DECIZIA nr. 321 din 9 iulie 2024

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 32.423/3/2019/a2, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Marilena Costea într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a deciziei de încetare a contractului de muncă între părți, în temeiul art. 65 din Codul muncii, repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, plata drepturilor salariale și a celor conexe din momentul desfacerii contractului de muncă și plata daunelor morale. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 sunt contrare art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, deoarece instituie un tratament discriminatoriu al angajaților al căror contract de muncă încetează printr-o decizie unilaterală emisă de angajator în urma unei cercetări disciplinare față de angajații al căror contract de muncă încetează printr-o decizie unilaterală emisă de angajator, având însă alte temeiuri, în condițiile în care art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 nu face nicio distincție între motivele încetării contractului de muncă. … 6.<!–>Astfel, angajaților concediați în urma unei cercetări disciplinare le este îngrădit dreptul la justiție, fiindu-le aplicat un termen mai scurt pentru atacarea deciziei de concediere, deși se află oricum într-o situație mai grea pentru ei, întrucât nu beneficiază deloc de protecție socială, respectiv de preaviz ori salarii compensatorii. … 7.–>De asemenea, printr-un asemenea tratament defavorabil se instituie o prezumție de vinovăție, ceea ce încalcă dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, este înfrânt dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție și de art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât timpul în care pot apela la un avocat, care să apere interesele salariatului concediat abuziv, este mult mai scurt, deși cauzele privind cercetările disciplinare sunt mult mai complexe decât cele care au alte obiecte. … 8.<!–>Tribunalul Mureș – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că existența unui text legal care are caracter de normă specială și care reglementează un anumit termen imperativ pentru contestarea unui act emis de angajator nu poate fi echivalată cu o nerespectare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, atât timp cât textul legal respectiv se aplică tuturor situațiilor la care face referire, respectiv tuturor persoanelor față de care angajatorii au emis decizii de concediere, fiindu-le deci aplicat același tratament, în aceeași situație prevăzută de norma legală. Faptul că termenul prevăzut de art. 252 alin. (5) din Codul muncii este mai redus decât alte termene prevăzute de legislația muncii nu reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii. Termenul de 30 de zile este puțin mai redus decât cel prevăzut de art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011 tocmai în considerarea faptului că procedura contestării deciziilor de sancționare disciplinară este o procedură urgentă și este un termen suficient pentru ca angajatul să formuleze contestația, cu atât mai mult cu cât angajatorul a și menționat în decizia contestată faptul că aceasta poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare. Mai mult, legiuitorul a statuat și prin dispozițiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară. Faptul că legiuitorul a optat, în cazul procedurii de contestare a deciziilor de sancționare emise de angajator, pentru un termen de 30 de zile pentru contestarea acestora nu are nicio legătură cu un presupus tratament discriminatoriu, termenul fiind suficient de generos, pentru toate persoanele aflate în situația premisă, raportat la urgența procedurii soluționării unor astfel de conflicte de muncă, iar în ceea ce privește presupusa îngrădire a dreptului la justiție, tribunalul apreciază că este un nonsens să se aprecieze că faptul că persoana sancționată are la dispoziție „numai“ 30 de zile pentru a contesta în instanță decizia de sancționare ar constitui o astfel de îngrădire, atât timp cât textul legal criticat reglementează tocmai dreptul de a contesta în justiție decizia angajatorului, deci accesul la justiție. … 9.–>Totodată, instanța de judecată consideră nefondate și susținerile privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, având în vedere faptul că dispozițiile art. 252 alin. (5) din Codul muncii sunt în deplin acord cu Legea fundamentală, iar împrejurarea că legea stabilește un termen imperativ de decădere pentru exercitarea anumitor drepturi reprezintă o măsură absolut necesară pentru asigurarea celerității procedurilor și a siguranței circuitului civil și nu reprezintă în niciun caz o îngrădire a accesului la justiție, atât timp cât autoarea excepției a avut posibilitatea de a contesta decizia de concediere în termenul imperativ stabilit de textul legal criticat, termen care i-a și fost adus la cunoștință. … 10.<!–>În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marilena Costea în Dosarul nr. 32.423/3/2019/a2 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 252 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește