HOTĂRÂRE din 19 iulie 2011

în Cauza Leca şi Filipescu împotriva României



Strasbourg(Cererile nr. 27.949/04 şi 30.324/04)Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Leca şi Filipescu împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Egbert Myjer, preşedinte, Luis LOpez Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,după ce a deliberat în camera de consiliu la 28 iunie 2011,pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:PROCEDURA1. La originea cauzei se află două cereri (nr. 27.949/04 şi 30.324/04) îndreptate împotriva României, prin care trei resortisanţi ai acestui stat (reclamanţii) au sesizat Curtea la 26 mai 2004 şi, respectiv, la 10 august 2004 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental Răzvan-Horaţiu Radu din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.3. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 14, prezentele cereri au fost atribuite unui comitet de trei judecători.ÎN FAPTI. Circumstanţele cauzei4. Reclamanţii sunt resortisanţi români care au obţinut decizii civile în favoarea lor în diverse proceduri civile. Aceste hotărâri definitive au fost anulate printr-un recurs în anulare introdus de procurorul general al României. Datele de naştere ale reclamanţilor şi descrierea detaliată a procedurilor lor se găsesc în anexă.II. Dreptul şi practica interne şi internaţionale relevanteA. Dreptul intern relevant5. Dispoziţiile legale şi jurisprudenţa internă relevante sunt descrise în Hotărârea Brumărescu împotriva României [(MC), nr. 28.342/95, pct. 31-44, CEDO 1999-VII].Articolele relevante din Codul de procedură civilă în vigoare la data la care au avut loc faptele prevedeau următoarele:Art. 330. – "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive:1. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică."Art. 330^1. – "În cazurile prevăzute de art. 330 pct. 1 şi 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă."6. Art. 330 şi art. 330^1 au fost abrogate de art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 27 august 2003. Conform art. II din ordonanţă:"[…] Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."7. Art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă a fost modificat pentru a permite revizuirea unui proces pe plan intern în urma unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului de constatare a unei încălcări. Articolul respectiv prevede:Art. 322. – "Revizuirea unei hotărâri definitive […] se poate cere în următoarele cazuri:[…]9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."B. Recomandarea nr. R (2000) 2 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei8. În Recomandarea sa nr. R (2000) 2 cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a unor hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a încurajat "părţile contractante să îşi examineze sistemele juridice naţionale pentru a se asigura că există posibilităţi corespunzătoare pentru reexaminarea unei cauze, inclusiv redeschiderea procesului, în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenţiei, în special dacă:(i) partea vătămată continuă să sufere consecinţe negative foarte grave ca urmare a deciziei naţionale, consecinţe care nu pot fi compensate prin reparaţia echitabilă şi care nu pot fi modificate decât prin reexaminare sau redeschidere; şi(îi) rezultă din hotărârea Curţii că: a) decizia internă atacată este contrară pe fond Convenţiei; sau b) încălcarea constatată este cauzată de erori sau de deficienţe ale procedurii atât de grave încât determină o îndoială serioasă cu privire la rezultatul procedurii interne atacate".ÎN DREPTI. Conexarea cauzelor9. Ţinând cont de similaritatea cererilor în ceea ce priveşte faptele şi problema de fond pe care o ridică, Curtea decide să le conexeze şi să le examineze împreună, pronunţând o singură hotărâre.II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie10. Conform reclamantelor, hotărârile prin care instanţa supremă română a admis recursurile în anulare încalcă art. 6 § 1 din Convenţie, care dispune:"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil […], de către o instanţă […], care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil […]"11. Cu titlu preliminar, Curtea consideră necesar să se determine obiectul litigiului privind Cauza nr. 27.949/04. În această cauză, Curtea a formulat o întrebare din oficiu către părţi pe tema dreptului reclamanţilor la respectarea bunurilor lor. Reclamanţii nu au formulat observaţii ca răspuns la această întrebare. Prin urmare, Curtea va examina cauza doar din perspectiva art. 6 § 1 din Convenţie.A. Cu privire la admisibilitate12. În Cauza nr. 27.949/04, Guvernul ridică două excepţii preliminare privind motivul comunicat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.13. Curtea, ţinând seama de faptul că speţa va fi analizată numai din perspectiva art. 6 din Convenţie (a se vedea pct. 11 supra), nu consideră necesar să se pronunţe cu privire la excepţiile preliminare invocate de Guvern.14. Curtea constată că cererile nu sunt în mod evident nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, subliniază că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarate admisibile.B. Cu privire la fond15. Reclamanţii susţin că infirmarea de către autoritatea jurisdicţională supremă a hotărârilor definitive în favoarea lor pe calea recursului în anulare a adus atingere principiului securităţii raporturilor juridice.16. Făcând trimitere la Cauza Brumărescu, Guvernul recunoaşte că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, admiterea unei căi extraordinare de atac care repune pe rol o hotărâre definitivă printr-o procedură de reformare este considerată drept o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice [Brumărescu contra României, (MC), nr. 28.342/95, pct. 62, CEDO 1999-VII). Cu toate acestea, subliniază că, în urma hotărârii citate anterior, Codul de procedură civilă a fost modificat, iar prevederile legale care permiteau procurorului general să sesizeze Curtea Supremă de Justiţie, denumită apoi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu un recurs în anulare împotriva unei hotărâri definitive, au fost abrogate.17. Curtea reaminteşte că în Cauza Brumărescu (pct. 61-62) a concluzionat că s-a încălcat art. 6 § 1, cu motivarea că anularea unei hotărâri definitive în urma unei căi de atac extraordinare era contrară principiului securităţii juridice.Curtea consideră că nimic nu permite să se facă o distincţie din acest punct de vedere între prezentele cauze şi Cauza Brumărescu, citată anterior.18. Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 în această privinţă în cele două cauze indicate în continuare.III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie19. Art. 41 din Convenţie prevede:"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."A. Prejudiciul20. Reclamanţii au solicitat următoarele sume cu titlu de prejudiciu material şi moral:

21. Guvernul contestă aceste pretenţii.22. În prezentele cauze, Curtea aminteşte că a concluzionat că a existat o încălcare a art. 6 din Convenţie datorită anulării hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi executorii, în urma recursului în anulare formulat de procurorul general.23. Curtea observă în continuare că, atunci când, precum în speţă, aceasta constată încălcarea drepturilor unui reclamant, art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă permite revizuirea procesului pe plan intern. Astfel, întrucât în urma unei hotărâri a Curţii Europene dreptul naţional permite restitutio în integrum, adică restabilirea situaţiei existente înainte ca art. 6 să fie încălcat [a se vedea Piersack împotriva Belgiei (art. 50), 26 octombrie 1984, pct. 12, seria A nr. 85], având în vedere rolul său subsidiar, Curtea consideră că reclamanţii trebuie mai întâi să sesizeze instanţele interne conform dispoziţiilor de drept intern menţionate (a se vedea Sfrijan împotriva României, nr. 20.366/04, pct. 48-49, 22 noiembrie 2007; mutatis mutandis Iosif şi alţii împotriva României, nr. 10.443/03, pct. 99, 20 decembrie 2007, şi Brezeanu împotriva României, nr. 10.097/05, pct. 36, 21 iulie 2009).24. Prin urmare, Curtea nu consideră necesar să acorde reclamanţilor despăgubiri cu titlu de prejudiciu material.25. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, având în vedere ansamblul elementelor pe care le deţine şi pronunţându-se în echitate, conform art. 41 din Convenţie, Curtea decide să acorde 2000 EUR fiecărui reclamant ca reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit.B. Cheltuieli de judecată26. Reclamantul în Cauza nr. 30.324/04 solicită rambursarea sumei de 13.442 RON (3.360 EUR), cheltuieli de judecată, pentru care a depus parţial documente justificative. În Cauza nr. 27.949/04, reclamanţii nu au formulat o cerere pentru cheltuieli de judecată.27. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor efectuate, în condiţiile prezentării documentelor justificative.28. Ţinând seama de jurisprudenţa sa şi pronunţându-se în echitate, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 1.000 EUR reclamantului în Cauza nr. 30.324/04.C. Dobânzi moratorii29. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicate de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate,CURTEA1. hotărăşte să conexeze cererile;2. declară cererile admisibile în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie;3. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;4. hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească, în decurs de 3 luni, următoarele sume, la care se adaugă orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit ce trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:a) pentru Cauza nr. 27.949/04: 2.000 EUR (două mii de euro) ambilor reclamanţi, pentru prejudiciul moral; … b) pentru Cauza nr. 30.324/04: 2.000 EUR (două mii de euro) pentru prejudiciul moral şi 1.000 EUR (o mie de euro) pentru cheltuielile de judecată; … 5. respinge cererea de reparaţie echitabilă pentru celelalte capete de cerere.Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 19 iulie 2011, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din regulament.Egbert Myjer,preşedinteMarialena Tsirli,grefier adjunct + 
Anexa

––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește