OJ:C_202404131: Publicarea unei comunicări privind aprobarea unei modificări standard a caietului de sarcini al unei denumiri din sectorul vitivinicol, menționată la articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei

Prezenta comunicare este publicată în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei (1).

COMUNICAREA APROBĂRII UNEI MODIFICĂRI STANDARD

„Petit Chablis”

PDO-FR-A0656-AM01

Data comunicării: 22 aprilie 2024

DESCRIEREA ȘI MOTIVELE MODIFICĂRII APROBATE

1.   Producție maximă

În capitolul I, partea VIII, punctul 1, limita randamentului maxim a fost majorată de la 70 la 75 hectolitri pe hectar.

Randamentul maxim a fost majorat pentru a se ține seama de schimbările climatice, care cauzează evenimente imprevizibile și deficite recurente la nivelul recoltei.

A fost modificat punctul 5 din documentul unic.

2.   Metoda de conducere a viței-de-vie

În caietul de sarcini, la capitolul I secțiunea VI, „Conducerea viței-de-vie”, există versiuni noi ale literelor a) și c), după cum urmează:

La începutul secolului al XX-lea, viticultorii din Chablis au început să defrișeze unul din șase butuci pentru a crea un pasaj astfel încât tratamentele la vița-de-vie să poată fi mecanizate. Ulterior au plantat noi butuci de viță-de-vie după acest model.

Aceste practici stabilite nu au fost incluse în versiunea originală a caietului de sarcini.

Modificarea caietului de sarcini include aceste practici, definite după cum urmează:

A fost modificat punctul 5 din documentul unic, în ceea ce privește noile reguli privind densitatea de plantare.

3.   Măsuri tranzitorii

Cele două măsuri tranzitorii de mai jos sunt acum caduce. Prin urmare, acestea au fost șterse din capitolul I secțiunea XI din caietul de sarcini.

Următoarele măsuri se aplică de la 1 noiembrie 2014:

Experimentele de producere a unui excedent de randament pentru a fi păstrat în rezervă („volume complémentaire individuel”) sunt reglementate de Decretul din 20 octombrie 2005, modificat prin Decretul din 29 noiembrie 2007 și prin Decretul din 23 noiembrie 2010.

Documentul unic nu a fost modificat.

4.   Schimbare referitoare la organismul de control

Întrucât au fost revizuite normele de redactare, a fost modificat primul paragraf din secțiunea II a capitolului III din caietul de sarcini al produsului.

Această modificare nu are efecte asupra documentului unic.

DOCUMENT UNIC

1.   Denumirea (Denumirile)

Petit Chablis

2.   Tipul indicației geografice

DOP – Denumire de origine protejată

3.   Categorii de produse viticole

4.   Descrierea vinului (vinurilor)

SCURTĂ DESCRIERE TEXTUALĂ

Vinurile sunt albe, seci și liniștite.

Celelalte criterii analitice respectă valorile stabilite în legislația europeană.

„Petit Chablis” este un vin vioi și fructat, caracterizat prin mineralitate și lejeritate. Aciditatea și mineralitatea îi conferă prospețime, având ca rezultat un vin tânăr care nu are nevoie de învechire pentru a-l face plăcut de băut.

Caracteristici analitice generale

5.   Practici oenologice

5.1.   Practici oenologice specifice

1.   Practică oenologică specifică

În afara dispozițiilor menționate mai sus, în ceea ce privește toate practicile oenologice, vinurile trebuie să respecte cerințele prevăzute la nivelul Uniunii și în Codul rural și al pescuitului maritim.

2.   Metoda de cultivare

a)   Densitatea de plantare

b)   Reguli privind tăierea

Vinurile provin din culturi de viță-de-vie tăiată în conformitate cu următoarele dispoziții:

DISPOZIȚII GENERALE

Vița-de-vie este tăiată lăsându-se maximum 14 ochi pe butuc și maximum 10 ochi pe metru pătrat:

DISPOZIȚIE SPECIALĂ

Indiferent de metoda de tăiere, vița-de-vie poate fi tăiată cu ochi suplimentari, cu condiția ca, în stadiul fenologic care corespunde unui număr de 11 sau 12 frunze, numărul de lăstari cu rod din anul respectiv pe butuc să fie mai mic sau egal cu numărul de ochi stabilit de normele privind tăierea.

c)   Irigare

Irigarea este interzisă.

5.2.   Randamente maxime

Petit Chablis

75 de hectolitri per hectar

6.   Arealul geografic delimitat

Recoltarea strugurilor, precum și elaborarea și maturarea vinurilor se realizează pe teritoriul următoarelor localități din departamentul Yonne: Beine, Béru, Chablis, La Chapelle-Vaupelteigne, Chemilly-sur-Serein, Chichée, Collan, Courgis, Fleys, Fontenay-près-Chablis, Lignorelles, Ligny-le-Châtel, Maligny, Poilly-sur-Serein, Préhy, Villy și Viviers.

7.   Soiul/soiurile de struguri de vinificație

Chardonnay B

8.   Descrierea legăturii (legăturilor)

a)   Descrierea factorilor naturali care contribuie la legătură

Aria geografică ocupă un ansamblu de pante care se ridică printre platourile regiunii naturale Auxerrois, în Bazinul Parisului. Zona Chablis este o regiune mică, bine delimitată, care ocupă zonele mai înalte de-a lungul văii râului Serein, un afluent al râului Yonne, pe măsură ce curge prin zona Côte des Bars.

Aria geografică acoperă teritoriul a 17 comune din departamentul Yonne, la est de Auxerre.

Cuesta sau creasta Côte des Bars este o structură geomorfologică mare în care sunt vizibile sedimente din Jurasicul superior. Calcarul tare, „Calcaire du Barrois”, formează o cornișă de-a lungul părții superioare a unei pante lungi cu un subsol compact și impermeabil de marnă (calcar argilos). Această marnă este bogată în micile cochilii curbate ale stridiei Exogyra virgula, de la care provine numele acesteia.

Sub marnă, un nivel de un tip de calcar cunoscut sub numele de „Calcaire à Astartes” formează o mică elevație în topografie lângă fundul văii. Marna care formează versantul este acoperită de regulă de un strat de grohotișuri format din material fin amestecat cu elemente de calcar mai grosiere. Creasta ajunge la altitudini cuprinse între 120 și 130 de metri. Altitudinea nu este excesivă. Cea mai înaltă parte a platoului nu depășește 320 de metri. La nord-estul ariei geografice, platoul calcaros este acoperit de soluri formate în cretacic, în special argilă care conține cochilii de stridii fosilizate și marne.

Peisajul din Chablis este destul de unic. Vița-de-vie se plantează pe pante lungi, ușor scobite. De-a lungul părții superioare se găsește o margine de calcar împădurită, care are un efect de închidere, deschizându-se doar de-a lungul părții principale a văii Serein. În versanți sunt cioplite o multitudine de văi mai mici, adesea uscate, orientate în direcții diferite. Aceste văi mici sunt în general închise și împădurite pe laturile lor mai abrupte. Vița-de-vie se plantează doar pe pantele cu cele mai bune aspecte.

Parcelele demarcate pentru cultivarea viței-de-vie se găsesc în diferite locații:

Solurile variază, dar sunt întotdeauna calcaroase. Sunt soluri sărace, foarte pietroase și bine drenate pe platoul calcaros, cunoscut la nivel local sub numele de „petites terres” („terenuri inferioare”). Pe pantele calcaroase și pe dealurile inferioare, acestea sunt mai bogate în argilă.

În partea de nord-vest a zonei geografice, pe argilele formate în timpul cretacicului, s-au dezvoltat unele situri viticole, acoperind „Calcaire du Barrois”. La acest nivel de calcar dur, solurile sunt impermeabile, dar panta asigură drenajul.

Zona Chablis se bucură de un climat maritim cu ușoare influențe continentale. Clima este caracterizată de precipitații moderate și regulate: doar 650 de milimetri pe an în Auxerre. Vara nu este secetoasă în mod semnificativ. Temperaturile sunt destul de joase, cu o medie anuală de 10,8 °C.

Există un risc relativ mare de înghețuri de iarnă și de primăvară, care pot fi dezastruoase pentru vița-de-vie. Terenul destul de închis crește acest risc în văi, în timp ce platourile sunt expuse vânturilor înghețate de iarnă.

b)   Descrierea factorilor umani care contribuie la legătură

Există dovezi de viticultură în zona Chablis încă din Evul Mediu. În 510, în Chablis a fost întemeiată o mănăstire. În 867, aceasta a fost dată călugărilor din Abația Sf. Martin din Tours, care fugeau de invazia vikingă a regiunii Loarei. Se pare că acești călugări au înființat o plantație viticolă aproape de sat.

În 1114, cistercienii au întemeiat Abația Pontigny, aproape de Chablis. În timp, aceștia aveau să înființeze o plantație viticolă și ulterior crama Petit Pontigny în orașul Chablis. Clădirile se află încă acolo. Aceste proprietăți ecleziastice aveau să supraviețuiască până la revoluția franceză. Alături de acestea, viticultura a prosperat în rândul laicilor, care luau în considerare și comerțul exterior. Parisul și nordul Europei au oferit oportunități regulate.

De-a lungul istoriei sale, vinul alb sec de „Chablis” a rămas remarcabil de consecvent. În 1186, mănăstirea Pontigny a primit o plantație viticolă situată lângă Chablis, care producea un vin descris drept „alb și potrivit pentru învechire îndelungată”. Autori din secolul al XIX-lea au subliniat și această caracteristică care a făcut din „Chablis” o excepție într-o cultură vitivinicolă dominată de vinurile roșii și „clairet” (rosé).

Filoxera, împreună cu mana și făinarea, au lovit puternic zona Chablis, iar recuperarea avea să dureze câteva decenii. Reabilitarea plantațiilor viticole a început în mod corespunzător abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, sprijinită de progresul în domeniul viticol, precum și de mecanizare și măsuri de protecție împotriva înghețului. Reabilitarea a ținut cont de tradiție, iar plantațiile viticole au fost rezervate exclusiv producției de vinuri albe.

Numele „Petit Chablis” a fost folosit de la începutul secolului al XX-lea. În această perioadă, în 1908, producătorii au creat primul lor sindicat pentru a combate în mod eficace utilizarea improprie a denumirii. Denumirea „Petit Chablis” apare în diferitele hotărâri de recunoaștere a denumirii de origine protejate „Chablis”. O hotărâre din 1920 a permis utilizarea acesteia pentru vinurile albe seci produse în regiunea Chablis din alte soiuri de struguri decât „Beaunois”, care era denumirea locală pentru Chardonnay B. O hotărâre ulterioară din 1923 a permis utilizarea acesteia și pentru vinurile obținute din soiul „Beaunois”, dar care nu era cultivat pe parcele cu soluri „de natură kimmeridgiană”.

Denumirea de origine protejată „Petit Chablis” a fost recunoscută printr-un decret în 1944.

„Petit Chablis” este produs dintr-un singur soi, Chardonnay B, renumit pentru producerea marilor vinuri albe din Burgundia.

Vinurile sunt produse în principal din viță-de-vie plantată pe platouri pe soluri calcaroase, iar în nord-vest pe pante de argilă formate în Cretacic. Sunt cultivate și zonele pantelor inferioare, unde solul este mai greu.

Plantațiile viticole „Petit Chablis” sunt conduse în mod tradițional, prin tăiere lungă. Forma tradițională de tăiere cunoscută sub numele de „taille Chablis” este bine adaptată la condițiile climatice dificile, producând un randament regulat și controlat.

Conducerea în sistem Guyot simplu sau dublu era comună în plantațiile viticole din Burgundia în secolul al XIX-lea și era utilizată, de asemenea, în zona Chablis. Selecția clonală a condus la dezvoltarea unor plante mai productive, mai potrivite pentru tăierea scurtă, care a început să fie utilizată pentru reglarea creșterii. Vița-de-vie este palisată și se plantează de regulă în linii verticale pe pante. Această practică ajută la uscarea solurilor argiloase. Cu toate acestea, metoda creează și probleme de eroziune, care sunt atenuate prin întoarcerea solului și asigurarea acoperirii cu iarbă.

În 2009, plantația viticolă acoperea o suprafață de 850 de hectare, producând aproximativ 50 000 de hectolitri anual.

„Petit Chablis” este un vin alb vioi și fructat, caracterizat prin mineralitate și lejeritate. Aciditatea și mineralitatea îi conferă prospețime, având ca rezultat un vin tânăr care nu are nevoie de învechire pentru a-l face plăcut de băut.

Vinurile cu denumirea de origine protejată „Petit Chablis” sunt întotdeauna albe. Acestea își datorează caracterul mineral vioi climei maritime răcoroase din zona geografică.

Condițiile mezoclimatice au un efect semnificativ asupra vinului final. Caracteristicile organoleptice sunt puternic influențate de condițiile recoltei.

Zona Chablis ocupă un loc aparte în regiunea Burgundiei, fiind în mare măsură separată de marile plantații viticole din Burgundia. „Terroir-ul” său dă impresia de a fi necomplicat, cu un singur context geologic, utilizarea unui singur soi de struguri și producerea unui singur tip de vin.

De-a lungul generațiilor, producătorii au dezvoltat o expertiză specifică care le-a permis să obțină tot ce este mai bun din soiul Chardonnay B în acest mediu dificil. De exemplu, folosesc cele mai bune tehnici de tăiere pentru a controla randamentul și a permite viței-de-vie să atingă maturitatea optimă. Aceștia au dezvoltat, de asemenea, tehnici de combatere a înghețului.

„Petit Chablis” este produs în principal din viță-de-vie plantată pe parcele situate pe platoul răcoros, la baza pantelor, și unde există soluri argiloase. Locațiile naturale ajută la controlul maturării strugurilor. Aceasta asigură că strugurii au suficientă aciditate pentru a produce caracterul vioi tipic al vinurilor.

Denumirea de origine protejată „Petit Chablis” este una dintre numeroasele denumiri provenite de la plantațiile viticole din zona Chablis, inclusiv „Chablis” și „Chablis Grand Cru”. Împreună formează o gamă de vinuri legate de soiul lor de struguri, de condițiile de mediu și de expertiza producătorilor. Fiecare, însă, are propriul său caracter. „Petit Chablis” este cel mai ușor și mai vioi dintre acestea. Este un vin de băut tânăr, în contrast total cu „Chablis Grand Cru”, un vin cunoscut pentru potențialul său de învechire.

9.   Alte condiții esențiale (ambalarea, etichetarea, alte cerințe)

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Derogare privind producția în arealul geografic delimitat

Descrierea condiției:

Zona situată în imediata vecinătate, definită prin derogare pentru vinificarea și elaborarea vinurilor, este formată din teritoriul următoarelor comune:

Cadrul juridic:

Legislația națională

Tipul condiției suplimentare:

Dispoziții suplimentare privind etichetarea

Descrierea condiției:

În cazul în care pe etichetă se specifică soiul de struguri, această indicație nu apare în același câmp vizual cu indicațiile obligatorii și este imprimată cu caractere ale căror dimensiuni nu depășesc 2 milimetri.

Link către caietul de sarcini al produsului

https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-580ac589-2817-4f2f-85ee-35292c4b5057

(1)  
JO L 9, 11.1.2019, p. 2.