se efectuează. + 
Articolul 2.070Expeditorul transportator + 
Articolul 2.071Termenul de prescripție + 
Capitolul XContractul de agenție + 
Articolul 2.072NoțiunePrin contractul de agenție comitentul îl împuternicește în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului, în schimbul unei remunerații, în una sau în mai multe regiuni determinate.(2)Agentul este un intermediar independent care acționează cu titlu profesional. El nu poate fi în același timp prepusul comitentului. + 
Articolul 2.073Domeniul de aplicareDispozițiile prezentului capitol nu se aplică activității persoanelor care:a)au calitatea de agent sau broker de asigurări și reasigurări; … c)Nu constituie agent, în înțelesul prezentului capitol, persoana care:a)este asociat ori acționar și este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalți asociați sau acționari; … c)are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-sechestru în raport cu comitentul. …  + 
Articolul 2.074ExclusivitateaAgentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa, fără consimțământul comitentului, în regiunea determinată prin contractul de agenție, contracte privind bunuri și servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenție.(2)Agentul poate reprezenta mai mulți comitenți concurenți, pentru aceeași regiune și pentru același tip de contracte, numai dacă se stipulează expres în acest sens. + 
Articolul 2.075Clauza de neconcurențăÎn sensul prezentului capitol, prin clauză de neconcurență se înțelege acea stipulație contractuală al cărei efect constă în restrângerea activității profesionale a agentului pe perioada contractului de agenție sau ulterior încetării sale.(2)Clauza de neconcurență se aplică doar pentru regiunea geografică sau pentru grupul de persoane și regiunea geografică la care se referă contractul de agenție și doar pentru bunurile și serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze și să încheie contracte. Orice extindere a sferei clauzei de neconcurență este considerată nescrisă.(4)Restrângerea activității prin clauza de neconcurență nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenție. Dacă s-a stabilit un termen mai lung de 2 ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim din prezentul alineat. + 
Articolul 2.076Vânzarea pe credit + 
Articolul 2.077Reclamațiile privind bunurileAgentul poate primi reclamații privind viciile bunurilor vândute sau serviciilor prestate de comitent, fiind obligat să îl înștiințeze de îndată pe acesta.(2)La rândul său, agentul poate lua orice măsuri asigurătorii în interesul comitentului, precum și orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urmă. + 
Articolul 2.078Forma contractuluiContractul de agenție se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.(2)Oricare parte are dreptul să obțină de la cealaltă parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzând conținutul contractului de agenție, inclusiv modificările acestuia. Părțile nu pot renunța la acest drept. + 
Articolul 2.079Obligațiile agentuluiAgentul trebuie să îndeplinească, personal sau prin prepușii săi, obligațiile ce decurg din împuternicirea care îi este dată, cu bună-credință și loialitate.(2)să îi procure și să îi comunice comitentului informațiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite în contract, precum și să comunice toate celelalte informații necesare de care dispune; … b)să respecte instrucțiunile rezonabile primite de la comitent; … d)să depoziteze bunurile sau eșantioanele într-o modalitate care să asigure identificarea lor. … (3)Agentul care se află în imposibilitate de a continua executarea obligațiilor ce îi revin trebuie să îl înștiințeze de îndată pe comitent, sub sancțiunea plății de dauneinterese. + 
Articolul 2.080Obligațiile comitentuluiÎn raporturile sale cu agentul, comitentul trebuie să acționeze cu loialitate și cu bună-credință.(2)să pună la dispoziție agentului, în timp util și într-o cantitate corespunzătoare, mostre, cataloage, tarife și orice altă documentație, necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale; … b)să îl înștiințeze pe agent, într-un termen rezonabil, atunci când anticipează că volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decât acela la care agentul s-ar fi putut aștepta în mod normal; … d)De asemenea, comitentul trebuie să îl informeze pe agent într-un termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul ori neexecutarea unui contract negociat sau, după caz, încheiat de agent. + 
Articolul 2.081Renunțarea comitentului la încheierea contractelor negociate(la 01-10-2011,
Titlul art. 2.081 a fost modificat de art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin înlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comerț", cu termenul "contracte".
)
În cazul în care agentul a fost împuternicit doar să negocieze, iar comitentul nu comunică în termen rezonabil acordul său pentru încheierea contractului negociat de agent conform împuternicirii primite, se consideră că a renunțat la încheierea acestuia. + 
Articolul 2.082Remunerația agentuluiAgentul are dreptul la o remunerație pentru toate contractele încheiate ca efect al intervenției sale.(2)Remunerația poate fi exprimată în cuantum fix sau variabil, prin raportare la numărul contractelor, ori la valoarea acestora, când se numește comision.(la 01-10-2011,
Alin. (2) al art. 2.082 a fost modificat de art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin înlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comerț", cu termenul "contracte".
)
(3)În lipsa unei stipulații exprese sau a unei prevederi legale, agentul are dreptul la o remunerație stabilită potrivit uzanțelor aplicabile fie în locul în care agentul își desfășoară activitatea, fie în legătură cu bunurile care fac obiectul contractului de agenție.(4)Dispozițiile art. 2.083-2.087 sunt aplicabile numai în măsura în care agentul este remunerat total sau parțial cu un comision. + 
Articolul 2.083Condițiile comisionuluica urmare a intervenției sale; … b)fără intervenția agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte similare;(la 01-10-2011,
Lit. b) a art. 2.083 a fost modificată de art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin înlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comerț", cu termenul "contracte".
)
 … c)cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă. …  + 
Articolul 2.084Remunerarea după încetarea contractuluiAgentul este îndreptățit la comision pentru un contract încheiat ulterior încetării contractului de agenție, dacă:a)comanda emisă de terț a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării contractului de agenție, în cazurile prevăzute de dispozițiile art. 2.083. … (2)Agentul nu are dreptul la comisionul prevăzut la art. 2.083, dacă acesta este datorat agentului precedent potrivit alin. (1), cu excepția cazului în care rezultă din circumstanțe că este echitabil ca agenții să împartă acel comision. + 
Articolul 2.085Dreptul la comisionDacă părțile nu convin altfel, dreptul la comision se naște la data la care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:a)comitentul ar fi trebuit să își execute obligațiile contractuale potrivit convenției sale cu terțul; … c)Comisionul se plătește cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului pentru care se datorează. + 
Articolul 2.086Dreptul la comision în cazul contractelor neexecutateComisionul se datorează și pentru contractele încheiate, dar la a căror executare părțile acestora au renunțat, dacă agentul și-a îndeplinit obligațiile.(2)În caz de executare parțială din partea terțului, agentul este îndreptățit doar la plata unei părți din comisionul stipulat, proporțional cu executarea contractului încheiat între comitent și terț.(4)În ipotezele prevăzute la alin. (2) și (3) comisioanele primite vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte. + 
Articolul 2.087Calculul valorii comisionuluiLa sfârșitul fiecărui trimestru comitentul trebuie să trimită agentului copiile de pe facturile care au fost expediate terților, precum și descrierea calculului valorii comisionului.(2)Clauza prin care se derogă de la prevederile alin. (1) și (2) în defavoarea agentului se consideră nescrisă. + 
Articolul 2.088Durata contractului + 
Articolul 2.089Denunțarea unilateralăContractul de agenție pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu un preaviz obligatoriu.(2)În primul an de contract termenul de preaviz trebuie să aibă o durată de cel puțin o lună.(4)Dacă părțile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) și (4), prin contractul de agenție nu se pot stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.(6)Dispozițiile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător și contractului pe durată determinată care este prelungit pe durată nedeterminată potrivit dispozițiilor art. 2.088. În acest caz, la calculul termenului de preaviz se va ține seama de întreaga perioadă a contractului, cuprinzând atât durata determinată, cât și perioada în care acesta se consideră încheiat pe durată nedeterminată. + 
Articolul 2.090Denunțarea unilaterală în cazuri specialeÎn toate cazurile, contractul de agenție poate fi denunțat fără preaviz de oricare dintre părți, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte părți, atunci când circumstanțe excepționale, altele decât forța majoră ori cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent și agent.(2)În ipoteza prevăzută la alin. (1) contractul încetează la data primirii notificării scrise prin care acesta a fost denunțat. + 
Articolul 2.091Indemnizațiile în caz de încetare a contractuluiLa încetarea contractului de agenție agentul are dreptul să primească de la comitent o indemnizație, în măsura în care:a)plata acestei indemnizații este echitabilă, având în vedere circumstanțele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operațiunilor încheiate de comitent cu clienții prevăzuți la lit. a), precum și posibila restrângere a activității profesionale a agentului din cauza existenței în contractul de agenție a unei clauze de neconcurență. … (2)Acordarea indemnizației prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condițiile legii.(4)Dreptul la indemnizația prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (4) se stinge dacă agentul ori, după caz, moștenitorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretențiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenție. + 
Articolul 2.092Excepțiicomitentul reziliază contractul din cauza încălcării de către agent a obligațiilor sale; … b)în cazul cesiunii contractului de agenție prin înlocuirea agentului cu un terț; … d) + 
Articolul 2.093Ineficacitatea clauzei de neconcurențăComitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurență atunci când contractul de agenție încetează în următoarele situații:a)contractul de agenție este reziliat ca urmare a culpei comitentului. … (2)La cererea agentului instanța poate, ținând seama și de interesele legitime ale comitentului, să înlăture sau să limiteze efectele clauzei de neconcurență, atunci când consecințele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave și vădit inechitabile. + 
Articolul 2.094Dispozițiile imperative + 
Articolul 2.095Alte dispoziții aplicabileDispozițiile prezentului capitol se completează cu prevederile referitoare la contractul de comision, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile.(2)Dacă agentul are și puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare. + 
Capitolul XIContractul de intermediere + 
Articolul 2.096NoțiuneIntermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract.(2)Intermediarul nu este prepusul părților intermediate și este independent față de acestea în executarea obligațiilor sale. + 
Articolul 2.097Remunerarea intermediaruluiIntermediarul are dreptul la o remunerație din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale.(2)În lipsa convenției părților sau a unor prevederi legale speciale, intermediarul are dreptul la o remunerație în conformitate cu practicile anterioare statornicite între părți sau cu uzanțele existente între profesioniști pentru astfel de contracte. + 
Articolul 2.098Restituirea cheltuielilor + 
Articolul 2.099Remunerația în cazul pluralității de intermediariÎn cazul în care intermedierea a fost realizată de mai mulți intermediari, fiecare are dreptul la o cotă egală din remunerația stabilită global, dacă prin contract nu s-a stipulat altfel.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică atât în cazul în care pluralitatea de intermediari rezultă din contracte de intermediere separate, cât și în cazul în care rezultă din același contract de intermediere. + 
Articolul 2.100Obligația de informare + 
Articolul 2.101Comunicarea încheierii contractului intermediatClientul are obligația să comunice intermediarului dacă s-a încheiat contractul intermediat, în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii acestuia, sub sancțiunea dublării remunerației, dacă prin contract nu se prevede altfel.(2)De asemenea, în cazul în care remunerația se stabilește în funcție de valoarea contractului intermediat sau alte elemente esențiale ale acestuia, clientul este obligat să le comunice în condițiile indicate la alin. (1). + 
Articolul 2.102Reprezentarea părților intermediate + 
Capitolul XIIContractul de depozit + 
Secţiunea 1Reguli comune privind contractul de depozit + 
Articolul 2.103NoțiuneDepozitul este contractul prin care depozitarul primește de la deponent un bun mobil, cu obligația de a-l păstra pentru o perioadă de timp și de a-l restitui în natură.(2)Remiterea bunului este o condiție pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu excepția cazului când depozitarul deține deja bunul cu alt titlu. + 
Articolul 2.104Proba + 
Articolul 2.105DelimitareaCând sunt remise fonduri bănești sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primește și nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor.(2)În această situație se aplică, în mod corespunzător, regulile de la împrumutul de consumație, cu excepția cazului în care intenția principală a părților a fost aceea ca bunurile să fie păstrate în interesul celui care le predă. Existența acestei intenții se prezumă atunci când părțile au convenit că restituirea se poate cere anterior expirării termenului pentru care bunurile au fost primite. + 
Articolul 2.106Remunerația depozitaruluiDepozitul este cu titlu gratuit, dacă din convenția părților sau din uzanțe ori din alte împrejurări, precum profesia depozitarului, nu rezultă că trebuie să fie plătită o remunerație.(2)Când cuantumul remunerației nu este stabilit prin contract, instanța judecătorească îl va stabili în raport cu valoarea serviciilor prestate. + 
Articolul 2.107Diligența depozitaruluiDacă nu s-a convenit altfel, depozitarul răspunde numai în cazul în care nu a depus diligența dovedită pentru păstrarea propriilor sale bunuri.(2)În lipsă de stipulație contrară, atunci când depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis să se folosească de bunul depozitat, el are obligația de a păstra bunul cu prudență și diligență. + 
Articolul 2.108Folosirea bunului + 
Articolul 2.109Răspunderea depozitarului incapabil + 
Articolul 2.110Dovada proprietății + 
Articolul 2.111Modul de executare + 
Articolul 2.112Încredințarea bunului + 
Articolul 2.113Încredințarea bunului către subdepozitarDepozitarul îndreptățit să încredințeze unei alte persoane păstrarea bunului răspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instrucțiunile pe care i le-a dat, cu condiția să fi adus de îndată la cunoștința deponentului locul depozitului și numele persoanei care a primit bunul.(2)În toate cazurile, subdepozitarul răspunde față de deponent pentru fapta sa. + 
Articolul 2.114Răspunderea + 
Articolul 2.115Denunțarea depozituluiDeponentul poate să solicite oricând restituirea bunului depozitat, chiar înăuntrul termenului convenit. El este însă obligat să ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut în considerarea acestui termen.(2)Depozitarul îl poate constrânge pe deponent să reia bunul, dacă există motive grave pentru aceasta, chiar înaintea expirării termenului convenit.(4)În cazul în care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricând bunul, dar poate fi obligat la plata de despăgubiri, dacă restituirea este intempestivă sau are loc inoportun. + 
Articolul 2.116Restituirea bunuluiDacă nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie să se facă la locul unde acesta trebuia păstrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt în sarcina deponentului. Totuși, atunci când depozitarul, fără să se fi aflat în ipoteza avută în vedere la art. 2.111, a schimbat unilateral locul păstrării bunului, deponentul poate cere depozitarului fie să aducă bunul în acel loc în vederea restituirii, fie să suporte diferența dintre cheltuielile prilejuite de restituire și acelea care s-ar fi făcut în lipsa acestei schimbări.(2)În caz de neexecutare culpabilă a obligației de restituire, dacă bunul nu poate fi recuperat în natură de către deponent, depozitarul are obligația de a plăti despăgubiri, al căror cuantum se determină prin raportare la valoarea de înlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost încheiat contractul. + 
Articolul 2.117Restituirea către moștenitorul deponentuluiÎn caz de deces al deponentului, bunul se restituie moștenitorului, la cererea acestuia, chiar dacă prin contract fusese desemnată o altă persoană în acest scop. Atunci când există mai mulți moștenitori, restituirea făcută unuia sau unora dintre aceștia nu le conferă alte drepturi decât cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la moștenire.(2)Aceste reguli se aplică în mod corespunzător atunci când deponentul este persoană juridică. + 
Articolul 2.118Restituirea fructelor și plata dobânzilorDepozitarul este obligat să restituie fructele bunului, dacă le-a perceput.(2)Depozitarul nu datorează dobândă pentru fondurile bănești depozitate decât din ziua în care a fost pus în întârziere să le restituie. + 
Articolul 2.119Pluralitatea de deponenți sau de depozitariCând există mai mulți deponenți, iar obligația este indivizibilă sau solidară între aceștia, depozitarul este liberat prin restituirea bunului oricăruia dintre ei, dacă nu s-a stabilit altfel prin contractul de depozit.(2)Dacă sunt mai mulți depozitari, obligația de restituire revine aceluia sau acelora în deținerea cărora se află bunul, cu notificarea către ceilalți depozitari a efectuării restituirii. + 
Articolul 2.120Cazurile de nerestituire a bunuluiDepozitarul este apărat de obligația de a restitui bunul, dacă acesta i-a fost cerut de către proprietar sau de o altă persoană îndreptățită ori dacă a fost rechiziționat de autoritatea publică sau dacă i-a fost în alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit.(2)Dacă depozitarul descoperă că bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum și pe adevăratul proprietar al bunului, el trebuie să îl informeze pe acesta din urmă despre depozitul ce i s-a făcut și să îl someze să își exercite drepturile într-un termen determinat și îndestulător, fără încălcarea dispozițiilor penale aplicabile. Numai după expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului către deponent. În această perioadă, depozitarul este îndreptățit să primească aceeași remunerație ca și în cursul depozitului. Chiar și atunci când contractul de depozit fusese încheiat cu titlu gratuit, deponentul datorează, pentru această perioadă, remunerație, al cărei cuantum se stabilește potrivit art. 2.106 alin. (2).(4)În toate cazurile, depozitarul este ținut, sub sancțiunea obligării la plata de despăgubiri, să denunțe deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechiziției sau a altei măsuri de ridicare ori faptul care îl împiedică să restituie bunul. + 
Articolul 2.121Obligația moștenitorului depozitarului + 
Articolul 2.122Cheltuielile și despăgubirileDeponentul este obligat să ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru păstrarea bunului.(2)Deponentul trebuie, de asemenea, să îl despăgubească pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitării bunului, cu excepția cazului în care depozitarul a primit bunul cunoscând sau trebuind să cunoască natura sa periculoasă. + 
Articolul 2.123Plata remunerațieiDacă nu s-a convenit altfel, plata remunerației către depozitar se face la data restituirii bunului.(2)În lipsă de stipulație contrară, dacă restituirea are loc înainte de termen, depozitarul nu are dreptul decât la partea din remunerație convenită, corespunzătoare timpului cât a păstrat bunul. + 
Secţiunea a 2-aDepozitul necesar + 
Articolul 2.124NoțiuneDacă bunul a fost încredințat unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute, care făcea cu neputință alegerea persoanei depozitarului și întocmirea unui înscris constatator al contractului, depozitul este necesar.(2)Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, oricare ar fi valoarea lui. + 
Articolul 2.125Obligația de acceptare + 
Articolul 2.126Regim juridicCu excepția dispozițiilor cuprinse în prezenta secțiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit.(2)Depozitarul răspunde, în caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat. + 
Secţiunea a 3-aDepozitul hotelier + 
Articolul 2.127Răspunderea pentru bunurile aduse în hotelPersoana care oferă publicului servicii de cazare, denumită hotelier, este răspunzătoare, potrivit regulilor privitoare la răspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel.(2)bunurile aflate în hotel pe perioada cazării clientului; … b)bunurile aflate în hotel sau în afara acestuia, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării clientului. … (3)În lipsă de stipulație contrară, dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică în cazul animalelor de companie. + 
Articolul 2.128Răspunderea limitată + 
Articolul 2.129Răspunderea nelimitatădacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta răspunde; … b)dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat să le primească. …  + 
Articolul 2.130Lipsa răspunderiide client, de persoana care îl însoțește sau care se află sub supravegherea sa ori de vizitatorii săi; … b)de natura bunului. …  + 
Articolul 2.131Obligații ale hotelieruluiHotelierul este obligat să primească în depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare aparținând clienților săi.(2)Hotelierul poate să examineze bunurile care îi sunt predate spre depozitare și să ceară depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat. + 
Articolul 2.132Cazul special + 
Articolul 2.133Dovada + 
Articolul 2.134Decăderea din dreptul la repararea prejudiciuluiClientul este decăzut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuși ori care au fost aduse pentru el în hotel dacă:a)nu a exercitat dreptul la acțiunea în repararea prejudiciului în termen de 6 luni de la data producerii acestuia. … (2)Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în privința bunurilor prevăzute la art. 2.129 lit. b) și c). + 
Articolul 2.135Dreptul de retenție + 
Articolul 2.136Valorificarea bunurilor + 
Articolul 2.137Localuri asimilate hotelurilor + 
Secţiunea a 4-aSechestrul convențional + 
Articolul 2.138Noțiune + 
Articolul 2.139Obligațiile, drepturile și puterile administratorului-sechestru + 
Articolul 2.140Conservarea și înstrăinarea obiectului sechestruluiAdministratorul-sechestru este ținut să păzească și să conserve obiectul sechestrului cu diligența unui depozitar.(2)Cu autorizarea instanței judecătorești, administratorul-sechestru poate să înstrăineze bunul, în cazul în care acesta nu poate fi conservat sau dacă, pentru un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară. + 
Articolul 2.141Liberarea administratorului-sechestruAdministratorul-sechestru trebuie să predea bunul celui desemnat de instanța judecătorească sau, după caz, celui indicat prin acordul tuturor părților care l-au numit.(2)Până la finalizarea contestației sau până la încetarea stării de incertitudine juridică, administratorul-sechestru nu va putea fi liberat decât prin acordul tuturor părților care l-au numit sau, pentru motive temeinice, prin hotărâre judecătorească. + 
Articolul 2.142Remunerația, cheltuielile și despăgubirileDacă nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remunerație.(2)Chiar și în cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul-sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor făcute pentru conservarea și administrarea bunului sechestrat, precum și la plata despăgubirilor pentru pierderile suferite în legătură cu acesta. + 
Articolul 2.143Sechestrul judiciar + 
Capitolul XIIIContractul de împrumut + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.144Felurile împrumutului + 
Articolul 2.145Promisiunea de împrumut + 
Secţiunea a 2-aÎmprumutul de folosință + 
Articolul 2.146Noțiune + 
Articolul 2.147Calitatea de comodant + 
Articolul 2.148Obligația comodataruluiComodatarul este ținut să păzească și să conserve bunul împrumutat cu prudența și diligența unui bun proprietar.(2)Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinația acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate permite unui terț să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului. + 
Articolul 2.149Pieirea sau deteriorarea bunuluiComodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosința în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat.(2)Dacă însă comodatarul folosește bunul cu altă destinație decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungește folosința după scadența restituirii, comodatarul răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează unei forțe majore, afară de cazul când dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore. + 
Articolul 2.150Posibilitatea salvării bunului + 
Articolul 2.151Cheltuielile făcute cu bunulComodatarul suportă cheltuielile pe care le-a făcut pentru a folosi bunul.(2)Cu toate acestea, comodatarul are dreptul să îi fie rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului, atunci când comodantul, înștiințat în prealabil, nu s-a opus efectuării lor ori când, din cauza urgenței lucrărilor, acesta nu a putut fi înștiințat în timp util. + 
Articolul 2.152Răspunderea comodantului pentru vicii ascunse + 
Articolul 2.153Dreptul de retenție + 
Articolul 2.154Pluralitatea de comodatari + 
Articolul 2.155Restituirea bunuluiComodatarul este obligat sa înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției.(2)Dacă termenul nu este convenit și fie contractul nu prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuințarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului. + 
Articolul 2.156Restituirea anticipată + 
Articolul 2.157Titlul executoriuÎn ceea ce privește obligația de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condițiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.(2)Dacă nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu se prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuințarea prevăzută are un caracter permanent. + 
Secţiunea a 3-aÎmprumutul de consumație + 
Articolul 2.158Noțiune. CapacitateÎmprumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.(2)Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare. + 
Articolul 2.159Natura împrumutuluiÎn lipsa unei stipulații contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit.(2)Până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros. + 
Articolul 2.160Transferul proprietății și al riscurilor + 
Articolul 2.161Termenul de restituire stabilit de părți + 
Articolul 2.162Termenul de restituire stabilit de instanțăDacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță, ținându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației și a bunurilor împrumutate, de situația părților și de orice altă împrejurare relevantă.(2)Cererea pentru stabilirea termenului de restituire se soluționează potrivit procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială. + 
Articolul 2.163Prescripția + 
Articolul 2.164Restituirea împrumutuluiÎn lipsa unei stipulații contrare, împrumutatul este ținut să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora.(2)Dacă nu este posibil să se restituie bunuri de aceeași natură, calitate și în aceeași cantitate, împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data și locul unde restituirea trebuia să fie făcută. + 
Articolul 2.165Titlul executoriu + 
Articolul 2.166Răspunderea pentru viciiÎmprumutătorul este ținut, întocmai ca și comodantul, să repare prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat.(2)În cazul împrumutului cu titlu oneros, împrumutătorul este răspunzător de prejudiciul suferit de împrumutat din cauza viciilor bunurilor împrumutate, aplicându-se în mod corespunzător regulile referitoare la garanția vânzătorului. + 
Articolul 2.167Domeniul de aplicare + 
Articolul 2.168Modalități ale dobânzii + 
Articolul 2.169Curgerea dobânzii + 
Articolul 2.170Plata anticipată a dobânzii + 
Capitolul XIVContractul de cont curent + 
Articolul 2.171NoțiuneContractul de cont curent este acela prin care părțile, denumite curentiști, se obligă să înscrie într-un cont creanțele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile și indisponibile până la închiderea contului.(2)Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanță exigibilă. Dacă plata acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont și contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată. + 
Articolul 2.172Creditele excluseCreanțele care nu pot face obiectul compensației nu pot face obiectul unui cont curent și nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă.(2)În cazul contractului încheiat între profesioniști, se vor înscrie în cont exclusiv creanțele derivând din exercițiul activității profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul. + 
Articolul 2.173Efectele principale + 
Articolul 2.174Drepturile la plata comisioanelor și la restituirea cheltuielilor + 
Articolul 2.175Acțiunile și excepțiile referitoare la acte și operațiunile trecute în contÎnscrierea unei creanțe în cont curent nu împiedică exercițiul acțiunilor și excepțiilor referitoare la validitatea actelor sau operațiunilor care au dat loc remiterilor.(2)Dacă un act sau o operațiune este nulă, anulată, reziliată sau rezolvită, înscrierea remiterilor efectuate în temeiul acestora este stornată. + 
Articolul 2.176Garanțiile creanțelor înscrise în contGaranțiile reale sau personale aferente creanțelor înscrise în cont rămân în ființă și vor fi exercitate asupra soldului creditor la încheierea contului, în limita creditului garantat.(2)Dacă o creanță garantată de un fideiusor sau de un coobligat a fost înscrisă în cont, acesta rămâne obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, față de curentistul care, la închiderea contului, are un sold creditor. + 
Articolul 2.177Înscrierea unui titlu de credit + 
Articolul 2.178Înscrierea unei creanțe sub rezerva încasăriiÎn caz de cesiune de creanță înscrisă în cont, înscrierea este făcută pe riscul cesionarului, dacă din voința părților nu rezultă altfel sau dacă nu este făcută cu rezerva expresă privind încasarea acesteia.(2)Dacă creanța nu a fost plătită, curentistul cesionar poate fie să restituie creanța cedentului, stornând partida din cont, fie să își valorifice drepturile împotriva debitorului. Curentistul cedent poate storna creanța în tot sau în parte, chiar și după executarea infructuoasă a debitorului, în proporția creanței rămase neacoperită prin executare. + 
Articolul 2.179Încheierea contuluiÎncheierea contului curent și lichidarea soldului se fac la scadența prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent. Părțile pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în acest caz soldul creditor se înscrie ca prima partidă în noul cont.(2)Soldul creditor constituie o creanță lichidă și exigibilă la care se va calcula dobânda convențională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulație contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului. + 
Articolul 2.180Aprobarea contuluiExtrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezumă aprobat, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau, în lipsa unui termen, într-un termen rezonabil după practicile dintre părți sau potrivit uzanțelor locului. În lipsa unor astfel de practici sau uzanțe, se va ține seama de natura operațiunilor și situația părților.(2)Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de înregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dublă înregistrare, în termen de o lună de la data aprobării extrasului sau raportului de cont ori de la încheierea contului, sub sancțiunea decăderii. Contestarea contului se face prin scrisoare recomandată trimisă celeilalte părți în termenul de o lună. + 
Articolul 2.181Executarea și poprireaNumai soldul creditor rezultat la încheierea contului curent poate fi supus executării sau popririi pornite contra unuia dintre curentiști.(2)Creditorii oricăruia dintre curentiști pot solicita instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, încheierea înainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor. + 
Articolul 2.182Termenul de prescripție + 
Articolul 2.183Încetarea contractului de cont curentContractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părți în cuprinsul contractului sau ulterior, prin convenție separată încheiată în formă scrisă.(2)În caz de incapacitate, insolvență sau moarte, oricare dintre curentiști, reprezentantul incapabilului sau moștenitorul poate denunța contractul înștiințând cealaltă parte cu 15 zile înainte. + 
Capitolul XVContul bancar curent și alte contracte bancare + 
Secţiunea 1Contul bancar curent + 
Articolul 2.184Dreptul de a dispune de soldul creditor + 
Articolul 2.185Compensarea reciprocă a soldurilor + 
Articolul 2.186Cotitularii unui cont curent + 
Articolul 2.187Contul curent indivizÎn cazul în care titularul contului decedează, până la efectuarea partajului, moștenitorii sunt considerați titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operațiunilor în cont fiind necesar consimțământul tuturor coindivizarilor.(2)Comoștenitorii sunt ținuți divizibil față de instituția de credit pentru soldul debitor al contului, dacă prin lege sau prin convenție nu se stabilește altfel.(4)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și în alte cazuri de indiviziune între titularii contului curent, dacă prin lege nu se prevede altfel. + 
Articolul 2.188Denunțarea unilaterală + 
Articolul 2.189Executarea împuternicirilor primiteInstituția de credit este ținută, potrivit dispozițiilor prevăzute în materia contractului de mandat, pentru executarea împuternicirilor primite de la client.(2)Dacă împuternicirea primită trebuie executată pe o piață unde nu există sucursale ale instituției de credit, aceasta poate să împuternicească la rândul ei o filială a sa, o instituție de credit corespondentă sau o altă instituție de credit ori o altă entitate agreată de titularul de cont și instituția de credit. + 
Articolul 2.190Termenul de prescripțieDreptul la acțiunea în restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii contului curent.(2)În cazul în care contul curent a fost închis din inițiativa instituției de credit, termenul de prescripție se calculează de la data la care titularul sau, după caz, fiecare cotitular al contului a fost notificat în acest sens prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit. + 
Secţiunea a 2-aDepozitul bancar + 
Articolul 2.191Depozitul de fonduriPrin constituirea unui depozit de fonduri la o instituție de credit, aceasta dobândește proprietatea asupra sumelor de bani depuse și este obligată să restituie aceeași cantitate monetară, de aceeași specie, la termenul convenit sau, după caz, oricând, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de părți ori, în lipsă, de uzanțe.(2)Instituția de credit este obligată să asigure, în mod gratuit, informarea clientului cu privire la operațiunile efectuate în conturile sale. În cazul în care clientul nu solicită altfel, această informare se realizează lunar, în condițiile și în modalitățile convenite de părți. Dispozițiile art. 2.180 sunt aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 2.192Depozitul de titluriPrin constituirea unui depozit de titluri, instituția de credit este împuternicită cu administrarea acestora. În lipsă de dispoziții speciale, prevederile art. 792-857 sunt aplicabile în mod corespunzător.(2)Este considerată nescrisă orice clauză prin care instituția de credit este exonerată de răspundere pentru neexecutarea obligațiilor care îi revin în administrarea titlurilor cu prudență și diligență. + 
Secţiunea a 3-aFacilitatea de credit + 
Articolul 2.193Noțiune + 
Articolul 2.194Utilizarea creditului + 
Articolul 2.195Denunțarea unilateralăÎn lipsa unei clauze contrare, finanțatorul nu poate să denunțe contractul înainte de împlinirea termenului decât pentru motive temeinice, dacă acestea privesc beneficiarul facilității de credit.(2)Dacă facilitatea de credit s-a încheiat pe durată nedeterminată, fiecare dintre părți poate să denunțe contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, dacă din contract sau din uzanțe nu rezultă altfel. + 
Secţiunea a 4-aÎnchirierea casetelor de valori + 
Articolul 2.196Obligația prestatorului + 
Articolul 2.197Deschiderea casetei de valoriÎn cazul în care caseta este închiriată mai multor persoane, oricare dintre acestea poate cere deschiderea casetei, dacă nu s-a stipulat altfel prin contract.(2)Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul încetării sau reorganizării persoanei juridice. În acest caz poate solicita deschiderea casetei de valori administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. + 
Articolul 2.198Deschiderea forțată a casetei de valoriLa împlinirea termenului prevăzut în contract, după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului, prestatorul poate cere instanței de judecată, pe cale de ordonanță președințială, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoștința instituției de credit.(2)Instanța de judecată poate, de asemenea, să dispună măsuri de conservare a obiectelor descoperite, precum și vânzarea acestora în măsura necesară acoperirii chiriei și cheltuielilor efectuate de prestator, precum și, dacă este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia. + 
Capitolul XVIContractul de asigurare + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 2.199NoțiunePrin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.(2)Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare. + 
Articolul 2.200Forma și dovadaPentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forță majoră sau caz fortuit și nu există posibilitatea obținerii unui duplicat, existența și conținutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.(2)Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate și certificate prin mijloace electronice. + 
Articolul 2.201Polița de asigurarePolița de asigurare trebuie să indice cel puțin:a)obiectul asigurării; … c)momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; … e)sumele asigurate. … (2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă polița de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor. + 
Articolul 2.202Categoriile de polițe de asigurare + 
Articolul 2.203Informațiile privind risculPersoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum și să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru evaluarea riscului.(2)Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeași obligație îi revine și contractantului asigurării care a luat cunoștință de modificarea survenită. + 
Articolul 2.204Declarațiile inexacte sau reticența privind risculÎn afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declarație inexactă sau de reticență făcută cu rea-credință de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu își dea consimțământul ori să nu îl dea în aceleași condiții, chiar dacă declarația sau reticența nu a avut influență asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere și plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoștință de cauza de nulitate.(2)Declarația inexactă sau reticența din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credință nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează. Atunci când constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizația se reduce în raport cu proporția dintre nivelul primelor plătite și nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite. + 
Articolul 2.205Lipsa riscului asiguratContractul de asigurare se desființează de drept în cazul în care, înainte ca obligația asigurătorului să înceapă a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă, precum și dacă, după ce obligația menționată a început să producă efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când asiguratul sau contractantul asigurării a plătit, fie și parțial, prima de asigurare, acesta este îndreptățit să o recupereze proporțional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.(2)Diferența dintre prima plătită și cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. + 
Articolul 2.206Plata primelor de asigurareAsiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.(2)Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului.(4)Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privința consecințelor neplății primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) și să prevadă aceste consecințe în contractul de asigurare.(6)Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului. + 
Articolul 2.207Comunicarea producerii riscului asiguratAsiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.(2)Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face și către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligația de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. + 
Articolul 2.208Plata indemnizației de asigurareÎn cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract. Atunci când există neînțelegere asupra cuantumului indemnizației de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluționării neînțelegerii prin bună învoială sau de către instanța judecătorească.(2)În cazul în care părțile convin, dispozițiile alin. (2) se aplică și atunci când riscul asigurat a fost produs de către:a)prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării. …  + 
Articolul 2.209Denunțarea unilaterală a contractului + 
Articolul 2.210Subrogarea asigurătoruluiÎn limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.(2)Asigurătorul poate renunța, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1). + 
Articolul 2.211Opozabilitatea contractului + 
Articolul 2.212Cesiunea asigurăriiAsigurătorul poate cesiona contractul de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului.(2)Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile cesiunilor de portofolii între asigurători, în condițiile reglementărilor speciale. + 
Articolul 2.213Domeniul de aplicare + 
Secţiunea a 2-aAsigurarea de bunuri + 
Articolul 2.214Noțiune + 
Articolul 2.215Interesul asigurării + 
Articolul 2.216Prevenirea producerii riscului asiguratAsiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în condiții corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.(2)În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor. + 
Articolul 2.217DespăgubireaDespăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.(2)Părțile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiză, în privința căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire. + 
Articolul 2.218Asigurarea parțială + 
Articolul 2.219Asigurarea multiplăAsiguratul trebuie să declare existența tuturor asigurărilor referitoare la același bun, această obligație revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât și pe parcursul executării acestora.(2)Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului. + 
Articolul 2.220Înstrăinarea bunului asiguratDacă nu s-a convenit altfel, înstrăinarea bunului asigurat nu determină încetarea contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurător și dobânditor.(2)Asiguratul care nu comunică asigurătorului înstrăinarea survenită și dobânditorului existența contractului de asigurare rămâne obligat să plătească primele care devin scadente ulterior datei înstrăinării. + 
Secţiunea a 3-aAsigurările de credite și garanții și asigurările de pierderi financiare + 
Articolul 2.221Asigurările de credite și garanțiiAsigurările de credite și garanții pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export, de vânzare cu plata prețului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garanții directe sau indirecte, precum și altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor.(2)Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite și garanții să se acopere riscul ca un debitor al asiguratului să nu plătească un credit care i s-a acordat, asigurătorul nu poate condiționa plata indemnizației de asigurare de declanșarea de către asigurat împotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită. + 
Articolul 2.222Asigurările de pierderi financiare + 
Secţiunea a 4-aAsigurarea de răspundere civilă + 
Articolul 2.223NoțiuneÎn cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.(2)Prin contractul de asigurare părțile pot conveni să cuprindă în asigurare și răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării. + 
Articolul 2.224Drepturile terțelor persoane păgubiteDrepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.(2)Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare. + 
Articolul 2.225Stabilirea despăgubirii + 
Articolul 2.226Plata despăgubiriiAsigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.(2)Despăgubirea se plătește asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit-o pe terța persoană prejudiciată. + 
Secţiunea a 5-aAsigurarea de persoane + 
Articolul 2.227Noțiune + 
Articolul 2.228Riscul privind o altă persoană + 
Articolul 2.229Renunțarea la contractAsiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viață individual poate să renunțe la contract fără preaviz în termen de cel mult 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător. Renunțarea produce efect retroactiv.(2)Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile contractelor care au o durată de 6 luni sau mai mică. + 
Articolul 2.230Beneficiarul indemnizației + 
Articolul 2.231Desemnarea beneficiaruluiDesemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declarația scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau, cu acordul asiguratului, de către contractantul asigurării ori prin testamentul întocmit de asigurat.(2)Înlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurării se poate face oricând în cursul executării contractului, în modurile prevăzute la alin. (1). + 
Articolul 2.232Pluralitatea de beneficiari + 
Articolul 2.233Producerea cu intenție a riscului asiguratAsigurătorul nu datorează indemnizația de asigurare dacă:a)riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat. … (2)În cazul în care riscul asigurat constă în decesul asiguratului, iar un beneficiar al asigurării l-a produs intenționat, indemnizația de asigurare se plătește celorlalți beneficiari desemnați sau, în lipsa acestora, moștenitorilor asiguratului. + 
Articolul 2.234Rezerva de primeÎn asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menține contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l denunța, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.(2)Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizația de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condițiile alin. (1), nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare. + 
Articolul 2.235Repunerea în vigoare a asigurării + 
Articolul 2.236Dreptul la indemnizațieIndemnizația de asigurare este datorată independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum și de sumele primite de la alți asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.(2)Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizația de asigurare cuvenită beneficiarilor asigurării sau moștenitorilor asiguratului, după caz. + 
Articolul 2.237Prescripția + 
Articolul 2.238Obligația de informareclauzele opționale sau suplimentare și beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice; … b)modalitățile și termenele de plată a primelor de asigurare; … d)modalitatea de plată a indemnizațiilor de asigurare; … f)alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competență intră, potrivit legii, supravegherea activității din domeniul asigurărilor. …  + 
Secţiunea a 6-aCoasigurarea, reasigurarea și retrocesiunea + 
Articolul 2.239CoasigurareaCoasigurarea este operațiunea prin care 2 sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta.(2)Fiecare coasigurător răspunde față de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract. + 
Articolul 2.240ReasigurareaReasigurarea este operațiunea de asigurare a unui asigurător, în calitate de reasigurat, de către un alt asigurător, în calitate de reasigurător.(2)reasigurătorul primește prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligațiilor preluate, la suportarea indemnizațiilor pe care reasiguratul le plătește la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; … b)Reasigurarea nu stinge obligațiile asigurătorului și nu stabilește niciun raport juridic între asigurat și reasigurător. + 
Articolul 2.241Retrocesiunea + 
Capitolul XVIIContractul de rentă viageră + 
Articolul 2.242NoțiunePrin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestații periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.(2)Renta viageră se constituie pe durata vieții credirentierului dacă părțile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieții debirentierului sau a unei terțe persoane determinate. + 
Articolul 2.243Modurile de constituireRenta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit și este supusă, sub rezerva dispozițiilor capitolului de față, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.(2)Atunci când renta viageră este stipulată în favoarea unui terț, chiar dacă acesta o primește cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevăzute pentru donație. + 
Articolul 2.244Constituirea pe durata vieții mai multor persoane + 
Articolul 2.245Constituirea în favoarea mai multor persoane + 
Articolul 2.246Constituirea pe durata vieții unui terț deja decedat + 
Articolul 2.247Constituirea pe durata vieții unei persoane afectate de o boală letală + 
Articolul 2.248Plata ratelor de rentăÎn lipsă de stipulație contrară, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans și indexate în funcție de rata inflației.(2)Atunci când credirentierul decedează înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a plătit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei plătite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viață. + 
Articolul 2.249Garanția legalăPentru garantarea obligației de plată a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art. 1.723 se aplică în mod corespunzător.(2)În cazul prevăzut la alin. (1), în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanței garantate. + 
Articolul 2.250Executarea silită a ratelorÎn caz de neîndeplinire a obligației de plată a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul și vânzarea bunurilor debirentierului, până la concurența unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.(2)După ce a fost obținută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma se consemnează la o instituție de credit și va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului și scadențelor convenite prin contractul de rentă viageră.(4)Dacă debirentierul intră în lichidare, credirentierul își poate realiza dreptul la rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanță al cărei cuantum se determină potrivit alin. (2). + 
Articolul 2.251Rezoluțiunea contractului la cererea credirentieruluiCreditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluțiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanția promisă în vederea executării obligației sale ori o diminuează.(2)În lipsa unei stipulații contrare, rezoluțiunea nu conferă debirentierului dreptul de a obține restituirea ratelor de rentă deja plătite. + 
Articolul 2.252Irevocabilitatea contractuluiDebirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului și renunțând la restituirea ratelor plătite.(2)Debirentierul este ținut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieții căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia. + 
Articolul 2.253Insesizabilitatea rentei + 
Capitolul XVIIIContractul de întreținere + 
Articolul 2.254NoțiunePrin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată.(2)Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii. + 
Articolul 2.255Forma contractului + 
Articolul 2.256Aplicarea regulilor de la renta viagerăDispozițiile art. 2.243-2.247, art. 2.249, art. 2.251 alin. (1) și art. 2.252 se aplică în mod corespunzător și contractului de întreținere.(2)În lipsa unei stipulații contrare, obligația de întreținere este indivizibilă atât în privința creditorilor, cât și în privința debitorilor. + 
Articolul 2.257Întinderea obligației de întreținereDebitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului.(2)În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze.(4)Clauza prin care creditorul întreținerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă. + 
Articolul 2.258Caracterul incesibil și insesizabil al întreținerii + 
Articolul 2.259Protecția creditorilor părților + 
Articolul 2.260Cazul special de revocareContractul de întreținere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul întreținerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligației de a asigura alimentele.(2)În loc să dispună revocarea contractului, instanța de judecată poate, chiar și din oficiu, însă numai cu acordul debitorului întreținerii, să îl oblige pe acesta să asigure alimente persoanelor față de care creditorul are o astfel de obligație legală, fără ca în acest mod să fie diminuate prestațiile datorate creditorului întreținerii. + 
Articolul 2.261Înlocuirea întreținerii prin rentăDacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.(2)Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părți, instanța va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuiește prestația de întreținere. + 
Articolul 2.262Regulile aplicabile în cazul înlocuirii întreținerii prin rentăÎn toate cazurile în care întreținerea a fost înlocuită potrivit prevederilor art. 2.261 devin aplicabile dispozițiile care reglementează contractul de rentă viageră.(2)Cu toate acestea, dacă prin contractul de întreținere nu s-a convenit altfel, obligația de plată a rentei rămâne indivizibilă între debitori. + 
Articolul 2.263Încetarea contractului de întreținereContractul de întreținere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme.(2)În cazul prevăzut la alin. (2), precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.(4)În cazul în care rezoluțiunea se pronunță pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate.(6)Rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2.261 alin. (1). + 
Capitolul XIXJocul și pariul + 
Articolul 2.264Lipsa dreptului la acțiunePentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acțiune.(2)Datoriile născute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacție, recunoaștere de datorie, compensație, novație, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice. + 
Articolul 2.265Competițiile sportiveDispozițiile art. 2.264 nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care iau ele însele parte la curse, la jocuri de îndemânare sau la orice fel de jocuri sportive.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), intermediarii legal autorizați să adune mize de la persoane care nu iau parte la joc nu pot invoca dispozițiile art. 2.264 alin. (1) și (3). + 
Articolul 2.266Jocurile și pariurile autorizate + 
Capitolul XXTranzacția + 
Articolul 2.267NoțiuneTranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.(2)Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți. + 
Articolul 2.268Domeniul de aplicareNu se poate tranzacționa asupra capacității sau stării civile a persoanelor și nici cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii.(2)Se poate însă tranzacționa asupra acțiunii civile derivând din săvârșirea unei infracțiuni. + 
Articolul 2.269Indivizibilitatea tranzacției + 
Articolul 2.270Întinderea tranzacțieiTranzacția se mărginește numai la obiectul ei; renunțarea făcută la toate drepturile, acțiunile și pretențiile nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacția.(2)Tranzacția nu privește decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părțile și-au manifestat intenția prin expresii generale sau speciale, fie că intenția lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacției. + 
Articolul 2.271Capacitatea de exercițiu + 
Articolul 2.272Condițiile de formă + 
Articolul 2.273Cauzele de nulitateTranzacția poate fi afectată de aceleași cauze de nulitate ca orice alt contract.(2)Cu toate acestea, ea nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînțelegerii părților și nici pentru leziune. + 
Articolul 2.274Tranzacția asupra unui act nulEste nulă tranzacția încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută, în afară de cazul în care părțile au tranzacționat expres asupra nulității.(2)În cazul în care tranzacția s-a încheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzacției poate fi cerută doar de partea care la data încheierii tranzacției nu cunoștea cauza de anulabilitate. + 
Articolul 2.275Înscrisurile false + 
Articolul 2.276Înscrisurile necunoscuteDescoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părților și care ar fi putut influența conținutul tranzacției nu reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, cu excepția cazului în care înscrisurile au fost ascunse de către una dintre părți sau, cu știința ei, de către un terț.(2)Tranzacția este nulă dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părțile sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept asupra căruia să poată tranzacționa. + 
Articolul 2.277Tranzacția asupra unui proces terminat + 
Articolul 2.278Tranzacția constatată prin hotărâre judecătoreascăTranzacția care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desființată prin acțiune în nulitate sau acțiune în rezoluțiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acțiune revocatorie sau cu acțiunea în declararea simulației.(2)Hotărârea prin care s-a desființat tranzacția în cazurile prevăzute la alin. (1) face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacția fusese constatată să fie lipsită de orice efect. + 
Titlul XGaranțiile personale + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 2.279Tipurile de garanții personaleNotă …

Decizie de admitere: HP nr. 43/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1051 din 3 noiembrie 2021:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.279 și ale art. 2.321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, scrisoarea de garanție emisă de o instituție de credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în garantarea unui contract de credit. + 
Capitolul IIFideiusiunea + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.280Noțiune + 
Articolul 2.281Fideiusiunea obligatorie + 
Articolul 2.282Forma fideiusiunii + 
Articolul 2.283Consimțământul debitorului principal + 
Articolul 2.284Beneficiarul fideiusiunii + 
Articolul 2.285Condițiile pentru a deveni fideiusorDebitorul care este obligat să constituie o fideiusiune trebuie să prezinte o persoană capabilă de a se obliga, care are și menține în România bunuri suficiente pentru a satisface creanța și care domiciliază în România. Dacă vreuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, debitorul trebuie să prezinte un alt fideiusor.(2)Aceste reguli nu se aplică atunci când creditorul a cerut ca fideiusor o anumită persoană. + 
Articolul 2.286Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare + 
Articolul 2.287Litigiile cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii + 
Articolul 2.288Obligația principalăFideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligație valabilă.(2)De asemenea, fideiusiunea poate fi constituită pentru o datorie viitoare sau condițională. + 
Articolul 2.289Limitele fideiusiuniiFideiusiunea nu poate fi extinsă peste limitele în care a fost contractată.(2)Fideiusiunea care depășește ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractată în condiții mai oneroase nu este valabilă decât în limita obligației principale. + 
Articolul 2.290Întinderea fideiusiuniiÎn lipsa unei stipulații contrare, fideiusiunea unei obligații principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar și la cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului și la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată a acestuia.(2)Fideiusorul datorează cheltuielile de judecată și de executare silită avansate de creditor în cadrul procedurilor îndreptate împotriva debitorului principal numai în cazul în care creditorul l-a înștiințat din timp. + 
Articolul 2.291Fideiusiunea parțială + 
Articolul 2.292Fideiusiunea asimilată + 
Secţiunea a 2-aEfectele fideiusiunii + 
Articolul 2.293Obligația fideiusorului + 
Articolul 2.294Beneficiul de discuțiuneFideiusorul convențional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres.(2)Fideiusorul judiciar nu poate cere urmărirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor. + 
Articolul 2.295Invocarea beneficiului de discuțiuneFideiusorul care se prevalează de beneficiul de discuțiune trebuie să îl invoce înainte de judecarea fondului procesului, să indice creditorului bunurile urmăribile ale debitorului principal și să avanseze acestuia sumele necesare urmăririi bunurilor.(2)Creditorul care întârzie urmărirea răspunde față de fideiusor, până la concurența valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenită după indicarea de către fideiusor a bunurilor urmăribile ale debitorului principal. + 
Articolul 2.296Excepțiile invocate de fideiusor + 
Articolul 2.297Pluralitatea de fideiusori + 
Articolul 2.298Beneficiul de diviziunePrin efectul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor poate cere creditorului să își dividă mai întâi acțiunea și să o reducă la partea fiecăruia.(2)Dacă vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci când unul dintre ei a obținut diviziunea, acesta din urmă rămâne obligat proporțional pentru această insolvabilitate. El nu răspunde însă pentru insolvabilitatea survenită după diviziune. + 
Articolul 2.299Divizarea acțiunii de către creditor + 
Articolul 2.300Fideiusiunea solidară + 
Articolul 2.301Prorogarea termenului și decăderea din termen + 
Articolul 2.302Informarea fideiusorului + 
Articolul 2.303Renunțarea anticipată + 
Articolul 2.304Fideiusiunea dată unui fideiusor + 
Articolul 2.305Subrogarea fideiusorului + 
Articolul 2.306Întinderea dreptului de regresFideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a plătit, și anume capitalul, dobânzile și cheltuielile, precum și daunele-interese pentru repararea oricărui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, să ceară dobânzi pentru orice sumă pe care a trebuit să o plătească creditorului, chiar dacă datoria principală nu producea dobânzi.(2)Fideiusorul care s-a obligat fără consimțământul debitorului nu poate recupera de la acesta decât ceea ce debitorul ar fi fost ținut să plătească, inclusiv dauneinterese, dacă fideiusiunea nu ar fi avut loc, afară de cheltuielile subsecvente notificării plății, care sunt în sarcina debitorului. + 
Articolul 2.307Regresul contra debitorului incapabil + 
Articolul 2.308Regresul contra mai multor debitori principali + 
Articolul 2.309Limitele regresului + 
Articolul 2.310Pierderea dreptului de regresFideiusorul care a plătit o datorie nu are acțiune împotriva debitorului principal care a plătit ulterior aceeași datorie fără ca fideiusorul să îl fi înștiințat cu privire la plata făcută.(2)În toate cazurile, fideiusorul păstrează dreptul de a cere creditorului restituirea, în tot sau în parte, a plății făcute. + 
Articolul 2.311Înștiințarea fideiusoruluiDebitorul care cunoaște existența fideiusiunii este obligat să îl înștiințeze de îndată pe fideiusor când plătește creditorului.(2)Dacă o asemenea înștiințare nu a fost făcută, fideiusorul care plătește creditorului fără să știe că acesta a fost plătit are acțiune în restituire și împotriva debitorului. + 
Articolul 2.312Regresul anticipatFideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate îndrepta împotriva acestuia, chiar înainte de a plăti, atunci când este urmărit în justiție pentru plată, când debitorul este insolvabil ori când s-a obligat a-l libera de garanție într-un anumit termen care a expirat.(2)Această regulă se aplică și atunci când datoria a ajuns la termen, chiar dacă creditorul, fără consimțământul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de plată sau când, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suportă riscuri semnificativ mai mari decât în momentul în care s-a obligat. + 
Articolul 2.313Regresul contra celorlalți fideiusoriCând mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiași debitor și pentru aceeași datorie, fideiusorul care a plătit datoria are regres împotriva celorlalți fideiusori pentru partea fiecăruia.(2)Dacă unul dintre fideiusori este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide proporțional între ceilalți fideiusori și cel care a plătit. + 
Secţiunea a 3-aÎncetarea fideiusiunii + 
Articolul 2.314Confuziunea + 
Articolul 2.315Liberarea fideiusorului prin fapta creditorului + 
Articolul 2.316Liberarea fideiusorului pentru obligațiile viitoare sau nedeterminateAtunci când este dată în vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioadă nedeterminată, fideiusiunea poate înceta după 3 ani, prin notificarea făcută debitorului, creditorului și celorlalți fideiusori, dacă, între timp, creanța nu a devenit exigibilă.(2)Această regulă nu se aplică în cazul fideiusiunii judiciare. + 
Articolul 2.317Stingerea obligației principale prin darea în plată + 
Articolul 2.318Urmărirea debitorului principalFideiusorul rămâne ținut și după împlinirea termenului obligației principale, în cazul în care creditorul a introdus acțiune împotriva debitorului principal în termen de 6 luni de la scadență și a continuat-o cu diligență.(2)Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care fideiusorul a limitat în mod expres fideiusiunea la termenul obligației principale. În acest caz, fideiusorul este ținut doar dacă acțiunea împotriva debitorului principal este introdusă în termen de două luni de la scadență. + 
Articolul 2.319Decesul fideiusorului + 
Articolul 2.320Cazul specialFideiusiunea constituită în considerarea unei anumite funcții deținute de debitorul principal se stinge la încetarea acestei funcții.(2)Cu toate acestea, fideiusorul rămâne ținut pentru toate datoriile existente la încetarea fideiusiunii, chiar dacă acestea sunt supuse unei condiții sau unui termen. + 
Capitolul IIIGaranțiile autonome + 
Articolul 2.321Scrisoarea de garanțieScrisoarea de garanție este angajamentul irevocabil și necondiționat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligațional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terțe persoane, denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat.(2)Emitentul nu poate opune beneficiarului excepțiile întemeiate pe raportul obligațional preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garanție și nu poate fi ținut să plătească în caz de abuz sau de fraudă vădită.(4)În lipsa unei convenții contrare, scrisoarea de garanție nu este transmisibilă odată cu transmiterea drepturilor și/sau obligațiilor din raportul obligațional preexistent.(6)Dacă în textul scrisorii de garanție nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii ei și își încetează de drept valabilitatea la expirarea termenului stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de garanție.Notă …

Decizie de admitere: HP nr. 43/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1051 din 3 noiembrie 2021:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.279 și ale art. 2.321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, scrisoarea de garanție emisă de o instituție de credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în garantarea unui contract de credit. + 
Articolul 2.322Scrisoarea de confortScrisoarea de confort este acel angajament irevocabil și autonom prin care emitentul își asumă o obligație de a face sau de a nu face, în scopul susținerii unei alte persoane, denumită debitor, în vederea executării obligațiilor acesteia față de un creditor al său. Emitentul nu va putea opune creditorului nicio apărare sau excepție derivând din raportul obligațional dintre creditor și debitor.(2)Emitentul scrisorii de confort care a căzut în pretenții față de creditor are drept de regres împotriva debitorului. + 
Titlul XIPrivilegiile și garanțiile reale + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 2.323Domeniul de aplicare + 
Articolul 2.324Garanția comună a creditorilorCel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi.(2)Creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.(4)Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Acești creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului. + 
Articolul 2.325Limitarea drepturilor creditorului + 
Articolul 2.326Egalitatea creditorilorPrețul bunurilor debitorului se împarte între creditori proporțional cu valoarea creanței fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferință ori convenții cu privire la ordinea îndestulării lor.(2)Creditorii care au același rang au deopotrivă drept la plată, proporțional cu valoarea creanței fiecăruia dintre ei. + 
Articolul 2.327Cauzele de preferință + 
Articolul 2.328Preferința acordată statului + 
Articolul 2.329Clauzele de insesizabilitateCondițiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplică în mod corespunzător clauzelor prin care se stipulează insesizabilitatea unui bun.(2)Pentru a fi opozabile terților, clauzele de insesizabilitate trebuie înscrise în registrele de publicitate mobiliară sau, după caz, imobiliară. + 
Articolul 2.330Strămutarea garanțieiDacă bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizația de asigurare sau, după caz, suma datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanțelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor.(2)Sunt afectate plății acelorași creanțe sumele datorate în temeiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege. + 
Articolul 2.331Procedura strămutării garanțieiSumele datorate cu titlu de indemnizație de asigurare sau despăgubirea se consemnează într-un cont bancar distinct purtător de dobânzi pe numele asiguratului, al celui prejudiciat sau, după caz, al expropriatului și la dispoziția creditorilor care și-au înscris garanția în registrele de publicitate.(2)În lipsa acordului părților, creditorii își pot satisface creanțele numai potrivit dispozițiilor legale privitoare la executarea ipotecilor. + 
Articolul 2.332Opțiunea asigurătoruluiPrin contractul de asigurare, asigurătorul poate să își rezerve dreptul de a repara, reface sau înlocui bunul asigurat.(2)Titularii creanțelor garantate pot cere plata indemnizației de asigurare în termen de 30 de zile de la data primirii notificării. + 
Capitolul IIPrivilegiile + 
Secţiunea 1Dispoziții comune + 
Articolul 2.333NoțiunePrivilegiul este preferința acordată de lege unui creditor în considerarea creanței sale.(2)Privilegiul este indivizibil. + 
Articolul 2.334Opozabilitatea privilegiilor + 
Articolul 2.335Prioritatea creanțelor privilegiate față de celelalte creanțe + 
Articolul 2.336Rangul privilegiilor între eleRangul privilegiilor se stabilește prin lege.(2)Privilegiile reglementate în prezentul capitol sunt preferate privilegiilor create, fără indicarea rangului, prin legi speciale. + 
Articolul 2.337Stingerea privilegiilor + 
Secţiunea a 2-aPrivilegiile generale și privilegiile speciale + 
Articolul 2.338Privilegiile generale + 
Articolul 2.339Privilegiile specialeCreanțele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele:a)creanța celui care exercită un drept de retenție este privilegiată cu privire la bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenție, atât timp cât acest drept subzistă. … (2)În caz de concurs, privilegiile se exercită în ordinea prevăzută la alin. (1). Orice stipulație contrară se consideră nescrisă. + 
Articolul 2.340Stingerea privilegiului special + 
Articolul 2.341Strămutarea privilegiului vânzătorului + 
Secţiunea a 3-aConcursul privilegiilor între ele și concursul dintre privilegii și ipoteci + 
Articolul 2.342Concursul cauzelor de preferințăÎn caz de concurs între privilegii sau între acestea și ipoteci, creanțele se satisfac în ordinea următoare:1.creanțele garantate cu ipotecă sau gaj. … (2)Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte dacă își înscrie privilegiul la arhivă înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă își înscrie privilegiul în cartea funciară mai înainte ca ipoteca să fi fost înscrisă. + 
Capitolul IIIIpoteca + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.343Noțiune + 
Articolul 2.344Caracterele juridice + 
Articolul 2.345Drepturile creditorului ipotecarDreptul de ipotecă se menține asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece.(2)Creditorul ipotecar are dreptul de a-și satisface creanța, în condițiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum și înaintea creditorilor de rang inferior. + 
Articolul 2.346Opozabilitatea ipotecii + 
Articolul 2.347Operațiunile asimilateContractele care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligații, oricare ar fi numărul, natura sau denumirea lor, nu sunt opozabile terților care au dobândit drepturi cu privire la acel bun decât dacă sunt înscrise în registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci.(2)Dispozițiile prezentului capitol privind ordinea de preferință și executarea ipotecilor se aplică în mod corespunzător contractelor prevăzute la alin. (1). + 
Articolul 2.348Excepțiile + 
Articolul 2.349Izvoarele ipoteciiIpoteca poate fi instituită numai în condițiile legii și cu respectarea formalităților prevăzute de lege.(2)Ipoteca poate fi convențională sau legală. + 
Articolul 2.350Obiectul ipoteciiIpoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale.(2)Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalități de bunuri. + 
Articolul 2.351Bunurile inalienabile sau insesizabileBunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate.(2)Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabilă ca ipotecă asupra unui bun viitor, în situațiile în care bunul în cauză este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate convențională. + 
Articolul 2.352Ipoteca nudei proprietăți + 
Articolul 2.353Ipoteca unei cote-părți indivizeDacă în urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi constituitorul păstrează vreun drept asupra unei părți materiale din bun, ipoteca ce fusese constituită asupra unei cote-părți indivize din dreptul asupra bunului se strămută de drept asupra părții respective din bun, însă numai în limita valorii coteipărți indivize.(2)În caz contrar, ipoteca se strămută de drept asupra sumelor cuvenite constituitorului. Dispozițiile art. 2.331 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 2.354Întinderea creanței ipotecare + 
Articolul 2.355Extinderea ipotecii prin accesiuneIpoteca se extinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat.(2)Ipoteca mobiliară se menține asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat și se strămută asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte bunuri. Cel care dobândește prin accesiune bunul astfel creat este ținut de ipotecă. + 
Articolul 2.356Bunurile mobile accesorii unui imobilBunurile mobile care, fără a-și pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odată cu imobilul, fie separat.(2)Ipoteca mobiliară continuă să greveze bunul chiar și după ce acesta devine accesoriul unui imobil. Ipoteca mobiliară se stinge însă cu privire la materialele de construcție sau alte asemenea bunuri încorporate într-o construcție sau într-o altă ameliorațiune a unui teren. + 
Articolul 2.357Ipoteca asupra unei universalități de bunuriIpoteca asupra unei universalități de bunuri se întinde asupra tuturor bunurilor cuprinse în aceasta.(2)Ipoteca se menține asupra universalității de bunuri, chiar și atunci când bunurile cuprinse în aceasta au pierit, dacă debitorul le înlocuiește într-un interval rezonabil, ținând cont de cantitatea și natura bunurilor. + 
Articolul 2.358Cesiunea ipoteciiDreptul de ipotecă sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanța pe care o garantează numai atunci când suma pentru care este constituită ipoteca este determinată în actul constitutiv.(2)Dispozițiile în materie de carte funciară sau, după caz, cele care privesc opozabilitatea față de terți a ipotecii mobiliare rămân aplicabile. + 
Articolul 2.359Garanțiile asupra navelor și aeronavelor + 
Articolul 2.360Dreptul de urmărire al creditorului ipotecar + 
Articolul 2.361Efectele ipotecii față de dobânditorul bunuluiCel care dobândește un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobânditorul bunului ipotecat se bucură și, după caz, este ținut de toate termenele de plată de care beneficiază sau este ținut și debitorul obligației ipotecare.(2)Dacă dobânditorul bunului ipotecat nu stinge creanța ipotecară, creditorul poate începe urmărirea silită asupra bunului, în condițiile legii. + 
Articolul 2.362Drepturile reale anterioare ale terțului dobânditor + 
Articolul 2.363Regresul dobânditorului care a plătit datoria + 
Articolul 2.364Conservarea acțiunii personale + 
Articolul 2.365Dreptul de a ipoteca + 
Articolul 2.366Constituitorul ipotecii + 
Articolul 2.367Ipoteca unui drept anulabil sau condițional + 
Articolul 2.368Ipoteca asupra unei universalități de bunuri + 
Articolul 2.369Obligațiile garantate + 
Articolul 2.370Obligațiile viitoare sau eventuale + 
Articolul 2.371Garanția constituită în avansÎn cazul în care este constituită pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este valabilă, chiar dacă, la momentul constituirii, debitorul nu a primit sau a primit doar în parte prestația în considerarea căreia a constituit ipoteca.(2)Dacă însă creditorul refuză să dea sumele pe care s-a angajat să le pună la dispoziție și în considerarea cărora ipoteca a fost constituită, debitorul poate obține reducerea sau desființarea ipotecii, pe cheltuiala creditorului, plătindu-i acestuia sumele atunci datorate. Creditorul datorează însă daune-interese. + 
Articolul 2.372Conținutul contractului de ipotecăIpoteca convențională nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă.(2)Stipulația potrivit căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente și viitoare ale acestuia nu constituie o descriere suficient de precisă în sensul alin. (2). + 
Articolul 2.373Drepturile constituitorului + 
Articolul 2.374Îndatoririle celui care a constituit ipoteca + 
Articolul 2.375Daunele-interese + 
Articolul 2.376Clauza de inalienabilitate + 
Secţiunea a 2-aIpoteca imobiliară + 
Articolul 2.377Înscrierea în cartea funciarăIpoteca asupra unui bun imobil se constituie prin înscriere în cartea funciară.(2)Ipoteca asupra unei universalități de bunuri nu grevează bunurile imobile cuprinse în aceasta decât din momentul înscrierii ipotecii în cartea funciară cu privire la fiecare dintre imobile. + 
Articolul 2.378Forma contractuluiContractul de ipotecă se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancțiunea nulității absolute.(2)Ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimțită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare. + 
Articolul 2.379Obiectul ipotecii imobiliareSe pot ipoteca:a)uzufructul acestor imobile și accesoriile; … c)dreptul de superficie. … (2)Ipoteca ce poartă asupra chiriilor sau arenzilor prezente și viitoare produse de un imobil, precum și asupra indemnizațiilor plătite în temeiul unor contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi se supune regulilor publicității imobiliare. + 
Articolul 2.380Ipoteca asupra unei construcții viitoare + 
Articolul 2.381Înscrierea ipotecii + 
Articolul 2.382Extinderea ipotecii asupra ameliorațiunilor + 
Articolul 2.383Extinderea ipotecii asupra fructelor imobiluluiIpoteca se extinde asupra fructelor naturale și industriale ale imobilului ipotecat produse după notarea începerii urmăririi silite sau, după caz, după notarea deschiderii procedurii insolvenței.(2)Actele încheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadență sau urmărirea acestora de alți creditori nu sunt opozabile creditorului ipotecar după notarea începerii urmăririi silite, cu excepția cazului în care aceste acte au fost notate în cartea funciară înainte de notarea începerii urmăririi silite. + 
Articolul 2.384Clauzele de inalienabilitateActele de dispoziție asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul cunoaște stipulația din contractul de ipotecă ce interzice asemenea acte sau declară că încheierea lor este echivalentă cu neîndeplinirea obligației.(2)Clauzele care impun debitorului plata anticipată și imediată la cerere a obligației garantate sau plata vreunei alte obligații prin faptul constituirii unei alte garanții asupra aceluiași bun se consideră nescrise. + 
Articolul 2.385Antihreza + 
Articolul 2.386Creanțele care beneficiază de ipotecă legală1.promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor plătite în contul acestuia; … 3.cel care a înstrăinat un imobil în schimbul întreținerii, asupra imobilului înstrăinat, pentru plata rentei în bani corespunzătoare întreținerii neexecutate; dreptul de proprietate al debitorului întreținerii nu se va înscrie în cartea funciară decât odată cu această ipotecă, dispozițiile art. 2.249 aplicându-se în mod corespunzător; … 5.arhitecții și antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat; … 7.legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din moștenire cuvenite celui obligat la executarea legatului, pentru plata acestuia. …  + 
Secţiunea a 3-aIpoteca mobiliarăI.Constituirea ipotecii + 
Articolul 2.387Constituirea și eficacitatea ipotecii + 
Articolul 2.388Forma contractului de ipotecă + 
Articolul 2.389Obiectul ipotecii mobiliarecreanțe bănești născute din contractul de vânzare, contractul de locațiune sau orice alt act încheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele născute în considerarea asumării unei obligații sau a constituirii unei garanții, a folosirii unei cărți de credit ori de debit ori a câștigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate în condițiile legii; … b)conturi bancare; … d)drepturi de proprietate intelectuală și orice alte bunuri incorporale; … f)efectivele de animale; … h)pădurile care urmează a fi tăiate; … j)echipamentele, instalațiile și orice alte bunuri destinate să servească în mod durabil exploatării unei întreprinderi; … l) + 
Articolul 2.390Ipoteca instrumentelor financiareIpoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor pieței pe care acestea sunt tranzacționate.(2)Ipoteca asupra acțiunilor sau părților sociale ale unei societăți comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege specială. + 
Articolul 2.391Descrierea bunului ipotecatContractul de ipotecă trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisă a bunului grevat.(2)Descrierea se poate face prin întocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantității, prin stabilirea unei formule de determinare și prin orice altă modalitate care permite în mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.(4)Stipulația potrivit căreia ipoteca grevează toate bunurile mobile sau toate bunurile mobile prezente și viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient de precisă în sensul alin. (1).(6)Dacă ipoteca poartă asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat în mod distinct în contractul de ipotecă. + 
Articolul 2.392Extinderea ipotecii asupra produselorIpoteca se extinde asupra fructelor și productelor bunului mobil ipotecat, precum și asupra tuturor bunurilor primite de constituitor în urma unui act de administrare ori de dispoziție încheiat cu privire la bunul mobil ipotecat.(2)Se consideră, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care îl înlocuiește sau în care trece valoarea acestuia. + 
Articolul 2.393Înstrăinarea bunului ipotecatCel care achiziționează un bun în cursul obișnuit al activității unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de același fel dobândește bunul liber de ipotecile constituite de înstrăinător, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoaște existența acesteia.(2)Drepturile și obligațiile părților + 
Articolul 2.394Dreptul de inspecție + 
Articolul 2.395Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat + 
Articolul 2.396Exigibilitatea anticipatăCreditorul ipotecar are dreptul să considere exigibilă creanța garantată și să execute ipoteca în cazul în care constată lipsa unei întrețineri corespunzătoare a bunului ipotecat sau alte fapte, imputabile debitorului, de natură să facă dificilă sau imposibilă executarea ipotecii, astfel cum aceste fapte sunt determinate prin contractul de ipotecă.(2)Clauzele care impun debitorului plata anticipată și imediată la cerere a obligației garantate sau plata vreunei alte obligații prin faptul constituirii unei alte garanții asupra aceluiași bun se consideră nescrise. + 
Articolul 2.397Declarațiile privitoare la ipotecăConstituitorul are dreptul să adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia:a)să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii; … c)Creditorul este obligat să comunice debitorului, în termen de 15 zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), după caz:a)confirmarea sau rectificarea declarației debitorului privitoare la bunurile grevate și la suma rămasă; … c)Debitorul are dreptul să obțină în mod gratuit o asemenea declarație la fiecare 6 luni.(4)Dispoziții comune + 
Articolul 2.398Obiectul ipotecii + 
Articolul 2.399Întinderea ipotecii asupra unei universalități de creanțe + 
Articolul 2.400Notificarea debitorului creanței ipotecateCreditorul ipotecar nu poate cere plata decât după ce comunică în scris debitorului acesteia existența ipotecii, creanța ipotecată, suma datorată, locul și modalitatea de plată.(2)Acceptarea ipotecii de către debitorul creanței ipotecate, făcută prin act scris, produce aceleași efecte. + 
Articolul 2.401Plata creanței grevate de ipotecăDebitorul nu se poate libera decât plătind creditorului ipotecar în modul indicat în comunicare.(2)Dovada ipotecii se poate face fie cu copia certificată de pe contractul de ipotecă, fie cu o copie a avizului de ipotecă. + 
Articolul 2.402Ipoteca unei creanțe garantate cu ipotecă … II.Drepturile și obligațiile părților + 
Articolul 2.403Acțiunile împotriva debitorului creanței grevate + 
Articolul 2.404Drepturile creditorului ipotecar + 
Articolul 2.405Imputarea sumelor percepute + 
Articolul 2.406Perceperea sumelor de cel care a constituit ipotecaPrin actul constitutiv al ipotecii, creditorul ipotecar poate încuviința celui care a constituit ipoteca să perceapă, la scadență, capitalul, dobânzile și celelalte sume cuvenite în temeiul creanței ipotecate.(2)Creditorul ipotecar poate retrage oricând această încuviințare, cu îndatorirea de a-i notifica în scris pe cel care a constituit ipoteca și pe debitorul creanței ipotecate. + 
Articolul 2.407Urmărirea sumelor neplătite + 
Articolul 2.408Remiterea diferenței …  + 
Articolul 2.409Ipotecile mobiliare perfecteIpoteca este perfectă atunci când produce efecte potrivit dispozițiilor art. 2.387, iar formalitățile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost îndeplinite.(2)Ipoteca perfectă este opozabilă celorlalți creditori ai constituitorului, celor care dobândesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum și tuturor celorlalte persoane. + 
Articolul 2.410Publicitatea ipotecii asupra conturilorPublicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o instituție de credit se realizează prin înscrierea ipotecii la arhivă sau poate fi satisfăcută prin controlul asupra contului.(2)creditorul ipotecar este chiar instituția de credit la care este deschis contul; … b)creditorul ipotecar devine titular al contului. … (3)Creditorul ipotecar care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) are controlul asupra contului chiar dacă cel care a constituit ipoteca păstrează dreptul de a dispune de sumele aflate în cont. + 
Articolul 2.411Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare + 
Articolul 2.412Conservarea rangului ipoteciiÎn cazul în care descrierea bunului grevat care a fost înscrisă inițial la arhivă nu acoperă tipul de produse rezultate, ipoteca nu își păstrează rangul asupra acestor produse decât dacă creditorul înscrie la arhivă un aviz modificator în termen de 15 zile de la data la care constituitorul ipotecii a obținut acele produse.(2)Atunci când produsele bunului ipotecat sunt sume de bani a căror origine poate fi stabilită, ipoteca își conservă rangul asupra acestora, fără să fie necesară înscrierea unui aviz modificator. + 
Articolul 2.413Arhiva Electronică de Garanții Reale MobiliareÎnregistrarea operațiunilor privind ipotecile mobiliare, a operațiunilor asimilate acestora, precum și a altor drepturi prevăzute de lege se efectuează numai în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2)Organizarea și funcționarea arhivei se reglementează prin lege specială. + 
Articolul 2.414Validitatea ipotecii + 
Articolul 2.415Efectul înscrierii + 
Articolul 2.416Neconcordanțe între aviz și contractul de ipotecă + 
Articolul 2.417Notificarea înscrierii + 
Articolul 2.418Domiciliul părțilorÎn realizarea drepturilor și obligațiilor părților unui contract de ipotecă față de terți, se consideră că acestea au domiciliul indicat în avizul de ipotecă. Toate comunicările transmise potrivit contractului de ipotecă la adresa menționată în formularul de aviz sunt valabile și produc efecte.(2)Partea care își schimbă domiciliul trebuie să comunice schimbarea celeilalte părți și să o înscrie la arhivă. + 
Articolul 2.419Obligația de radiere + 
Secţiunea a 4-aConcursul între creditorii ipotecari + 
Articolul 2.420Concursul ipotecilor mobiliareRangul ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor, cu excepțiile prevăzute de lege.(2)Ipoteca perfectă este întotdeauna preferată ipotecilor care nu au fost perfectate. + 
Articolul 2.421Concursul ipotecilor imobiliare + 
Articolul 2.422Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare + 
Articolul 2.423Concursul dintre ipotecile înscrise și gaj + 
Articolul 2.424Concursul dintre ipotecile generale și ipotecile speciale + 
Articolul 2.425Ipotecile mobiliare privilegiateIpoteca constituită în favoarea vânzătorului unui bun sau a creditorului care a acordat împrumut pentru cumpărarea bunului are prioritate asupra unei ipoteci anterioare, dacă, înainte ca debitorul să obțină posesia bunului ipotecat, avizul a fost înscris la arhivă, iar vânzătorul sau, după caz, creditorul îl înștiințează în scris pe creditorul ipotecar anterior despre vânzare și despre înscrierea ipotecii.(2)Ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită celui care a constituit ipoteca să achiziționeze nutrețuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor, are prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite asupra aceluiași bun ori asupra produselor lui, alta decât ipoteca vânzătorului de nutrețuri, medicamente sau hormoni. + 
Articolul 2.426Ipoteca asupra conturilor + 
Articolul 2.427Cesiunea ipotecii. Schimbarea ranguluiCreditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creanței sale ipotecare. De asemenea, creditorii ipotecari pot conveni schimbarea rangului ipotecilor lor, sub condiția notării în registrul de publicitate respectiv.(2)În toate cazurile, cesiunea rangului se face în limita creanței ipotecare al cărei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se face în limita creanței ipotecare care are rangul preferat.(4)Dacă bunul ipotecat este vândut la licitație, creditorul care a dobândit rangul unei creanțe sub condiție va putea renunța la beneficiul schimbării de rang, creanța ipotecară condițională reluându-și rangul cedat. + 
Secţiunea a 5-aStingerea ipotecilor + 
Articolul 2.428Stingerea ipotecilorIpoteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară sau prin pieirea totală a bunului.(2)stingerea obligației principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege; … b)neîndeplinirea evenimentului de care depinde nașterea ipotecii ori îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia; … d)renunțarea expresă sau tacită a creditorului la ipotecă; … f)Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), ipoteca nu se stinge dacă părțile convin ca ea să fie folosită pentru garantarea unei alte obligații determinate ori determinabile, fără a se vătăma însă drepturile dobândite anterior de alte persoane. + 
Capitolul IVExecutarea ipotecii + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.429Executarea ipotecilor + 
Articolul 2.430Condițiile executării + 
Articolul 2.431Titlurile executorii + 
Articolul 2.432Alte căi de realizare a creanței + 
Articolul 2.433Interdicția pactului comisoriu + 
Articolul 2.434Discuțiunea bunurilor mobile + 
Secţiunea a 2-aExecutarea ipotecii mobiliareI.Deposedarea debitorului + 
Articolul 2.435Drepturile creditoruluisă vândă bunul ipotecat în condițiile art. 2.445-2.459; … b)să preia bunul în scop de administrare în condițiile art. 2.468-2.473. …  + 
Articolul 2.436Urmărirea accesoriilor unui imobil + 
Articolul 2.437Separarea accesoriilor unui imobilAtunci când titularul unei ipoteci constituite asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil este preferat titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil respectiv, el poate, în caz de neexecutare din partea debitorului, să separe cele două bunuri.(2)Creditorul nu este obligat la despăgubiri pentru scăderea valorii bunului imobil ca urmare a înlăturării bunului ipotecat ori a necesității de a-l înlocui.(4)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică materialelor obișnuite de construcție care sunt încorporate într-o construcție. + 
Articolul 2.438Dreptul de a prelua bunurilesă preia bunurile ipotecate, cu toate accesoriile acestora; … b) + 
Articolul 2.439Preluarea bunului + 
Articolul 2.440Preluarea bunului prin mijloace propriiAtunci când contractul de ipotecă mobiliară o permite în mod expres, creditorul poate prelua bunul mobil, precum și titlurile și înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, după o prealabilă notificare prin intermediul executorului judecătoresc.(2)Creditorul nu poate însă tulbura liniștea și ordinea publică ori recurge, în mod direct sau indirect, la constrângere, chiar dacă fapta sa nu ar constitui o infracțiune. Orice stipulație care limitează această obligație se consideră nescrisă. + 
Articolul 2.441Remiterea bunului ipotecatCel care deține bunul mobil este dator să îl predea creditorului ipotecar, care urmărește bunul potrivit procedurii prevăzute în prezentul capitol. Acesta poate însă refuza predarea, în cazul în care creditorul nu face dovada dreptului său de a prelua bunul.(2)Cu excepția creditorului ipotecar de rang superior care a pornit, la rândul său, executarea, niciun alt creditor nu îi poate cere creditorului care a preluat bunul să i-l remită. + 
Articolul 2.442Preluarea silită a bunuluiCreditorul poate solicita concursul executorului judecătoresc pentru a prelua bunul.(2)La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului. + 
Articolul 2.443Obligațiile executorului judecătorescÎn termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul judecătoresc se deplasează la locul unde se află bunul ipotecat, îl ridică și îl predă de îndată creditorului.(2)Creditorul avansează cheltuielile și suportă riscurile transportului și depozitării bunului.(4)În cazul în care este necesar să se recurgă la constrângere, executorul judecătoresc este obligat să revină în cursul aceleiași zile, însoțit de agenți ai forței publice, pentru a prelua bunul afectat garanției. Nu este necesară prezentarea unei hotărâri judecătorești sau a altui act provenind de la autoritățile administrative. + 
Articolul 2.444Drepturile și obligațiile creditorului … II.Vânzarea bunului ipotecat + 
Articolul 2.445Vânzarea bunurilor ipotecateCreditorul ipotecar poate cere instanței încuviințarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de încuviințare se vor atașa documente care atestă existența creanței ipotecare și a ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării ipotecii. Instanța va analiza existența creanței și a ipotecii legal perfectate și va încuviința vânzarea, cu citarea părților interesate. Introducerea cererii de încuviințare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat întrerupe prescripția dreptului la acțiune privind obținerea executării silite.(la 24-03-2017,
Alineatul (1) din Articolul 2.445 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV , Titlul XI , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 11, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017
)
(2)Creditorul ipotecar poate vinde bunurile mobile ipotecate în starea în care se găsesc sau după luarea unor măsuri comercial rezonabile pentru valorificarea acestora.(3)Părțile pot conveni, prin contractul de ipotecă, modul de valorificare a bunurilor grevate.(5)În toate cazurile, vânzarea trebuie realizată într-o manieră comercial rezonabilă în ceea ce privește metoda, momentul, locul, condițiile și toate celelalte aspecte ale acesteia. + 
Articolul 2.446Vânzarea comercial rezonabilăVânzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc:a)la prețul stabilit pe o piață organizată și valabil în momentul vânzării; … c)în conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipotecă, atunci când nu există o piață organizată pentru bunul ipotecat sau dacă nu există practici comerciale standardizate. … (2)În condițiile prevăzute la alin. (1), simplul fapt că se putea obține un preț mai mare dacă vânzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decât cea aleasă de creditor nu face ca vânzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă. + 
Articolul 2.447Vânzarea bunului aflat în posesia debitoruluiCreditorul poate vinde bunul ipotecat, chiar dacă acesta se află în posesia debitorului.(2)Cumpărătorul are dreptul de a intra în posesia bunului, în condițiile art. 2.435-2.444. + 
Articolul 2.448Cumpărarea de către creditorUn creditor ipotecar nu poate cumpăra bunul decât:a)prin vânzare directă, însă numai dacă bunuri de același fel sunt vândute în mod obișnuit pe o piață reglementată. … (2)În aceste cazuri, creditorul poate depune creanța în contul prețului. + 
Articolul 2.449Notificarea vânzăriiDacă dorește să vândă bunul după procedura reglementată în prezenta secțiune, creditorul este ținut să comunice persoanelor prevăzute la art. 2.450 o notificare de executare și să înscrie un aviz de executare la arhivă.(2)Nerespectarea acestor formalități atrage nulitatea vânzării.(4)Dispozițiile acestui articol nu se aplică atunci când bunurile care fac obiectul urmăririi sunt supuse pieirii, deteriorării ori devalorizării rapide ori sunt vândute în mod obișnuit pe o piață organizată. + 
Articolul 2.450Destinatarii notificăriidebitorului obligației garantate prin ipotecă, fideiusorilor și codebitorilor solidari ai acestuia; … b)tuturor creditorilor ipotecari ale căror ipoteci au devenit opozabile prin înscrierea în arhivă a unui aviz care identifică bunul grevat și care, la data notificării, este înscris pe numele debitorului; … d)tuturor creditorilor ipotecari și privilegiați a căror garanție a devenit opozabilă pe altă cale, în temeiul legii, dacă creditorul ipotecar cunoaște identitatea și adresa acestora. …  + 
Articolul 2.451Conținutul notificăriiconstituitorul și creditorul ipotecar; … b)suma pentru care se pornește urmărirea; … d)data, ora și locul la care va avea loc licitația publică, precum și prețul de pornire a licitației ori, după caz, data și ora cu începere de la care creditorul va dispune de bun. …  + 
Articolul 2.452Opoziția la executareÎn termen de 15 zile de la comunicarea notificării sau, după caz, de la înscrierea avizului de executare în arhivă, cei interesați sau vătămați prin executare pot formula opoziție la executare.(2)Instanța va soluționa opoziția în termen de 5 zile. Hotărârea instanței poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. În cazul respingerii opoziției, apelul nu îl oprește pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Apelul se soluționează de urgență potrivit regulilor de la ordonanța președințială.(4)Instanța poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit, precum și restituirea bunului de către creditor. Dacă instanța constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispozițiilor prezentei secțiuni, va stabili condițiile și regulile corespunzătoare și va încuviința valorificarea bunului. + 
Articolul 2.453Plata creanței ipotecare + 
Articolul 2.454Preferința la executareCreditorul ipotecar de rang superior este preferat creditorilor de rang inferior în ceea ce privește exercițiul dreptului de a executa ipoteca și poate, cât timp bunul nu a fost vândut, să continue executarea începută sau să pornească o nouă executare.(2)Acesta poate fi însă ținut să restituie cheltuielile făcute de un creditor de rang inferior dacă, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite să invoce prioritatea drepturilor sale într-un termen rezonabil. + 
Articolul 2.455Dobândirea lucrului de către cumpărătorVânzarea bunului în cadrul procedurii reglementate în prezentul capitol:a)stinge ipoteca în virtutea căreia vânzarea a avut loc; … c)Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, contractul de ipotecă, împreună cu mențiunea stingerii garanției la arhivă fac dovada dreptului de proprietate al dobânditorului. + 
Articolul 2.456Obligația personală a debitorului + 
Articolul 2.457Vânzarea bunului care nu aparține debitoruluiCreditorul trebuie să restituie proprietarului fie lucrul, fie prețul vânzării, îndată ce a aflat că debitorul nu este proprietarul bunului ipotecat.(2)În cazul în care creditorul nu cunoaște această împrejurare până la distribuirea prețului, el este exonerat de orice răspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului. + 
Articolul 2.458Locațiunea bunului după vânzareSe poate conveni ca, după vânzare, constituitorul să folosească bunul în calitate de locatar.(2)Dreptul constituitorului va fi opozabil oricărui dobânditor al bunului dacă a fost înscris la arhivă sau dacă a fost cunoscut de acesta pe altă cale. + 
Articolul 2.459Distribuirea sumelor realizateDupă deducerea cheltuielilor rezonabile făcute de creditor cu preluarea, conservarea, luarea măsurilor pentru valorificarea bunului și cu vânzarea, creditorul distribuie sumele de bani realizate din executare creditorilor privilegiați și ipotecari, potrivit ordinii de preferință, chiar dacă aceștia ar avea creanțe afectate de termen suspensiv sau de condiție rezolutorie. Cu privire la aceste sume, creditorul are drepturile și obligațiile unui administrator al bunurilor altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispozițiile art. 795-799 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Creditorul va întocmi de îndată un proces-verbal despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului, constituitorului și celorlalți creditori privilegiați și ipotecari și se va înscrie la arhivă.(4)Preluarea bunului ipotecat în contul creanței + 
Articolul 2.460Preluarea bunului ipotecat în contul creanțeiCreditorul își poate însuși bunul ipotecat pentru stingerea creanței, dacă prin lege nu se prevede altfel, constituitorul consimte la aceasta, iar persoanele prevăzute la art. 2.450 nu se opun.(2)Consimțământul constituitorului la preluarea bunului de către creditor în contul creanței trebuie să fie exprimat în scris și să fie ulterior neexecutării. + 
Articolul 2.461Notificarea ofertei de preluare în contul creanței + 
Articolul 2.462Opunerea la preluarea în contul creanțeiOpunerea la preluarea bunului în contul creanței făcută de persoanele prevăzute la art. 2.450 produce efecte numai dacă este comunicată creditorului în termen de 15 zile de la notificare.(2)Dispozițiile art. 2.452 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 2.463Efectele preluării în contul creanțeiPreluarea bunului de către creditor în contul creanței:a)transferă creditorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului; … c)Contractul de ipotecă împreună cu notificarea de preluare în contul creanței țin loc de titlu de proprietate. …  + 
Articolul 2.464Ipoteca asupra titlurilor reprezentativeCând ipoteca are ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit și warante, creditorul are dreptul să vândă bunurile și să distribuie prețul, potrivit prevederilor prezentei secțiuni.(2)Cel ce are o ipotecă asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa ipoteca împotriva giranților și avaliștilor. + 
Articolul 2.465Ipoteca asupra creanțelorIpoteca unei creanțe conferă creditorului, atunci când condițiile pentru a porni executarea silită sunt întrunite, dreptul de a prelua titlul de creanță, de a cere și de a obține plata sau, la alegerea sa, de a vinde creanța și de a-și însuși prețul, toate acestea în limita sumei garantate.(2)Cu privire la vânzarea avută în vedere la alin. (1), dispozițiile privitoare la cesiunea de creanță se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 2.466Ipoteca asupra conturilorAtunci când ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispozițiilor art. 2.410 alin. (2) lit. a), creditorul poate compensa soldul creditor al contului cu creanța ipotecară.(2)Atunci când ipoteca ce poartă asupra unui cont este perfectată conform dispozițiilor art. 2.410 alin. (2) lit. b) sau c), creditorul ipotecar poate ordona instituției de credit eliberarea soldului contului în beneficiul său. + 
Articolul 2.467Conduita creditorului + 
Articolul 2.468CondițiileCreditorul care are o ipotecă asupra bunurilor unei întreprinderi poate prelua bunurile ipotecate în vederea administrării dacă notifică hotărârea sa persoanelor prevăzute la art. 2.450 și înscrie la arhivă un aviz de executare, dispozițiile art. 2.449–2.451 aplicându-se în mod corespunzător.(2)Preluarea bunurilor se face temporar, cel mult până la satisfacerea creanței pentru care s-a constituit garanția. + 
Articolul 2.469Administratorul + 
Articolul 2.470Obligațiile administratorului + 
Articolul 2.471Conservarea drepturilor locatarului + 
Articolul 2.472Încetarea administrării + 
Articolul 2.473Obligațiile creditorului la încetarea administrăriiLa încetarea administrării, creditorul este obligat să dea socoteală și, dacă nu a optat pentru o altă modalitate de executare, să restituie bunurile celui împotriva căruia s-a făcut executarea.(2)Creditorul care și-a acoperit astfel creanța, despăgubirile și cheltuielile cu executarea este obligat să predea persoanei împotriva căreia s-a executat garanția și surplusul de bunuri obținut prin administrare. + 
Articolul 2.474Încălcarea regulilor privitoare la preluarea bunuluiCreditorul care încalcă regulile de preluare a bunului ipotecat răspunde pentru pagubele pricinuite.(2)El este, de asemenea, obligat să restituie bunurile și să plătească persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea o treime din valoarea acestor bunuri. + 
Articolul 2.475Încălcarea regulilor privitoare la executarea ipoteciiCreditorul care încalcă regulile stabilite de prezenta secțiune pentru valorificarea bunului ipotecat răspunde pentru prejudiciile cauzate.(2)Dacă diferența dintre valoarea bunului ipotecat și prețul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este obligat să plătească această diferență.(4)Plătind aceste sume, creditorul poate reține prețul vânzării. El pierde însă partea din creanța ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului. + 
Articolul 2.476Stabilirea valorii bunuluiPentru a stabili valoarea bunului în cazul prevăzut la art. 2.475 alin. (3), creditorul și constituitorul vor desemna câte un expert evaluator.(2)Dacă diferența este mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor mai apropiate două evaluări. + 
Articolul 2.477Încălcarea regulilor privitoare la distribuirea prețului + 
Secţiunea a 3-aExecutarea ipotecilor imobiliare + 
Articolul 2.478Discuțiunea bunurilor ipotecate + 
Articolul 2.479Regulile aplicabile + 
Capitolul VGajul + 
Secţiunea 1Constituirea gajului + 
Articolul 2.480Obiectul gajului + 
Articolul 2.481Constituirea gajuluiGajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimțământul debitorului, în scopul garantării creanței.(2)Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, în cazul titlurilor nominative sau la purtător, prin remiterea acestora, iar în cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, în scop de garanție. + 
Articolul 2.482Publicitatea gajuluiPublicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.(2)Gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prin andosarea titlurilor. + 
Articolul 2.483Deținerea bunului de către creditor + 
Articolul 2.484Deținerea prin intermediul unui terț + 
Articolul 2.485Conservarea gajuluiGajul există numai atât timp cât creditorul deține bunul gajat sau, după caz, cât timp este valabilă andosarea titlului la ordin.(2)creditorul nu mai deține bunul, fără voia sa, prin fapta altei persoane; … b)creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei proceduri de urmărire silită. …  + 
Articolul 2.486Restituirea bunului către creditor + 
Secţiunea a 2-aDrepturile și obligațiile creditorului gajist + 
Articolul 2.487Drepturile și obligațiile creditorului gajist + 
Articolul 2.488Fructele bunului gajat + 
Articolul 2.489Răscumpărarea titlurilor participative + 
Articolul 2.490Pieirea bunului + 
Articolul 2.491Cheltuielile de conservare + 
Articolul 2.492Restituirea bunului către debitorDebitorul nu poate cere restituirea bunului decât după ce a executat obligația, cu excepția cazului în care creditorul folosește ori conservă bunul în mod abuziv.(2)Gajul se stinge atunci când creditorul este obligat să restituie bunul în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate în condițiile alin. (1). + 
Articolul 2.493Indivizibilitatea gajuluiGajul poartă asupra tuturor bunurilor grevate până la stingerea integrală a obligației garantate.(2)Moștenitorul creditorului gajist, primind partea din creanță care îi revine, nu poate remite bunul grevat în dauna celorlalți moștenitori care nu au fost plătiți. + 
Articolul 2.494Aplicarea regulilor privitoare la ipotecă + 
Capitolul VIDreptul de retenție + 
Articolul 2.495NoțiuneCel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.(2)Prin lege se pot stabili și alte situații în care o persoană poate exercita un drept de retenție. + 
Articolul 2.496ExcepțiiDreptul de retenție nu poate fi exercitat dacă deținerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită.(2)Dreptul de retenție nu poate fi invocat de către posesorul de rea-credință decât în cazurile anume prevăzute de lege. + 
Articolul 2.497Îndatoririle celui care exercită dreptul de retenție + 
Articolul 2.498Opozabilitatea dreptului de retențieDreptul de retenție este opozabil terților fără îndeplinirea vreunei formalități de publicitate.(2)Cu toate acestea, cel care exercită un drept de retenție nu se poate opune urmăririi silite pornite de un alt creditor, însă are dreptul de a participa la distribuirea prețului bunului, în condițiile legii. + 
Articolul 2.499Stingerea dreptului de retențieDreptul de retenție încetează dacă cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentorului o garanție suficientă.(2)Deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenție. Cel care exercită acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripției extinctive a acțiunii principale și dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credință. + 
Cartea a VI-aDespre prescripția extinctivă, decădere și calculul termenelor*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a VI-a sunt cuprinse în art. 201-205 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IPrescripția extinctivă + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 2.500Obiectul prescripției extinctiveDreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.(2)În sensul prezentului titlu, prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz. + 
Articolul 2.501Prescriptibilitatea dreptului la acțiuneDrepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.(2)De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege, sunt supuse prescripției extinctive și alte drepturi la acțiune, indiferent de obiectul lor. + 
Articolul 2.502Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune. CazuriDreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.(2)acțiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepția cazului în care prin lege se dispune altfel; … 2.acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic; … 4.acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiția acceptării moștenirii în termenul prevăzut de lege. …  + 
Articolul 2.503Prescripția dreptului la acțiune privind drepturile accesoriiOdată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.(2)Dispozițiile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestațiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea lor, rezultată din lege sau convenție, un tot unitar. + 
Articolul 2.504Prescripția dreptului la acțiune privind creanța garantatăPrescripția dreptului la acțiune privind creanța principală nu atrage și stingerea dreptului la acțiunea ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripției dreptului de a obține executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condițiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.(la 19-10-2014,
Alin. (1) al art. 2.504 a fost modificat de pct. 3 al art. V din LEGEA nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 16 octombrie 2014.
)
(2)Dispozițiile alin. (1) nu se aplică prescripției dreptului la acțiune pentru plata dobânzilor și a altor accesorii ale creanței ipotecare, care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite după împlinirea prescripției din valorificarea, pe cale silită, a bunului grevat. + 
Articolul 2.505Compensația și dreptul de retenție + 
Articolul 2.506Efectele prescripției împlinitePrescripția nu operează de plin drept.(2)Cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit.(4)Recunoașterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum și constituirea de garanții în folosul titularului dreptului a cărui acțiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu știa că termenul de prescripție era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunțarea la prescripție. + 
Articolul 2.507Renunțarea la prescripție + 
Articolul 2.508Felurile renunțării la prescripțieRenunțarea la prescripție este expresă sau tacită.(2)Renunțarea tacită trebuie să fie neîndoielnică. Ea poate rezulta numai din manifestări neechivoce. + 
Articolul 2.509Persoanele care nu pot renunța la prescripție + 
Articolul 2.510Efectele renunțării la prescripțieDupă renunțare, începe să curgă o nouă prescripție de același fel.(2)Dacă partea îndreptățită renunță la beneficiul termenului scurs până la acea dată, sunt aplicabile dispozițiile privind întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului. + 
Articolul 2.511Întinderea renunțării la prescripție + 
Articolul 2.512Invocarea prescripției de partea interesatăPrescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.(2)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripției ar fi în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale. + 
Articolul 2.513Momentul până la care se poate invoca prescripția + 
Articolul 2.514Invocarea prescripției de către alte persoane + 
Articolul 2.515Regulile aplicabile prescripției extinctivePrescripția extinctivă este reglementată prin lege.(2)Cu toate acestea, în limitele și condițiile prevăzute de lege, părțile care au capacitatea deplină de exercițiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripție sau să modifice cursul prescripției prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.(4)Dispozițiile alin. (3) și (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acțiune de care părțile nu pot să dispună și nici acțiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare și cele supuse legislației privind protecția consumatorului.(6)Orice convenție sau clauză contrară dispozițiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută. + 
Articolul 2.516Domeniul de aplicareDispozițiile prezentului titlu constituie dreptul comun în materia prescripției extinctive.(2)Prescripția dreptului de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare. + 
Capitolul IITermenul prescripției extinctive + 
Articolul 2.517Termenul general de 3 aniNotă …

Decizie de admitere: HP nr. 74/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 183 din 24 februarie 2021:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. 2.517 și următoarele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, stabilește că:
În acțiunea în anulare a ordinului prefectului prin care se constată încetat de drept mandatul alesului local ca urmare a constatării situației de incompatibilitate sau existența unui conflict de interese, printr-un raport de evaluare definitiv întocmit de Agenția Națională de Integritate, nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate prescripția răspunderii administrative, respectiv a dreptului Agenției Naționale de Integritate de a-și exercita prerogativele legale de evaluare a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, sau decăderea din dreptul de a angaja răspunderea disciplinară. + 
Articolul 2.518Termenul de prescripție de 10 ani. Cazuri1.repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violență ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința; … 3.repararea prejudiciului adus mediului înconjurător. …  + 
Articolul 2.519Termenul de prescripție de 2 aniDreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.(2)De asemenea, se prescrie în termen de 2 ani dreptul la acțiune privitor la plata remunerației cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere. + 
Articolul 2.520Termenul de prescripție de un an. CazuriSe prescrie în termen de un an dreptul la acțiune în cazul:1.profesorilor, institutorilor, maeștrilor și artiștilor, pentru lecțiile date cu ora, cu ziua sau cu luna; … 3.vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute și a furniturilor livrate; … 5.avocaților, împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor. Termenul de prescripție se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării părților ori a revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripție este de 3 ani de la data ultimei prestații efectuate; … 7.inginerilor, arhitecților, geodezilor, contabililor și altor liber-profesioniști, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripției se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea. … (2)În toate cazurile, continuarea lecțiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrărilor nu întrerupe prescripția pentru sumele scadente. + 
Articolul 2.521Termenul de prescripție de un an. Alte cazuriSe prescrie prin împlinirea unui termen de un an și dreptul la acțiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc.(2)În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de prescripție este de 3 ani, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu același mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite. + 
Articolul 2.522Repunerea în termenul de prescripțieCel care, din motive temeinice, nu și-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției poate cere organului de jurisdicție competent repunerea în termen și judecarea cauzei.(2)Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție. + 
Capitolul IIICursul prescripției extinctive + 
Secţiunea 1Începutul prescripției extinctive + 
Articolul 2.523Regula generalăNotă …

Decizie de respingere: HP nr. 18/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 21 mai 2021.
Decizie de respingere: RIL nr. 10/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 497 din 19 mai 2022. + 
Articolul 2.524Dreptul la acțiunea în executarea obligațiilor de a da sau de a faceDacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel s-o execute.(2)Dacă dreptul este afectat de o condiție suspensivă, prescripția începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiția. + 
Articolul 2.525Dreptul la acțiunea în restituirea prestațiilor + 
Articolul 2.526Dreptul la acțiunea în executarea prestațiilor succesive + 
Articolul 2.527Dreptul la acțiunea în materia asigurărilor + 
Articolul 2.528Dreptul la acțiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicităPrescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri. + 
Articolul 2.529Dreptul la acțiunea în anularea actului juridicPrescripția dreptului la acțiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:a)în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit; … c)În cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, prescripția începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terțul a cunoscut existența cauzei de nulitate. + 
Articolul 2.530Dreptul la acțiunea în răspundere pentru vicii aparenteDacă prin lege nu se prevede altfel, prescripția dreptului la acțiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obligă la garanție și pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepției finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate.(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul lipsei calităților convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoștințe speciale, printr-o verificare normală. + 
Articolul 2.531Dreptul la acțiunea în răspundere pentru vicii ascunseDacă prin lege nu se prevede altfel, prescripția dreptului la acțiune pentru viciile ascunse începe să curgă:a)în cazul unei construcții, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepției finale a construcției, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii. … (2)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul lipsei calităților convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoștințe speciale, printr-o verificare normală.(4)Prin dispozițiile prezentului articol nu se aduce însă nicio atingere termenelor de garanție speciale, legale sau convenționale.(6)Dispozițiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, și în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate, ca și în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanție pentru buna funcționare. + 
Secţiunea a 2-aSuspendarea prescripției extinctive + 
Articolul 2.532Cazurile generale de suspendare a prescripției1.între părinți, tutore sau curator și cei lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori între curatori și cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea și socotelile nu au fost date și aprobate; … 3.în cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziție legală contrară; … 5.pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție; … 7.în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forțele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere și persoanele civile care se găsesc în forțele armate pentru rațiuni de serviciu impuse de necesitățile războiului; … 9.în alte cazuri prevăzute de lege. …  + 
Articolul 2.533Suspendarea prescripției în materie succesoralăPrescripția nu curge contra creditorilor defunctului în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte.(2)Prescripția nu curge, de asemenea, contra moștenitorilor, în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii, de la data acceptării moștenirii și până la data lichidării ei. + 
Articolul 2.534Efectele suspendării prescripțieiDe la data când cauza de suspendare a încetat, prescripția își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului și timpul scurs înainte de suspendare.(2)Prescripția nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepția prescripțiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării. + 
Articolul 2.535Beneficiul suspendării prescripției + 
Articolul 2.536Extinderea efectului suspensiv + 
Secţiunea a 3-aÎntreruperea prescripției extinctive + 
Articolul 2.537Cazurile de întrerupere a prescripției1.prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori ori prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie; … 3.prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere; … 5.în alte cazuri prevăzute de lege. …  + 
Articolul 2.538Recunoașterea dreptuluiRecunoașterea se poate face unilateral sau convențional și poate fi expresă sau tacită.(2)Poate invoca recunoașterea tacită și cel îndreptățit la restituirea unei prestații făcute în executarea unui act juridic ce a fost desființat pentru nulitate, rezoluțiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desființat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acțiune reală ori personală. + 
Articolul 2.539Cererea de chemare în judecată sau de arbitrareÎn cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 și 3, prescripția este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicție ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.(2)Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.Notă …

Decizie de respingere: HP nr. 1/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 306 din 26 martie 2021.(3)Prescripția nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală și-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. În acest caz însă, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepția autorității de lucru judecat.(4)Dispozițiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, și atunci când prescripția a fost întreruptă prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie. + 
Articolul 2.540Punerea în întârziere + 
Articolul 2.541Efectele întreruperii prescripțieiÎntreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.(2)Dacă întreruperea prescripției a avut loc prin recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripție de același fel.(4)Dacă întreruperea rezultă din intervenția făcută în procedura insolvenței sau a urmăririi silite, prescripția va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanței rămase neacoperite.(6)În cazul în care prescripția a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanței de clasare, a ordonanței de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecății sau până la pronunțarea hotărârii definitive a instanței penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripția a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanței penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea. + 
Articolul 2.542Beneficiul întreruperii prescripțieiEfectele întreruperii prescripției profită celui de la care emană actul întreruptiv și nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.(2)Dacă prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs și nu pot fi opuse decât autorului recunoașterii. + 
Articolul 2.543Extinderea efectului întreruptiv + 
Capitolul IVÎmplinirea prescripției + 
Articolul 2.544Calculul prescripției + 
Titlul IIRegimul general al termenelor de decădere + 
Articolul 2.545Instituirea termenului de decăderePrin lege sau prin voința părților se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârșirea unor acte unilaterale.(2)Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condițiile legii, a săvârșirii lor. + 
Articolul 2.546Limita stabilirii termenelor de decădere + 
Articolul 2.547Aplicarea regulilor de la prescripție + 
Articolul 2.548Regimul termenelor de decădereTermenele de decădere nu sunt supuse suspendării și întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.(2)De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător. + 
Articolul 2.549Renunțarea la beneficiul decăderiiCând termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziție legală care ocrotește un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunțe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunțarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului.(2)Părțile nu pot însă renunța, nici anticipat și nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică și nici nu le pot modifica, micșorându-le sau mărindu-le, după caz. + 
Articolul 2.550Invocarea decăderiiDecăderea poate fi opusă de partea interesată în condițiile art. 2.513.(2)Organul de jurisdicție este obligat să invoce și să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuție, cu excepția cazului când acesta privește un drept de care părțile pot dispune în mod liber. + 
Titlul IIICalculul termenelor + 
Articolul 2.551Regulile aplicabile + 
Articolul 2.552Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau aniCând termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.(2)Mijlocul lunii se socotește a cincisprezecea zi.(4)Dacă termenul este stabilit pe o lună și jumătate sau pe mai multe luni și jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârșitul termenului. + 
Articolul 2.553Termenul stabilit pe zileCând termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima și ultima zi a termenului.(2)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispozițiile art. 2.556 rămân aplicabile. + 
Articolul 2.554Prorogarea termenului + 
Articolul 2.555Termenul stabilit pe ore + 
Articolul 2.556Prezumția efectuării în termen a actelor + 
Cartea a VII-aDispoziții de drept internațional privat*)Notă …

*) Dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a VII-a sunt cuprinse în art. 207 și 208 din Legea nr. 71/2011. + 
Titlul IDispoziții generale + 
Articolul 2.557Obiectul reglementăriiPrezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internațional privat.(2)Dispozițiile prezentei cărți sunt aplicabile în măsura în care convențiile internaționale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozițiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare. + 
Articolul 2.558CalificareaCând determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română.(2)Natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate.(4)Cu toate acestea, când părțile au determinat ele însele înțelesul noțiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noțiuni se face după voința părților. + 
Articolul 2.559RetrimitereaLegea străină cuprinde dispozițiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu excepția unor dispoziții contrare.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), legea străină nu cuprinde și normele ei conflictuale în cazul în care părțile au ales legea străină aplicabilă, în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice și obligațiilor extracontractuale, precum și în alte cazuri speciale prevăzute de convențiile internaționale la care România este parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege. + 
Articolul 2.560Sistemele plurilegislative + 
Articolul 2.561ReciprocitateaAplicarea legii străine este independentă de condiția reciprocității.(2)Dispozițiile speciale prin care se cere condiția reciprocității în anumite materii rămân aplicabile. Îndeplinirea condiției reciprocității de fapt este prezumată până la dovada contrară care se stabilește de Ministerul Justiției, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. + 
Articolul 2.562Conținutul legii străineConținutul legii străine se stabilește de instanța judecătorească prin atestări obținute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.(2)În cazul imposibilității de a stabili, într-un termen rezonabil, conținutul legii străine, se aplică legea română. + 
Articolul 2.563Interpretarea și aplicarea legii străine + 
Articolul 2.564Înlăturarea aplicării legii străineAplicarea legii străine se înlătură dacă încalcă ordinea publică de drept internațional privat român sau dacă legea străină respectivă a devenit competentă prin fraudarea legii române. În cazul înlăturării aplicării legii străine, se aplică legea română.(2)Aplicarea legii străine încalcă ordinea publică de drept internațional privat român în măsura în care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene și cu drepturile fundamentale ale omului. + 
Articolul 2.565Înlăturarea excepțională a legii aplicabileÎn mod excepțional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei cărți poate fi înlăturată dacă, datorită circumstanțelor cauzei, raportul juridic are o legătură foarte îndepărtată cu această lege. În acest caz, se aplică legea cu care raportul juridic prezintă cele mai strânse legături.(2)Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul legilor privind starea civilă sau capacitatea persoanei, precum și atunci când părțile au ales legea aplicabilă. + 
Articolul 2.566Normele de aplicație imediatăDispozițiile imperative prevăzute de legea română pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplică în mod prioritar. În acest caz, nu sunt incidente prevederile prezentei cărți privind determinarea legii aplicabile.(2)Pot fi aplicate direct și dispozițiile imperative prevăzute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, dacă raportul juridic prezintă strânse legături cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale părților o impun. În acest caz, vor fi avute în vedere obiectul și scopul acestor dispoziții, precum și consecințele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor. + 
Articolul 2.567Recunoașterea drepturilor câștigate + 
Articolul 2.568Legea naționalăLegea națională este legea statului a cărui cetățenie o are persoana fizică sau, după caz, legea statului a cărui naționalitate o are persoana juridică.(2)În cazul persoanei care nu are nicio cetățenie, trimiterea la legea națională este înțeleasă ca fiind făcută la legea statului unde are reședința obișnuită.(4)Prevederile alin. (3) sunt aplicabile și în cazul refugiaților, potrivit dispozițiilor speciale și convențiilor internaționale la care România este parte. + 
Articolul 2.569Determinarea și proba cetățeniei + 
Articolul 2.570Determinarea și proba reședinței obișnuiteÎn sensul prezentei cărți, reședința obișnuită a persoanei fizice este în statul în care persoana își are locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. Reședința obișnuită a unei persoane fizice acționând în exercițiul activității sale profesionale este locul unde această persoană are stabilimentul său principal.(2)Reședința obișnuită a persoanei juridice este în statul în care aceasta își are stabilimentul principal.(4)Dovada reședinței obișnuite se poate face cu orice mijloace de probă. + 
Articolul 2.571Naționalitatea persoanei juridicePersoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.(2)Prin sediu real se înțelege locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acționari sau asociați din alte state.(4)Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat. + 
Titlul IIConflicte de legi + 
Capitolul IPersoane + 
Secţiunea 1Persoana fizică + 
Articolul 2.572Legea aplicabilă stării civile și capacitățiiStarea civilă și capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel.(2)Incapacitățile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acelui raport juridic. + 
Articolul 2.573Începutul și încetarea personalității + 
Articolul 2.574Declararea judecătorească a morții + 
Articolul 2.575Dobândirea majoratului + 
Articolul 2.576NumeleNumele persoanei este cârmuit de legea sa națională.(2)Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârșite în România, este asigurată potrivit legii române. + 
Articolul 2.577Drepturile inerente ființei umane + 
Articolul 2.578Legea aplicabilă ocrotirii majoruluiMăsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exercițiu sunt supuse legii statului unde aceasta își are reședința obișnuită la data instituirii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire.(2)Legea prevăzută la alin. (1) guvernează și existența, întinderea, modificarea și stingerea puterii de reprezentare încredințate de persoana cu capacitate deplină de exercițiu, pentru situația în care nu se va putea îngriji de interesele sale. Aceasta poate însă alege una dintre următoarele legi:a)legea unei reședințe obișnuite anterioare; … c)Măsurile ce se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale cărui autorități îndrumă și supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept. + 
Articolul 2.579Ocrotirea terțilorPersoana care, potrivit legii naționale, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exercițiu restrânsă nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care, de bună-credință la momentul încheierii actului și conform legii locului unde actul a fost încheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabilă. Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moștenire și la drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.(2)De asemenea, lipsa calității de reprezentant, stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terțului care cu bună-credință s-a încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenți și pe teritoriul aceluiași stat. + 
Secţiunea a 2-aPersoana juridică + 
Articolul 2.580Legea aplicabilă statutului organicStatutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa națională.(2)Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înființat-o. + 
Articolul 2.581Domeniul de aplicare a legii naționalecapacitatea acesteia; … b)drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de asociat; … d)reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii; … f)modificarea actelor constitutive; … h) + 
Articolul 2.582Recunoașterea persoanelor juridice străinePersoanele juridice străine cu scop lucrativ, valabil constituite în statul a cărui naționalitate o au, sunt recunoscute de plin drept în România.(2)Hotărârea de recunoaștere se publică în Monitorul Oficial al României și într-un ziar central și este supusă apelului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicări.(4)Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată pentru neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute la alin. (2). + 
Articolul 2.583Efectele recunoașterii persoanelor juridice străineO persoană juridică străină care este recunoscută beneficiază de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afară de cele pe care statul care face recunoașterea le refuză prin dispozițiile sale legale.(2)Persoana juridică străină recunoscută în România își desfășoară activitatea pe teritoriul țării în condițiile stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităților economice, sociale, culturale sau de altă natură. + 
Articolul 2.584Legea aplicabilă fuziunii persoanelor juridice + 
Capitolul IIFamilia + 
Secţiunea 1Căsătoria + 
Articolul 2.585Legea aplicabilă promisiunii de căsătorieCondițiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie sunt determinate de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la data încheierii promisiunii.(2)legea reședinței obișnuite comune a viitorilor soți la data promisiunii de căsătorie; … b)legea română, în lipsa legii naționale comune. …  + 
Articolul 2.586Legea aplicabilă condițiilor de fond ale căsătorieiCondițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la momentul celebrării căsătoriei.(2)Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soți este cetățean român și căsătoria se încheie pe teritoriul României. + 
Articolul 2.587Legea aplicabilă formalităților căsătorieiForma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează.(2)Căsătoria care se încheie în fața agentului diplomatic sau a funcționarului consular al României în statul în care acesta este acreditat este supusă formalităților prevăzute de legea română. + 
Articolul 2.588Legea aplicabilă nulității căsătorieiLegea care reglementează cerințele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități.(2)Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condițiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancțiunea nulității este prevăzută și în legea română. + 
Articolul 2.589Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătorieiEfectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reședinței obișnuite comune a soților, iar în lipsă, legii cetățeniei comune a soților. În lipsa cetățeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (2), drepturile soților asupra locuinței familiei, precum și regimul unor acte juridice asupra acestei locuințe sunt supuse legii locului unde aceasta este situată. + 
Articolul 2.590Legea aplicabilă regimului matrimonialLegea aplicabilă regimului matrimonial este legea aleasă de soți.(2)legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei își are reședința obișnuită la data alegerii; … b)legea statului unde își stabilesc prima reședință obișnuită comună după celebrarea căsătoriei. …  + 
Articolul 2.591Convenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonialConvenția de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul căsătoriei.(2)Soții pot alege oricând o altă lege aplicabilă regimului matrimonial, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2). Legea nouă produce efecte numai pentru viitor, dacă soții nu au dispus altfel, și nu poate prejudicia, în niciun caz, drepturile terților. + 
Articolul 2.592Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial + 
Articolul 2.593Domeniul legii aplicabile regimului matrimonialLegea aplicabilă regimului matrimonial reglementează:a)admisibilitatea și condițiile de validitate ale convenției matrimoniale, cu excepția capacității; … c)posibilitatea schimbării regimului matrimonial și efectele acestei schimbări; … e)încetarea și lichidarea regimului matrimonial, precum și regulile privind împărțeala bunurilor comune. … (2)Cu toate acestea, formarea loturilor, precum și atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului. + 
Articolul 2.594Legea aplicabilă condițiilor de formă ale convenției matrimoniale + 
Articolul 2.595Ocrotirea terțilorMăsurile de publicitate și opozabilitatea regimului matrimonial față de terți sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial.(2)au fost îndeplinite condițiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial; … b)au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia este situat imobilul. …  + 
Articolul 2.596Schimbarea reședinței obișnuite sau a cetățenieiLegea reședinței obișnuite comune sau legea cetățeniei comune a soților continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei își schimbă, după caz, reședința obișnuită sau cetățenia.(2)Cu toate acestea, dacă soții au ales legea aplicabilă regimului matrimonial, ea rămâne aceeași, chiar dacă soții își schimbă reședința obișnuită sau cetățenia. + 
Articolul 2.597Alegerea legii aplicabile divorțuluilegea statului pe teritoriul căruia soții au reședința obișnuită comună la data convenției de alegere a legii aplicabile; … b)legea statului al cărui cetățean este unul dintre soți; … d)legea română. …  + 
Articolul 2.598Data convenției de alegere a legii aplicabileConvenția de alegere a legii aplicabile divorțului se poate încheia sau modifica cel mai târziu până la data sesizării autorității competente să pronunțe divorțul.(2)Cu toate acestea, instanța judecătorească poate să ia act de acordul soților cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. + 
Articolul 2.599Forma convenției de alegere a legii aplicabile + 
Articolul 2.600Legea aplicabilă divorțuluiÎn lipsa alegerii legii de către soți, legea aplicabilă divorțului este:a)în lipsa reședinței obișnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soții au avut ultima reședință obișnuită comună, dacă cel puțin unul dintre soți mai are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorț; … c)în lipsa cetățeniei comune a soților, legea ultimei cetățenii comune a soților, dacă cel puțin unul dintre ei a păstrat această cetățenie la data introducerii cererii de divorț; … e)Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorțul ori îl admite în condiții deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soți este, la data cererii de divorț, cetățean român sau are reședința obișnuită în România.(3)Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cazul în care divorțul este cârmuit de legea aleasă de soți. + 
Articolul 2.601Recunoașterea divorțului prin denunțare unilateralăactul a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de legea străină aplicabilă; … b)nu există niciun alt motiv de refuz al recunoașterii pe teritoriul României a hotărârii prin care s-a încuviințat desfacerea căsătoriei în această modalitate. …  + 
Articolul 2.602Legea aplicabilă separației de corp + 
Secţiunea a 2-aFiliația + 
Articolul 2.603Legea aplicabilăFiliația copilului din căsătorie se stabilește potrivit legii care, la data când s-a născut, cârmuiește efectele generale ale căsătoriei părinților săi.(2)Legea arătată se aplică, de asemenea, tăgăduirii paternității copilului născut din căsătorie, precum și dobândirii numelui de către copil. + 
Articolul 2.604Legitimarea copilului + 
Articolul 2.605Legea aplicabilăFiliația copilului din afara căsătoriei se stabilește potrivit legii naționale a copilului de la data nașterii. Dacă copilul are mai multe cetățenii, altele decât cea română, se aplică legea cetățeniei care îi este cea mai favorabilă.(2)Legea prevăzută la alin. (1) se aplică îndeosebi recunoașterii filiației și efectelor ei, precum și contestării recunoașterii filiației. + 
Articolul 2.606Răspunderea tatălui + 
Articolul 2.607Legea aplicabilă condițiilor de fondCondițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt stabilite de legea națională a adoptatorului și a celui ce urmează să fie adoptat. Aceștia trebuie să îndeplinească și condițiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naționale arătate.(2)Condițiile de fond cerute soților care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuiește efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeași lege se aplică și dacă unul dintre soți adoptă copilul celuilalt. + 
Articolul 2.608Legea aplicabilă efectelor adopției + 
Articolul 2.609Legea aplicabilă formei adopției + 
Articolul 2.610Legea aplicabilă nulității adopției + 
Secţiunea a 3-aAutoritatea părintească. Protecția copiilor + 
Articolul 2.611Legea aplicabilă + 
Secţiunea a 4-aObligația de întreținere + 
Articolul 2.612Legea aplicabilă + 
Capitolul IIIBunurile + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.613Legea aplicabilă bunurilorPosesia, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanții reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se află, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel.(2)Platformele și alte instalații durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate, în înțelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile. + 
Articolul 2.614Legea aplicabilă patrimoniului de afectațiune + 
Articolul 2.615Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobileRevendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusă, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării.(2)Prevederile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural național al unui stat. + 
Articolul 2.616Legea aplicabilă uzucapiunii mobiliareUzucapiunea este cârmuită de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop.(2)În cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împlinește durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării bunului în acel stat, toate condițiile cerute de menționata lege. + 
Secţiunea a 2-aBunurile mobile corporale + 
Articolul 2.617Legea aplicabilă + 
Articolul 2.618Legea aplicabilă bunului aflat în curs de transportpărțile interesate au ales, prin acordul lor, o altă lege, care devine astfel aplicabilă; … b)bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii sale naționale. …  + 
Articolul 2.619Rezerva dreptului de proprietate + 
Secţiunea a 3-aMijloacele de transport + 
Articolul 2.620Legea aplicabilăConstituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse:a)legii aplicabile statutului organic al întreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare și rutiere din patrimoniul ei. … (2)bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică; … b)creanțelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnică, întreținerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport. …  + 
Articolul 2.621Domeniul de aplicareputerile, competențele și obligațiile comandantului navei sau aeronavei; … b)răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele și actele comandantului și echipajului; … d) + 
Secţiunea a 4-aTitlurile de valoare + 
Articolul 2.622Legea aplicabilă titlurilor de valoareEmiterea de acțiuni sau obligațiuni, nominative sau la purtător, este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.(2)legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât privește titlul nominativ; … b)legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum și dintre aceștia și terțele persoane. …  + 
Articolul 2.623Legea aplicabilă titlului reprezentativ al mărfiiLegea menționată expres în cuprinsul unui titlu de valoare stabilește dacă acesta întrunește condițiile spre a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică. În lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care își are sediul întreprinderea emitentă.(2)Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil, potrivit alin. (1), cârmuiește drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică. + 
Secţiunea a 5-aBunurile incorporale + 
Articolul 2.624Legea aplicabilă operelor de creație intelectualăNașterea, conținutul și stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creație intelectuală sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru întâia oară adusă la cunoștința publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.(2)Operele de creație intelectuală nedivulgate sunt supuse legii naționale a autorului. + 
Articolul 2.625Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială + 
Secţiunea a 6-aFormele de publicitate + 
Articolul 2.626Legea aplicabilăFormele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse legii aplicabile la data și locul unde se îndeplinesc, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel.(2)Formele de publicitate, precum și cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găsește situat, chiar dacă temeiul juridic al nașterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garanției reale s-a constituit prin aplicarea altei legi. + 
Secţiunea a 7-aIpotecile mobiliare + 
Articolul 2.627Aplicarea legii locului unde se află bunul + 
Articolul 2.628Aplicarea legii locului unde se află debitorulPrin excepție de la prevederile art. 2.627, se aplică legea locului unde se află debitorul, în cazul:a)unui bun mobil incorporal; … c)Se consideră că debitorul se află în statul în care acesta are reședința obișnuită sau, după caz, sediul social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară. + 
Articolul 2.629Legea aplicabilă în cazul resurselor naturale + 
Articolul 2.630Situațiile speciale privind legea aplicabilă publicității ipotecii mobiliareIpoteca înregistrată potrivit legii locului unde se află bunul își conservă rangul de prioritate în alt stat, dacă au fost îndeplinite și formele de publicitate prevăzute de legea acestui stat:a)în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt. … (2)Cu toate acestea, ipoteca mobiliară nu va fi opozabilă terțului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului fără să fi cunoscut existența ipotecii mobiliare și mai înainte ca aceasta să fi devenit opozabilă potrivit alin. (1) și (2). + 
Articolul 2.631Lipsa publicității în străinătateDacă legea străină care reglementează rangul ipotecii mobiliare nu prevede formalități de publicitate și bunul nu este în posesia creditorului, ipoteca mobiliară are rang inferior:a)ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România, sau asupra unui titlu negociabil. … (2)Cu toate acestea, ipoteca mobiliară își conservă rangul de prioritate, dacă este înregistrată, potrivit legii române, înaintea constituirii ipotecii menționate la alin. (1) lit. a) sau b). + 
Articolul 2.632Legea aplicabilă operațiunilor asimilate ipotecilor mobiliareDispozițiile prezentei secțiuni referitoare la publicitate și efectele acesteia sunt aplicabile, în mod corespunzător, ținând seama de natura bunurilor mobile, și operațiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare.(2)Pentru determinarea legii aplicabile se ia în considerare data încheierii operațiunii asimilate ipotecii mobiliare. + 
Capitolul IVMoștenirea + 
Articolul 2.633Legea aplicabilă + 
Articolul 2.634Alegerea legii aplicabileO persoană poate să aleagă, ca lege aplicabilă moștenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui cetățenie o are.(2)Declarația de alegere a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce privește forma, condițiile unei dispoziții pentru cauză de moarte. Tot astfel, modificarea sau revocarea de către testator a unei asemenea desemnări a legii aplicabile trebuie să îndeplinească, în ceea ce privește forma, condițiile de modificare sau de revocare a unei dispoziții pentru cauză de moarte. + 
Articolul 2.635Legea aplicabilă formei testamentuluilegea națională a testatorului; … b)legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat; … d)legea instanței sau a organului care îndeplinește procedura de transmitere a bunurilor moștenite. …  + 
Articolul 2.636Domeniul de aplicare a legii moștenirii. Succesiunea vacantăLegea aplicabilă moștenirii stabilește îndeosebi:a)persoanele cu vocație de a moșteni; … c)exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct; … e)întinderea obligației moștenitorilor de a suporta pasivul; … g)partajul succesoral. … (2)În cazul în care, conform legii aplicabile moștenirii, succesiunea este vacantă, bunurile situate sau, după caz, aflate pe teritoriul României sunt preluate de statul român în temeiul dispozițiilor legii române privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante. + 
Capitolul VActul juridic + 
Articolul 2.637Legea aplicabilă condițiilor de fondCondițiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de părți sau, după caz, de autorul său.(2)Părțile pot alege legea aplicabilă totalității sau numai unei anumite părți a actului juridic.(4)să infirme validitatea formei acestuia; sau … b)să aducă atingere drepturilor dobândite între timp de terți. …  + 
Articolul 2.638Legea aplicabilă în lipsa alegeriiÎn lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.(2)Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reședința obișnuită, fondul de comerț sau sediul social. + 
Articolul 2.639Legea aplicabilă condițiilor de formăCondițiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi cârmuiește fondul.(2)legea locului unde a fost întocmit; … b)legea aplicabilă potrivit dreptului internațional privat al autorității care examinează validitatea actului juridic. … (3)În cazul în care legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancțiunea nulității, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menționate la alin. (2) nu poate să înlăture această cerință, indiferent de locul întocmirii actului. + 
Capitolul VIObligațiile + 
Articolul 2.640Legea aplicabilă obligațiilor contractualeLegea aplicabilă obligațiilor contractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.(2)În materiile care nu intră sub incidența reglementărilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispozițiile prezentului cod privind legea aplicabilă actului juridic, dacă nu se prevede altfel prin convenții internaționale sau prin dispoziții speciale. + 
Articolul 2.641Legea aplicabilă obligațiilor extracontractualeLegea aplicabilă obligațiilor extracontractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene.(2)În materiile care nu intră sub incidența reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuiește fondul raportului juridic preexistent între părți, dacă nu se prevede altfel prin convenții internaționale sau prin dispoziții speciale. + 
Articolul 2.642Răspunderea pentru atingeri aduse personalitățiiPretențiile de reparații întemeiate pe o atingere adusă vieții private sau personalității, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de informare, sunt cârmuite, la alegerea persoanei lezate, de:a)legea statului în care s-a produs rezultatul păgubitor; … c)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se cere și condiția ca autorul daunei să fi trebuit în mod rezonabil să se aștepte ca efectele atingerii aduse personalității să se producă în unul dintre acele două state.(3)Dreptul la replică împotriva atingerilor aduse personalității este supus legii statului în care a apărut publicația sau de unde s-a difuzat emisiunea. + 
Articolul 2.643Stingerea obligațiilorDelegația și novația sunt supuse legii aplicabile obligației care le formează obiectul.(2)Compensația este supusă legii aplicabile creanței căreia i se opune stingerea, parțială sau totală, prin compensație. + 
Articolul 2.644Pluralitatea de debitori + 
Articolul 2.645Dreptul de regresDreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit.(2)Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat și debitorul plătitor sunt supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urmă.(4)Dreptul unei instituții publice de a exercita regresul este stabilit de legea aplicabilă statutului său organic. Admisibilitatea și exercițiul regresului sunt guvernate de dispozițiile alin. (2) și (3). + 
Articolul 2.646Moneda de platăMoneda de plată este definită de legea statului care a emis-o.(2)Legea statului în care trebuie efectuată plata determină în ce anume monedă urmează ca ea să fie făcută, afară numai dacă, în raporturile de drept internațional privat născute din contract, părțile au convenit o altă monedă de plată. + 
Capitolul VIICambia, biletul la ordin și cecul + 
Secţiunea 1Dispoziții generale + 
Articolul 2.647Legea aplicabilă capacității + 
Articolul 2.648Legea aplicabilă condițiilor de formăAngajamentul asumat în materie de cambie, bilet la ordin sau cec este supus condițiilor de formă ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. În materie de cec, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de legea locului plății este suficientă.(2)Dacă angajamentul este nevalabil, potrivit legii prevăzute la alin. (1), dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior. + 
Articolul 2.649Legea aplicabilă acțiunii în regres + 
Articolul 2.650Legea aplicabilă protestului + 
Secţiunea a 2-aCambia și biletul la ordin + 
Articolul 2.651Legea aplicabilă efectelor obligațiilorEfectele obligațiilor acceptantului unei cambii și semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile.(2)Efectele pe care le produc semnăturile celorlalți obligați prin cambie sau prin bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile. + 
Articolul 2.652Legea aplicabilă dobândirii creanței + 
Articolul 2.653Legea aplicabilă acceptării + 
Articolul 2.654Legea aplicabilă în caz de pierdere sau furt + 
Secţiunea a 3-aCecul + 
Articolul 2.655Legea aplicabilă + 
Articolul 2.656Nulitatea cecului + 
Articolul 2.657Legea aplicabilă efectelor obligațiilor + 
Articolul 2.658Domeniul de aplicaredacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum și efectele postdatării; … b)dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat și care sunt efectele produse de aceste mențiuni; … d)dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza "plătibil în cont" ori o expresie echivalentă și care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente; … f)dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziție la plata acestuia; … h)dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului de regres împotriva giranților, trăgătorului și celorlalți obligați. …  + 
Capitolul VIIIFiducia + 
Articolul 2.659Alegerea legii aplicabileFiducia este supusă legii alese de constituitor.(2)Dispozițiile art. 2.637 sunt aplicabile. + 
Articolul 2.660Determinarea obiectivă a legii aplicabilelocul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor; … b)locul unde fiduciarul își are reședința obișnuită sau, după caz, sediul social; … d) + 
Articolul 2.661Domeniul de aplicaredesemnarea, renunțarea și înlocuirea fiduciarului, condițiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum și transmiterea puterilor fiduciarului; … b)dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligațiilor sale sau exercitarea puterilor care îi revin; … d)puterile fiduciarului de a face investiții și plasamente; … f)raporturile dintre fiduciar și beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului față de beneficiar; … h)repartizarea bunurilor ce alcătuiesc masa patrimonială fiduciară; … j) + 
Articolul 2.662Situațiile speciale + 
Capitolul IXPrescripția extinctivă + 
Articolul 2.663Legea aplicabilăDispoziții finale + 
Articolul 2.664Data intrării în vigoarePrezentul cod intră în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia.*)Notă …

*) În temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, Codul civil intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.(2)În termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Codului civil.NOTĂ:Art. 211.- În sensul Codului civil, precum și al legislației civile în vigoare, prin expresiile alienație mintală sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.(2) În cuprinsul art. 44, art. 144 alin. (3), art. 146 alin. (4), art. 172, art. 211 alin. (2), art. 316 alin. (2), art. 386 alin. (1), art. 689 alin. (3), art. 990 alin. (1) și art. 991 din Codul civil, expresia «lovite de nulitate relativă» se înlocuiește cu termenul «anulabile».(4) În cuprinsul Codului civil, precum și în cuprinsul celorlalte acte normative în vigoare, sintagmele «persoane juridice fără/cu scop patrimonial», «fără scop patrimonial» și »cu scop patrimonial» se înlocuiesc cu sintagmele «persoane juridice fără/cu scop lucrativ», «fără scop lucrativ» și, respectiv, «cu scop lucrativ».(6) În cuprinsul Codului civil, termenul «bancă» și expresiile «instituție bancară» și «societate bancară» se înlocuiesc cu expresia «instituție de credit».(8) În tot cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, expresia «societate civilă profesională» se înlocuiește cu expresia «societate profesională».Art. 214.- (1) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va îndeplini procedurile constituționale necesare adoptării următoarelor proiecte de acte normative:a) proiectul privind reproducerea umană asistată medical cu terț donator;c) proiectul pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în vederea reglementării tratamentului fiscal al fiduciei;e) proiectele oricăror alte acte normative a căror adoptare este necesară în vederea intrării în vigoare sau a aplicării Codului civil.(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actelor normative prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), Guvernul va adopta, prin hotărâre, norme referitoare la înregistrarea contractului de fiducie și a modificărilor sale la organele competente prevăzute la art. 780 alin. (1) și (2) din Codul civil, precum și norme referitoare la avizul de fiducie și la înscrierea acesteia în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.……………………………………………………………Art. 217.- În vederea aplicării dispozițiilor art. 2.323-2.479 din Codul civil, în termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare va modifica dispozițiile titlului VI cap. 3 secțiunea a 3-a din Codul S.C. Depozitarul Central S.A., aprobat prin Decizia nr. 1.407 din 20 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a permite transferul instrumentelor financiare ipotecate și constituirea unor ipoteci de rang subsecvent fără acordul constituitorului ipotecii de rang preferat. Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, având ca anexă Codul S.C. Depozitarul Central S.A., se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.…………………………………………………………….(2) Actele normative prevăzute la art. 214 și 216-218 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil.Art. 222.- Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea din cuprinsul Codului civil la hotărârea definitivă se va înțelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă.Art. 224.- (1) Până la intrarea în vigoare a Codului civil, Secția civilă și de proprietate intelectuală și Secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se reorganizează ca Secția I civilă și Secția a II-a civilă.Art. 225.- (1) Secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.(3) Cauzele civile și comerciale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului civil vor continua să fie soluționate de aceleași complete de judecată, cu respectarea principiului continuității. În caz de trimitere spre rejudecare, cauza va fi repartizată conform normelor de organizare judiciară în vigoare la data înregistrării cauzei la instanța de trimitere.b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii:a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției;c) respectarea principiului repartizării aleatorii.(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.Art. 228.- (1) Până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.Art. 229.- (1) Organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2), care se efectuează de direcția generală de asistență socială și protecția copilului;(4) Cererile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești sau, după caz, de autoritățile administrative competente potrivit legii în vigoare la data sesizării lor.b) Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 20 februarie 1879;d) Decretul nr. 2.142/1930 pentru promulgarea Legii privind funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri nr. 148/1930, publicat în Monitorul Oficial nr. 127 din 12 iunie 1930;f) art. 17 și art. 19-28 din Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale și warantarea mărfurilor și cerealelor (Dockuri și silozuri), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 81 din 7 aprilie 1937;h) Codul civil Carol al II-lea, republicat în Monitorul Oficial nr. 206 din 6 septembrie 1940, cu modificările ulterioare;j) Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944;l) Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din Vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;n) Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificările și completările ulterioare;p) Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960;r) Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificările și completările ulterioare;ș) art. 7, 14 și 15 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare;ț) art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;v) art. 12, 14-25, art. 32 alin. (2), art. 43 și 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare; de la aceeași dată, dispozițiile art. 12 și 14-25 nu se mai aplică nici contractelor de închiriere a locuinței în curs de executare;x) art. 40 alin. (1), art. 41 și 42 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare;z) art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare;bb) orice alte dispoziții contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale.–––