DECIZIA CIVILĂ nr. 464 din 3 martie 2011

privind soluţionarea recursului formulat de Societatea Comercială ESTAGRE – S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010



Dosar nr. 4.969/2/2010Curtea compusă din:Preşedinte – Alina Nicoleta GhicaJudecător – Daniel SeverinJudecător – Radu IonelGrefier – Claudia Nicoleta NedeleaPe rol se află soluţionarea recursului formulat de recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE – S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa.La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE – S.R.L., prin consilier juridic Daniela Grijitu, cu delegaţie de reprezentare la dosar, şi intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin consilier juridic Sălcianu Silvia, cu delegaţie de reprezentare la dosar.Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:Ambele părţi, prin reprezentanţi, învederează instanţei că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe recurs.Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind legală şi temeinică pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Depune la dosar practică judiciară.CURTEA,Prin Sentinţa civilă nr. 1.247 din 15 aprilie 2010 Tribunalul Bucureşti – Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta Societatea Comercială ESTAGRE – S.R.L. a solicitat anularea Hotărârii nr. 146 din 18 decembrie 2008, adoptată de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa.În prealabil, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii.Instanţa a reţinut că prin hotărârea contestată s-a stabilit o taxă specială în sarcina agenţilor economici care au ca obiect de activitate exploatări de carieră balastieră situate în judeţul Dâmboviţa.Examinând susţinerile părţilor, instanţa a stabilit că hotărârea atacată a fost legal adoptată, în condiţiile în care art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale abilitează consiliile judeţene să stabilească taxe speciale, iar reclamanta, prin natura activităţii desfăşurate, contribuie într-o măsură mai mare la degradarea drumurilor judeţene.Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, arătând, în esenţă, că instanţa de fond nu a precizat motivele pentru care i-a înlăturat susţinerile şi a ignorat faptul că nu deţine mijloace de transport agregate.Legal citat, intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că a respectat procedura de adoptare a hotărârii atacate şi că taxa instituită în concordanţă cu prevederile art. 30 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 a fost stabilită proporţional cu activitatea desfăşurată de reclamantă şi consecinţele acesteia în ceea ce priveşte degradarea drumurilor naţionale.Analizând actele dosarului în raport cu susţinerile părţilor, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.Prin Hotărârea nr. 146 din 18 decembrie 2008, intimatul a aprobat procedura privind instituirea şi perceperea taxei speciale de reparare şi întreţinere a drumurilor judeţene. Conform alin. 2, taxa a fost stabilită în sarcina agenţilor economici care au ca obiect de activitate exploatări de carieră balastieră situate în judeţul Dâmboviţa.Aşa cum reiese din preambulul său, hotărârea a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 282 din Legea nr. 571/2003, art. 30 din Legea nr. 273/2006 şi al Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997.Examinând prevederile ce constituie temeiul de drept al hotărârii contestate, Curtea reţine următoarele:Art. 282 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 prevede că pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.Art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale defineşte taxa ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public, iar art. 30 alin. (6) din aceeaşi lege prevede în mod imperativ că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.Din coroborarea textelor citate mai sus reiese că taxele speciale sunt adoptate pentru funcţionarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice şi juridice, dar sunt suportate exclusiv de acele persoane care se folosesc de aceste servicii, deci care obţin un beneficiu direct de pe urma lor.Întrucât are ca destinaţie repararea şi întreţinerea drumurilor judeţene, taxa instituită prin Hotărârea nr. 146 din 18 decembrie 2008 trebuie suportată exclusiv de persoanele care folosesc aceste drumuri şi trebuie calculată, pe cât posibil, direct proporţional cu contribuţia pe care fiecare categorie de beneficiar o are la degradarea acestor drumuri. În atare situaţie, persoanele juridice vizate de hotărârea atacată nu pot fi obligate la plata unei taxe speciale calculate în raport cu materialul excavat şi facturat, ci, eventual, în raport cu materialul efectiv transportat, în măsura în care transportul este efectuat de producător.În plus, Curtea reţine că, potrivit probelor administrate, reclamanta nu deţine mijloace de transport ale căror caracteristici constructive sunt de natură a degrada căile de rulare. În atare situaţie, nu se poate susţine că recurenta reclamantă se foloseşte de serviciul public, în sensul art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, pentru a fi obligată la suportarea taxei.Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât stabileşte o taxă cu încălcarea prevederilor art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Prin urmare, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul şi, pe cale de consecinţă, va modifica în parte sentinţa, în sensul că va admite acţiunea şi va anula actul administrativ atacat.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul formulat de recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE – S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a XI-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Judeţean Dâmboviţa.Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite cererea, anulează Hotărârea Consiliului Local nr. 146 din 18 decembrie 2008 a Consiliului Judeţean Dâmboviţa.Menţine celelalte dispoziţii.Irevocabilă.Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 3 martie 2011.PREŞEDINTE,ALINA NICOLETA GHICAJudecător,Daniel SeverinJudecător,Radu IonelGrefier,Claudia Nicoleta Nedelea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește