DECIZIA nr. 362 din 11 iulie 2024

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.334/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei rezoluții de clasare emise de Inspecția Judiciară. … 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată apreciază că dezlegarea problemei de constituționalitate vine, sub primul aspect de neconstituționalitate invocat, din lămurirea regimului constituțional al răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor în economia art. 133 și 134 din Constituție. Astfel, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) îndeplinește rolul de instanță de judecată, pe secții, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În continuare, art. 134 alin. (3) din Constituție statuează calea de atac la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în ceea ce privește hotărârile în materie disciplinară, astfel că judecata în primă instanță se derulează la secția corespunzătoare din cadrul CSM, iar calea de atac la ÎCCJ. Trebuie amintit că există și în alte materii soluții similare rămase în vigoare (trecute prin filtrul instanței constituționale), cum ar fi în cazul achizițiilor publice, unde Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor judecă/soluționează în fond plângerile și contestațiile agenților economici ori ale instituțiilor publice, iar curțile de apel judecă în recurs aceleași cauze. … 6.<!–>Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prin textele de lege criticate legiuitorul a optat pentru o soluție suplimentară în ceea ce privește procedurile disciplinare lato sensu, efectuând o delimitare neconstituțională între cauzele disciplinare unde Inspecția Judiciară decide clasarea plângerii/sesizării disciplinare îndreptate împotriva unui magistrat, prin comparație cu regimul juridic aferent pentru promovarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare din cadrul CSM pentru a judeca dosarul disciplinar deschis unui magistrat. … 7.–>Sfera cauzelor disciplinare include toate dosarele care se deschid la Inspecția Judiciară pentru considerente de natură disciplinară, indiferent dacă soluția adoptată de inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare este de clasare ori de promovare a acțiunii disciplinare, raționamentul simetriei fiind aici prioritar pentru a respecta litera și spiritul normelor constituționale menționate mai sus. … 8.<!–>De altfel, în ipoteza dosarelor de contencios administrativ înregistrate pe baza contestațiilor împotriva rezoluțiilor de clasare dispuse de către Inspecția Judiciară, instanța de judecată – Curtea de Apel București – ca instanță de contencios administrativ are, potrivit art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, numai două variante de soluție: respingerea contestației sau admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. … 9.–>Această împrejurare generează un evident fine de neprimire la nivelul Curții de Apel București în ceea ce privește un eventual petit de obligare a Inspecției Judiciare să promoveze acțiunea disciplinară, situație care creează un vizibil cerc vicios și împiedică practic de la un punct încolo accesul liber la justiție al petentului, pentru că îl transformă într-un simplu act formal de sesizare a Curții de Apel București, care oricum nu se poate substitui niciodată Inspecției Judiciare pentru a obliga la promovarea acțiunii disciplinare, împrejurare ce configurează prerogative neconstituționale pentru Inspecția Judiciară, așezând-o practic deasupra Legii fundamentale și limitând nejustificat principiul constituțional al accesului liber la justiție. … 10.<!–>Instanța de judecată pune în principal sub spectrul neconstituționalității faptul că legea criticată acordă competență Curții de Apel București pentru a judeca în fond rezoluțiile de clasare, deși Constituția stabilește un alt traseu procesual pentru orice dosar disciplinar, și anume în primă instanță la secția corespunzătoare din cadrul CSM, iar în recurs/în calea de atac, indiferent cum alege legiuitorul să o numească, dosarul disciplinar se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru identitate de rațiune, precum și pentru că oricum legea constituțională nu face nicio distincție între dosarele disciplinare cu rezoluție de clasare și cele cu declanșarea acțiunii disciplinare, competența trebuie să fie perfect simetrică în cazul contestării rezoluțiilor de clasare cu ipoteza promovării acțiunilor disciplinare de către Inspecția Judiciară. … 11.–>Soluția discutabilă aleasă de legiuitor a determinat adoptarea unei reglementări greșite sub aspect constituțional, în sensul că au fost astfel create în mod nejustificat, artificial două categorii diferite de dosare disciplinare: cele în care Inspecția Judiciară pune în mișcare acțiunea disciplinară și le trimite direct la CSM, respectiv cele în care tot Inspecția Judiciară dispune clasarea, deși Legea fundamentală nu face această distincție în ceea ce privește regimul disciplinar aplicabil magistraților. Prin paralelism, în materie penală, acolo unde procurorul dispune o soluție de clasare/de netrimitere în judecată, partea nemulțumită se adresează procurorului ierarhic superior (așa cum în cazul clasărilor la Inspecția Judiciară se adresează inspectorului-șef), după care se adresează instanței de judecată care ar fi competentă să judece cauza în primă instanță dacă ar fi sesizată prin rechizitoriu. Nu există niciun argument constituțional pentru a se menține în materie disciplinară soluția din prezent, care nu respectă logica juridică solidă a soluției identificate de legiuitor în materia procedurii penale, tot în urma unor critici aduse de Curtea Constituțională. … 12.<!–>De plano, autoarea excepției reține că ambele categorii de soluții ale Inspecției Judiciare sunt acte administrative cu un regim juridic mixt – de dreptul muncii și de drept administrativ -, însă care au izvor constituțional direct și dedicat, fiind așadar tributare unui regim juridic superior constituțional. Astfel, pe de o parte, Inspecția Judiciară, chiar dacă se regăsește reglementată în legea de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, are natura juridică de instituție administrativă, nicidecum de instituție judiciară în sens constituțional, adică emite acte administrative și în niciun caz nu emite acte de judecată (care să fie caracterizate de jurisdictio și imperium, precum hotărârile judecătorești) sau acte de instrucție penală precum Ministerul Public, nefiind menționată distinct în Legea fundamentală, iar, pe de altă parte, Inspecția Judiciară este acel apendice administrativ și tehnic al Consiliului Superior al Magistraturii ce are sarcina legală de a da consistență faptică și juridică atribuțiilor investigative pe care putem prezuma că le deține tot CSM în materie disciplinară, după cum rezultă dintr-o interpretare logică globală a art. 133 și 134 din Constituție. … 13.–>Legiuitorul a sesizat necesitatea delimitării între cele două categorii de atribuții – investigativă și de judecată disciplinară -, astfel încât, în încercarea de a separa atribuția de cercetare disciplinară (prealabilă) de cea de judecată disciplinară, Legea nr. 317/2004 împarte destul de judicios atribuțiile investigative/de cercetare disciplinară prealabilă și pe cele de judecată disciplinară între Inspecția Judiciară și secțiile CSM, consolidând imparțialitatea și echidistanța secțiilor CSM în soluționarea acestor dosare disciplinare. Totuși, prin textul art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, mai ales din economia alin. (4) coroborat cu alin. (3), (5) și (6) din același articol de lege, legiuitorul introduce într-o manieră neconstituțională un actor judiciar care nu apare în procedura disciplinară configurată de art. 134 din Constituție, și anume Curtea de Apel București, acordându-i acestei instanțe de judecată atribuții care nu converg deloc cu normele constituționale, în încercarea vizibilă de a „salva“ aparența unui acces liber la justiție al petenților nemulțumiți de rezoluțiile de clasare dispuse de Inspecția Judiciară. … 14.<!–>Eventualele aprecieri/interpretări privind corelarea unor prevederi generale din Codul muncii în materia cercetărilor și acțiunilor disciplinare cu incidență în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților nu ar putea să influențeze soluția/raționamentul juridic de natură constituțională în speța de față, întrucât regimul juridic al răspunderii disciplinare a magistraților are sorginte constituțională directă în art. 133 și 134 din Constituție, în timp ce Codul muncii și orice alte norme legale în materie disciplinară sunt cuprinse în legislația secundară, infraconstituțională, astfel că acestea din urmă nu pot fi avute în vedere în soluționarea excepției de neconstituționalitate din prezentul dosar. … 15.–>Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal arată că, din punctul de vedere strict al preocupărilor de statistică judiciară, în mod logic încărcătura de cauze disciplinare cu magistrați a ÎCCJ nu este influențată de soluția Curții Constituționale în prezenta cauză, întrucât recursurile se judecă toate la ÎCCJ, cu deosebirea că în dosarele disciplinare trecute prin filtrul secțiilor CSM în prezent cauzele în recurs ajung la un complet de 5 judecători, în timp ce recursurile la sentințele pronunțate de Curtea de Apel București se judecă de Secția de contencios administrativ a ÎCCJ. Așadar este numai o chestiune de organizare internă în cadrul instanței supreme, corelată cu opțiunea legiuitorului de a da recursurile în competența Secției de contencios administrativ ori în competența completelor de 5 judecători din cadrul ÎCCJ, influența cantitativă semnificativă fiind asupra volumului de lucrări care ar urma să intre pe rolul secțiilor CSM în materie disciplinară, rezultate din contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară. … 16.<!–>Autoarea excepției arată că trebuie avută în vedere o interpretare sistematică și gramaticală a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, text care stabilește cine reprezintă puterea judecătorească, cine înfăptuiește justiția (ca serviciu public și ca putere în stat – jurisdictio și imperium), menționând numai Înalta Curte de Casație și Justiție cu acest rol constituțional expres. Art. 126 alin. (3) dă un rol special instanței supreme, de reglator al jurisprudenței și al interpretărilor asupra legii în scopul asigurării caracterului unitar al acestora în întregul sistem judiciar, în toate instanțele de judecată. Din această perspectivă, autoarea excepției constată că este contrar raționamentului ce rezidă din art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție actualul cadru juridic conferit de art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, prin faptul că, de plano, permite unui judecător de curte de apel să verifice dacă în privința unui judecător din cadrul ÎCCJ există sau nu indicii de răspundere disciplinară. Sub acest aspect, singurele instituții/autorități care au îndreptățirea constituțională de a face astfel de verificări judiciare, inclusiv să decidă o eventuală continuare a cercetării prealabile disciplinare, sunt secțiile CSM, respectiv judecătorii ÎCCJ în compunerea stabilită de lege. … 17.–>Ca atare, în această primă ipoteză, autoarea excepției apreciază că prevederile art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 133 și 134 din Constituție, cu trimitere și la art. 21 și 126 din Constituție, respectiv la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dat fiind modul în care sunt formulate textele de lege criticate, instanța apreciază că se impune o reconfigurare a întregului art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, în ipoteza în care va fi admisă sesizarea cu excepția de neconstituționalitate invocată. … 18.<!–>În a doua ipoteză, instanța apreciază că, în cazul în care va fi respinsă ca neîntemeiată sesizarea de mai sus, este necesară verificarea constituționalității prevederilor art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu trimitere la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, pornind de la premisa că toți cetățenii României ar trebui să beneficieze în condiții egale de serviciul public al justiției, în sensul de a facilita accesul la justiție, adică inclusiv sub aspectul competenței teritoriale a instanțelor de grad egal din întreaga țară cu privire la dosarele ce au ca obiect contestarea rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară în dosare de cercetare disciplinară contra magistraților. Sub acest aspect, competența exclusivă teritorială la Curtea de Apel București acordă o nejustificată importanță unei instituții publice centrale în detrimentul justițiabililor, îngreunând în mod nejustificat accesul facil al acestora la o curte de apel din raza teritorială de domiciliu, împrejurare de natură să răstoarne principiile constituționale și convenționale ale accesului liber la justiție, procesului echitabil și egalității în fața legii. … 19.–>În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 20.<!–>Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Soluția legislativă criticată a fost instituită de legiuitor în considerarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Așa cum a arătat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, legiuitorul este liber să stabilească anumite competențe speciale, fără ca prin aceasta să încalce, de plano, dreptul la un proces echitabil, iar stabilirea competenței materiale a unei instanțe de a soluționa cauzele cu un anumit obiect nu este de natură să le afecteze reclamanților accesul la justiție atâta vreme cât normele de procedură oferă garanții pentru exercitarea acestui drept, prin instituirea, de exemplu, a posibilității depunerii cererii de chemare în judecată prin poștă, curier, fax sau prin poștă electronică, prin comunicarea către reclamant a întâmpinării, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poștă de copii de pe actele din dosar etc. … 21.–>De asemenea, reglementarea criticată nu vine în contradicție cu rolul și atribuțiile CSM în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, întrucât în procedura reglementată de art. 45^1 alin. (3)-(6) din Legea nr. 317/2004, Curtea de Apel București (în primă instanță), respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție (în recurs) nu judecă o acțiune disciplinară (nu se pronunță asupra existenței abaterii disciplinare și nici nu stabilește răspunderea disciplinară a magistratului la care se referă sesizarea), ci se pronunță exclusiv asupra legalității și temeiniciei rezoluției de clasare a sesizării, soluție care – astfel cum rezultă din economia prevederilor art. 45 alin. (3) – (5), ale art. 46 și ale art. 47 din Legea nr. 317/2004 – împiedică efectuarea în continuare a cercetării disciplinare și, implicit, exercitarea acțiunii disciplinare împotriva magistratului la care se referă sesizarea. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, statuând, în Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, că „(…) prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a sesizării sub aspectul (…) existenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare, nu vizează însăși soluționarea fondului sesizării, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia“ și că „(…) cât timp această procedură nu privește însăși judecarea pe fond a sesizării (…) Curtea constată că dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor ori la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur procedural, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere în fața secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii ori chiar în fața Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București“. … 22.<!–>Întrucât în hotărârea de admitere a contestației instanța trebuie să arate motivele pentru care a desființat rezoluția de clasare și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor, dacă inspectorul judiciar dispune clasarea sesizării fără a se conforma însă dispozițiilor instanței, persoana care a formulat sesizarea poate obține desființarea noii rezoluții de clasare, invocând în acest sens autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, nu se poate susține că în procedura criticată controlul judecătoresc ar avea un caracter formal. … 23.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.334/2/2019 și constată că dispozițiile art. 45^1 alin. (3) – (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește