Deprecated: Return type of BuddyBossPlatform\Alchemy\BinaryDriver\Configuration::offsetExists($offset) should either be compatible with ArrayAccess::offsetExists(mixed $offset): bool, or the #[\ReturnTypeWillChange] attribute should be used to temporarily suppress the notice in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/buddyboss-platform/vendor/alchemy/binary-driver/src/Alchemy/BinaryDriver/Configuration.php on line 68 Deprecated: Return type of BuddyBossPlatform\Alchemy\BinaryDriver\Configuration::offsetGet($offset) should either be compatible with ArrayAccess::offsetGet(mixed $offset): mixed, or the #[\ReturnTypeWillChange] attribute should be used to temporarily suppress the notice in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/buddyboss-platform/vendor/alchemy/binary-driver/src/Alchemy/BinaryDriver/Configuration.php on line 75 Deprecated: Return type of BuddyBossPlatform\Alchemy\BinaryDriver\Configuration::offsetSet($offset, $value) should either be compatible with ArrayAccess::offsetSet(mixed $offset, mixed $value): void, or the #[\ReturnTypeWillChange] attribute should be used to temporarily suppress the notice in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/buddyboss-platform/vendor/alchemy/binary-driver/src/Alchemy/BinaryDriver/Configuration.php on line 82 Deprecated: Return type of BuddyBossPlatform\Alchemy\BinaryDriver\Configuration::offsetUnset($offset) should either be compatible with ArrayAccess::offsetUnset(mixed $offset): void, or the #[\ReturnTypeWillChange] attribute should be used to temporarily suppress the notice in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/buddyboss-platform/vendor/alchemy/binary-driver/src/Alchemy/BinaryDriver/Configuration.php on line 89 Deprecated: Return type of BuddyBossPlatform\Alchemy\BinaryDriver\Configuration::getIterator() should either be compatible with IteratorAggregate::getIterator(): Traversable, or the #[\ReturnTypeWillChange] attribute should be used to temporarily suppress the notice in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/buddyboss-platform/vendor/alchemy/binary-driver/src/Alchemy/BinaryDriver/Configuration.php on line 23 Warning: Undefined array key "/home/lexro/public_html/wp-content/plugins/wpdiscuz/themes/default" in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/wpdiscuz/utils/class.WpdiscuzHelper.php on line 458 Warning: Trying to access array offset on value of type null in /home/lexro/public_html/devstage/wp-content/plugins/wpdiscuz/utils/class.WpdiscuzHelper.php on line 458

DECIZIA nr. 323 din 9 iulie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 30/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1270 din 17 decembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 10 08/04/2019
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 342
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 342
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 517 15/07/2021
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 725 06/12/2016
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 197 09/04/2019
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 453 16/04/2008
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 107
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 725 06/12/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 549
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 342
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 589 01/10/2015
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 107
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 342
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 900 06/07/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 168 02/03/2010
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 315
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 339
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 549
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 401
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 404
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache<!–> – președinte–>
Mihaela Ciochină<!–> – judecător–>
Cristian Deliorga<!–> – judecător–>
Dimitrie-Bogdan Licu<!–> – judecător–>
Laura-Iuliana Scântei<!–> – judecător–>
Gheorghe Stan<!–> – judecător–>
Livia Doina Stanciu<!–> – judecător–>
Elena-Simina Tănăsescu<!–> – judecător–>
Varga Attila<!–> – judecător–>
Daniela Ramona Marițiu<!–> – magistrat-asistent–>

<!–>Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.–>1.<!–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. f) și ale art. 342 alin. (6) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Mihai Vasile Rotar în Dosarul nr. 4.151/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 131D/2021.2.–>La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.<!–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 517 din 15 iulie 2021 și Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016.
CURTEA,–><!–>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.151/211/2020, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. f) și ale art. 342 alin. (6) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Mihai Vasile Rotar într-o cauză având ca obiect soluționarea sesizării formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca privind luarea măsurii confiscării speciale a bunurilor ridicate de către organele de cercetare penală. 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile de lege criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezintă o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul de proprietate privată, constituind o formă neconstituțională de expropriere. Obligativitatea confiscării armei ope legis chiar în situația în care autorul nu răspunde penal, fără a permite judecătorului să facă o analiză de proporționalitate și necesitate a unei astfel de sancțiuni, constituie o încălcare a dreptului de proprietate privată. În continuare, face referire la doctrină și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Ismayilov împotriva Rusiei, Hotărârea din 26 februarie 2009, pronunțată în Cauza Grifhorst împotriva Franței, Hotărârea din 9 iulie 2009, pronunțată în Cauza Moon împotriva Franței) și a Curții Constituționale (Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019 și Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008). Totodată, invocă Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza C-210/91.6.<!–>Susține că în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție se interzice orice control judiciar asupra pericolului social concret pe care îl cauzează deținerea armei. Scopul măsurilor de siguranță este prevăzut de art. 107 din Codul penal, și anume înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Arată că infracțiunea reglementată de art. 342 alin. (6) din Codul penal are o situație premisă, aceea conform căreia agentul deține la un moment dat dreptul de port armă, ceea ce presupune că respectiva persoană a participat la un curs de instruire, a promovat un examen practic și teoretic, a fost evaluată medical etc. În cazul în care persoana în cauză omite să formuleze cererea de reînnoire a dreptului de a purta armă, instanța judecătorească ar trebui să verifice în concret dacă există, într-adevăr, un pericol social, dacă acest pericol social poate fi înlăturat prin confiscarea armei și dacă măsura de siguranță se impune în cazul concret sau nu.7.–>Judecătoria Cluj-Napoca – Secția penală, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 725 din 6 decembrie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 8.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,<!–>–>
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>10.–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.<!–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. f) și ale art. 342 alin. (6) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 iunie 2019. Dispozițiile criticate au următorul conținut: – Art. 112 alin. (1) lit. f): „(1) Sunt supuse confiscării speciale: (…) f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.“;– Art. 342 alin. (6): „Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.“Prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, „în cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma și muniția intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în procedura reglementată de art. 549^1 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma și muniția la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă“.–>12.<!–>Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. 13.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 517 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 22 noiembrie 2021, Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 4 aprilie 2017, și Decizia nr. 602 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, a analizat o critică de neconstituționalitate similară, apreciind că aceasta este neîntemeiată.14.<!–>Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că dispozițiile art. 112 din Codul penal reglementează măsura confiscării speciale, care, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, reprezintă o sancțiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranță, care constă în transferul silit și gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârșită, deținerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni (Decizia nr. 589 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015, paragraful 22).15.–>Curtea a observat că art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal reglementează una dintre categoriile de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale, și anume bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală. În acest context, Curtea a reținut că deținerea unui bun este interzisă de lege atât în situația în care aceasta se realizează cu un anumit scop ilicit, expres prevăzut de lege, în lipsa acestui scop deținerea având un caracter licit, cât și în situația când simpla posesie a unui bun, indiferent de scopul urmărit, constituie o faptă prevăzută de legea penală, fiind vorba în acest caz despre o interdicție legală cu caracter general.16.<!–>În cazul celei de-a doua categorii de bunuri, legiuitorul a prezumat existența unei periculozități obiective ce derivă din însăși substanța/natura acestor bunuri, astfel că simpla deținere a acestora, contrar dispozițiilor legale, creează acea stare de pericol pentru a cărei înlăturare este necesară intervenția organului judiciar prin măsura confiscării bunurilor respective. În categoria acestor bunuri sunt incluse și acelea pentru a căror deținere este necesară îndeplinirea unor condiții, fiind supuse unui regim de autorizare. În cazul acestora din urmă, nerespectarea regimului de autorizare determină ca deținerea să fie contrară legii penale. Regimul de autorizare este introdus tocmai pentru a da posibilitatea organelor de stat competente să verifice dacă persoanele care solicită autorizarea prevăzută în fiecare caz în parte prezintă garanții, în sensul că vor folosi aceste bunuri într-un mod care să nu cauzeze o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală și pentru ordinea publică, în general.17.–>În acest context, Curtea a observat că prevederile art. 44 alin. (9) din Constituție, reglementând o limitare a dreptului de proprietate, dispun în sensul că „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“. În ceea ce privește confiscarea bunurilor a căror deținere este interzisă de legea penală, Curtea a observat că această măsură este prevăzută de lege, fiind reglementată de dispozițiile criticate. Referitor la scopul urmărit prin reglementarea acestei măsuri, Curtea a reținut că acesta este circumscris înlăturării unei stări de pericol și preîntâmpinării săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, astfel cum dispune art. 107 alin. (1) din Codul penal. Având în vedere că interdicția deținerii anumitor bunuri este determinată de existența unei periculozități obiective ce derivă din însăși substanța/natura acestor bunuri, astfel că „existența pericolului“ este neîndoielnică, scopul urmărit de reglementarea criticată este unul legitim. În ceea ce privește existența raportului de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, Curtea a apreciat că trebuie stabilit dacă există un just echilibru între interesul general și interesul particular în cauză. Relativ la obiectul cauzelor în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea a observat că tipurile de arme și muniții, precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul României sunt reglementate de Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, iar art. 342 din Codul penal reglementează infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor. Astfel, aceste bunuri intră în categoria celor pentru a căror deținere este necesară îndeplinirea unor condiții, fiind supuse unui regim de autorizare. Îndeplinirea condițiilor impuse de lege este circumscrisă întregii perioade în care bunul se află în posesia persoanei, indiferent dacă aceasta folosește sau nu bunul respectiv, necesitatea îndeplinirii acestor condiții grevându-se pe starea de pericol ce derivă din însăși substanța/natura acestuia. Totodată, persoanele în posesia cărora se află aceste bunuri și în sarcina cărora intră îndeplinirea acestor condiții nu se pot prevala de necunoașterea legii. În aceste condiții, Curtea a apreciat că dispoziția criticată respectă un just echilibru între interesul general și interesul particular în cauză.18.<!–>De altfel, Curtea a reținut că deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori ca urmare a aplicării măsurii confiscării speciale nu constituie expropriere și nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate (a se vedea și Decizia nr. 168 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010, Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010).19.–>Totodată, Curtea a observat că, în cazul pronunțării de către procuror a unei ordonanțe de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, acesta, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. c) și al art. 318 alin. (8) din Codul de procedură penală, va dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale. Totodată, dispozițiile art. 549^1 alin. (1) din același act normativ prevăd că ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărirea penală. În acest caz, potrivit art. 549^1 alin. (5) lit. b) din Codul de procedură penală, judecătorul, prin încheiere, poate admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor, aceasta fiind supusă, potrivit alin. (6), contestației la judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, la completul competent potrivit legii.20.<!–>În continuare, Curtea a reținut că, în cazul trimiterii în judecată a inculpatului, instanța de judecată, soluționând fondul cauzei, va pronunța o hotărâre care, potrivit art. 401 din Codul de procedură penală, trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere și dispozitivul. De asemenea, potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) din același act normativ, dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanță cu privire la măsurile de siguranță. Astfel, Curtea a observat că, în toate cazurile, măsura confiscării este dispusă de către instanța de judecată în urma judecării cauzei desfășurate în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu, persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării putând fi reprezentate de avocat și putând formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la măsura confiscării.21.–>Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.22.<!–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ–>
În numele legii<!–>
DECIDE:–><!–>
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Vasile Rotar în Dosarul nr. 4.151/211/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și constată că dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. f) și ale art. 342 alin. (6) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
MARIAN ENACHE<!–>
Magistrat-asistent, –>
Daniela Ramona Marițiu<!–>
–>

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x