CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (republicat)

––––––<!–>*) Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. pînă la data de 22 septembrie 1992 cu modificările și completările aduse la textul republicat în BULETINUL OFICIAL nr. 55-56 din 23 aprilie 1973 de: Decretul-lege nr. 6/1990, Decretul-lege nr. 12/1990, Decretul-lege 112/1990, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 20/1990, Legea nr. 65/1992, Legea nr. 88/1992 și Legea nr. 104/1992.–>Codul penal a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 79 – 79 bis din 21 iunie 1968 și republicat în temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973. + 
Partea GENERALĂ + 
Titlul ILEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE + 
Capitolul 1DISPOZIȚII PRELIMINARE + 
Articolul 1Scopul legii penale <!–>Legea penală apara, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independenta și unitatea statului, proprietatea, persoana și drepturile acesteia, precum și întreaga ordine de drept.–> + 
Articolul 2Legalitatea incriminării <!–>Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvîrșirii acestor fapte.–> + 
Capitolul 2LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE + 
Secţiunea IAplicarea legii penale în spațiu + 
Articolul 3Teritorialitatea legii penale <!–>Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite pe teritoriul României.–> + 
Articolul 4Personalitatea legii penale <!–>Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetățean român, sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țara.–> + 
Articolul 5Realitatea legii penale<!–>Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, contra statului român sau contra vieții unui cetățean român ori prin care s-a adus o vătămare grava integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, cînd sînt săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii.–>Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute de alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general. + 
Articolul 6Universalitatea legii penale<!–>Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrșite în afară teritoriului tarii, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă:–>a)<!–>fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a tarii unde a fost săvîrșită; … b)–>făptuitorul se afla în țara. … Pentru infracțiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetățean român, infractorul poate fi judecat și în cazul cînd s-a obținut extrădarea lui.<!–>Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a săvârșit infracțiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Cînd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărârilor străine.–> + 
Articolul 7Legea penală și convențiile internaționale <!–>Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internationala.–> + 
Articolul 8Imunitatea de jurisdicție <!–>Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvîrșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sînt supuse jurisdicției penale a statului român.–> + 
Articolul 9Extrădarea <!–>Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internationala, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.–> + 
Secţiunea IIAplicarea legii penale în timp + 
Articolul 10Activitatea legii penale <!–>Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în timpul cat ea se afla în vigoare.–> + 
Articolul 11Neretroactivitatea legii penale <!–>Legea penală nu se aplică faptelor care, la data cînd au fost săvîrșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.–> + 
Articolul 12Retroactivitatea legii penale <!–>Legea penală nu se aplică faptelor săvîrșite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate la baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.–>Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi. + 
Articolul 13Aplicarea legii penale mai favorabile <!–>În cazul în care de la săvîrșirea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.–>Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica. + 
Articolul 14Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive <!–>Cînd după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvîrșită, se reduce la acest maxim.–>Dacă după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare la detențiune pe viața și pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viața se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.<!–>Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amendă, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea noua. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate inlatura în totul sau în parte executarea amenzii.–>Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conținutul și limitele prevăzute de această lege.<!–>Cînd o dispoziție din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.–>––––––<!–>*) Potrivit art. 2 din Decret-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, toate dispozițiile privind pedeapsa cu moartea din Codul Penal, Codul de procedură penală și alte acte normative, sînt considerate ca se referă la pedeapsa detențiunii pe viața.–> + 
Articolul 15Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive <!–>Cînd după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua, ținându-se seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezultă din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită.–>Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducându-se cu o treime. + 
Articolul 16Aplicarea legii penale temporare<!–>Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvîrșite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp.–> + 
Titlul IIINFRACȚIUNEA + 
Capitolul 1DISPOZIȚII GENERALE + 
Articolul 17Trăsăturile esențiale ale infracțiunii<!–>Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.–>Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. + 
Articolul 18Pericolul social al faptei <!–>Fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.–>––––––-<!–>*) Art. 18 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 18^1Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minima adusă uneia din valorile aparate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vadit de importanța, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.–>La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.<!–>În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța aplica una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91.–>–––––––<!–>*) Art. 18^1 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973, iar alin. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în M. Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992.–> + 
Articolul 19Vinovăția <!–>Vinovăție exista cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrșită cu intenție sau din culpa.–>1)<!–>Fapta este săvîrșită cu intenție cînd infractorul: … a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrșirea acelei fapte;–>b. prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui.<!–>2)–>Fapta este săvîrșită din culpa cînd infractorul: … a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce;<!–>b. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea sa-l prevadă.–>Fapta constând într-o acțiune săvîrșită din culpa constituie infracțiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.<!–>Fapta constând într-o inacțiune constituie o infracțiune fie ca este săvîrșită cu intenție, fie din culpa, afară de cazul cînd legea sancționează numai săvîrșirea ei cu intenție.–> + 
Capitolul 2TENTATIVA + 
Articolul 20Conținutul tentativei <!–>Tentativa consta în punerea în executare a hotărîrii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.–>Exista tentativa și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibila datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla.<!–>Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.–> + 
Articolul 21Pedepsirea tentativei <!–>Tentativa se pedepsește numai cînd legea prevede expres aceasta.–>*) Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viața se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.<!–>–>*) A se vedea nota referitoare la art. 14. + 
Articolul 22Desistarea și împiedicarea rezultatului<!–>Este aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.–>Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune. + 
Capitolul 3PARTICIPAȚIA + 
Articolul 23Participanții <!–>Participanți sînt persoanele care contribuie la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.–> + 
Articolul 24Autorul<!–>Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.–> + 
Articolul 25Instigatorul <!–>Instigator este persoana care, cu intenție, determina pe o altă persoană sa săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.–> + 
Articolul 26Complicele<!–>Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajuta în orice mod la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrșirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.–> + 
Articolul 27Pedeapsa în caz de participație <!–>Instigatorul și complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvîrșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuția fiecăruia la săvîrșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72.–> + 
Articolul 28Circumstanțele personale și reale <!–>Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți.–>Circumstanțele privitoare la fapta se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. + 
Articolul 29Instigare neurmată de executare <!–>Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viața, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.–>Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie alta fapta prevăzută de legea penală.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 30Împiedicarea săvîrșirii faptei <!–>Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei împiedica consumarea acesteia. Dacă actele săvîrșite pînă în momentul împiedicării constituie o alta fapta prevăzută de legea penală, participantului i se aplică pedeapsa pentru aceasta fapta.–> + 
Articolul 31Participația improprie <!–>Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea din culpa de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție.–>Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea fapta fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.<!–>Dispozițiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.–> + 
Capitolul 4PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI + 
Articolul 32Formele pluralității <!–>Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidiva.–> + 
Articolul 33Concursul de infracțiuni <!–>Concursul de infracțiuni exista:–>a)<!–>cînd doua sau mai multe infracțiuni au fost săvîrșite de aceeași persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvîrșirea sau ascunderea altei infracțiuni; … b)–>cînd o acțiune sau inacțiune, săvîrșită de aceeași persoana, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni. …  + 
Articolul 34Pedeapsa principala în caz de concurs de infracțiuni <!–>În caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa după cum urmează:–>a)<!–>cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la 3 ani; … b)–>cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor pînă la o pătrime din acel maxim; … c)<!–>cînd s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte; … d)–>cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii potrivit dispoziției de la lit. a, la care se poate adauga amenda potrivit dispoziției de la lit. b. … Sporul prevăzut la lit. a se poate mari pînă la 5 ani, dacă una dintre infracțiunile aflate în concurs este o infracțiune contra statului, contra avutului public ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii, ori o infracțiune prin care s-a produs o paguba importanța economiei naționale.<!–>Prin aplicarea dispozițiilor din alineatele precedente nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanța pentru infracțiunile concurente.–> + 
Articolul 35Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni <!–>Dacă pentru una din infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.–>Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeași natura dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.<!–>Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natura și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.–>Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul pedepsei confiscării parțiale a averii.<!–>Măsurile de siguranță de natura deosebită, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.–> + 
Articolul 36Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente <!–>Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurenta, se aplică dispozițiile art. 34 și 35.–>Dispozițiile art. 34 și 35 se aplică în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o alta condamnare definitivă pentru o infracțiune concurenta.<!–>Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.–>*) Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viața a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 37Recidiva <!–>*) Recidiva exista în următoarele cazuri:–>a)<!–>cînd după rămânerea definitivă a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an; … b)–>cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; … c)<!–>cînd după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. … Pentru stabilirea stării de recidiva în cazurile prevăzute la lit. a și b se poate tine seama și de hotărîrea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii.–>––––––<!–>*) Art. 37 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 38Condamnările care nu atrag starea de recidiva <!–>La stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de hotărîrile de condamnare privitoare la:–>a)<!–>infracțiunile săvîrșite în timpul minorității; … a^1) infracțiunile săvîrșite în culpa; *)–>b)<!–>infracțiunile amnistiate; … c)–>faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracțiuni de legea penală. … De asemenea, nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.<!–>–>*) Lit. a^1 a art. 38 a fost introdusă prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 39Pedeapsa în caz de recidiva <!–>În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 lit. a se poate mari pînă la 5 ani.–>Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvîrșită ulterior.<!–>În cazul săvîrșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se executa, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.–>*) În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 5 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.<!–>În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c se aplică în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.–>Dacă după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanța aplica dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a și dispozițiile din alin. 5 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit b.<!–>Dispozițiile alineatului precedent se aplică și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viața a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.–>Sporurile prevăzute în prezentul articol se pot mari pînă la 7 ani, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior este o infracțiune contra statului, contra avutului public ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune prin care s-a produs o paguba importanța economiei naționale.<!–>–>*) Art. 39 alin. 4 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 40Pedeapsa în unele cazuri cînd nu exista recidiva <!–>Cînd după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sînt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.–> + 
Articolul 41Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe <!–>În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu exista pluralitate de infracțiuni.–>Infracțiunea este continuată cînd o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.<!–>Infracțiunea este complexa cînd în conținutul sau intra, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.–> + 
Articolul 42Pedeapsa pentru infracțiunea continuată<!–>Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, la care se poate adauga un spor potrivit dispozițiilor art. 34.–> + 
Articolul 43Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexa <!–>Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexa este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvîrșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.–> + 
Capitolul 5CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI + 
Articolul 44Legitima apărare <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de legitima apărare.–>Este în stare de legitima apărare acela care săvârșește fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.<!–>Este de asemenea în legitima apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.–> + 
Articolul 45Starea de necesitate<!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de necesitate.–>Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public.<!–>Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a săvârșit fapta și-a dat seama ca pricinuiește urmări vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.–> + 
Articolul 46Constrângerea fizica și constrângerea morala <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.–>De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. + 
Articolul 47Cazul fortuit <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.–> + 
Articolul 48Iresponsabilitatea <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.–> + 
Articolul 49Beția <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completa produsă de alcool sau alte substanțe.–>Starea de beție voluntara completa produsă de alcool sau de alte substanțe nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă. + 
Articolul 50Minoritatea făptuitorului <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.–> + 
Articolul 51Eroarea de fapt <!–>Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrșirii acesteia, nu cunoștea existenta unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.–>Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrșirii infracțiunii.<!–>Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și faptelor săvîrșite din culpa pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.–>Necunoașterea sau cunoașterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. + 
Titlul IIIPEDEPSELE + 
Capitolul 1DISPOZIȚII GENERALE + 
Articolul 52Pedeapsa și scopul ei <!–>Pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.–>Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici sa înjosească persoana condamnatului. + 
Capitolul 2CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR + 
Articolul 53Felurile pedepselor<!–>Pedepsele sînt principale, complimentare și accesorii.–>1)<!–>Pedepsele principale sînt: … a. închisoarea de la 15 zile la 25 de ani;–>b. amenda de la 10.000 la 300.000 lei. *)<!–>2)–>Pedepsele complimentare sînt: … a. interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;<!–>b. degradarea militară;–>c. confiscarea averii, parțială sau totală.<!–>3)–>Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege. … –––––––-<!–>*) Art. 53 pct. 1 lit. b este reprodus astfel cum a fost modificat prin–>Legea nr. 104/1992. + 
Articolul 54Abrogat.(la 08-01-1990,
Articolul 54 a fost abrogat de Articolul 4 din DECRETUL-LEGE nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 8 ianuarie 1990
)
 + 
Articolul 55Abrogat.(la 08-01-1990,
Articolul 55 a fost abrogat de Articolul 4 din DECRETUL-LEGE nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 8 ianuarie 1990
)
 + 
Capitolul 3PEDEPSELE PRINCIPALE + 
Secţiunea IÎnchisoarea + 
Articolul 56Regimul general al executării pedepsei <!–>Regimul executării pedepsei, închisorii se întemeiază pe obligația condamnaților de a presta o munca utila, dacă sînt apți pentru aceasta, pe acțiunea educativă ce trebuie desfășurată față de condamnați, pe respectarea de către aceștia a disciplinei muncii și a ordinii interioare a locurilor de deținere, precum și pe stimularea și recompensarea celor stăruitori în munca, disciplinați și care dau dovezi temeinice de îndreptare.–>Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încît sa conducă la reeducarea celor condamnați.<!–>După împlinirea vârstei de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, condamnații nu au obligația de a munci în timpul executării pedepsei; ei pot fi admiși la munca dacă cer aceasta.–> + 
Articolul 57Regimul de deținere<!–>Executarea pedepsei închisorii se face potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deținere anume destinate.–>Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnații bărbați.<!–>Minorii condamnați la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnații majori sau în locuri de deținere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învățămîntul general-obligatoriu și de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.–> + 
Articolul 58Regimul de muncă <!–>Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepția muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deținere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care și aceste din urma munci sînt remunerate.–>Normele, timpul de muncă și remunerația muncii condamnaților sînt cele stabilite prin lege.<!–>Din remunerația muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administrației locului de deținere. Aceste părți, precum și modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.–> + 
Articolul 59Liberarea condiționată <!–>După ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat și da dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.–>În calculul fracțiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.<!–>Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc fracțiunile de pedeapsa arătate în alin. 1 se socotesc în raport de totalul pedepselor.–>În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul. + 
Articolul 60Liberarea condiționată în cazuri speciale <!–>În cazul condamnărilor pentru infracțiuni contra statului, contra avutului public ori pentru infracțiunea de omor sau pentru infracțiuni contra păcii și omenirii, ori pentru infracțiuni prin care s-a produs o paguba importanța economiei naționale, liberarea condiționată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul cînd aceasta nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani.–>În cazul condamnărilor prevăzute în alin. 1, dacă condamnatul beneficiază de reducerea fracțiunilor de pedeapsa potrivit art. 59 alin. 2, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani, sau de două treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.<!–>Condamnatul care din cauza sănătății sau din alte cauze nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în alin. 1 și 2 din prezentul articol, dacă da dovezi temeinice de disciplina și de îndreptare.–>Cei condamnați în timpul minorității cînd ajung la vîrsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de vîrsta de 6O de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1. La calculul fracțiunii de o pătrime sau o treime se tine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.<!–>Dispozițiile art. 59 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.–> + 
Articolul 61Efectele liberării condiționate <!–>Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la liberare și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplică un spor pînă la 5 ani.–>Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta săvîrșită este o infracțiune contra statului, contra avutului public ori o infracțiune de omor, sau o infracțiune contra păcii și omenirii ori o infracțiune prin care s-a produs o paguba importanța economiei naționale. + 
Articolul 62Executarea pedepsei într-o închisoare militară <!–>Executarea pedepsei închisorii care nu depășește 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum și în cazurile cînd instanța judecătorească, ținînd seama de împrejurările cauzei și de persoana condamnatului, dispune aceasta.–>Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei și a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidențiat în mod deosebit, reducerea poate depăși o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.<!–>Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiționat.–>Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvârșește din nou o infracțiune, instanța care pronunța condamnarea pentru aceasta infracțiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 și 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deținere.<!–>După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după grațierea totală ori după grațierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.–>Dispozițiile alineatelor precedente sînt aplicabile și celor care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare.<!–>**) În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de deținere.–>––––––––<!–>*) Potrivit pct. 14 din art. I al Legii nr. 104/1992, termenul de „unitate militară” din Codul Penal și din alte legi se înlocuiește cu termenul de „închisoare militară”.–>**) Alineatul 7 al art. 62 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973. + 
Secţiunea IIAmenda + 
Articolul 63Stabilirea amenzii <!–>Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plătească.–>Ori de câte ori legea prevede că o infracțiune se pedepsește numai cu amendă, fără a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 15.000 lei, iar maximul de 75.000 lei.<!–>Cînd legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 1 an, minimul special al amenzii este de 25.000 lei și maximul special de 100.000 lei, iar cînd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, minimul special este de 40.000 lei și maximul special de 200.000 lei.–>În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate să depășească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit. b.<!–>Amenda se stabilește ținându-se seama de dispozițiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situația de a nu-și putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreținerea, creșterea, învățătura și pregătirea profesională a persoanelor față de care are aceste obligații legale.–>––––––-<!–>*) Art. 63 este reprodus astfel cum a fos modificat prin Legea nr. 6/1973, iar alineatele 2 și 3 ale art. 63 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Articolul 63^1Înlocuirea pedepsei amenzii <!–>Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credința de la executarea amenzii, instanța poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvîrșită, ținînd seama de partea din amenda care a fost achitată.–>––––––-<!–>*) Art. 63^1 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Capitolul 4PEDEPSELE COMPLIMENTARE ȘI PEDEPSELE ACCESORII + 
Secţiunea IPedepsele complimentare + 
Articolul 64Interzicerea unor drepturi <!–>Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:–>a)<!–>dreptul de a alege și de a fi ales în organele puterii de stat și de funcții elective de stat sau publice: … b)–>dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; … c)<!–>dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvîrșirea infracțiunii; … d)–>drepturile părintești; … e)<!–>dreptul de a fi tutore sau curator. … Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b nu se poate pronunța decât pe lîngă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a, afară de cazul cînd legea dispune astfel.–> + 
Articolul 65Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi <!–>Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constata ca, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesară.–>Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa.<!–>Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.–> + 
Articolul 66Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi <!–>Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripția executării pedepsei.–> + 
Articolul 67Degradarea militară<!–>Pedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniforma.–>Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani.<!–>Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.–> + 
Articolul 68Confiscarea parțială și confiscarea totală a averii <!–>Pedeapsa complimentară a confiscării parțiale a averii consta în trecerea în proprietatea statului a unuia sau mai multor bunuri ale condamnatului, anume determinate prin hotărîrea de condamnare.–>Confiscarea parțială a averii se aplică în mod facultativ și numai în cazul infracțiunilor pentru care este prevăzută în partea specială.<!–>Pedeapsa confiscării totale a averii este obligatorie și se aplică în cazurile anume prevăzute de lege.–>Prin bunurile condamnatului se înțeleg atît bunurile care se găseau în patrimoniul acestuia la data săvîrșirii infracțiunii, cat și bunurile intrate în patrimoniul sau pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.<!–>Pedeapsa confiscării se aplică chiar dacă la data pronunțării hotărîrii nu sînt cunoscute bunurile care aparțin condamnatului și care ar putea fi confiscate; în acest caz, dacă se aplică confiscarea parțială a averii, întinderea acesteia se determina prin fixarea unei cote-părți.–> + 
Articolul 69Efectele confiscării averii <!–>Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului din momentul rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare, fără a se aduce atingere sarcinilor reale ce le grevează, cat și altor drepturi de orice natura izvorâte din obligațiile celui condamnat, născute înainte de începerea urmăririi penale sau chiar după începerea urmăririi penale dacă acestea decurg din fapte ilicite, ori sînt urmarea unor acte încuviințate de organele de urmărire penală sau de instanțele de judecată.–>Drepturile reale și obligațiile prevăzute în alineatul precedent se lichidează în condițiile stabilite de lege. + 
Articolul 70Bunurile exceptate de la confiscare <!–>Nu sînt supuse confiscării bunurile necesare uzului casnic sau folosinței personale a condamnatului și familiei sale, bunurile care servesc la exercitarea profesiei condamnatului ori a membrilor familiei sale, precum și bunurile care sînt de stricta trebuinta pentru asigurarea traiului acestuia sau al familiei sale. Determinarea acestor bunuri se face prin lege.–> + 
Secţiunea IIPedepsele accesorii + 
Articolul 71Conținutul și executarea pedepsei accesorii <!–>Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64.–>Condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitivă și pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori pînă la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.<!–>*) Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și în cazul cînd s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cu excepțiile prevăzute de art. 86^8, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d și e fiind lăsată la aprecierea instanței.–>–––––––-<!–>*) Alin. 3 al art. 71 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973 și este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Capitolul 5INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR + 
Secţiunea IDispoziții generale + 
Articolul 72Criteriile generale de individualizare <!–>La stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.–>Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozițiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cat și pentru proporționalizarea acesteia. + 
Secţiunea IICircumstanțele atenuante și agravante + 
Articolul 73Circumstanțe atenuante <!–>Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante: –>a)<!–>depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; … b)–>săvîrșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinat de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicită grava. …  + 
Articolul 74Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante <!–>Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:–>a)<!–>conduita buna a infractorului înainte de săvîrșirea infracțiunii; … b)–>staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită; … c)<!–>atitudinea infractorului după săvîrșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților. … Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.–> + 
Articolul 75Circumstanțe agravante <!–>Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:–>a)<!–>săvîrșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; … b)–>săvîrșirea infracțiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public; … c)<!–>săvîrșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; … d)–>săvîrșirea infracțiunii din motive josnice; … e)<!–>săvîrșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei; … f)–>săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate. … Instanța poate retine ca circumstanțe agravante și alte împrejurări care imprima faptei un caracter grav. + 
Articolul 76Efectele circumstanțelor atenuante <!–>În cazul în care exista circumstanțe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba, după cum urmează:–>a)<!–>cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de trei ani; … b)–>cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an; … c)<!–>cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni; … d)–>cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general; … *) e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general sau se aplică amenda care nu poate fi mai mica de 25.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni se aplică o amenda care nu poate fi mai mica de 20.000 lei;<!–>*) f) cînd pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă pînă la 15.000 lei în cazul cînd minimul special este de 40.000 lei sau mai mare, ori pînă la minimul general, cînd minimul special este sub 40.000 lei.–>În cazul infracțiunilor contra statului, contra avutului public, ori al infracțiunii de omor, sau al infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori al infracțiunilor prin care s-a produs o paguba importanța economiei naționale, dacă se constată că exista circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult pînă la o treime din minimul special.<!–>Cînd exista circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată, iar în locul pedepsei complimentare a confiscării totale a averii se aplică confiscarea parțială.–>––––––-<!–>*) Literele e și f ale art. 76 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Articolul 77Circumstanțe atenuante în cazul pedepsei detențiunii pe viața<!–>Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedeapsa detențiunii pe viața, dacă exista circumstanțe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.–> + 
Articolul 78Efectele circumstanțelor agravante <!–>*) În cazul în care exista circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul ei special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o cincime din maximul special.–>Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracțiunilor contra statului, contra avutului public, ori al infracțiunii de omor, sau în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori în cazul infracțiunilor prin care s-a adus o paguba importanța economiei naționale.<!–>–>*) Alineatul 1 al art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 79Indicarea circumstanțelor <!–>Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărîre.–> + 
Articolul 80Concursul între cauzele de agravare și cauzele de atenuare <!–>În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidiva.–>În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.<!–>În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțele agravante, recidiva și la concurs de infracțiuni, pedeapsa nu poate depăși 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 25 de ani dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani.–> + 
Secţiunea IIISuspendarea condiționată a executării pedepsei + 
Articolul 81Condițiile de aplicare a suspendării condiționate <!–>Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiții:a)–>pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; … b)<!–>infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; … c)–>se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. … <!–>Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 2 ani și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c.–>În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o paguba, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă paguba a fost integral reparată pînă la pronunțarea hotărîrii.<!–>Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare.–>Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.<!–>–>*) Alin. 1, 2, 3 ale art. 81 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 104/1992. + 
Articolul 82Termenul de încercare <!–>Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.–>În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an.<!–>Termenul de încercare se socotește de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.–> + 
Articolul 83Revocarea în cazul săvîrșirii unei infracțiuni <!–>Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.–>Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.<!–>Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.–>La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvîrșită după rămânerea definitivă a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva. + 
Articolul 84Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile <!–>Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedește că nu a avut putinta de a îndeplini acele obligații.–> + 
Articolul 85Anularea suspendării pentru infracțiuni săvîrșite anterior<!–>Dacă se descoperă ca cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva.–>Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.<!–>*) În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 81. În cazul cînd se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.–>–––––––<!–>*) Art. 85 alin. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Articolul 86Reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei <!–>Dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept.–> + 
Secţiunea III^1 *)–––––– *) Secțiunea III^1, cu acest conținut, a fost introdusă prin Legea nr. 1O4/1992.<!–>Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere–> + 
Articolul 86^1Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere <!–>Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea dacă sînt întrunite următoarele condiții:–>a)<!–>pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 4 ani; … b)–>infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile cînd condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; … c)<!–>se apreciază, ținînd seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau după comiterea faptei, ca pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. … Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b și c.–>Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4 se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. + 
Articolul 86^2Termenul de încercare <!–>Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanța, între 2 și 5 ani.–>Dispozițiile art. 82 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. + 
Articolul 86^3Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului <!–>Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:–>a)<!–>să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau alte organe stabilite de instanța; … b)–>sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuinta și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; … c)<!–>sa comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; … d)–>sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. … Datele prevăzute la alin. 1 lit. b, c și d se comunică persoanelor sau organelor stabilite la lit. a.<!–>Instanța poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligații:–>a)<!–>sa desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățămînt ori de calificare; … b)–>sa nu schimbe domiciliul sau reședința avută ori sa nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanța; … c)<!–>sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; … d)–>sa nu între în legătură cu anumite persoane; … e)<!–>sa nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule; … f)–>să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. … Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanța conform alin. 3 lit. a – f se face de organele prevăzute la alin. 1 lit. a și aceleași organe sesizează instanța în caz de neîndeplinire a obligațiilor pentru luarea măsurilor în condițiile art. 86^4 alin. 2. + 
Articolul 86^4Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere <!–>Dispozițiile art. 83 și 84 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.–>Dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanța aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau sa prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani. + 
Articolul 86^5Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere <!–>Dispozițiile art. 85 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.–>În cazurile prevăzute în art. 85 alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 3 ani, instanța poate aplica dispozițiile art. 86^1. În cazul cînd se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. + 
Articolul 86^6Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere <!–>Dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 86^4, el este reabilitat de drept.–> + 
Secţiunea III^2 *)Executarea pedepsei la locul de muncă––––––<!–>*) Secțiunea III^2, care înlocuiește reglementarea privind munca corecțională, a fost introdusă prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Articolul 86^7Condiții de aplicare <!–>În cazul în care instanța, ținînd seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională și generală a făptuitorului și de posibilitățile acestuia de reeducare, apreciază ca sînt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul își desfășoară activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unității și dacă sînt întrunite următoarele condiții:–>a)<!–>pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 5 ani; … b)–>cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazul cînd condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38. … Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi dispusă și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este de cel mult 3 ani închisoare și sînt întrunite celelalte condiții prevăzute în alineatul precedent.<!–>Executarea pedepsei la locul de muncă nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală grava, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, viol, tâlhărie și tortura.–>Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică și în cazul în care condamnatul nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei. + 
Articolul 86^8Modul de executare <!–>Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplinească toate îndatoririle la locul de muncă, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:–>a)<!–>din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepția sporurilor acordate pentru activitatea desfășurată în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor și cu îndatoririle condamnatului pentru întreținerea altor persoane, care se vărsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reținerii se reduc la jumătate; … b)–>drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reținerea cotei prevăzute la lit. a; … c)<!–>durata executării pedepsei nu se considera vechime în munca; … d)–>nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărîrea instanței de judecată; … e)<!–>condamnatul nu poate fi promovat; … f)–>condamnatul nu poate ocupa funcții de conducere, iar în raport cu fapta săvîrșită nu poate ocupa funcții care implica exercițiul autorității de stat, funcții instructiv-educative ori de gestiune. … Pe durata pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.<!–>Instanța poate dispune ca cel condamnat să respecte și una sau mai multe din obligațiile prevăzută în art. 86^3.–>Pedeapsa se executa la locul de muncă în baza mandatului de executare a pedepsei.<!–>Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat își desfășoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de muncă se suspenda.–>În cazul executării pedepsei într-o alta unitate decât cea în care își desfășura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de muncă încheiat încetează. Pedeapsa se executa fără a se încheia contract de muncă.<!–>Dispozițiile alin. 6 se aplică în mod corespunzător și în cazul condamnatului care nu desfășoară o activitate la data aplicarii pedepsei.–>În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă a devenit militar în termen în cursul judecații sau după rămânerea definitivă a hotărîrii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de muncă, după trecerea în rezerva a acestuia. + 
Articolul 86^9Revocarea executării pedepsei la locul de muncă <!–>Dacă după rămânerea definitivă a hotărîrii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanța revoca executarea pedepsei la locul de muncă. Pedeapsa se aplică potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 sau, după caz, ale art. 40.–>Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpa, instanța poate dispune și pentru aceasta infracțiune executarea pedepsei la locul de muncă. În acest caz, revocarea nu mai are loc și pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.<!–>Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activității în cadrul unității sau nu-și îndeplinește în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de muncă ori nu respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate să revoce executarea pedepsei la locul de muncă, dispunând executarea pedepsei într-un loc de deținere.–>Cînd condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacității de muncă, instanța revoca executarea pedepsei la locul de muncă și, ținînd seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de muncă și de dispozițiile art. 72, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute la art. 81 sau 86^1.<!–>Dacă executarea pedepsei la locul de muncă se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau după caz, restul de pedeapsa rămas neexecutat, se executa într-un loc de deținere.–> + 
Articolul 86^10Anularea executării pedepsei la locul de muncă <!–>Dacă cel condamnat mai săvârșise o infracțiune pînă la rămânerea definitivă a hotărîrii și aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată, sau considerată executată, instanța, dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute la art. 86^7, anulează executarea pedepsei la locul de muncă.–>Anularea se dispune și în cazul în care hotărîrea de condamnare pentru infracțiunea descoperită ulterior se pronunța după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabilește, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidiva.<!–>La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplică dispozițiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se tine seama dacă una din pedepse se executa la locul de muncă. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deținere.–> + 
Articolul 86^11Încetarea executării pedepsei <!–>Dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat și stăruitor în munca, instanța poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă, la cererea conducerii unității unde condamnatul își desfășoară activitatea sau a condamnatului.–>Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de muncă și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnata nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval condamnatul a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de muncă, dispozițiile art. 61 și 86^10 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător. + 
Secţiunea IVCalculul pedepselor + 
Articolul 87Durata executării <!–>Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe să execute hotărîrea definitivă de condamnare.–>Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării.<!–>Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei.–>*) În durata executării pedepsei la locul de muncă nu intra timpul în care condamnatul lipsește de la locul de muncă.<!–>–>*) Alin. 4 al art. 87 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 88Computarea reținerii și a arestării preventive <!–>Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.–>Scăderea reținerii și a arestării preventive se face și în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii. + 
Articolul 89Computarea privațiunii de libertate executată în afară tarii <!–>În cazul infracțiunilor săvîrșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea de pedeapsa precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române.–> + 
Titlul IVÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE + 
Articolul 90Condițiile înlocuirii <!–>Instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sînt îndeplinite următoarele condiții:a)–>pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită este închisoare de cel mult 1 an sau amenda ori s-au săvârșit infracțiunile prevăzute în art. 208, 213, 215, 223 alin. 1, 224 alin. 1, 227 alin. 1, 229 alin. 1, 231 alin. 1 și 232, dacă valoarea pagubei nu depășește 3.000 lei, sau infracțiunea prevăzută în art. 249 alin. 1 dacă valoarea pagubei nu depășește 10.000 lei; … b)<!–>fapta, în conținutul el concret și în împrejurările în care a fost săvîrșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave; … c)–>paguba pricinuită prin infracțiune a fost integral reparată pînă la pronunțarea hotărîrii; … d)<!–>din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii rezultă ca acesta regreta fapta; … e)–>sînt suficiente date ca făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplică o pedeapsă; … <!–>Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sancțiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situațiile prevăzute de art. 38.–>––––––-<!–>*) Articolul 90 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992.–> + 
Articolul 91Sancțiunile cu caracter administrativ <!–>Cînd instanța dispune înlocuirea răspunderii penale aplica una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativa)–>mustrarea; … b)<!–>mustrarea cu avertisment; … c)–>amenda de la 5.000 la 25.000 lei. … ––––––-<!–>–>*) Articolul 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992. + 
Articolul 92Abrogat (la 01-10-1992,
Articolul 92 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 93Abrogat(la 01-10-1992,
Articolul 93 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 94Abrogat(la 01-10-1992,
Articolul 94 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 95Abrogat(la 01-10-1992,
Articolul 95 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 96Abrogat(la 01-10-1992,
Articolul 96 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 97Abrogat(la 01-10-1992,
Articolul 97 a fost abrogat de Articolul 1 din LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992
)
 + 
Articolul 98Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracțiuni <!–>În caz de participație, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori față de care sînt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul titlu.–>Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru fiecare infracțiune aflată în concurs sînt îndeplinite condițiile de înlocuire a răspunderii penale. + 
Titlul VMINORITATEA + 
Articolul 99Limitele răspunderii penale <!–>Minorul care nu a împlinit vîrsta de 14 ani nu răspunde penal.–>Minorul care are vîrsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește ca a săvârșit fapta cu discernământ.<!–>Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani răspunde penal.–> + 
Articolul 100Consecințele răspunderii penale <!–>Fața de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuală și morala, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.–>Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului. + 
Articolul 101Măsurile educative <!–>Măsurile educative care se pot lua față de minori sînt:–>a)<!–>mustrarea; … b)–>libertatea supravegheată; … c)<!–>internarea într-un centru de reeducare; *) … d)–>internarea într-un institut medical-educativ. … ––––––<!–>*) Potrivit Decretului nr. 545/1972, publicat în B. Of. nr. 162 din 30 decembrie 1972, denumirea de „centrul de reeducare” a înlocuit denumirea de „institutul special de reeducare”, în cuprinsul acestui cod.–> + 
Articolul 102Mustrarea <!–>Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvîrșite, în sfătuirea minorului să se poarte în asa fel încît sa dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția ca dacă va săvârși din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsura mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.–> + 
Articolul 103Libertatea supravegheată <!–>Măsura educativă a libertății supravegheate consta în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui are l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.–>Instanța pune în vedere celui căruia i s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligația sa înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală. Totodată instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.<!–>După luarea măsurii libertății supravegheate, instanța incunostiinteaza școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat, pentru ca acestea sa colaboreze la reeducarea minorului împreună cu persoana căreia acesta i-a fost încredințat.–>Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revoca libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplica o pedeapsă.<!–>Termenul de un an prevăzut de alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertății supravegheate.–> + 
Articolul 104Internarea într-un centru de reeducare <!–>Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.–>Măsura internării se ia față de minorul în privinta căruia celelalte măsuri educative sînt neîndestulătoare. + 
Articolul 105Internarea într-un institut medical-educativ <!–>Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia față de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație.–> + 
Articolul 106Durata măsurilor<!–>Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decât pînă la împlinirea vârstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanța, dispunând ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, sa ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.–>La data cînd minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării. + 
Articolul 107Liberarea minorului înainte de a deveni major<!–>Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sarguinta la învățătura și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.–> + 
Articolul 108Revocarea liberării sau internării minorului <!–>Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării.–>Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revoca internarea. În cazul cînd nu este necesară o pedeapsă, se menține măsura internării și se revoca liberarea. + 
Articolul 109Pedepsele pentru minori<!–>*) Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvîrșită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.–>Cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa detențiunii pe viața, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.<!–>Pedepsele complimentare nu se aplică minorului.–>Condamnările pronunțate pentru fapte săvîrșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.<!–>–>*) Art. 109 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992. + 
Articolul 110Suspendarea condiționată a executării pedepsei <!–>În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanța. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.–>Odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, căreia îi revin obligațiile prevăzute de același articol. Aceasta măsura nu poate dura decât pînă la împlinirea vârstei de 18 ani.<!–>*) Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în caz de liberare condiționată a minorului.–>––––––<!–>*) Alin. 3 al art. 110 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Titlul VIMĂSURILE DE SIGURANTA + 
Capitolul 1DISPOZIȚII GENERALE + 
Articolul 111Scopul măsurilor de siguranță <!–>Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvîrșirii faptelor prevăzute de legea penală.–>Măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.<!–>Măsurile de siguranță se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d.–> + 
Articolul 112Felurile măsurilor de siguranță <!–>Măsurile de siguranță sînt:–>a)<!–>obligarea la tratament medical; … b)–>internarea medicală, … c)<!–>interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupație: … d)–>interzicerea de a se afla în anumite localități: … e)<!–>expulzarea străinilor: … f)–>confiscarea specială. …  + 
Capitolul 2REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTA + 
Articolul 113Obligarea la tratament medical <!–>Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pînă la însănătoșire.–>Cînd persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.<!–>Dacă persoana obligată la tratament este condamnata la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.–>Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecării. + 
Articolul 114Internarea medicală <!–>Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se afla într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoșire.–>Aceasta măsura poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecații. + 
Articolul 115Interzicerea unei funcții sau profesii <!–>Cînd făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau alte ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație.–>Aceasta măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare. + 
Articolul 116Interzicerea de a se afla în anumite localități <!–>Cînd persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnata pentru alte infracțiuni, dacă instanța constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a săvârșit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua față de aceasta persoana măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărîrea de condamnare.–>Condiția ca făptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, cînd se pronunța o condamnare mai mare de 5 ani.<!–>Aceasta măsura poate fi luată pe o durată pînă la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial.–>*) În cazul infracțiunilor de furt, tâlhărie, specula, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cerșetorie, prostituție, viol, relații sexuale între persoane de același sex și perversiune sexuală, măsura de siguranță poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia și chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni.<!–>Măsura de siguranță poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel puțin un an de la respingerea cererii anterioare.–>––––––<!–>*) Alin. 4 al art. 116 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 117Expulzarea <!–>Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul tarii.–>Dispoziția alineatului precedent se aplică și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țara.<!–>În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.–>*) Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă exista motive serioase de a se crede ca risca să fie supuse la tortura în statul în care urmează a fi expulzate.<!–>–>*) Alineatul 4 al art. 117 a fost introdus prin Legea nr. 20 din 9 octombrie 1990, publicată în M. Of. nr. 112 din 12 octombrie 1990. + 
Articolul 118Confiscarea specială <!–>Sînt supuse confiscării speciale:–>a)<!–>lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală; … b)–>lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa servească la săvîrșirea unei infracțiuni, dacă sînt ale infractorului; … c)<!–>lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni sau pentru a rasplati pe infractor; … d)–>lucrurile dobândite în mod vadit prin săvîrșirea infracțiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; … e)lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale. …  + 
Titlul VIICAUZELE CARE INLATURA RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINȚELE CONDAMNĂRII + 
Capitolul 1AMNISTIA ȘI GRAȚIEREA + 
Articolul 119Efectele amnistiei <!–>Amnistia inlatura răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea inlatura și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.–>Amnistia are efecte asupra confiscării averii numai în măsura în care aceasta pedeapsa nu a fost încă executată.<!–>Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate.–> + 
Articolul 120Efectele grațierii <!–>Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară.–>Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanța se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negrațiată.<!–>Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune astfel prin actul de grațiere.–>Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative.<!–>–>*) Dispoziția privind comutarea pedepsei cu moartea (fost alin. 4 al art. 120) a fost abrogată prin Decret-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie 1990. + 
Capitolul 2PRESCRIPȚIA + 
Articolul 121Prescripția răspunderii penale <!–>Prescripția inlatura răspunderea penală.–>Prescripția nu inlatura răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii. + 
Articolul 122.Termenele de prescripție a răspunderii penale <!–>Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt:–>a)<!–>15 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa detențiunii pe viața sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani; … b)–>10 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani; … c)<!–>8 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; … d)–>5 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; … e)<!–>3 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda. … Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.–> + 
Articolul 123Întreruperea cursului prescripției <!–>Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.–>După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.<!–>Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.–> + 
Articolul 124Prescripția specială <!–>Prescripția inlatura răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.–> + 
Articolul 125Prescripția executării pedepsei <!–>Prescripția inlatura executarea pedepsei principale.–>Prescripția nu inlatura executarea pedepsei principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii. + 
Articolul 126Termenele de prescripție a executării pedepsei <!–>Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt:–>a)<!–>20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este închisoarea mai mare de 15 ani; … b)–>5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; … c)<!–>3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda. … *) Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18^1 și art. 19 este de un an.–>*) Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitivă, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămânerea definitivă a hotărîrii sau, după caz, de la data cînd poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanța prin care s-a aplicat sancțiunea.<!–>*) În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sau, după caz, a executării la locul de muncă, termenul de prescripție începe să curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitivă.–>Măsurile de siguranță nu se prescriu.<!–>–>*) Art. 126. alin. 2, 3 și 4 sînt reproduse cum au fost modificate prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 127Întreruperea cursului prescripției executării <!–>Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni.–>Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii. + 
Articolul 128Suspendarea cursului prescripției <!–>Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cat o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.–>Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală.<!–>Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.–> + 
Articolul 129Termenele de prescripție pentru minori <!–>Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori.–> + 
Articolul 130Abrogat (la 08-01-1990,
Articolul 130 a fost abrogat de Articolul 4 din DECRETUL-LEGE nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 8 ianuarie 1990
)
 + 
Capitolul 3LIPSA PLÂNGERII PREALABILE ȘI ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR + 
Articolul 131Lipsa plângerii prealabile <!–>În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri inlatura răspunderea penală.–>Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, inlatura răspunderea penală.<!–>Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele.–>Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.<!–>*) În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.–>–––––––<!–>*) Art. 131 alin. 5 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 132Implicarea părților <!–>Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege inlatura răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.–>Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămânerea definitivă a hotărîrii.<!–>*) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împacă cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu. –>––––––<!–>*) Art. 132 alin. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Capitolul 4REABILITAREA + 
Articolul 133Efectele reabilitării <!–>Reabilitarea face sa înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.–>Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut.<!–>De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d.–> + 
Articolul 134Reabilitarea de drept<!–>Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o alta infracțiune.–>Reabilitarea de drept prevăzută în alineatul precedent nu are loc în cazul condamnării pentru infracțiuni contra avutului public. + 
Articolul 135Reabilitarea judecătorească <!–>Condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească:–>a)<!–>în cazul condamnării la pedeapsa închisorii pînă la 5 ani pentru infracțiuni contra avutului public precum și în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani pentru celelalte infracțiuni, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate; … b)–>în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate; … c)<!–>în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate; … d)–>în cazul pedepsei detentiei pe viața comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei cu închisoare. … Procurorul general poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol. + 
Articolul 136Calculul termenului de reabilitare <!–>Termenele prevăzute de art. 134 și art. 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris.–>Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amendă termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.<!–>În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de grațiere.–> + 
Articolul 137Condițiile reabilitării judecătorești <!–>Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:–>a)<!–>nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevăzut în art. 135; … b)–>își are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul cînd are vîrsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă; … c)<!–>a avut o buna conduita; … d)–>a achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau cînd instanța constata ca cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare. … Cînd instanța constata că nu este îndeplinită condiția de la lit. d, dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea. + 
Articolul 138Reînnoirea cererii de reabilitare <!–>În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decât după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de 1 an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.–>Condițiile arătate în art. 137 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.<!–>Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedura penală.–> + 
Articolul 139Anularea reabilitării <!–>Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.–> + 
TitluVIII ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU SUGESTII ÎN LEGEA PENALĂ + 
Articolul 140Dispoziții generale <!–>Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel.–> + 
Articolul 141Legea penală <!–>Prin termenul "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.–> + 
Articolul 142Teritoriul <!–>Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul tarii" se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian al acesteia.–> + 
Articolul 143Infracțiunea săvîrșită pe teritoriul tarii <!–>Prin "infracțiune săvîrșită pe teritoriul tarii" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava ori aeronava română.–>Infracțiunea se considera săvîrșită pe teritoriul tarii și atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii. + 
Articolul 144Săvîrșirea unei infracțiuni <!–>Prin "săvîrșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvîrșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativa, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.–> + 
Articolul 145Public <!–>Prin termenul "public" se înțelege tot ce interesează organizațiile de stat, organizațiile publice sau orice organizații care desfășoară o activitate utila din punct de vedere social și care funcționează potrivit legii.–> + 
Articolul 146Consecințe grave și consecințe deosebit de grave <!–>Infracțiunile cuprinse în partea specială, Titlurile III și IV, se considera ca au avut "consecințe grave" sau "consecințe deosebit de grave", atunci cînd au produs pagube materiale mari, au avut repercusiuni asupra realizării planului de stat sau al unității, au produs o stanjenire importanța activității unității ori au cauzat alte asemenea urmări.–> + 
Articolul 147Funcționar<!–>Prin "funcționar" se înțelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și cum a fost investit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat, ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat.–>Sînt asimilate cu funcționarii persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retributie. + 
Articolul 148Alți salariați <!–>Prin "alți salariați" se înțeleg salariații care exercită, în condițiile art. 147 alin. 1, o însărcinare în serviciul uneia dintre celelalte organizații prevăzute în art. 145.–>Sînt asimilate cu "alți salariați" persoanele care îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații din cele prevăzute în alin. 1, indiferent dacă primesc sau nu o retributie. + 
Articolul 149Rude apropiate <!–>"Rude apropiate" sînt ascendenții și descendenții frații și surorile, copii acestora precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.–>Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cat și descendenților acesteia în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cat și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului. + 
Articolul 150Secrete de stat și înscrisuri oficiale<!–>"Secrete de stat" sînt documentele și datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Guvernului.–>"Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o organizație din cele prevăzute în art. 145, sau care aparține unei asemenea organizații. + 
Articolul 151Arme<!–>"Arme" sînt instrumentele, piesele dau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale.–>Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac. + 
Articolul 152Fapta săvîrșită în public <!–>Fapta se considera săvîrșită "în public" atunci cînd a fost comisă:–>a)<!–>într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezenta nici o persoană; … b)–>în orice alt loc accesibil publicului, dacă sînt de fața doua sau mai multe persoane; … c)<!–>în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de doua sau mai multe persoane; … d)–>într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate ca au un caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; … e)prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. …  + 
Articolul 153Timp de război<!–>"Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.–> + 
Articolul 154Calculul timpului <!–>La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și săptămîna de 7 zile.–>Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă. + 
Partea SPECIALĂ + 
Titlul IINFRACȚIUNI CONTRA STATULUI *)––––––<!–>*) Denumirea Titlului I din Partea specială este reprodusa astfel cum a fost modificată prin Decret-Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990 publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990. –> + 
Articolul 155Trădarea <!–>Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului român, de a intră în legătură cu o putere sau o organizație străină ori agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau a știrbi unitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin acțiuni de provocare de război contra tarii sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politica a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva statului, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 156Trădarea prin ajutarea inamicului <!–>Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de război:a)–>preda teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale armatei române sau care servesc apărării; … b)<!–>preda nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului; … c)–>procura dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel; … d)<!–>trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sînt de natura sa favorizeze activitatea dușmanului, ori sa slăbească puterea de lupta a armatei române sau a armatelor aliate; … –>Se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.<!–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează cetățeanul român sau persoana fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de război, lupta sau face parte din formații de lupta împotriva statului român sau a aliaților săi.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 157Trădarea prin transmitere de secrete <!–>Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvîrșite de un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului român, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Aceleași fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul și importanța lor fac ca fapta săvîrșită sa pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. + 
Articolul 158*)Acțiunile dușmănoase contra statului <!–>Faptele prevăzute în art. 155 și 156, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani și confiscarea parțială a averii.–>––––––-<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 159*)Spionajul <!–>Faptele prevăzute în art. 157, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detențiune pe viața sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 160*)Atentatul care pune în pericol securitatea statului <!–>Atentatul săvârșit contra vieții, integrității corporale ori sănătății unei persoane care îndeplinește o activitate importanța de stat sau obsteasca, în împrejurări care fac ca fapta sa pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 161*)Atentatul contra unei colectivități <!–>Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slăbească puterea de stat, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 162*)Subminarea puterii de stat <!–>Acțiunea armata de natura sa slăbească puterea de stat se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Orice alte acțiuni violențe săvîrșite de mai multe persoane împreună, de natura sa atragă aceleași urmări, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 163*)Actele de diversiune<!–>Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalațiilor industriale, mașinilor, căilor de comunicație, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor, produselor industriale sau agricole, ori alte bunuri, dacă fapta este de natura sa aducă în orice mod atingere securității statului, se pedepsesc cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––-<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 164*)Abrogat <!–>–>*) Art. 164 privind infracțiunea de sabotaj a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990. + 
Articolul 165*)Subminarea economiei naționale <!–>Fapta de a folosi o organizație din cele prevăzute în art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia naționala, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naționale, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 166*)Propaganda cu caracter fascist <!–>Propaganda cu caracter fascist săvîrșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.–>––––––––<!–>*) Alineatul 2 al art. 166 a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990. –> + 
Articolul 167*)Complotul <!–>Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvîrșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-165, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații sau grupări, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru cea mai grava dintre infracțiunile care intră în scopul asociației sau grupării.<!–>Cu pedeapsa prevăzută în alin. 1 se sancționează și asocierea mai multor persoane în vederea desfășurării unei activități cu caracter fascist ori antidemocratic, sau a oricărei alte activități prin care se urmărește schimbarea oranduirii, precum și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.–>Dacă faptele prevăzute în alin. 1 sau 3 au fost urmate de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.<!–>Nu se pedepsește persoana care, săvârșind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperită.–>––––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 168Compromiterea unor interese de stat <!–>Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sînt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.–> + 
Articolul 169Divulgarea secretului care periclitează securitatea statului <!–>Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.–>Deținerea în afară îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.<!–>Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează deținerea în afară îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natura sa pună în pericol securitatea statului.–>Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sînt săvîrșite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoare de la unu la 7 ani. + 
Articolul 170Nedenunțarea<!–>Omisiunea de a denunta de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-165 și în art. 167 se pedepsește cu închisoare de la 21 la 7 ani.–>Omisiunea de a denunta, săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată, se pedepsește numai atunci cînd prin denunțare s-ar fi putut împiedica consumarea vreuneia dintre infracțiunile arătate în alin. 1. În acest caz, limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate.<!–>Nu se pedepsește persoana care mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.–> + 
Articolul 171Infracțiuni contra reprezentantului unui stat străin <!–>Infracțiunile contra vieții, integrității corporale, sănătății, libertății sau demnității, săvîrșite împotriva reprezentantului unui stat străin, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrșită, al carei maxim se sporește cu 2 ani.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la dorința exprimată de guvernul străin. + 
Articolul 172Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei <!–>Participantul la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu nu se pedepsește, dacă denunta în timp util săvîrșirea infracțiunii, astfel ca să fie împiedicată consumarea ei, sau dacă împiedica el însuși consumarea infracțiunii și apoi o denunta.–>Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora, se sancționează cu o pedeapsă ale carei limite se reduc la jumătate. + 
Articolul 173Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării <!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.–>Se considera tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159 – 166 și art. 158 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.<!–>Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.–>Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.<!–>Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155 – 165 și în art. 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.–> + 
Titlul IIINFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI + 
Capitolul 1INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII, INTEGRITĂȚII CORPORALE ȘI SĂNĂTĂȚII + 
Secţiunea IOmuciderea + 
Articolul 174Omorul <!–>Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. –>Tentativa se pedepsește.  + 
Articolul 175Omorul calificat <!–>Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: –>a)<!–>cu premeditare;  … b)–>din interes material;  … c)<!–>asupra soțului sau unei rude apropiate;  … d)–>profitând de starea de neputință a victimei de a se apara;  … e)<!–>prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane;  … f)–>în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau obștești ale victimei;  … g)<!–>pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; … h)–>pentru a înlesni sau ascunde săvîrșirea altei infracțiuni,  … se pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.<!–>Tentativa se pedepsește.–> + 
Articolul 176*)Omorul deosebit de grav<!–>Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:a)–>prin cruzimi; … b)<!–>asupra a doua sau mai multor persoane; … c)–>de către o persoană care a mai săvârșit un omor; … d)<!–>pentru a săvârși sau ascunde săvîrșirea unei tâlhării sau piraterii; … e)–>asupra unei femei gravide, … <!–>se pedepsește cu detențiune pe viața sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.–>Tentativa se pedepsește.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 177Pruncuciderea <!–>Uciderea copilului nou-născut, săvîrșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–> + 
Articolul 178Uciderea din culpa <!–>Uciderea din culpa a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.–>Uciderea din culpa ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.<!–>Cînd uciderea din culpa a unei persoane este săvîrșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, avînd în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală, sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta săvîrșită din culpa, de orice persoană în exercițiul profesiei sau meseriei și care se afla în stare de ebrietate.<!–>Dacă prin fapta săvîrșită s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adauga un spor pînă la 3 ani.–> + 
Articolul 179Determinarea sau înlesnirea sinuciderii <!–>Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent s-a săvârșit față de un minor sau față de o persoană care nu era în stare să-și dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpână pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. + 
Secţiunea IILovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății + 
Articolul 180*)Lovirea sau alte violențe <!–>Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinta fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>**) Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.<!–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.<!–>–>*) A se vedea și dispozițiile Decret-Lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 16 din 27 ianuarie 1990.<!–>**) Art. 180 alin. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 181*)Vătămarea corporală <!–>Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–>–––––––<!–>*) A se vedea și dispozițiile Decret-Lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 16 din 27 ianuarie 1990.–> + 
Articolul 182Vătămarea corporală grava <!–>Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simt sau organ, încetarea funcționarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Cînd fapta a fost săvîrșită în scopul producerii consecințelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani.<!–>Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepsește.–> + 
Articolul 183Loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte <!–>Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 – 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.–> + 
Articolul 184*)Vătămarea corporală din culpa <!–>Fapta prevăzută în art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvîrșite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.<!–>Cînd săvîrșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.–>Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.<!–>Pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–>–––––––<!–>*) Art. 184 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Secţiunea IIIAvortul  + 
Articolul 185Abrogat(la 27-12-1989,
Articolul 185 a fost abrogat de Pct. 12 din DECRETUL-LEGE nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 27 decembrie 1989
)
 + 
Articolul 186Abrogat (la 27-12-1989,
Articolul 186 a fost abrogat de Pct. 12 din DECRETUL-LEGE nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 27 decembrie 1989
)
 + 
Articolul 187Abrogat (la 27-12-1989,
Articolul 187 a fost abrogat de Pct. 12 din DECRETUL-LEGE nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 27 decembrie 1989
)
 + 
Articolul 188Abrogat(la 27-12-1989,
Articolul 188 a fost abrogat de Pct. 12 din DECRETUL-LEGE nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 27 decembrie 1989
)
 + 
Capitolul 2INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII PERSOANEI + 
Articolul 189Lipsirea de libertate în mod ilegal <!–>Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>În cazul în care fapta este săvîrșită prin simulare de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minora sau este supusă unor suferințe, ori sănătatea sau viața îi sînt puse în pericol, pedeapsa este de la 2 la 7 ani.<!–>Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizație internationala interguvernamentală sau un grup de persoane sa îndeplinească sau sa nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.–>Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani.<!–>Tentativa faptelor prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.–>Constituie tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute în alin. 3.<!–>–>*) Art. 189 este reprodus astfel cum a fost modificat și completat prin Decret-Lege nr. 112 din 30 martie 1990 publicat în M. Of. nr. 48 din 2 aprilie 1990. + 
Articolul 190Sclavia <!–>Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 191Supunerea la munca forțată sau obligatorie <!–>Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o munca obligatorie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 192Violarea de domiciliu <!–>Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinta, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ținînd de acestea, fără consimțămîntul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la a luni la 1 an sau cu amendă.–>În cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții, sau prin folosirea de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.<!–>Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–> + 
Articolul 193Amenințarea <!–>Fapta de a ameninta o persoană cu săvîrșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natura sa o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–>–––––––<!–>*) A se vedea și dispozițiile Decret-Lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 16 din 27 ianuarie 1990.–> + 
Articolul 194Șantajul <!–>*) Constrângerea unei persoane prin violenta sau amenințare, sa dea, să facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Cînd constrângerea consta în amenințarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.<!–>–>*) Art. 194 alin. 1 este reprodus cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 195Violarea secretului corespondentei <!–>Deschiderea, fără drept, a unei corespondente adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondente, precum și divulgarea conținutului unei corespondente, chiar atunci cînd a fost trimisa deschisă sau a fost deschisă din greseala, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștința de aceasta din greseala sau din întâmplare.<!–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală. + 
Articolul 196Divulgarea secretului profesional <!–>*) Divulgarea, fără drept, a unor date de către acela căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunoștința în virtutea profesiei ori funcției, dacă fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–>––––––<!–>*) Art. 196 din alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Capitolul 3INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALĂ + 
Articolul 197Violul <!–>Raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrângerea acesteia, sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, dacă:<!–>a)–>victima nu implinise vîrsta de 14 ani; … b)<!–>fapta a fost săvîrșită de doua sau mai multe persoane împreună; *) … c)–>victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; … d)<!–>s-a cauzat victimei o vătămare grava a integrității corporale sau a sănătății. … Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani, dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.–>Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>*) Faptele prevăzute în alin. 1 și 2 lit. a), c) și d) nu se pedepsesc dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitivă a intervenit căsătoria dintre autor și victima. În caz de participație, în alte condiții decât cea prevăzut la lit. b), căsătoria dintre autor și victima produce aceleași efecte și față de participanți.–>––––––– <!–>*) Art. 197 alin. 2 lit b. și alin. 5 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 365 publicat în B. Of. nr. 92 din 2 noiembrie 1976.–> + 
Articolul 198Raportul sexual cu o minora<!–>Raportul sexual cu o persoană de sex feminin care nu a împlinit vîrsta de 14 ani se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează raportul sexual cu o persoană de sex feminin între 14 – 18 ani, dacă fapta este săvîrșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator folosind calitatea sa.<!–>Cînd fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvîrșită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c, ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 lit. d, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.–>Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.<!–>Dispozițiile art. 197 alin. final se aplică și în cazul faptelor prevăzute în alin. 1-3.–> + 
Articolul 199Seducția <!–>Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determina o persoană de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală. + 
Articolul 200Relațiile sexuale între persoane de același sex <!–>Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.–>Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitatea de a se apara, ori de a-și exprima voința, sau prin constrângere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.<!–>Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea grava a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.–>Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicării faptei prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. + 
Articolul 201Perversiunea sexuală <!–>Săvîrșirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.–>Dispozițiile art. 200 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.<!–>Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decât cele prevăzute în art. 200.–> + 
Articolul 202Corupția sexuală <!–>Actele cu caracter obscen săvîrșite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>––––––-<!–>*) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 203Incestul <!–>Raportul sexual între rude în linie directa sau între frați și surori se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–> + 
Articolul 204Sancționarea tentativei <!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 197 – 198 și 200 – 203 se pedepsește.–> + 
Capitolul 4INFRACȚIUNI CONTRA DEMNITĂȚII + 
Articolul 205Insulta <!–>Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunere la batjocura, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Aceeași pedeapsa se aplică și în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.<!–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.<!–>–>*) A se vedea și dispozițiile Decret-Lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 16 din 27 ianuarie 1990. + 
Articolul 206Calomnia <!–>Afirmarea ori imputarea în public a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–> + 
Articolul 207Proba verității <!–>Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiunea de insulta sau calomnie.–> + 
Titlul IIIINFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI PERSONAL SAU PARTICULAR + 
Articolul 208Furtul <!–>*) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțămîntul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Se considera bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.<!–>Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvîrșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitima a altei persoane.–>De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept. <!–>–>*) Art. 208 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.  + 
Articolul 209Furtul calificat <!–>Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:–>a)<!–>de doua sau mai multe persoane împreună; … b)–>de o persoană avînd asupra sa o arma sau o substanța narcotică; … c)<!–>într-un loc public; … d)–>în vreun mijloc de transport în comun; … e)<!–>în timpul nopții; … f)–>în timpul unei calamitati; … g)<!–>prin efracție, escaladare, sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani. … Cu aceeași pedeapsa se sancționează furtul unui act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.–> + 
Articolul 210Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă <!–>Furtul săvârșit între soți ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui sau, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se urmărește numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală. + 
Articolul 211Tâlhăria <!–>Furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputință de a se apara, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>*) Dacă tâlhăria a avut urmarea arătată în art. 180 alin. 2, iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, sau vreuna dintre urmările arătate în art. 181, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani, iar dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. <!–>*) Tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.–>–––––––<!–>*) Art. 211 alin. 2 și 3 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 212Pirateria <!–>Jefuirea prin acte de violenta săvîrșite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea nava ori împotriva altei nave, dacă navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.<!–>Pirateria care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.–>Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și cînd infracțiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave și nave. + 
Articolul 213Abuzul de încredere <!–>Însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–> + 
Articolul 214Gestiunea frauduloasă <!–>Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credința, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>––––––-<!–>*) Art. 214 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 215Înșelăciunea <!–>*) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o paguba, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Înșelăciune săvîrșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.<!–>Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvîrșită în asa fel încît fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.–>––––––-<!–>*) Art. 215 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 216Însușirea bunului găsit <!–>Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului. + 
Articolul 217Distrugerea<!–>Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținînd altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>În cazul în care bunul are o deosebită valoare artistică, științifică, istorica, arhivistica sau o alta valoare socială, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.<!–>Cu pedeapsa prevăzută la alin. 2 se sancționează și distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înaltă tensiune ori a unei conducte petroliere.–>Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.<!–>Dispozițiile prevăzute în alin. 2, 3 și 4 se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului.–>Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală. + 
Articolul 218Distrugerea calificată <!–>Dacă faptele prevăzute în articolul precedent au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.–>Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau de persoane, ori a unor instalații sau lucrări și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea grava a integrității corporale ori sănătății mai multor persoane. + 
Articolul 219Distrugerea din culpa <!–>Distrugerea, degradarea ori aducerea în starea de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă fapta este săvîrșită prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, se pedepsește cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează distrugerea ori degradarea din culpa a unui cablu telegrafic, telefonic sau de înaltă tensiune ori a unei conducte petroliere, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora.<!–>Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, dacă a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.–>Cînd dezastrul ori consecințele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului, sau a săvîrșirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani. + 
Articolul 220Tulburarea de posesie <!–>Ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violenta sau amenințare, ori prin desființare sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–> + 
Articolul 221Tăinuirea <!–>*) Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscînd ca bunul provine din săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit.–>Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată nu se pedepsește.<!–>–>*) Art. 221 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 222Sancționarea tentativei <!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 208 – 212, 215, 217 și 218 se pedepsește.–> + 
Titlul IVINFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI PUBLIC + 
Articolul 223Delapidarea <!–>Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar ori alt salariat, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri din avutul public, pe care le gestionează sau administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și confiscarea parțială a averii.–>În cazul în care delapidarea a avut consecințe grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>Dacă delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–> + 
Articolul 224Furtul în paguba avutului public <!–>*) Furtul săvârșit în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, iar cînd este calificat, cu închisoare de la unu la 7 ani.–>*) Cînd furtul a avut consecințe grave, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>**) Dacă furtul a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) Art. 224 alin. 1 și 2 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 154/1970. –>**) A se vedea nota de la art. 14.  + 
Articolul 225Tâlhăria în paguba avutului public <!–>Tâlhăria săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de 3 ia 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Cînd tâlhăria a avut consecințe grave ori vreuna dintre urmările prevăzute în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>*) Dacă tâlhăria a avut ca urmare moartea victimei sau alte consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––-<!–>*) A se vedea nota de sub art. 14. –> + 
Articolul 226Pirateria în paguba avutului public <!–>Pirateria săvîrșită în paguba avutului public se sancționează cu pedepsele prevăzute în art. 225.–> + 
Articolul 227Abuzul de încredere în paguba avutului public<!–>Abuzul de încredere săvârșit în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.–> + 
Articolul 228Gestiunea frauduloasă în paguba avutului public <!–>Gestiunea frauduloasă săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–> + 
Articolul 229Înșelăciunea în paguba avutului public <!–>Înșelăciunea săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar cînd este săvîrșită în condițiile art. 215 alin. 2, cu închisoare de la unu la 7 ani.–>*) Înșelăciunea care a avut consecințe grave se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>**) Dacă înșelăciunea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––<!–>*) Art. 229 alin. 1 și 2 sînt reproduse astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 154/1970.–>**) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 230Însușirea în paguba avutului public a bunului găsit <!–>Însușirea în paguba avutului public a unui bun găsit se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>––––––-<!–>*) Art. 230 a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 231Distrugerea în paguba avutului public <!–>Distrugerea săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Distrugerea săvîrșită în condițiile art. 217 alin. 2-4 se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>Dacă distrugerea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Cînd distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. + 
Articolul 232Distrugerea din culpa în paguba avutului public <!–>*) Distrugerea din culpa în paguba avutului public săvîrșită în condițiile art. 219 alin. 1 și 2, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.–>Cînd distrugerea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 6 ani și interzicerea unor drepturi.<!–>Dacă distrugerea a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.–>Cînd dezastrul sau consecințele deosebit de grave s-au produs în condițiile art. 219 alin. 4, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.<!–>–>*) Art. 232 alin. 1 a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.  + 
Articolul 233Tulburarea de posesie în paguba avutului public<!–>Tulburarea de posesie săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 234Tăinuirea săvîrșită în paguba avutului public <!–>Tăinuirea săvîrșită în paguba avutului public se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3 și 229 alin. 3 se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 1 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea nu se pedepsește. + 
Articolul 235Sancționarea tentativei <!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 223 – 226, 229 și 231 se pedepsește.–> + 
Titlul VINFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚILOR + 
Articolul 236Ofensa adusă unor însemne<!–>Orice manifestare prin care se exprima dispreț pentru însemnele României se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Manifestarea prin care se exprima dispreț pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritățile se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. + 
Articolul 237Abrogat <!–>–>*) Art. 237 privind infracțiunea de defaimare a unei organizații a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, publicat în M. Of. nr. 4 din 27 decembrie 1989. + 
Articolul 238Ofensa adusă autorității<!–>Atingerea adusă onoarei sau amenințarea, în public, săvîrșită împotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 160, în legătură cu activitatea acesteia și de natura sa aducă atingere autorității, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Lovirea sau orice acte de violenta săvîrșite împotriva uneia dintre persoanele și condițiile arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. + 
Articolul 239Ultrajul <!–>*) Insulta, calomnia ori amenințarea săvîrșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, contra unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Lovirea sau orice alta violenta, precum vătămarea corporală săvîrșite împotriva persoanei prevăzute în alin. precedent, aflată în exercițiul funcțiunii sau pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.<!–>–>*) Art. 239 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.  + 
Articolul 240Uzurparea de calități oficiale <!–>Folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 241Portul nelegal de decorații sau de semne distinctive <!–>Purtarea, fără drept, de decorații, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.<!–>Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent se săvârșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.–> + 
Articolul 242Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri <!–>Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în păstrarea ori în deținerea unei organizații din cele prevăzute în art. 145, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alineatul precedent, care prezintă o valoare artistică, științifică, istorica, arhivistica sau o alta valoare socială, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.<!–>Dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 sînt săvîrșite de un funcționar ori alt salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.–>Tentativa infracțiunii prevăzute în alin. 1 se pedepsește. + 
Articolul 243Ruperea de sigilii <!–>Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>*) Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.<!–>–>*) Art. 243 alin. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 244Sustragerea de sub sechestru <!–>Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>*) Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.<!–>–>*) Art. 244 alin 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 245Abrogat.<!–>–>*) Art. 245 privind infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990. Potrivit art. 3 din acest act normativ, intrarea sau ieșirea din țara prin trecerea frauduloasă a frontierei constituie o contravenție.<!–>Prin Legea privind frontiera de stat a României, nr. 56 din 4 iunie 1992, publicată în M. Of. nr. 126 din 9 iunie 1992, trecerea frauduloasă a frontierei este sancționată ca infracțiune. Potrivit art. 63 din acest act normativ, încercarea de ieșire din țara prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat este sancționată contraventional.–> + 
Titlul VIINFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE ACTIVITĂȚII ORGANIZAȚIILOR DE STAT, ORGANIZAȚIILOR PUBLICE SAU ALTOR ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE + 
Capitolul 1INFRACȚIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGATURA CU SERVICIUL + 
Articolul 246Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor <!–>Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>––––––-<!–>*) Art. 246 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 247Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi <!–>Îngrădirea de către un funcționar a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasa, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–> + 
Articolul 248Abuzul în serviciu contra intereselor publice <!–>Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145 sau o paguba avutului public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o paguba importanța economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. + 
Articolul 249Neglijența de serviciu <!–>Încălcarea din culpa de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori o vătămare importanța intereselor legale ale unei persoane, sau o paguba avutului public, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.–>Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de grava a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o paguba importanța economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. + 
Articolul 250Purtarea abuzivă <!–>Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>Lovirile sau alte violențe săvîrșite în aceleași condiții se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.<!–>–>*) Art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.  + 
Articolul 251Abrogat.<!–>–>*) Art. 251 privind infracțiunea de divulgare a unor secrete privind interesele obștești a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990. + 
Articolul 252Neglijența în păstrarea secretului de stat<!–>Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum și neglijența care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, dacă fapta este de natura sa aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 253Abrogat.<!–>–>*) Art. 253 privind infracțiunea de refuz a înapoierii în țara a fost abrogat prin Decret-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, publicat în M. Of. nr. 9 din 31 decembrie 1989. + 
Articolul 254Luarea de mită <!–>Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.–>**) Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvîrșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.<!–>Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.–>–––––––<!–>*) A se vedea și art. 7 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite publicată în M. Of. nr. 97 din 8 august 1990, modificată și republicată în M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991.–>**) Alineatul 2 al art. 254 a fost introdus prin Legea nr. 65 din 8 iulie 1992, publicată în M. Of. nr. 166 din 17 iulie 1992. + 
Articolul 255Darea de mită <!–>Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci cînd mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.<!–>Mituitorul nu se pedepsește dacă denunta autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire sa fi fost sesizat pentru acea infracțiune.–>Dispozițiile art. 254. alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.<!–>Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 și 3.–> + 
Articolul 256Primirea de foloase necuvenite <!–>*) Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.<!–>–>*) Alineatul 1 al art. 256 a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 65/1992. + 
Articolul 257Traficul de influența <!–>*) Primirea ori pretinderea de bani sau foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrșită de către o persoană care are influența sau lasă să se creadă ca are influența asupra unui funcționar sau alt salariat, pentru a-l determina să facă ori sa nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dispozițiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.<!–>–>*) Alineatul 1 al art. 257 a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 65/1992. + 
Articolul 258Faptele săvîrșite de alți salariați <!–>Dispozițiile prevăzute în prezentul capitol privitoare la funcționari se aplică și altor salariați din cadrul organizațiilor prevăzute în art. 145, inclusiv al regiilor autonome și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și administratorilor și cenzorilor acestora.–>Dispozițiile art. 254, 256 și 257 privitoare la funcționari se aplică și salariaților din cadrul societăților comerciale cu capital privat, precum și administratorilor și cenzorilor acestora.<!–>–>*) Art. 258 a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 65/1992. + 
Capitolul 2INFRACȚIUNI CARE IMPIEDICA ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI + 
Articolul 259Denunțarea calomnioasă <!–>Învinuirea mincinoasă facuta prin denunț, sau plângere, cu privire la săvîrșirea unei infracțiuni de către o anume persoana, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.<!–>Dacă cel care a săvârșit fapta declara mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, ca denunțul, plângerea sau probele sînt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76.–> + 
Articolul 260Mărturia mincinoasă<!–>Fapta martorului care într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–>Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărîre sau de a se fi dat o alta soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.<!–>Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărîre sau după ce s-a dat o alta soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 76.–>Dispozițiile alin. 1-3 se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului. + 
Articolul 261Încercarea de a determina mărturia mincinoasă <!–>*) Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere sa dea declarații mincinoase într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Dispozițiile din alineatul precedent se aplică și în cazul în care fapta este săvîrșită față de un expert sau de un interpret.<!–>–>*) Art. 261 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 262Nedenunțarea unor infracțiuni<!–>Omisiunea de a denunta îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 223-226, 229, 231 alin. 2-4 și art. 276 alin. 3, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată, nu se pedepsește.<!–>Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.–> + 
Articolul 263Omisiunea sesizării organelor judiciare <!–>Fapta funcționarului sau a altui salariat care, luînd cunoștința de săvîrșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală potrivit legii de procedura penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>*) Dacă fapta este săvîrșită de către o persoană cu funcție de conducere într-o organizație, sau de către o persoană cu atribuții de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.<!–>–>*) În alineatul 2 al art. 263 din expresia "într-o organizație socialistă" a fost omis, ca nemaifiind corespunzător, termenul "socialistă". + 
Articolul 264Favorizarea infractorului <!–>Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Dacă fapta prevăzută în alin. 1 privește o persoană care a săvârșit o infracțiune contra avutului public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.<!–>Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.–>Favorizarea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 3, 229 alin. 3 și 231 alin. 4 se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni favorizarea nu se pedepsește. + 
Articolul 265Omisiunea de a incunostiinta organele judiciare <!–>*) Fapta de a nu aduce la cunoștința organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.–>Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă prin aducerea la cunoștința, persoana care are aceasta obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul sau sau pentru o ruda apropiată.<!–>–>*) Art. 265 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 266Arestarea nelegală și cercetarea abuzivă<!–>Reținerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penală ori judecata, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.<!–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret.–> + 
Articolul 267Supunerea la rele tratamente <!–>Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani.–> + 
Articolul 267^1Tortura <!–>Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obține de la aceasta persoana sau de la o persoană terta informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau astfel de suferințe sînt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.<!–>Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune pe viața sau cu închisoare de la 10 la 20 de ani.–>Tentativa se pedepsește.<!–>Nici o împrejurare excepționala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politica interna sau de oricare alta stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorități publice.–>Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracțiunea de tortura dacă durerea sau suferințele rezultă exclusiv din sancțiuni legale și sînt inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.<!–>–>*) Art. 267^1 a fost introdus prin Legea nr. 20 din 11 septembrie 1990, publicată în M. Of. nr. 112 din 10 octombrie 1990. + 
Articolul 268Represiunea nedreaptă <!–>Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoană, știind ca este nevinovată, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–> + 
Articolul 269Evadarea <!–>Evadarea din starea legală de reținere sau deținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.–>Dacă fapta este săvîrșită prin folosire de violențe, de arme sau de alte instrumente, ori de către doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.<!–>Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fără a se putea depăși maximul general al închisorii.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 270Înlesnirea evadării<!–>Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârșit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.–>Înlesnirea evadării în condițiile art. 269 alin. 2 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.<!–>Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.–>Înlesnirea evadării săvîrșită în culpa, de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.<!–>Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește.–> + 
Articolul 271Nerespectarea hotărârilor judecătorești <!–>Împotrivirea la executarea unei hotărîri judecătorești prin acte de violenta sau de amenințare față de organul de executare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>*) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte din locuinta sau imobil, deținute în baza unei hotărîri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.<!–>Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârșește prin amenințare sau violenta, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.–>*) Nerespectarea hotărârilor judecătorești, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță prevăzute în art. 112 lit. c și d, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă <!–>–>*) Art. 271 alin. 2 și 4 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 272Reținerea sau distrugerea de înscrisuri <!–>Reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de instanța de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate sa ajungă la aceasta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>–––––––<!–>*) Art. 272 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Capitolul 3INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE CĂILE FERATE + 
Articolul 273Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa <!–>Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată, sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul în care s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. + 
Articolul 274Neîndeplinirea cu știința a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă<!–>Neîndeplinirea cu știința a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–>Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu știința arătată în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. + 
Articolul 275Părăsirea postului și prezenta la serviciu în stare de ebrietate <!–>Părăsirea postului, în orice mod și sub orice formă, de angajații care asigura direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajații care asigura direct siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate.<!–>Cînd prin faptele prevăzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–> + 
Articolul 276Distrugerea și semnalizarea falsa <!–>Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează săvîrșirea de acte de semnalizare falsa sau săvîrșirea oricăror alte acte de natura a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale ferată.<!–>În cazul cînd faptele prevăzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Săvîrșirea din culpa a faptelor arătate în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește în cazul alin. 1 și 2 cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, și închisoare de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofa de cale ferată.<!–>Dacă vreuna din faptele prevăzute în acest articol este săvîrșită de către un angajat al căilor ferate, la maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă, se poate adauga un spor pînă la 2 ani fără a putea depăși maximul general al pedepsei.–>Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 277Accidentul și catastrofa de cale ferată <!–>Accidentul de cale ferată consta în distrugerea sau degradarea importanța adusă materialului rulant de cale ferată sau altor instalații feroviare în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate.–>Catastrofa de cale ferată consta în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a doua mijloace de transport ale căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport. + 
Articolul 278Punerea în mișcare a acțiunii penale<!–>Acțiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 273 alin. 1, 274 alin. 1 și 275 alin. 1 și 2 se pune în mișcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.–> + 
Capitolul 4INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE + 
Articolul 279Nerespectarea regimului armelor și munițiilor <!–>Deținerea, portul, confecționarea, transportul precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează și nedepunerea armei sau muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea de prelungire a valabilității permisului.<!–>Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:–>a)<!–>deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme; … b)–>deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția celor prevăzute la lit. a, precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari; … c)portul de arme, fără drept, în localul organizațiilor de stat sau obștești, la întruniri publice ori în localuri de alegeri. …  + 
Articolul 280Nerespectarea regimului materiilor explozive sau radioactive <!–>Fabricarea, prelucrarea, deținerea, transportul, folosirea sau orice operație privind circulația materiilor explozive ori radioactive, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–> + 
Articolul 280^1Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri <!–>Înstrăinarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se pricinuiește pierderea pentru patrimoniul cultural național sau pentru fondul arhivistic național a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvîrșirea unei fapte care constituie prin ea însăși o alta infracțiune, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, al carei maxim se majorează cu 3 ani.<!–>Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepsește, iar în cazul faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitivă, făptuitorul inlatura rezultatul infracțiunii făcînd ca bunul sa reintre în acel patrimoniu sau fond.–>–––––––<!–>*) Art. 280^1 a fost introdus potrivit art. III din Decretul nr. 365 publicat în B. Of. nr. 92 din 3 noiembrie 1976.–> + 
Articolul 281Exercitarea fără drept a unei profesii<!–>Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvîrșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–> + 
Titlul VIIINFRACȚIUNI DE FALS + 
Capitolul 1FALSIFICAREA DE MONEDE TIMBRE SAU ALTE VALORI + 
Articolul 282Falsificarea de monede sau de alte valori <!–>Falsificarea de moneda metalică, moneda de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituții de credit competente, sau falsificarea oricăror titluri ori valori asemănătoare, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.<!–>Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanța sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, iar dacă au cauzat o paguba importanța sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 283Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport <!–>Falsificarea de timbre, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internațional, ori punerea în circulație a unor astfel de valori falsificate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 284Falsificarea de valori străine <!–>Dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplică și în cazul cînd infracțiunea privește monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.–> + 
Articolul 285Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori <!–>Fabricarea ori deținerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282 – 284 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–> + 
Capitolul 2FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE + 
Articolul 286Falsificarea instrumentelor oficiale<!–>Falsificarea unui sigiliu, unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizațiile prevăzute în art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 287Folosirea instrumentelor oficiale false <!–>Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>*) Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ștampile cu stema tarii se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani amenda.<!–>–>*) Art. 287 alin. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Capitolul 3FALSURI ÎN ÎNSCRISURI + 
Articolul 288Falsul material în înscrisuri oficiale <!–>Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârșit de un funcționar ori un salariat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.<!–>Sînt asimilate cu înscrisuri oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 289Falsul intelectual <!–>Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar ori alt salariat aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Tentativa se pedepsește. + 
Articolul 290Falsul în înscrisuri sub semnatura privată <!–>*) Falsificarea unui înscris sub semnatura privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Tentativa se pedepsește.<!–>–>*) Art. 290 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Lege nr. 6/1973. + 
Articolul 291*)Uzul de fals <!–>Folosirea unui înscris oficial sau sub semnatura privată, cunoscînd ca este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă cînd înscrisul este sub semnatura privată.–>–––––––-<!–>*) Art. 291 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 292*)Falsul în declarații <!–>Declararea necorespunzătoare adevărului facuta unei organizații din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd potrivit legii ori împrejurărilor declarația facuta servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>––––––<!–>*) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 293Falsul privind identitatea <!–>Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce în eroare o organizație din cele prevăzute în art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimatie sau identificare, spre a fi folosit fără drept. + 
Articolul 294Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roșii <!–>*) Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii "Crucea Roșie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum și folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–>Dacă fapta se săvârșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.<!–>–>*) Art. 294 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Titlul VIIIINFRACȚIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂȚI ECONOMICE + 
Articolul 295Specula <!–>Săvîrșirea uneia dintre următoarele fapte:–>a)<!–>cumpărarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozițiilor legale nu pot face obiectul comerțului particular; … b)–>cumpărarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revînzării, dacă ceea ce ar rezultă prin prelucrare nu poate face obiectul comerțului particular; … c)<!–>Abrogat. *) … d)–>Abrogat. *) … ––––––-<!–>*) Dispozițiile de la lit. c și d ale art. 295 au fost abrogate prin art. 8 din Legea nr. 12 din august 1990, publicată în M. Of. din 8 august 1990, modificată și republicată în M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991. –> + 
Articolul 296Înșelăciunea la măsurătoare <!–>Înșelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact, ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.–>Tentativa se pedepsește.<!–>–>*) A se vedea și art. 5 din Legea nr. 12/1990, modificată și republicată în M. Of. nr. 133 din 20 iunie. + 
Articolul 297Înșelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor <!–>Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vânzare sau vînzarea de asemenea bunuri, cunoscînd ca sînt falsificate ori substituite se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătății, sînt aplicabile dispozițiile art. 313.<!–>Tentativa se pedepsește.–>––––––<!–>*) A se vedea și art. 5 din Legea nr. 12/1990, modificată și republicată în M. Of. nr. 133 din 20 iunie.–> + 
Articolul 298Divulgarea secretului economic <!–>Divulgarea unor date sau informații care nu sînt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa producă pagube avutului public, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent este săvîrșită de altă persoană, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoască datele sau informațiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. + 
Articolul 299Contrafacerea obiectului unei invenții <!–>Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–> + 
Articolul 300Punerea în circulație a produselor contrafăcute <!–>Punerea în circulație a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii, fără drept, a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–> + 
Articolul 301Concurenta neloială <!–>Fabricarea ori punerea în circulație a produselor care poarta denumiri de origine ori indicații de proveniență false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație de mențiuni false privind brevetele de invenții, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizațiilor de comerț ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.–>––––––-<!–>*) A se vedea și Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale, publicată în M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991.–>A se vedea și Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție, publicată în M. Of. nr. 212 din 21 octombrie 1991.  + 
Articolul 302Nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export<!–>Efectuarea, fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozițiilor legale sînt considerate operațiuni de import, export sau tranzit, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și confiscarea parțială a averii.–> + 
Articolul 302^1Deturnarea de fonduri <!–>Schimbarea destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității economico-financiare a unei organizații din cele prevăzute în art. 145 sau a avut consecințe păgubitoare ori alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>–––––––<!–>*) Articolul 302^1 a fost introdus prin Decretul nr. 99 din 28 martie 1983 publicat în M. Of. nr. 21 din 30 martie 1993. –> + 
Articolul 302^2Nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri<!–>Efectuarea oricăror operațiuni de import de deșeuri ori reziduuri de orice natura sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător, precum și introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fără respectarea dispozițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>Dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182 ori au cauzat o paguba materială importanța, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naționale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. <!–>Tentativa se pedepsește.–>–––––––<!–>*) Art. 302^2 a fost introdus prin Legea nr. 88 din 22 iulie 1992, publicată în M. Of. nr. 181 din 30 iulie 1992.–> + 
Titlul IXINFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ + 
Capitolul 1INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI + 
Articolul 303Bigamia <!–>Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–>Persoana necăsătorită care se căsătorește cu o persoană pe care o știe căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.<!–>Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancționează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarata nulă pentru alt motiv decât bigamia.–> + 
Articolul 304Adulterul <!–>*) Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a soțului nevinovat.<!–>Soțul nevinovat poate cere oricînd încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămânerea definitivă a hotărîrii, încetarea executării pedepsei.–>Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la soțul vinovat.<!–>Urmărirea sau procesul penal încetează și în caz de moarte a soțului care a făcut plângerea precum și în caz de anulare a căsătoriei soțului vinovat.–>Urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soț, sau dacă viața conjugală era întreruptă în fapt și sotii trăiau despărțiți.<!–>Dispozițiile art. 27 nu sînt aplicabile.–>–––––––<!–>*) Art. 304 alin. 1 partea finala este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 305Abandonul de familie <!–>Săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:–>a)<!–>părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale; … b)–>neîndeplinirea cu rea-credința a obligației de întreținere prevăzute de lege; … c)<!–>neplata ce rea-credința, timp de 2 luni, a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, … *) se pedepsește, în cazurile prevăzute la lit. a și b cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–>Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecații inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul cînd stabilește vinovăția pronunța împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.<!–>Revocarea suspendării condiționate nu are loc decât cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie.–>–––––––-<!–>*) Art. 305 alin. 1 partea finala este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.–> + 
Articolul 306Relele tratamente aplicate minorului <!–>Punerea în primejdie grava, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–> + 
Articolul 307Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului <!–>Reținerea de către un părinte a copilului sau minor fără consimțămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, dacă creșterea și educarea copilului ar fi primejduita, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.<!–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală. + 
Capitolul 2INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE + 
Articolul 308Zadarnicia combaterii bolilor <!–>Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.–>––––––<!–>*) Art. 308 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. –> + 
Articolul 309Contaminarea venerică <!–>Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale între persoane de același sex, de către o persoană care știe ca suferă de o astfel de boala, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 310Răspândirea bolilor la animale sau plante<!–>Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amendă.–> + 
Articolul 311Infectarea apei <!–>Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apa, dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.–> + 
Articolul 312Traficul de stupefiante <!–>Producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe, ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanțelor stupefiante, precum și organizarea ori îngăduirea consumului de asemenea produse sau substanțe, în locuri anumite. + 
Articolul 313Falsificarea de alimente sau alte produse <!–>Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății, expunerea spre vânzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau băuturi cunoscînd ca sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătății.<!–>Punerea în consumul public de carne sau produse de carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–> + 
Capitolul 3INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA ASISTENȚA CELOR ÎN PRIMEJDIE + 
Articolul 314Punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji <!–>Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de către acela care o are sub paza sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viața, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Este apărată de pedeapsa persoana care după săvîrșirea faptei, își reia de bunăvoie îndatoririle. + 
Articolul 315Lăsarea fără ajutor <!–>Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a carei viața, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putinta de a se salva, se pedepsește cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.–> + 
Articolul 316Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înștiințare <!–>Neînștiințarea autorității de către cel ce găsește o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor fiindu-i pusă în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amendă.–> + 
Capitolul 4ALTE INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ + 
Articolul 317Propaganda naționalist-șovină<!–>Propaganda naționalist-șovină, ațâțarea urii de rasa sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–> + 
Articolul 318Împiedicarea libertății cultelor <!–>Împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult. + 
Articolul 319Profanarea de morminte <!–>Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 320Tulburarea folosinței locuinței <!–>Fapta prin care se tulbura în mod repetat folosință locuinței locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedica normală folosință a locuinței, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.<!–>Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.–> + 
Articolul 321Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice <!–>*) Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-a tulburat grav liniștea publică, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.<!–>–>*) Art. 321 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973. + 
Articolul 322Încăierarea <!–>Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amendă.–>Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare grava a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, cel care a săvârșit aceasta fapta se pedepsește pentru infracțiunea săvîrșită, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.<!–>În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți au săvârșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, pentru fapta de vătămare a integrității corporale sau a sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.–>Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale, sau care a încercat sa despartă pe alții, sa respingă un atac ori sa apere pe altul. + 
Articolul 323Asocierea pentru săvîrșirea de infracțiuni <!–>Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvîrșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.–>Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.<!–>Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunta autorităților asocierea mai înainte de a fi descoperită și de a se fi început săvîrșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii.–> + 
Articolul 324Instigarea publică și apologia infracțiunilor<!–>Fapta de a indemna publicul prin grai, scris sau prin orice mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârși fapte ce constituie infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvîrșirea căreia s-a instigat.–>Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvîrșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.<!–>Purtarea în public a unei uniforme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează lăudarea în public a celor care au săvârșit infracțiuni sau a infracțiunilor săvîrșite de aceștia. + 
Articolul 325Răspândirea de materiale obscene <!–>Fapta de a vinde sau răspândi, precum și de a confecționa ori deține în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–> + 
Articolul 326Cerșetoria <!–>Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 ani.–> + 
Articolul 327Vagabondajul <!–>Fapta persoanei care nu are locuinta statornică și nici mijloace de trai și care, deși are capacitate de a munci, nu exercita în mod obișnuit o ocupație sau o profesie, ori nu prestează nici o alta munca pentru întreținerea sa, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 ani.–> + 
Articolul 328Prostituția <!–>Fapta persoanei care își procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.–> + 
Articolul 329Proxenitismul <!–>Îndemnul sau constrângerea la prostituție, ori înlesnirea practicării prostituției, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție, ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.–>Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrșită față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.<!–>Tentativa se pedepsește.–> + 
Articolul 330Jocul de noroc <!–>Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează organizarea sau îngăduirea în mod obișnuit a jocurilor de noroc, într-o casa particulară, în scopul de a realiza foloase materiale. + 
Titlul XINFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE APĂRARE A ROMÂNIEI + 
Capitolul 1INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI + 
Secţiunea IInfracțiuni contra ordinii și disciplinei militare + 
Articolul 331Absenta nejustificată <!–>Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depășit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pînă la gradul de sergent inclusiv, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.–>Pedeapsa aplicată militarului în termen se executa într-o închisoare militară.<!–>În timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 4 ore dar nu mai mult de 24 de ore, se pedepsește, cu închisoare de la 1 la 7 ani.–> + 
Articolul 332Dezertarea <!–>Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 7 ani.–>În timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 24 ore, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani. + 
Articolul 333Călcarea de consemn <!–>Călcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de însoțire sau de securitate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar.<!–>Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de garda sau de paza pe lîngă depozitele de armament, muniții sau materiale explozive, la frontiera ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–>Faptele de mai sus săvîrșite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani. + 
Articolul 334Insubordonarea <!–>Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.–>Dacă fapta este săvîrșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de doi sau mai mulți militari împreună, ori în fața trupei adunate, sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.<!–>În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. 2, de la 3 la 12 ani.–> + 
Articolul 335Lovirea sau insulta superiorului <!–>Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.–>În cazul în care cel lovit se găsește în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.<!–>Insulta superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an.–>Dacă faptele de mai sus sînt săvîrșite în timp de război, maximul pedepselor se sporește cu 2 ani. + 
Articolul 336Lovirea sau insulta inferiorului <!–>Lovirea inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an.–>Insulta inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni.<!–>Dispozițiile alin. 1 și 2 nu se aplică în timp de război, dacă faptele au fost determinate de o necesitate militară.–> + 
Articolul 337Punerea în mișcare a acțiunii penale <!–>Acțiunea penală pentru infracțiunile din prezenta secțiune se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.–> + 
Secţiunea IIInfracțiuni pe câmpul de lupta + 
Articolul 338Capitularea <!–>Predarea în mâinile inamicului de către comandant a forțelor militare pe care le comanda, lăsarea în mâinile dușmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare de către comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta sa fi fost determinata de condițiile de lupta, se pedepsesc cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>Tentativa se pedepsește.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 339Părăsirea câmpului de lupta<!–>Părăsirea câmpului de lupta sau refuzul de a acționa, săvîrșite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau săvîrșirea altor asemenea fapte de natura a servi cauzei dușmanului, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>Tentativa se pedepsește. + 
Secţiunea IIIInfracțiuni specifice aviației și marinei militare + 
Articolul 340Zborul neautorizat<!–>Zborul cu o aeronava aparținînd forțelor armate ale statului român fără prealabilă autorizație, precum și nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spațiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.–>Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. + 
Articolul 341Părăsirea navei <!–>Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-și fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice persoană ce face parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.–>Aceeași fapta săvîrșită în timp de război se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 342Părăsirea comenzii <!–>Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, în situații ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.–>În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârșit în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii, sau închisoarea de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.<!–>–>*) A se vedea nota de la art. 14. + 
Articolul 343Neluarea măsurilor necesare în operațiile navale <!–>Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare sa atace, sa lupte împotriva dușmanului, sa ajute o nava a statului român sau a unei tari aliate urmărită de dușman ori angajata în lupta, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi dușman, ori nu urmărește navele de război sau comerciale ale dușmanului, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>––––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 344Coborârea pavilionului <!–>Coborârea pavilionului în timpul luptei cu scopul de a servi cauza dușmanului, săvîrșită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum și de către orice altă persoană ambarcată, se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>––––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 345Coliziunea <!–>Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.–>În cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvîrșită cu intenție, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>În timp de război, fapta prevăzută în alin. 2 se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>––––––––<!–>*) A se vedea nota de la art. 14.–> + 
Articolul 346Sancționarea tentativei <!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 340, 341, 342, 344 și 345 alin. 2 și 3 se pedepsește.–> + 
Articolul 347Infracțiuni privitoare la aeronave <!–>Dispozițiile art. 341 – 346 se aplică în mod corespunzător și în ce privește aeronavele militare.–> + 
Capitolul 2INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI SAU CIVILI + 
Articolul 348Sustragerea de la serviciul militar <!–>Fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau sănătății, simulează o boala sau o infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani.–>Acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului. + 
Articolul 349Defetismul <!–>Răspândirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase relative la situația economică și politica a tarii, la starea morala a populației în legătură cu declararea și mersul războiului, precum și săvîrșirea altor asemenea fapte de natura sa slăbească rezistenta morala a populației, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.–> + 
Articolul 350Jefuirea celor căzuți pe câmpul de lupta <!–>Jefuirea pe câmpul de lupta a morților sau răniților de obiectele aflate asupra lor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta arătată în alineatul precedent, care, fără să fie săvîrșită pe câmpul de lupta, este urmarea unor operații de război. + 
Articolul 351Folosirea emblemei Crucii Roșii în timpul operațiilor militare <!–>Folosirea, fără drept, în timp de război și în legătură cu operațiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roșie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.–> + 
Articolul 352Sustragerea de rechiziții militare <!–>Refuzul nejustificat de a pune la dispoziția forțelor armate bunurile legal rechiziționate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligații, ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziționării, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.–>În cazul cînd fapta se săvârșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. + 
Capitolul 3INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE CIVILI + 
Articolul 353Sustragerea de la recrutare<!–>Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amendă.–>Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. + 
Articolul 354Neprezentarea la încorporare sau concentrare <!–>Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștințare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează și neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați.<!–>În timp de mobilizare sau război, precum și în caz de chemare urgenta, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani. –>Termenele de prezentare prevăzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemați se afla în străinătate. + 
Articolul 355Punerea în mișcare a acțiunii penale <!–>Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.–> + 
TitluXI INFRACȚIUNI CONTRA PĂCII ȘI OMENIRII + 
Articolul 356Propaganda pentru război <!–>Propaganda pentru război, răspândirea de știri tendențioase sau inventate, de natura sa servească ațâțării la război, sau orice alte manifestări în favoarea dezlănțuirii unui război, săvîrșite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–> + 
Articolul 357Genocidul <!–>Săvîrșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios, a vreuneia din următoarele fapte:a)–>uciderea membrilor colectivității sau grupului; … b)<!–>vătămarea grava a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului; … c)–>supunerea colectivității ori grupului la condiții de existenta sau tratament de natura sa ducă la distrugere fizica; … d)<!–>luarea de măsuri tinzând la împiedicarea nașterilor în sanul colectivității sau grupului; … e)–>transferarea forțată a copiilor aparținînd unei colectivități sau unui grup, în alta colectivitate sau în alt grup. … <!–>Se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea totală a averii.–>Dacă fapta este săvîrșită în timp de război, pedeapsa este detențiune pe viața și confiscarea totală a averii.<!–>Înțelegerea în vederea săvîrșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>–––––––-<!–>*) A se vedea nota de sub art. 14.–> + 
Articolul 358Tratamentele neomenoase <!–>Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează săvîrșirea față de persoanele arătate în alineatul precedent a vreuneia din următoarele fapte:a)<!–>constrângerea de a servi în forțele armate ale adversarului; … b)–>luarea de ostateci; … c)<!–>deportarea; … d)–>dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal; … e)<!–>condamnarea sau execuția fără o judecata prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal și care să fi judecat cu respectarea garanțiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege. … –>Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuți în alin. 1 se pedepsește cu detențiune pe viața și confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.<!–>Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sînt săvîrșite în timp de război, pedeapsa este detențiunea pe viața și confiscarea totală a averii.–>–––––––<!–>*) A se vedea nota de sub art. 14.–> + 
Articolul 359Distrugerea unor obiective și însușirea unor bunuri <!–>Distrugerea în întregime sau în parte:–>a)<!–>a clădirilor, a oricăror alte construcții sau a navelor care servesc de spitale; … b)–>a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roșie, ori al organizațiilor asimilate acesteia, pentru transportul răniților, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roșii sau ale organizațiilor asimilate acesteia; … c)<!–>a depozitelor de materiale sanitare. … Dacă toate acestea poarta semnele distinctive reglementare, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează însușirea sub orice formă, nejustificată de o necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniților sau bolnavilor căzuți sub puterea adversarului.<!–>Tot astfel se sancționează distrugerea în întregime sau în parte, ori însușirea sub orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a oricăror alte bunuri.–> + 
Articolul 360Distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale<!–>Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorica ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau științifică, opere de arta, manuscrise, cărți de valoare, colecții științifice sau colecții importante de cărți, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus și în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.–>Cu aceeași pedeapsa se sancționează jefuirea sau însușirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupație militară. + 
Articolul 361Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării<!–>Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.–>Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.<!–>Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 357 și 358 alin. 3 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.–> + 
DISPOZIȚII FINALE + 
Articolul 362Dispozițiile din partea generală a acestui cod se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul cînd legea dispune altfel. + 
Articolul 363Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.–––––-<!–>–>NOTĂ:Potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr. 6/1973, în cazul pedepselor definitive la data intrării în vigoare a acestei legi, prevederile art. 14 și 15 din Codul penal se aplică numai cu privire la dispozițiile art. I pct. 20, 22, 24 și 26 din Legea nr. 6/1973.<!–>Potrivit art. VII din Legea nr. 104/1992, Legea nr. 59/1968 privind comisiile de judecată, cu modificările ulterioare, Decretul nr. 218/1977 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la sancționarea și reeducarea prin munca a unor persoane care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.–>Cauzele aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la comisiile de judecată se trimit judecătoriilor în a căror rază teritorială functionau comisiile.<!–>Hotărîrile pronunțate de comisiile de judecată, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, sînt supuse căilor de atac și termenelor de exercitare prevăzute de legea aplicabilă anterior acestei date.–>Potrivit art. IX din aceeași lege, dacă pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus obligarea la munca corecțională nu a fost pusă în executare sau nu a putut fi executată din motive neimputabile inculpatului pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, instanța care a pronunțat hotărîrea de condamnare va dispune, din oficiu, fie suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, fie înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, apreciind în raport cu durata pedepsei pronunțate, cu natura faptei și cu persoana făptuitorului.<!–>Suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune chiar dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute în art. 81 sau în art. 811 din Codul penal.–>Amenda se va stabili în limitele și potrivit criteriilor prevăzute în art. 63 din Codul penal.<!–>–>––-<!–>–>