DECIZIE nr. 116.A din 15 iunie 2006

privind utilizarea de opere muzicale ca tonuri de apel



DOSAR NR. 4389/2/2005 Nr. vechi 288/2005Şedinţa publică de la 15.06.2006Curtea compusă din:PREŞEDINTE – CARMEN-GEORGETA NEGRILĂJUDECĂTOR- ANDREIA LIANA CONSTANDAGREFIER- DANIELA ŞTEFANPe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanţii ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A INTERNET SERVICES PROVIDER-ILOR, ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A OPERATORILOR NAŢIONALI DE SERVICII AUDIOTEXT împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 1 pronunţată de Comisia de Arbitrii de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURILE DE AUTOR.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 01.06.2006, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta şi întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 08.06.2006 şi 15.06.2006 când în aceeaşi compunere a dat următoarea decizie:CURTEAAsupra apelului civil de faţă, constată următoarele:Prin Hotărârea Arbitrală nr. 1/18.12.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 58/18.01.2005, Partea I, pronunţată de Comisia Arbitrală de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor având ca obiect medierea în vederea elaborării unei Metodologii unitare privind utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel şi drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, s-au hotărât în esenţă, conform art. 5 din Hotărâre, cele ce urmează:– pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile, utilizatorii vor plăti organismului de gestiune colectivă o remuneraţie lunară;– pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, utilizatorii vor plăti un cuantum lunar de 10%, aplicat la baza de calcul, astfel cum este ea reglementată prin prezenta metodologie, dar nu mai puţin de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel;– baza de calcul a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile este formată din totalitatea încasărilor brute lunare, fără TVA, obţinute de utilizator din folosirea operei muzicale, ca parte a veniturilor rezultate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131^1 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare;– pentru tonurile de apel comunicate public cu titlu gratuit, utilizatorii vor plăti o remuneraţie de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel;– utilizatorii care stochează şi oferă spre ascultare tonuri de apel pentru telefoane mobile cu posibilitatea de a fi descărcate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuită în scop promoţional, vor achita o remuneraţie lunară de 6.000.000 lei (ROL).Procedura de mediere a fost iniţiată pe baza cererii formulate UCMR-ADA la 17.09.2004 în conformitate cu art. 131^2 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004 (fila 38 dosar).Prin Hotărârea nr. 1/18.12.2004 Comisia Arbitrală s-a pronunţat asupra următoarelor aspecte rămase în divergenţă.1. Întrucât cuprinsul metodologiei îl formează activitatea de comunicare publică precum şi aceea de reproducere a operei muzicale, se va folosi în tot cuprinsul metodologiei termenul "utilizare", ce include ambele noţiuni.2. Având în vedere că Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare acordă protecţie operei muzicale, fără să facă distincţie între utilizarea ei – integrală sau parţială (art. 1 alin. 2, art. 13, art. 33 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare), se exclude din cuprinsul prezentei metodologii termenul de „fragmente din opere muzicale”.3. Ţinând seama de principiul libertăţii contractuale, al nediscriminării între diferitele categorii de utilizatori, durata autorizării se fixează la 3 ani, cu posibilitatea părţilor contractante, la cererea expresă a utilizatorului, de a stabili un termen mai scurt.4. Privitor la baza de calcul, aceasta este formată din totalitatea încasărilor brute lunare, fără TVA, obţinute de utilizatori din folosirea operei muzicale, ca parte a veniturilor rezultate, în conformitate cu art. 131^1 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.5. Luând în considerare limitele procentuale prevăzute de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în art. 131^1 alin. 2 precum şi procentele practicate pe plan european se stabileşte ca remuneraţie lunară pentru utilizarea operelor muzicale, un cuantum cuvenit autorilor de 10% aplicat la baza de calcul menţionat anterior, dar nu mai puţin de 3000 lei, pentru fiecare descărcare de ton de apel, efectuată cu titlu oneros. Prin stabilirea acestei modalităţi de calcul se evită limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale, precum şi posibilitatea diminuării artificiale a bazei de calcul.În ce priveşte tonurile de apel comunicate cu titlu gratuit, fiecare utilizator va plăti o remuneraţie fixă de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel.Utilizatorii care stochează şi oferă spre ascultare tonuri de apel cu posibilitatea de a fi ascultate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuită în scop promoţional, vor achita o remuneraţie fixă lunară de 6.000.000 lei (ROL).Această soluţie s-a apreciat că are drept consecinţă eliminarea oricăror referiri la "durata standard a tonurilor de apel".6. Referitor la nivelul penalităţilor datorate în caz de întârziere la plată se stabileşte un procent de 0,10% pe zi de întârziere, în considerarea dublului caracter reparator şi sancţionator al acestora.7. Nu se impune fixarea unui termen de păstrare a documentelor şi informaţiilor transmise lunar organului de gestiune colectivă, întrucât regimul de păstrare a documentelor şi actelor este diferit de la caz la caz, iar termenele sunt stabilite prin legi speciale.De altfel, comunicările lunare către organismul de gestiune colectivă nu sunt limitate de lege doar la rapoartele lunare şi statisticile de trafic ci şi la alte informaţii şi documente (art. 130 alin. 1 lit. h din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare).8. Întrucât legea stabileşte explicit modalitatea de calcul a prejudiciilor datorate pentru utilizările neautorizate (art. 139 alin. 2 din lege) aceasta nu poate face obiectul prezentei metodologii.9. În ceea ce priveşte contractul standard, ca anexă la prezenta metodologie, el nu face obiectul acesteia, deoarece, potrivit art. 130 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, metodologia trebuie să cuprindă numai drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi.10. Instituirea în sarcina O.R.D.A. a obligaţiei de a întocmi şi ţine un registru naţional al utilizatorilor de opere muzicale, folosite la realizarea de tonuri de apel, contravine art. 137 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.11. Intrarea în vigoare a metodologiei de faţă este prevăzută de art. 131^2 alin. 8 şi 9 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 10^1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, cu modificările şi completările ulterioare.Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ a INTERNET SERVICES PROVIDER-ilor (ANISP) şi ASOCIAŢIA ROMANĂ a OPERATORILOR NAŢIONALI de SERVICII AUDIOTEXT (ARONSA) solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul:1. eliminării remuneraţiei fixe în cuantum de 3000 lei prevăzută de art. 5 alin. 2 din Metodologie.2. reducerii procentului de 10% prevăzut de art. 5 alin. 2 din Metodologie.3. înlocuirii sintagmei "efectuează comunicarea publică" cu vocabula "utilizează", din definiţia formulată la art. 2 alin. 2 din Metodologie.4. eliminării art. 5 alin. 4 din Metodologie.5. înlocuirii prevederii conţinute de art. 8 lit. c din Metodologie cu obligarea utilizatorului de a preciza în raportarea lunară doar dacă a permis sau efectuat cu titlu gratuit ascultarea sau descărcarea de tonuri de apel.1. În dezvoltarea motivelor de apel apelantele au arătat că prin stabilirea modalităţii de calcul conform art. 5 din Metodologie, Comisia arbitrală a arătat că se evită limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale, precum şi posibilitatea diminuării artificiale a bazei de calcul la care se aplică procentul de 10%.Trimiterile la practica europeană din cuprinsul Hotărârii nu se justifică, deoarece practica europeană în materie nu constituie izvor de drept, iar pe teritoriul naţional este aplicabilă exclusiv legea română.Stabilirea atât a unei remuneraţii fixe forfetare cât şi a uneia procentuale reprezintă nu doar o ingerinţă brutală în activitatea comercială a utilizatorului, căruia i se impune astfel o anumită politică de preţ, dar poate constitui în acelaşi timp şi o premisă periculoasă a transformării raportului juridic civil specific materiei drepturilor de proprietate intelectuală, într-un raport juridic de drept comercial, situaţie în care apelantele susţin că ar fi nevoite să facă aplicarea prevederilor legale ce sancţionează practicile anticoncurenţiale – art. 6 alin. 1 lit. a din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare.Din punct de vedere al legii, stabilirea atât a unei remuneraţii fixe forfetare cât şi a uneia procentuale pentru una şi aceeaşi utilizare a operei muzicale, respectiv "10% dar nu mai puţin de 3000 lei" reprezintă o încălcare a Legii nr. 8/1996, respectiv a dispoziţiei art. 131^1 alin. 2.2. A doua critică din apel vizează procentul acordat autorilor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoane mobile, iar Legea nr. 8/1996, republicată prevede în art. 131^1 alin. 2 că „organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeaşi categorie de utilizatori tarife forfetare sau procentuale între 1% şi 10 % pentru drepturile de autor”.Apelantele susţin că este evident că legiuitorul a stabilit că remuneraţiile pentru drepturile de autor se determină prin aplicarea unui procent de între 1% şi 10% raportat la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul protejat, plafonul nominal fiind determinat pe baza unor calcule economice, ştiinţifice, aplicându-se principiul proporţionalităţii şi considerând că în stabilirea remuneraţiilor datorate autorilor nu se pot folosi doar procente unice maximale.Pe de altă parte, sunt netemeinice argumentele invocate de intimată în justificarea pretenţiei reţinute ca atare de completul de arbitri, în sensul că "prin stabilirea acestei modalităţi de calcul se evită limitarea de la utilizare a repertoriului internaţional de opere muzicale".De asemenea, utilizarea aceluiaşi argument de practică europeană nu se justifică nici din punct de vedere economic, dat fiind decalajul dintre România şi ţările Uniunii Europene, aplicarea acestui criteriu de raportare putând avea consecinţe negative deosebite în acest sector de activitate, deoarece prin aplicarea unui procent maximal în calculul remuneraţiei cuvenite autorilor, vor creşte în mod necesar tarifele percepute de utilizatori şi, în consecinţă, serviciul oferit de aceştia (furnizarea de tonuri de apel pentru telefoanele mobile) va deveni greu accesibil, iar veniturile autorilor se vor diminua, în loc să crească.3. Hotărârea arbitrală este netemeinică şi în perspectiva celui de al treilea motiv de apel, mai arată apelantele, astfel încât se impune înlocuirea sintagmei "efectuează comunicare publică" cu vocabula "utilizează", în definiţia utilizatorului formulată la art. 2 lin. 2 din Metodologie.Conform art. 1 din expunerea de motive a Hotărârii, Comisia Arbitrală a reţinut şi s-a pronunţat cu privire la faptul că în tot cuprinsul Metodologiei se va folosi termenul "utilizare", care include atât noţiunea de "reproducere" cât şi pe aceea de "comunicare publică".Mai arată reclamantele ca din acest punct de vedere, este evident că prezenţa în dispozitivul Metodologiei a expresiei "efectuează comunicarea publică" nu poate avea drept cauză decât o eroare de redactare a textului Metodologiei.4. Eliminarea art. 5 alin. 4 din Metodologie este argumentată de apelante astfel:Pentru tonurile de apel care pot fi ascultate sau descărcate (transmise) cu titlu gratuit, utilizatorul trebuie să plătească organismului de gestiune colectivă o remuneraţie forfetară lunară de 6.000.000 lei (art. 5 alin. 5 din Metodologie), dar totodată va mai trebui să plătească şi o remuneraţie forfetară lunară de 3.000 lei pentru fiecare ton de apel transmis cu titlu gratuit, în baza acestui text – art. 5 alin. 4 – a cărui eliminare se solicită.Or cum se poate lesne constata, situaţia reglementată prin art. 5 alin. 4 – "transmiterea cu titlu gratuit a unui ton de apel" este în totalitate acoperită de prevederile art. 5 alin. 5 care stabilesc plata unei remuneraţii forfetare lunare pentru utilizatorii care "oferă spre ascultare tonuri de apel pentru telefoanele mobile, cu posibilitatea de a fi descărcate".Păstrarea alin. 4 alături de prevederile alin. 5 în cadrul art. 5 din Metodologie conduce la posibilitatea efectuării de către utilizator a unei duble plăţi a remuneraţiei pentru una şi aceeaşi transmitere (descărcare) a tonului de apel.5. Ultima critică din motivele de appel susţine caracterul neîntemeiat al prevederii art. 8 lit. c din Metodologie în sensul obligării utilizatorului de a preciza în raportarea lunară doar dacă a permis sau efectuat cu titlu gratuit ascultare sau descărcare (transmitere) de tonuri de apel.Apelantele opinează că cerinţa depunerii unei raportări lunare detaliate a tonurilor de apel transmise cu titlu gratuit nu se justifică în situaţia în care utilizatorul plăteşte o remuneraţie forfetară fixă lunară pentru întreaga activitate pe care o desfăşoară în respectivul interval calendaristic şi prin care se permite consumatorului final să asculte sau să descarce (ori chiar să îi transmită acestuia) tonuri de apel cu titlu gratuit.Din acest punct de vedere o simplă precizare în raportarea lunară din care să rezulte dacă utilizatorul a efectuat sau nu ascultare sau descărcare (transmitere) de tonuri de apel cu titlu gratuit este mai mult decât suficientă pentru colectorul unic al remuneraţiei forfetare, deoarece suma colectată nu este funcţie de numărul sau denumirea tonurilor de apel oferite lunar cu titlu gratuit.Mai mult decât atât, raportarea lunară depusă de către utilizator, nu riscă să devină un document stufos care prin amploare poate genera confuzii sau să conducă la un risc sporit de erori, ori să implice alocarea de resurse umane sau materiale suplimentare pentru utilizator pentru a-l redacta.Eventualul argument al intimatei conform căruia indicarea titlului operei muzicale şi a autorului este obligatorie pentru repartizarea în mod proporţional către autori a remuneraţiei colectate, nu ar putea fi primit câtă vreme există precedentul pentru utilizarea operelor muzicale în scop ambiental, unde nu se prezintă de către utilizator lista cu operele şi autorii difuzaţi şi totuşi, remuneraţiile se împart către autori pe baza unor coeficienţi stabiliţi de către organismul de gestiune colectiva.Intimata U.C.M.R.- A.D.A. a formulat întâmpinare la motivele apel solicitând respingerea acestuia şi păstrarea în totalitate a Hotărârii Arbitrale ca legale şi temeinice, întâmpinare în cuprinsul căreia a răspuns fiecărei critici a apelantelor.Apelul formulat este nefondat.Examinând înscrisurile cauzei din perspectiva motivelor de apel invocate. Curtea apreciază Hotărârea Arbitrală criticată drept legală şi temeinică.1. Prin art. 5 alin. 2 din Metodologie, Comisia Arbitrală a hotărât: "pentu utilizarea operelor musicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile utilizatorii vor plăti un cuantum lunar de 10%, aplicat la baza de calcul, astfel cum este ea reglementată de prezenta Metodologie, dar nu mai puţin de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel".O atare reglementare nu contravine prevederilor art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, text care dispunea: „Organismele de gestiune colectivă pot solicita, de la aceeaşi categorie de utilizatori, cu excepţia distribuitorilor prin cablu, tarife procentuale sau forfetare între 1% şi 10% pentru drepturile de autor…, raportat la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul, iar, în lipsa acestor venituri, la cheltuieli ocazionate de utilizare”.Comisia arbitrală a optat pentru stabilirea ambelor tarife dintre cele premise de text de o manieră alternativă, urmărind garantarea unui minim al remuneraţiei, din interpretarea textului art. 5 alin. 2 din Metodologie rezultând că niciodată nu ar fi posibilă atât colectarea remuneraţiei la nivel procentual dar şi a celei stabilite în forma forfetară; suma forfetară minimă ar urma să fie percepută ori de câte ori cea rezultată din aplicarea procentului de 10% la baza de calcul, ar fi una inferioară sumei de 3000 lei; or, o astfel de soluţie este în deplină concordanţă cu textul art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004, câtă vreme legiuitorul agreează ambele tipuri de remuneraţii, dar nu permite cumularea lor.Curtea apreciază de asemenea, nefondată obiecţia apelantelor relativă la fundamentarea Hotărârii Arbitrale pe argumente ţinând de practica europeană în materie.În primul rând, Comisia Arbitrală la pronunţarea Hotărârii apelate, a făcut aplicarea legii române (în forma în vigoare până la modificarea ei ulterioară prin Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 123/2005), iar enunţarea practicii europene în materie nu ţine decât de justificarea unei soluţii naţionale care trebuie să-şi găsească o conexitate necesară cu contextul legislativ european, ca şi cu cel al aplicării legislaţiei europene, câtă vreme şi legislaţia naţională este parte a celei europene, prin alăturare, până la momentul aderării când regulile comunitare vor avea aplicare directă.Concluzia apelantelor este una greşită în sensul că prin textul criticat s-ar fi stabilit atât o remuneraţie procentuală cât şi una forfetară în condiţiile în care adiţionarea acestora nu va fi posibilă niciodată, după cum nejustificată este şi temerea privind transformarea unui raport juridic civil specific materiei dreptului de proprietate intelectuală într-un raport juridic de drept comercial şi în care caz ar fi ţinute să facă aplicarea prevederilor legale ce sancţionează practicile anticoncurenţiale – art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1996.Curtea constată că nu se vădeşte vreun pericol posibil din presupusa transformare a raporturilor juridice civile specifice materiei drepturilor de proprietate intelectuală într-un raport juridic de drept comercial, deoarece cele două tipuri de raporturi juridice nu se exclud ci, mai mult, între acestea este un raport de la gen la specie; cum exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală este o activitate lucrativă şi în măsura în care cel ce o exercită este un comerciant, se creează în mod frecvent premisa ca un raport juridic de proprietate intelectuală să fie un raport comercial.Textul invocat din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu are nicio incidenţă la situaţia în discuţie, deoarece sursa aplicării lui constă într-o practică abuzivă a unui comerciant de a impune, direct sau indirect, preţuri de vânzare, tarife sau clauze contractuale inechitabile.În plus, o asemenea atitudine leonină de "folosire în mod abuziv unei poziţii dominante deţinute de unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia", în mod esenţial are în geneza sa liberul arbitru al respectivului agent economic, iar necesitatea ca pentru tipul de utilizare a operelor muzicale în modul reglementat de prezenta Metodologie, apelanta trebuie să pornească în stabilirea tarifelor de la remuneraţia minimală (3000 lei) pentru fiecare descărcare de ton de apel, nu va putea fi niciodată calificată drept o practică anticoncurenţială câtă vreme dispoziţiile art. 131^2 alin. 8 prevăd că "Metodologiile astfel publicate sunt aplicabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat" şi nu numai apelantelor, acestea fiind selecţionate pe criterii de reprezentativitate, potrivit dispoziţiilor legale; or, câtă vreme toţi utilizatorii sunt ţinuţi de Metodologia astfel negociată, este evident că fiecare dintre aceştia trebuie să respecte acelaşi mecanism de stabilire a tarifelor iar nu numai apelantele; în plus, nu poate fi de concepută ideea că o practică anticoncurenţială ar putea fi generată de o normă legală sau de o Metodologie elaborată de asemenea, în baza legii.2. A doua critică a apelantelor vizează solicitarea reducerii procentului de 10% prevăzut în acelaşi art. 5 alin. 2 din Metodologie.Curtea apreciază că de vreme ce textul legii art. 131^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 permite stabilirea unui tarif procentual între 1% şi 10% pentru utilizarea repertoriului muzical protejat pentru tonuri de apel în zona telefoniei mobile, nu poate fi calificată drept o soluţie netemeinică.Argumentul apelantelor că prin aceasta, respectivul serviciu oferit de ele (furnizarea de tonuri de apel pentru telefonie mobilă) va deveni unul greu accesibil pentru public, nu este unul convingător, câtă vreme o astfel de opţiune a utilizatorilor telefoniei mobile este una voluptoarie, necesitându-se în spaţiul nevoilor vitale, iar a se apela la diversificarea tonurilor de apel, este o chestiune de opţiune personală, fiecare aparat de telefonie mobilă având un meniu propriu cu tonuri de apel standard, dobândit de posesor odată cu achiziţionarea aparatului în sine.Şi de această dată, referirea Comisiei Arbitrale la practica europeană în materie, nu este una neavenită pe lângă argumentele arătate la motivul de apel anterior, adăugându-se şi acelea că pentru astfel de tonuri de apel, în mod frecvent se folosesc şi opere muzicale din repertoriul internaţional (implicit, şi european), astfel că practica europeană a furnizat Comisiei un bun criteriu orientativ pentru stabilirea drepturilor patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, titulari care ar trebui să se bucure de o protecţie uniformă a drepturilor lor în spaţiul european sau, în tot cazul, una în care diferenţele nu sunt semnificative, funcţie de o zonă naţională sau alta a utilizării operelor lor.3. Prin cel de al treilea motiv de apel apelantele pretind înlocuirea sintagmei "efectuează comunicarea publică" cu vocabula "utilizează" în cuprinsul art. 2 alin. 2 din Metodologie.Art. 2 alin. 2 are următoarea formulare: "Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, orice persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce efectuează comunicarea publică a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".Prin validarea motivului de apel, acest text ar dobândi această nouă formă: "este utilizator, în sensul prezentei metodologii, orice persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce utilizează operele muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".Pe lângă faptul că o atare formulare ar fi una supărătoare prin verbalizarea sa datorită conţinutului repetitiv, s-ar ajunge într-un mod neîngăduit de rigorile unei definiţii, de se a se explicita o noţiune prin ea însăşi, chiar dacă apelându-se la diversele sale valenţe morfologice.Pe de altă parte, câtă vreme însăşi Comisia Arbitrală în expunerea de motive şi argumentarea cuprinsă în Hotărâre îşi stabileşte un fond propriu de noţiuni pentru delimitarea domeniului de reglementare, şi în acest context dispune "Întrucât cuprinsul metodologiei îl formează activitatea de comunicare publică, precum şi aceea de reproducere a operei muzicale, se va folosi în tot cuprinsul Metodologiei termenul de "utilizare", ce include ambele noţiuni" şi prin acesta, stabilindu-a nivel conceptual identitatea dintre noţiunea de utilizare şi expresia "activitate de comunicare publică", critica formulată se vădeşte cu atât mai inutilă.4. Art. 5 alin. 4 din Metodologie şi a cărei eliminare din Metodologie o solicită apelanta prevede: "Pentru tonurile de apel comunicate cu titlu gratuit, utilizatorii vor plăti o remuneraţie de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel", susţinându-se că pentru tonurile apel ce pot fi ascultate sau descărcate cu titlu gratuit utilizatorul ar trebui să plătească atât suma prevăzută de acest text cât şi o remuneraţie forfetară lunară de 6000000 lei (ROL) în baza art. 5 alin 5 din Metodologie caz în care organismul de gestiune colectivă ar percepe o dublă plată. Curtea apreciază că eliminarea textului pentru considerentul că reglementarea ce o dispune ar fi conţinută în art. 5 alin. 5, nu se impune pentru aceea că situaţiile avute în vedere prin cele două ipoteze, sunt diferite.În timp ce art. 5 alin. 4 vizează cazul în care utilizatorii comunică prin tonuri de apel cu titlu gratuit în scopuri promoţionale exemplificative, de reclamă sau pentru atragerea consumatorului final şi este o situaţie cuantificabilă, art. 5 alin. 5 se referă la ipoteza în care aceiaşi utilizatori stochează şi oferă spre ascultare tonuri de apel pentru telefoane mobile cu posibilitatea de a fi descărcate de pe un mediu de stocare cu acces public şi ascultare gratuită în scop promoţional, or în acest din urmă caz, existând posibilitatea descărcării acestor tonuri de apel de pe un mediu de stocare (internet) şi cum consumatorii finali utilizatori ai internetului nu pot fi contorizati, astfel încât să se poată stabili câte descărcări de tonuri de apel cu titlu gratuit taxabile din punctul de vedere al utilizatorilor în sensul prezentei metodologii, au avut loc, rezultă că este preferabilă o remuneraţie forfetară fixă lunară pentru protejarea drepturilor patrimoniale ale autorilor operelor muzicale.În prima situaţie, cei care efectuează comunicarea operelor muzicale cu titlu gratuit ca tonuri de apel îşi stabilesc la nivelul politicii promoţionale pe care o aleg câte astfel de descărcări de tonuri de apel oferă pe când în celălalt caz, dând posibilitatea consumatorului final de a şi descărca asemenea tonuri de apel de pe mediul de stocare, creează premisa unui şir secundar de ascultări cu titlu gratuit, ceea ce este necuantificabil.6. Înlocuirea prevederii conţinute de art. 8 lit. c din Metodologie cu obligarea utilizatorului de a preciza în raportarea lunară doar dacă a permis sau utilizat cu titlu gratuit ascultarea sau descărcarea de tonuri de apel, este ultimul motiv de apel formulat de apelantă.Textul art. 8 lit. c în forma sa din Metodologie prevede obligaţia utilizatorului de a comunică organismului de gestiune colectivă "tonurile de apel comunicate public, lunar, cu titlu gratuit, precum şi cele oferite spre ascultare gratuită în scop promoţional".Cum cele două tipuri de utilizări sunt distincte, aşa cum s-a arătat la motivul de apel anterior, Curtea apreciază că se justifică a se evidenţia în cele două comunicări diferite cele două modalităţi de utilizare către organismul de gestiune colectivă pentru ca aceasta să poată determina remuneraţiile datorate de fiecare utilizator, potrivit criteriilor prevăzute la art. 5 alin. 4 şi art. 5 alin. 5 din Metodologie.Faţă de cele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat apelul, în baza art. 296 Cod procedură civilă.În baza art. 131^2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, prezenta decizie se va comunică la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala sa, în 5 zile de la data comunicării, prin decizie a directorului general.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIDECIDE:Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanţii ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A INTERNET SERVICES PROVIDER-ILOR (A.N.I.S.P.) şi ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A OPERATORILOR NAŢIONALI DE SERVICII AUDIOTEXT (A.R.O.N.S.A.) împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 1/18.12.2004 pronunţată de Comisia de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimata UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (U.C.M.R.-A.D.A.).Obligă apelantele la 2000 lei (RON) cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R.-A.D.A.Definitivă şi irevocabilă.Prezenta decizie se va comunică Oficiului pentru Drepturile de Autor în vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute de art. 131^2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004.Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.06.2006.PREŞEDINTE,CARMEN-GEORGETA NEGRILĂJUDECĂTOR,ANDREIA LIANA CONSTANDAGREFIER,DANIELA ŞTEFANRed./28.07.2006/3 exemplare/CN Teh. Red. U.M.D.–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește