OJ:L_202401781: Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele sustenabile, de modificare a Directivei (UE) 2020/1828 și a Regulamentului (UE) 2023/1542 și de abrogare a Directivei 2009/125/CEText cu relevanță pentru SEE.

(1)

Pactul verde european prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 este strategia de creștere durabilă a Europei și are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei și circulară și cu un mediu fără substanțe toxice. Acesta stabilește obiectivul ambițios de a se asigura că Uniunea va deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Pactul recunoaște avantajele investițiilor în sustenabilitatea competitivă a Uniunii prin construirea unei Europe mai echitabile, mai verzi și mai digitale. Produsele joacă un rol esențial în această tranziție verde. Subliniind faptul că procesele de producție și modelele de consum actuale rămân prea liniare și dependente de un flux de materiale noi extrase, comercializate, transformate în bunuri care sunt eliminate în cele din urmă, sub formă de deșeuri sau emisii, Pactul verde european subliniază nevoia urgentă de a trece la un model de economie circulară și subliniază progresele semnificative care mai trebuie realizate. De asemenea, aceasta identifică eficiența energetică drept o prioritate pentru decarbonizarea sectorului energetic și pentru atingerea obiectivelor climatice în 2030 și 2050.

(2)

Pentru a accelera tranziția către un model de economie circulară, Comisia a elaborat o agendă orientată spre viitor în comunicarea sa din 11 martie 2020 privind un nou plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă (CEAP), cu obiectivul de a pregăti cadrul de reglementare pentru un viitor sustenabil. CEAP subliniază că „pentru cetățeni, economia circulară va furniza produse de înaltă calitate, funcționale și sigure, eficiente și cu prețuri accesibile, cu o durată de viață mai îndelungată și concepute pentru a fi reutilizate, reparate și reciclate la un nivel de înaltă calitate”. Astfel cum se specifică în CEAP, nu există un set cuprinzător de cerințe pentru a se asigura că toate produsele introduse pe piața Uniunii devin din ce în ce mai sustenabile și rezistă testului circularității. În special, proiectarea produselor nu promovează suficient sustenabilitatea pe parcursul întregului ciclu de viață. Prin urmare, produsele sunt înlocuite frecvent, ceea ce implică o utilizare semnificativă a energiei și a resurselor pentru a produce și a distribui produse noi și pentru a le elimina pe cele vechi. Este în continuare prea dificil pentru operatorii economici și cetățeni să facă alegeri sustenabile în ceea ce privește produsele, având în vedere că lipsesc informațiile relevante și opțiunile accesibile în acest sens. Acest lucru duce la pierderea unor oportunități de sustenabilitate și de menținere a valorii, la o cerere limitată de materiale secundare și la obstacole în calea adoptării unor modele de afaceri circulare.

(3)

O piață internă pe deplin funcțională pentru produse sustenabile este o condiție prealabilă indispensabilă pentru instaurarea unei economii circulare în Uniune. Cerințele comune în materie de proiectare ecologică la nivelul Uniunii ar permite dezvoltarea, implementarea și extinderea noilor modele de afaceri ale economiei circulare pe întreaga piață internă. Astfel de măsuri ar ușura și sarcina ce apasă asupra întreprinderilor și ar oferi industriei și consumatorilor acces la date fiabile și clare, dând astfel posibilitatea de a se face alegeri mai sustenabile.

(4)

Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 privind o nouă strategie industrială pentru Europa stabilește ambiția generală a Uniunii de a promova o „dublă tranziție” către neutralitatea climatică și poziția de lider în domeniul digital. Aceasta reflectă Pactul verde european, subliniind rolul de lider pe care industria europeană trebuie să îl joace în acest sens, prin reducerea amprentei sale de carbon și a amprentei de materiale și prin integrarea circularității în întreaga economie, și subliniază necesitatea de a renunța la modelele tradiționale și de a revoluționa modul în care concepem, producem, utilizăm și eliminăm produsele, precum și necesitatea de a dispune de o aprovizionare securizată cu materii prime. Reciclarea și utilizarea materiilor prime secundare vor contribui la reducerea dependenței Uniunii. Comunicarea Comisiei din 5 mai 2021 intitulată „Actualizarea noii Strategii industriale 2020: construirea unei piețe unice mai puternice pentru a sprijini redresarea Europei” consolidează principalele mesaje ale Strategiei din 2020 și se axează pe învățămintele trase în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, inclusiv pe necesitatea de a promova reziliența.

(5)

În absența unei reglementări în dreptul Uniunii, au apărut deja abordări naționale divergente în îmbunătățirea produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului, variind de la cerințe de informare referitoare la durata compatibilității programelor informatice ale dispozitivelor electronice la obligații de raportare privind manipularea produselor durabile nevândute. Acesta este un indiciu al faptului că eforturile suplimentare depuse la nivel național pentru a atinge obiectivele urmărite de prezentul regulament ar conduce probabil la o fragmentare și mai mare a pieței interne. Prin urmare, pentru a contribui la funcționarea pieței interne, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a mediului, este necesar un cadru de reglementare ambițios pentru a introduce treptat cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produse. Prezentul regulament va stabili un astfel de cadru, făcând ca abordarea în materie de proiectare ecologică stabilită inițial în Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) să fie aplicabilă unei game cât mai largi de produse.

(6)

Prezentul regulament va sprijini modelele de producție și de consum care sunt aliniate la obiectivele generale de sustenabilitate ale Uniunii, inclusiv la obiectivele privind clima, mediul, energia, utilizarea resurselor și biodiversitatea, respectând totodată limitele planetei, prin instituirea unui cadru legislativ care să contribuie la promovarea produselor adecvate pentru o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară, la reducerea cantității de deșeuri și la asigurarea faptului că performanța principalilor lideri în materie de sustenabilitate devine treptat norma. Acesta ar trebui să prevadă stabilirea de noi cerințe în materie de proiectare ecologică pentru a îmbunătăți durabilitatea produselor, fiabilitatea, potențialul de reparare, de modernizare, de reutilizare și de reciclare și pentru a îmbunătăți posibilitățile de recondiționare și întreținere a produselor, pentru a aborda prezența substanțelor chimice periculoase în produse, pentru mări eficiența produselor din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de recuperare a materiilor prime strategice și critice, pentru a reduce generarea preconizată de deșeuri și pentru a spori conținutul de materiale reciclate din produse, asigurând totodată performanța și siguranța acestora, permițând refabricarea și reciclarea la un nivel de înaltă calitate și reducerea amprentei de carbon și a amprentei de mediu.

(7)

Cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui să se ocupe și de practicile asociate obsolescenței premature. Astfel de practici au un impact negativ global asupra mediului, sub forma creșterii cantității de deșeuri și a utilizării energiei și materialelor, impact care poate fi redus prin cerințe în materie de proiectare ecologică, contribuind în același timp la un consum sustenabil.

(8)

În rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori” (4), Parlamentul European a salutat promovarea produselor durabile care pot fi reparate, reutilizate și reciclate mai ușor. În rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la noul Plan de acțiune pentru economia circulară (5), Parlamentul European a subliniat că pe piața Uniunii produsele și materialele sustenabile, circulare, sigure și netoxice ar trebui să devină norma, și nu excepția, și ar trebui văzute ca fiind opțiunea implicită, atractivă, abordabilă ca preț și accesibilă pentru toți consumatorii. Parlamentul European a mai cerut să se stabilească obiective obligatorii la nivelul Uniunii pentru a reduce substanțial amprenta de materii prime și de consum a Uniunii. Acesta a considerat că tranziția către o economie circulară poate oferi soluții pentru a aborda provocările de mediu actuale și criza economică generată de pandemia de COVID-19. În concluziile sale intitulate „Pentru o redresare circulară și verde”, adoptate la 11 decembrie 2020, Consiliul a salutat, de asemenea, intenția Comisiei de a prezenta propuneri legislative ca parte a unui cadru cuprinzător și integrat de politică privind produsele sustenabile, care să promoveze neutralitatea climatică, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor și o economie circulară netoxică, să protejeze sănătatea publică și biodiversitatea, să capaciteze și să protejeze consumatorii și achizitorii publici.

(9)

Prezentul regulament va contribui la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. În conformitate cu obiectivele stabilite în Acordul de la Paris, adoptat la 12 decembrie 2015 în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (6) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (7), Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (8) stabilește un angajament intern obligatoriu al Uniunii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 și consacră în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până în 2050. În 2021, Comisia a adoptat pachetul „Pregătiți pentru 55” pentru ca politicile Uniunii în domeniul climei și al energiei să fie adecvate pentru atingerea acestor obiective. În acest scop, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” consacrat în Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului (9), îmbunătățirile în materie de eficiență energetică trebuie intensificate în mod semnificativ, ajungând la aproximativ 36 % în ceea ce privește consumul final de energie până în 2030. Cerințele privind produsele stabilite în temeiul prezentului regulament vor juca un rol semnificativ în atingerea obiectivului respectiv prin reducerea substanțială a amprentei energetice a produselor. Cerințele respective în materie de eficiență energetică vor reduce, de asemenea, vulnerabilitatea consumatorilor la creșterile prețului energiei. Astfel cum se recunoaște în Acordul de la Paris, îmbunătățirea sustenabilității consumului și a producției va juca, de asemenea, un rol important în abordarea schimbărilor climatice.

(10)

Prezentul regulament va contribui, de asemenea, la realizarea obiectivelor de mediu mai ample ale Uniunii. Al 8-lea Program de acțiune pentru mediu instituit prin Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și al Consiliului (10) consacră într-un cadru juridic obiectivul Uniunii de a respecta limitele planetei și identifică condițiile favorabile pentru atingerea obiectivelor prioritare, printre care se numără tranziția către o economie circulară netoxică. Pactul verde european solicită, de asemenea, Uniunii să monitorizeze, să raporteze, să prevină și să remedieze mai bine poluarea aerului, a apei, a solului și a produselor de consum. Aceasta înseamnă că substanțele chimice, materialele și produsele trebuie să fie sigure și sustenabile din momentul conceperii și pe parcursul ciclului lor de viață, conducând la cicluri de materiale netoxice, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»” și comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice”, care solicită adoptarea obiectivelor de reducere la zero a poluării în producție și consum. În plus, atât Pactul verde european, cât și CEAP recunosc faptul că piața internă a Uniunii oferă o masă critică care poate influența standardele globale privind sustenabilitatea produselor și proiectarea produselor. Prin urmare, prezentul regulament va juca un rol semnificativ în atingerea mai multor ținte stabilite în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, în special a țintelor din cadrul obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12 („Consum și producție responsabile”).

(11)

Directiva 2009/125/CE a instituit un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic. Împreună cu Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (11), a redus în mod semnificativ cererea de energie primară a Uniunii pentru produse și se estimează că economiile respective vor crește în continuare. Măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE au inclus, de asemenea, cerințe privind aspectele legate de circularitate, cum ar fi durabilitatea, potențialul de reparare și de reciclare. În același timp, instrumente precum eticheta UE ecologică, introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12) sau criteriile UE privind achizițiile publice verzi stabilite în comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 privind achizițiile publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu au un domeniu de aplicare mai larg, dar au un impact redus din cauza limitărilor abordărilor voluntare.

(12)

Directiva 2009/125/CE a reușit, în general, să promoveze eficiența energetică și unele aspecte legate de circularitate ale produselor cu impact energetic, iar abordarea sa axată pe proiectarea ecologică are potențialul de a aborda treptat sustenabilitatea tuturor produselor. Pentru a îndeplini angajamentele asumate în cadrul Pactului verde european, această abordare ar trebui extinsă la alte grupe de produse și ar trebui să abordeze în mod sistematic aspectele-cheie pentru îmbunătățirea produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului cu cerințe obligatorii. Prin asigurarea faptului că numai produsele care îndeplinesc cerințele respective sunt introduse pe piața Uniunii, prezentul regulament va trebui nu numai să îmbunătățească libera circulație a acestor produse prin evitarea disparităților naționale, ci și să reducă impactul negativ asupra mediului pe durata ciclului de viață al produselor pentru care sunt stabilite astfel de cerințe.

(13)

Pentru a crea un cadru de reglementare eficace și armonizat, adaptat exigențelor viitorului, este necesar să se permită stabilirea unor cerințe în materie de proiectare ecologică pentru toate bunurile fizice introduse pe piață sau puse în funcțiune, inclusiv pentru componente, precum cauciucurile, și pentru toate produsele intermediare. Conținutul digital care face parte integrantă dintr-un produs fizic ar trebui să fie inclus în domeniul de aplicare. Acest lucru ar trebui să permită Comisiei să ia în considerare cea mai largă gamă posibilă de produse atunci când acordă prioritate stabilirii cerințelor în materie de proiectare ecologică, maximizând astfel eficacitatea acestora. Atunci când este necesar, ar trebui să se prevadă scutiri specifice la stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică, în special în cazul în care cerințele în materie de proiectare ecologică nu sunt necesare pentru a contribui la sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului a anumitor produse sau, de exemplu, pentru produsele cu o anumită utilizare, produsele cu un anumit scop care nu ar putea fi îndeplinite atunci când se respectă cerințele în materie de proiectare ecologică sau produsele fabricate în cantități foarte mici sau ținând seama de particularitățile caracteristice și dimensiunea pieței produsului. În plus, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice produselor în cazul cărora este deja clar că cerințele în materie de proiectare ecologică nu ar fi adecvate sau în cazul în care alte cadre prevăd stabilirea unor astfel de cerințe. Acesta ar trebui să fie cazul produselor alimentare și al hranei pentru animale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (13), al medicamentelor, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14), al produselor medicinale veterinare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului (15), al plantelor, animalelor și microorganismelor vii, al produselor de origine umană și al produselor de origine vegetală și animală care sunt direct legate de reproducerea lor viitoare și al vehiculelor, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), la articolul 2 alineatul (1) Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului (18) în ceea ce privește acele aspecte referitoare la produs pentru care sunt stabilite cerințe în actele legislative ale Uniunii din fiecare sector aplicabile vehiculelor respective. Vehiculele respective fac obiectul mai multor cerințe specifice fiecărui produs și al unor sisteme de omologare de tip armonizate diferite în temeiul actelor juridice ale Uniunii, cum ar fi Directivele 2000/53/CE (19) și 2005/64/CE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2018/858. Cerințele armonizate suplimentare pentru vehicule ar trebui să se limiteze la aspecte care nu sunt tratate în prezent, de exemplu, cerințele de mediu pentru pneuri. Cu toate acestea, bicicletele și trotinetele electrice nu ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(14)

Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European și a Consiliului (21) le impune statelor membre obligația de a stabili cerințe minime de performanță energetică pentru elementele de clădiri care fac parte din anvelopa clădirii și cerințele de sistem referitoare la performanța energetică globală, instalarea adecvată și dimensionarea corespunzătoare, ajustarea și controlul sistemelor tehnice de construcții din clădirile noi sau din clădirile existente. Aceste cerințe pot, în anumite situații și în conformitate cu obiectivele prezentului regulament, să limiteze instalarea de produse cu impact energetic care respectă prezentul regulament și actele delegate ale acestuia, cu condiția ca astfel de cerințe să nu reprezinte o barieră de piață nejustificată.

(15)

Pentru îmbunătățirea produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului și pentru a asigura libera circulație a produselor pe piața internă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor cerințe în materie de proiectare ecologică. Ca regulă, respectivele cerințe în materie de proiectare ecologică ar trebui să se aplice unor grupe specifice de produse, cum ar fi mașinile casnice de spălat rufe și uscătoarele casnice de rufe. Pentru a maximiza eficacitatea cerințelor în materie de proiectare ecologică și pentru a îmbunătăți în mod eficient produsele din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului, ar trebui să fie posibil, de asemenea, să se stabilească una sau mai multe cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică pentru o gamă mai largă de grupe de produse, cum ar fi aparatele electronice sau textilele. Ar trebui stabilite cerințe orizontale în materie de proiectare ecologică în cazul în care asemănările tehnice ale unor grupe de produse permit îmbunătățirea acestora din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului pe baza acelorași cerințe. Este important să se elaboreze cerințe orizontale, în special referitor la durabilitate și potențialul de reparare.

(16)

Cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui să includă, după caz, cerințe de performanță sau cerințe de informare, sau ambele. Cerințele respective ar trebui să fie utilizate pentru a îmbunătăți aspectele referitoare la produs relevante pentru sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului, cum ar fi durabilitatea, potențialul de reutilizare, de reparare, eficiența energetică, posibilitatea de reciclare și amprenta de carbon și amprenta de mediu. Cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui să fie transparente, obiective, proporționale și conforme cu normele comerțului internațional.

(17)

Sectorul produselor de ocazie joacă un rol important în promovarea producției și consumului sustenabile, inclusiv în dezvoltarea unor noi modele de afaceri circulare și contribuie la prelungirea duratei de viață a unui produs și la evitarea transformării acestuia în deșeu. Produsele de ocazie, în special produsele care sunt supuse recondiționării sau reparării și originare din Uniune, nu sunt produse noi și pot circula pe piața internă fără a fi necesar să respecte actele delegate care stabilesc cerințe în materie de proiectare ecologică care au intrat în vigoare după ce acestea au fost introduse pe piață. Cu toate acestea, produsele refabricate sunt considerate produse noi și vor face obiectul unor cerințe în materie de proiectare ecologică dacă intră în domeniul de aplicare al unui act delegat.

(18)

După adoptarea unui act delegat de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică de către Comisie pentru o anumită grupă de produse, pentru a asigura funcționarea pieței interne, ar trebui să nu li se mai permită statelor membre să stabilească cerințe naționale de performanță bazate pe parametrii produselor care fac obiectul unor astfel de cerințe de performanță prevăzute în respectivul act delegat și să nu li se mai permită să stabilească cerințe naționale de informare bazate pe parametrii produselor care fac obiectul unor astfel de cerințe de informare prevăzute în respectivul act delegat. Pentru a îmbunătăți sustenabilitatea produselor din punctul de vedere al mediului și a asigura libera lor circulație în cadrul pieței interne, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească faptul că nu sunt necesare cerințe în materie de proiectare ecologică sub formă de cerințe de performanță sau sub formă de cerințe de informare în legătură cu un anumit parametru al produsului dacă o cerință legată de respectivul parametru al produsului ar avea un impact negativ asupra cerințelor în materie de proiectare ecologică luate în considerare pentru grupa de produse.

(19)

La stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui să țină seama de natura și de scopul produselor în cauză, precum și de caracteristicile piețelor relevante. De exemplu, echipamentele de apărare trebuie să poată funcționa în condiții specifice și uneori dificile, iar acest lucru trebuie să fie luat în considerare la stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică. Anumite informații privind echipamentele de apărare nu ar trebui divulgate și ar trebui protejate. Așadar, nu ar trebui stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produsele destinate exclusiv apărării sau securității naționale. Este important ca pentru alte echipamente militare sau sensibile, cerințele în materie de proiectare ecologică să țină seama de nevoile în materie de securitate și de caracteristicile pieței apărării, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22). În mod similar, industria spațială este strategică pentru Europa și pentru independența sa tehnologică. Întrucât tehnologiile spațiale funcționează în condiții extreme, orice cerință în materie de proiectare ecologică pentru produsele spațiale ar trebui să echilibreze aspectele legate de sustenabilitate cu reziliența și performanța preconizată. În plus, pentru dispozitivele medicale, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului (24), Comisia ar trebui să țină seama de necesitatea de a nu afecta sănătatea și siguranța pacienților și a utilizatorilor. În plus, atunci când evaluează caracteristicile pieței și pregătește cerințele în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui să se străduiască să ia în considerare caracteristicile naționale, cum ar fi condițiile climatice diferite din statele membre și practicile și tehnologiile utilizate în statele membre cu efecte benefice dovedite asupra mediului.

(20)

Pentru a evita o sarcină impusă de reglementare, ar trebui să se asigure coerența între prezentul regulament și cerințele stabilite în alte acte din dreptul Uniunii, în special privind produsele, substanțele chimice, ambalajele și deșeurile. Cu toate acestea, existența unor competențe în temeiul altor acte din dreptul Uniunii de a stabili cerințe cu efecte identice sau similare cu cerințele din prezentul regulament nu ar trebui să limiteze împuternicirile incluse în prezentul regulament, cu excepția cazului în care se specifică astfel în prezentul regulament.

(21)

Atunci când pregătește cerințele în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui să ia în considerare o serie de elemente, și anume prioritățile Uniunii, actele relevante din dreptul Uniunii și din dreptul intern, acordurile internaționale pertinente, precum și măsurile de autoreglementare și standardele relevante. De asemenea, Comisia ar trebui să țină seama de prioritățile privind clima, mediul, eficiența energetică, utilizarea eficientă a resurselor și securitatea, inclusiv economia circulară netoxică, precum și de alte priorități și obiective conexe ale Uniunii. Este important să se acorde atenție obiectivelor celui de al 8-lea program de acțiune pentru mediu, stabilite în Decizia (UE) 2022/591, inclusiv acela ca, până cel târziu în 2050, oamenii să trăiască bine, respectând limitele planetei, într-o economie a bunăstării, principiului de „a nu face rău” și ierarhiei deșeurilor definite în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25), precum și angajamentelor Uniunii de a proteja și a reface biodiversitatea, astfel cum sunt exprimate, de asemenea, în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” și Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal adoptat la cea de a cincisprezecea reuniune a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP-15) a Organizației Națiunilor Unite.

(22)

Astfel cum s-a întâmplat în cazul măsurilor de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE, actele delegate care stabilesc cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui să facă obiectul unei evaluări specifice a impactului și al consultării părților interesate și ar trebui să fie elaborate în conformitate cu orientările Comisiei privind o mai bună legiferare și să includă o evaluare a dimensiunii internaționale și a impactului asupra țărilor terțe. Comisia ar trebui să își bazeze evaluarea impactului pe cele mai bune cunoștințe disponibile și să țină seama în mod corespunzător de toate aspectele ciclului de viață al produsului. La elaborarea cerințelor în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui să utilizeze o abordare științifică și, de asemenea, să ia în considerare informațiile tehnice relevante, în special cele utilizate ca bază pentru următoarele sau care decurg din acestea: Regulamentul (CE) nr. 66/2010, Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (26), criteriile tehnice de examinare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (27) și criteriile UE privind achizițiile publice verzi.

(23)

Pentru a ține seama de diversitatea produselor, Comisia ar trebui să selecteze metodele de evaluare a stabilirii cerințelor în materie de proiectare ecologică și, după caz, să le dezvolte în continuare. Astfel de metode ar trebui să se bazeze pe natura produsului, pe cele mai relevante aspecte ale acestuia și pe impactul său pe parcursul ciclului său de viață. În acest sens, Comisia ar trebui să țină seama de experiența sa în evaluarea stabilirii cerințelor în temeiul Directivei 2009/125/CE și de eforturile continue de dezvoltare și îmbunătățire a instrumentelor de evaluare științifice, printre care și actualizarea metodologiei pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic și metoda referitoare la amprenta de mediu a produselor prevăzută în Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei (28), inclusiv în ceea ce privește stocarea temporară a carbonului, precum și elaborarea de standarde de către organizațiile de standardizare internaționale și europene, inclusiv în ceea ce privește eficiența materialelor pentru produsele cu impact energetic. Pe baza instrumentelor respective și utilizând studii specifice atunci când este necesar, Comisia ar trebui să consolideze și mai mult aspectele legate de circularitate, cum ar fi durabilitatea, potențialul de reparare, inclusiv evaluarea potențialului de reparare, potențialul de reciclare și de reutilizare, identificarea substanțelor chimice care împiedică reutilizarea și reciclarea, în evaluarea produselor, în conformitate cu abordarea din perspectiva ciclului de viață, în vederea elaborării cerințelor în materie de proiectare ecologică și ar trebui să elaboreze noi metode sau instrumente, după caz. Informațiile legate de indicatorii de mediu ai ciclului de viață, cum ar fi amprenta de carbon, ar trebui să fie calculate luând în considerare metodele stabilite la nivel internațional care sunt puse deja în aplicare în dreptul Uniunii. Este de asemenea important să se ia în considerare metodele științifice recomandate de organizațiile de standardizare internaționale și europene. În special, în ceea ce privește modelarea energiei utilizate în procesele de fabricație, ar trebui să se acorde o atenție deosebită modelării mixului energetic care ar lua în considerare și chestiuni precum contractele de achiziție de energie electrică, garanțiile de origine și producția proprie de energie electrică. De asemenea, ar putea fi necesare noi abordări pentru elaborarea criteriilor obligatorii privind achizițiile publice și pentru interzicerea distrugerii produselor de consum nevândute.

(24)

Cerințele de performanță ar trebui să se refere la un anumit parametru al produsului relevant pentru aspectul vizat al produsului pentru care a fost identificat potențialul de îmbunătățire din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului. Astfel de cerințe ar putea include niveluri minime sau maxime de performanță în ceea ce privește parametrul produsului, cerințe necantitative care vizează îmbunătățirea performanței în ceea ce privește parametrul produsului sau cerințe legate de performanța funcțională a unui produs pentru a se asigura că cerințele de performanță selectate nu au un impact negativ asupra capacității produsului de a îndeplini funcția pentru care a fost proiectat și comercializat. În ceea ce privește nivelurile minime sau maxime, acestea ar putea lua, de exemplu, forma unei limite a consumului de energie în faza de utilizare sau a cantităților dintr-un anumit material încorporat în produs, a unei cerințe privind cantitățile minime de conținut de materiale reciclate sau a unei limite pentru o anumită categorie de impact asupra mediului sau privind agregarea tuturor impacturilor relevante asupra mediului. Un exemplu de cerință necantitativă este interzicerea unei soluții tehnice specifice care este în detrimentul posibilității de reparare a produsului. Cerințele de performanță vor fi utilizate pentru a asigura eliminarea de pe piață a produselor cu cele mai slabe performanțe și pentru a se trece treptat la produsele cu cele mai bune performanțe, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a contribui la obiectivele prezentului regulament în ceea privește sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului. Cerințele de performanță ar putea privi și utilizarea resurselor, inclusiv cerințe legate de utilizarea resurselor regenerabile sau a materialelor cu conținut de bioproduse în produs și ar putea trata chestiunea eliberării nanoplasticelor și a microplasticelor. Atunci când are în vedere o combinație de cerințe, Comisia ar trebui să le evalueze în ansamblu și să identifice combinația de cerințe care oferă cele mai mari beneficii în materie de sustenabilitate a mediului.

(25)

Pentru a asigura coerența, cerințele de performanță ar trebui să completeze punerea în aplicare a dreptului Uniunii privind deșeurile. Deși cerințele pentru introducerea pe piață a ambalajelor ca produs finit sunt stabilite prin Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29), prezentul regulament ar putea completa directiva respectivă prin stabilirea unor cerințe bazate pe produs care să se concentreze pe ambalajele unor produse specifice atunci când sunt introduse pe piață. După caz, astfel de cerințe complementare ar trebui să contribuie în special la reducerea la minimum a cantității de ambalaje utilizate, contribuind, la rândul lor, la prevenirea generării de deșeuri în Uniune.

(26)

Siguranța chimică este un element recunoscut al sustenabilității produselor. Aceasta se bazează pe pericolele intrinseci ale substanțelor chimice pentru sănătate sau pentru mediu în combinație cu expunerea specifică sau generică și este abordată de dreptul Uniunii privind substanțele chimice, cum ar fi Regulamentele (CE) nr. 1935/2004 (30), (CE) nr. 1907/2006 (31), (CE) nr. 1272/2008 (32), (CE) nr. 1223/2009 (33), (UE) 2017/745 și (UE) 2019/1021 (34) și Directiva 2009/48/CE (35) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Prezentul regulament nu ar trebui să prevadă restricționarea substanțelor în principal pe baza siguranței chimice, astfel cum s-a procedat în temeiul altor acte din dreptul Uniunii. Dreptul Uniunii privind substanțele chimice prevede deja restricționarea substanțelor sau amestecurilor din motive de siguranță sau de riscuri, acolo unde este necesar. Cu toate acestea, stabilirea cerințelor de performanță reduce, în situațiile aplicabile, și multe riscuri pentru sănătatea umană sau pentru mediu. Cerințele de informare cu privire la prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare vor contribui, de asemenea, la reducerea expunerii la substanțe chimice, completând măsurile de gestionare a riscurilor prevăzute de alte acte din dreptul Uniunii. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să permită restricționarea substanțelor din motive legate de siguranța alimentară. Cu toate acestea, dreptul Uniunii privind substanțele chimice și produsele alimentare nu prevede abordarea, prin restricții privind anumite substanțe, a impactului asupra sustenabilității care nu are legătură cu siguranța chimică sau cu siguranța alimentară. Pentru a depăși această limitare, prezentul regulament ar trebui să permită, în anumite condiții, restricționarea substanțelor prezente în produse sau utilizate în procesele lor de fabricație, care afectează sustenabilitatea produselor. Prezentul regulament ar trebui să completeze, dacă este necesar, dar să nu dubleze și să nu înlocuiască restricțiile privind substanțele reglementate de Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (36), care are ca obiectiv protecția sănătății umane și a mediului, inclusiv valorificarea și eliminarea ecologică a deșeurilor provenite de la echipamentele electrice și electronice.

(27)

Atunci când stabilește cerințe de performanță, Comisia ar trebui să fie în măsură să instituie cerințe pentru a împiedica includerea într-un produs a anumitor substanțe. Identificarea unor astfel de substanțe ar trebui să facă parte din evaluarea Comisiei înainte de stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru o anumită grupă de produse, iar Comisia ar trebui, în cadrul evaluării respective, să ia în considerare, de exemplu, dacă o substanță face ca reutilizarea sau reciclarea unui produs să fie mai complicată sau dacă afectează proprietățile materialului reciclat, de exemplu, prin culoarea sau mirosul său. În cazul în care s-a stabilit deja că o substanță îngreunează circularitatea pentru o altă grupă de produse, acest lucru poate fi un indiciu că ea îngreunează circularitatea și pentru alte grupe de produse. Identificarea și eventuala restricționare a unei substanțe ar trebui și să declanșeze o cerință de informare.

(28)

Pentru a îmbunătăți produsele din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului, cerințele de informare ar trebui să se refere la un anumit parametru al produsului relevant pentru un aspect al produsului, cum ar fi amprenta de mediu, amprenta de carbon a produsului și durabilitatea acestuia. Acestea ar trebui să impună producătorului să pună la dispoziție informații privind performanța produsului în raport cu un anumit parametru al produsului sau alte informații care ar putea influența modul în care produsul este manipulat de alte părți decât producătorul, pentru a îmbunătăți performanța în ceea ce privește un astfel de parametru. Astfel de cerințe de informare ar trebui stabilite fie în completarea, fie în locul cerințelor de performanță privind același parametru al produsului, după caz. Este important ca decizia Comisiei de a stabili doar cerințe de informare în locul cerințelor de performanță să fie justificată corespunzător. În cazul în care un act delegat include cerințe de informare, acesta ar trebui să indice metoda de punere la dispoziție a informațiilor solicitate și de asigurare a accesului facil la acestea, cum ar fi includerea lor pe un site web cu acces liber, pe pașaportul digital al produsului sau pe eticheta produsului. Informațiile esențiale privind sănătatea, siguranța și drepturile utilizatorilor finali ar trebui să fie furnizate întotdeauna consumatorilor prin mijloace fizice și să fie accesibile prin intermediul unui suport de date integrat în produs. Cerințele de informare sunt necesare pentru a conduce la schimbarea de comportament necesară pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor în materie de sustenabilitate din punctul de vedere al mediului prevăzute în prezentul regulament. Informațiile pertinente pentru luarea unei decizii de achiziție în cunoștință de cauză ar trebui să fie furnizate consumatorului înainte de achiziționarea produsului. Prin furnizarea unor mijloace potrivite pentru ca achizitorii și autoritățile publice să compare produsele din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului, se preconizează că cerințele de informare vor determina consumatorii și autoritățile publice să facă alegeri mai sustenabile. Cerințele de informare ar trebui și să contribuie la îmbunătățirea ratelor de colectare de către statele membre pentru grupele de produse pertinente, în special pentru cele care au un potențial semnificativ de reutilizare și recondiționare, cum ar fi telefoanele mobile, pentru care rata de colectare în statele membre nu depășește 5 %, de exemplu, prin facilitarea informațiilor privind sistemele de preluare prin stimulente financiare și sisteme de returnare a garanției, garanții privind confidențialitatea datelor, baze de date cu punctele de predare și informații personalizate privind sfârșitul ciclului de viață, furnizate prin intermediul unui pașaport digital al produsului, referitoare la valoarea produsului și la cele mai bune practici privind eliminarea corespunzătoare.

(29)

În cazul în care actele delegate includ cerințe de informare, acestea ar putea, în plus, să stabilească clase de performanță în ceea ce privește unul sau mai mulți parametri relevanți ai produsului, pentru a facilita comparația între produse. Clasele de performanță ar trebui să permită diferențierea produselor în funcție de sustenabilitatea lor relativă și ar putea fi utilizate atât de consumatori, cât și de autoritățile publice. Ca atare, acestea sunt menite să orienteze piața către produse mai sustenabile.

(30)

Cerințele de informare privind potențialul de reparare și durabilitatea joacă un rol esențial în a permite consumatorilor să se implice în consumul sustenabil. Prezentul regulament ar trebui să permită stabilirea unor punctaje privind potențialul de reparare sau durabilitatea pentru produsele în cazul cărora stabilirea unor astfel de punctaje este considerată adecvată, cu scopul de a aduce beneficii pentru mediu și informații mai clare pentru consumatori. Pentru a permite consumatorilor să evalueze și să compare în mod eficace produsele, este important ca formatul, conținutul și afișarea unor astfel de punctaje privind potențialul de reparare și durabilitatea să includă un limbaj și pictograme ușor de înțeles și ca punctajul privind potențialul de reparare să se bazeze pe o metodologie armonizată specificată pentru produs sau grupa de produse și care combină într-un punctaj unic parametri precum disponibilitatea și prețul pieselor de schimb, ușurința dezasamblării și disponibilitatea instrumentelor.

(31)

Informațiile privind prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în produse reprezintă un element-cheie pentru identificarea și promovarea produselor sustenabile. Compoziția chimică a produselor determină în mare măsură funcționalitățile și impactul acestora, precum și posibilitatea de reutilizare sau de valorificare a acestora odată ce devin deșeuri. Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice” solicită să se asigure reducerea la minimum a prezenței substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în produse și disponibilitatea informațiilor privind conținutul de substanțe chimice și utilizarea în condiții de siguranță, prin introducerea unor cerințe de informare și prin urmărirea prezenței substanțelor care prezintă motive de îngrijorare pe parcursul întregului ciclu de viață al materialelor și produselor. Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 și alte acte juridice existente privind produsele chimice, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, asigură deja comunicarea privind pericolele pentru sănătate sau mediu prezentate de anumite substanțe care prezintă motive de îngrijorare, ca atare sau în amestec. Utilizatorii de substanțe și amestecuri ar trebui, de asemenea, să primească informații pertinente. În plus, utilizatorii de produse, altele decât substanțele sau amestecurile, precum și entitățile care gestionează deșeuri provenite din astfel de produse ar trebui să primească, de asemenea, informații pertinente, inclusiv informații legate în principal de pericolele pe care le prezintă substanțele chimice pentru sănătate sau pentru mediu. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă stabilirea de cerințe legate de urmărirea și comunicarea informațiilor privind sustenabilitatea, inclusiv prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare în produse pe parcursul întregului lor ciclu de viață, inclusiv în vederea decontaminării și valorificării acestora atunci când produsele respective devin deșeuri. Un astfel de cadru ar trebui să vizeze includerea progresivă a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare din toate produsele enumerate în planurile de lucru care urmează să fie adoptate de Comisie. Astfel de cerințe privind urmărirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare ar trebui incluse implicit în cazul în care urmează să fie stabilită o cerință de informare în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care această cerință de informare face parte din cerințele orizontale în materie de proiectare ecologică. Pentru a ține seama de criteriile care trebuie să fie îndeplinite de cerințele în materie de proiectare ecologică și, în special, pentru a nu impune o sarcină administrativă disproporționată operatorilor economici, Comisia ar trebui să fie în măsură, după caz, ca pentru grupa de produse în cauză să stabilească praguri privind concentrația substanțelor din produs sau din componentele relevante care declanșează cerința de urmărire, să stabilească termene diferențiat de depunere a cererilor și, în cazuri justificate corespunzător, să prevadă derogări de la cerința de urmărire. Atunci când stabilește detaliile informațiilor solicitate și pragurile, Comisia ar trebui să ia în considerare cerințele de informare și pragurile existente în temeiul dreptului Uniunii, în special în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1907/2006 și (CE) nr. 1272/2008, precum și al altor acte legislative sectoriale privind produsele. În cazurile în care prezența unei substanțe într-un produs nu poate fi verificată cu ajutorul tehnologiilor disponibile în prezent, se poate aplica o derogare bazată pe fezabilitatea tehnică.

(32)

Cerințele de informare stabilite în temeiul prezentului regulament ar trebui să includă cerința de a pune la dispoziție un pașaport digital al produsului. Pașaportul digital al produsului este un instrument important pentru punerea informațiilor la dispoziția actorilor de-a lungul întregului lanț valoric și se preconizează că disponibilitatea unui pașaport digital al produsului va îmbunătăți în mod semnificativ trasabilitatea de la un capăt la altul a unui produs de-a lungul întregului său lanț valoric. Printre altele, se preconizează că pașaportul digital al produsului îi va ajuta pe clienți să facă alegeri în cunoștință de cauză prin îmbunătățirea accesului lor la informațiile relevante, să permită operatorilor economici, și anume producătorilor, reprezentanților autorizați, importatorilor, distribuitorilor, comercianților și furnizorilor de servicii de logistică, și altor actori din lanțul valoric, cum ar fi clienții, reparatorii profesioniști, operatorii independenți, furnizorii de servicii de recondiționare, refabricanții, reciclatorii, autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale, organizațiile societății civile, cercetătorii, sindicatele și Comisia sau orice altă organizație care acționează în numele acestora, să aibă acces la datele relevante, să le introducă sau să le actualizeze și să permită autorităților naționale competente să își îndeplinească sarcinile, fără a pune în pericol protecția informațiilor comerciale confidențiale. În acest scop, este important ca pașaportul digital al produsului să fie ușor de utilizat și ca datele conținute în acesta să fie exacte, complete și actualizate. Pașaportul digital al produsului ar trebui, dacă este necesar, să fie completat de formele nedigitale de transmitere a informațiilor, cum ar fi informațiile din manualul produsului sau de pe etichetă. În plus, ar trebui să fie posibil ca pașaportul digital al produsului să fie utilizat pentru transmiterea de informații cu privire la grupa de produse relevante în temeiul altor acte din dreptul Uniunii.

(33)

Pentru a ține seama de natura produsului și de piața acestuia, informațiile care trebuie să fie incluse în pașaportul digital al produsului ar trebui să fie examinate cu atenție, de la caz la caz, atunci când se elaborează norme specifice produsului. Pentru a optimiza accesul la datele rezultate, protejând în același timp drepturile de proprietate intelectuală, pașaportul digital al produsului trebuie să fie conceput și pus în aplicare într-un mod care să permită accesul diferențiat la datele din pașaportul digital al produsului, în funcție de tipul de date și de tipologia părților interesate. În mod similar, pentru a evita costuri disproporționate pentru întreprinderi și pentru public în raport cu beneficiile mai ample, pașaportul digital al produsului ar trebui să fie specific articolului, lotului sau modelului de produs, în funcție, de exemplu, de complexitatea lanțului valoric, de dimensiunea, natura sau impactul produselor avute în vedere. Evaluările impactului efectuate la pregătirea actelor delegate de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică ar trebui să analizeze costurile și beneficiile stabilirii cerințelor de informare prin pașapoarte digitale ale produselor la nivel de model, lot sau articol. Termenul „model” se referă, de obicei, la o versiune a unui produs în care toate unitățile au aceleași caracteristici tehnice relevante pentru cerințele în materie de proiectare ecologică și același identificator de model, termenul „lot” se referă, de obicei, la un subset al unui anumit model compus din toate produsele fabricate într-o anumită unitate de producție la un moment dat, iar termenul „articol” se referă, de obicei, la o singură unitate dintr-un model. În măsura în care pașaportul digital al produsului se bazează pe standarde care nu sunt gratuite, evaluarea impactului ar trebui și să analizeze dacă acest lucru este oportun și cum pot fi evitate costurile disproporționate pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).

(34)

Având în vedere că alte acte din dreptul Uniunii stabilesc cerințe de informare pentru produse și înființează sisteme pentru punerea de informații la dispoziția operatorilor economici și a clienților, Comisia ar trebui să aibă în vedere corelarea cerințelor de informare în temeiul prezentului regulament cu acele alte cerințe, cum ar fi obligația de a furniza fișe cu date de securitate pentru substanțe și amestecuri în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Atunci când este fezabil, Comisia ar trebui și să coreleze pașaportul digital al produsului cu bazele de date și instrumentele existente ale Uniunii, cum ar fi Registrul european al produselor pentru etichetarea energetică (EPREL) sau baza de date pentru informații privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare în articole, ca atare sau în obiecte complexe (produse) (SCIP).

(35)

Pentru a nu întârzia în mod inutil stabilirea altor cerințe în materie de proiectare ecologică decât cele privind pașaportul digital al produsului sau pentru a se asigura că pașapoartele digitale ale produselor pot fi puse în aplicare efectiv, Comisiei ar trebui să i se permită să excepteze grupe de produse de la cerințele privind pașaportul digital al produsului atunci când nu sunt disponibile specificații tehnice în legătură cu cerințele esențiale pentru proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului digital al produsului. În mod similar, pentru a preveni o sarcină administrativă inutilă pentru operatorii economici, Comisiei ar trebui să i se permită să excepteze grupe de produse de la cerințele privind pașaportul digital al produsului în cazul în care alte norme din dreptul Uniunii includ deja un sistem de furnizare digitală a informațiilor despre produs, care permite actorilor din lanțul valoric să acceseze informațiile relevante referitoare la produs și care facilitează verificarea conformității produselor de către autoritățile naționale competente. Scutirile respective ar trebui reexaminate periodic, ținând seama de disponibilitatea viitoare a specificațiilor tehnice.

(36)

Identificarea unică a produselor este un element fundamental pentru a permite trasabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare. Prin urmare, pașaportul digital al produsului ar trebui să fie legat de un identificator unic al produsului. În plus, după caz, pașaportul digital al produsului ar trebui să fie corelat cu un identificator unic al operatorului și cu un identificator unic al instalației care ar permite urmărirea actorilor și a instalațiilor de producție legate de produsul respectiv. Pentru a asigura interoperabilitatea, suportul de date, identificatorul unic al operatorului și identificatorul unic al instalației care permit trasabilitatea ar trebui să fie eliberați în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a modifica prezentul regulament prin înlocuirea sau adăugarea de standarde în conformitate cu care suportul de date, identificatorul unic al operatorului și identificatorul unic al instalației pot fi emiși, în funcție de progresul tehnic sau științific. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că datele conținute în pașaportul digital al produsului pot fi înregistrate și transmise de către toți operatorii economici, precum și să garanteze compatibilitatea identificatorilor unici cu componentele externe, cum ar fi dispozitivele de scanare. În plus, datele ar trebui să fie transferabile printr-o rețea de schimb de date interoperabilă deschisă, fără dependență de furnizor.

(37)

Informațiile digitalizate despre produs și ciclul de viață al acestuia sau, după caz, pașaportul acestuia ar trebui să fie ușor accesibile prin scanarea unui suport de date, cum ar fi un filigran sau un cod de răspuns rapid (QR). Dacă este posibil, suportul de date ar trebui să figureze pe produs pentru a se asigura că datele rămân accesibile pe toată durata ciclului său de viață. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibile derogări în funcție de natura, dimensiunea sau utilizarea produselor în cauză.

(38)

Pentru a asigura accesul la pașaportul digital al produsului pentru perioada specificată în actele delegate, inclusiv după ce a fost declarată insolvența sau a avut loc o lichidare sau o încetare a activității în Uniune, operatorul economic care introduce produsul pe piață ar trebui să pună la dispoziție și o copie de rezervă a pașaportului digital al produsului prin intermediul unui furnizor de servicii de pașapoarte digitale ale produselor care este un terț independent.

(39)

Pentru a asigura introducerea eficace a pașaportului digital al produsului, proiectarea sa tehnică, cerințele în materie de date și funcționarea pașaportului produsului ar trebui să respecte un set de cerințe tehnice esențiale care oferă o bază pentru implementarea consecventă a pașaportului digital al produsului în toate sectoarele. Ar trebui stabilite specificații tehnice pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a acestor cerințe esențiale, fie sub forma unor standarde armonizate ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fie, ca opțiune alternativă, sub forma unei specificații comune adoptate de Comisie prin acte de punere în aplicare. Proiectarea tehnică ar trebui să asigure faptul că pașaportul digital al produsului oferă acces la date în mod securizat, respectând normele privind protecția vieții private. Este necesar ca pașaportul digital al produsului să fie elaborat în cadrul unui dialog deschis cu partenerii internaționali, pentru a ține seama de opiniile acestora atunci când se elaborează specificații tehnice și pentru a se asigura că acestea contribuie la eliminarea barierelor comerciale pentru produse mai ecologice, cu cicluri de viață prelungite și o circularitate mai mare, la reducerea costurilor pentru investiții sustenabile, comercializare, conformitate și sprijinirea inovării. Pentru a permite punerea în aplicare eficace a acestora, este important ca specificațiile și cerințele tehnice referitoare la trasabilitate de-a lungul lanțului valoric să fie, în măsura posibilului, elaborate pe baza unei abordări consensuale și a implicării, adeziunii și colaborării efective a unui set divers de actori, inclusiv organisme de standardizare, asociații ale sectorului, întreprinderi nou-înființate, asociații ale consumatorilor, experți, organizații neguvernamentale (ONG-uri) și parteneri internaționali, inclusiv economiile în curs de dezvoltare.

(40)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin definirea clară a rolului și responsabilităților diferiților actori, cum ar fi agențiile emitente și prestatorii de servicii, care vor fi implicați în crearea, autentificarea, prelucrarea și stocarea datelor și, eventual, retragerea elementelor importante ale pașaportului digital al produsului, cum ar fi identificatorii unici și suporturile de date. În acest sens, Comisia ar putea efectua o evaluare a impactului pentru a analiza caracterul oportun al elaborării unui sistem de certificare pentru furnizorii de servicii de pașapoarte digitale ale produselor.

(41)

Pentru a se asigura că pașaportul digital al produsului este flexibil, agil și orientat către piață și că evoluează în conformitate cu modelele de afaceri, piețele și inovarea, acesta ar trebui să se bazeze pe un sistem de date descentralizat și să fie creat și gestionat de operatorii economici. Cu toate acestea, în scopul aplicării legii și al monitorizării, este necesar ca autoritățile naționale competente și Comisia să aibă acces direct la o evidență a tuturor identificatorilor unici legați de produsele introduse pe piață sau puse în funcțiune. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze și să gestioneze un registru digital al pașapoartelor produselor pentru a stoca astfel de date (denumit în continuare „registrul”). În cazul în care este necesar pentru a facilita și mai mult aplicarea, Comisia ar trebui, după caz, să specifice alte date incluse în pașaportul digital al produsului care trebuie să fie stocate în registru.

(42)

Comisia ar trebui să creeze și să întrețină un portal web ușor de utilizat și accesibil publicului, unde părțile interesate, cum ar fi clienții, operatorii economici și alți actori relevanți, să poată avea acces la datele incluse în pașapoartele digitale ale produselor și să aibă posibilitatea de a căuta și de a compara datele incluse în pașapoartele respective în conformitate cu drepturile de acces ale fiecăruia specificate în actele delegate de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică. Pe portalul web ar trebui să existe linkuri către datele deja stocate de operatorul economic în pașaportul său digital descentralizat al produsului.

(43)

Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament trebuie să respecte normele aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile naționale competente din statele membre se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (37), acordându-se o atenție deosebită principiului protecției datelor începând cu momentul conceperii și principiului protecției datelor în mod implicit. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către Comisie, mai ales a datelor stocate în registru, se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (38). Datele cu caracter personal ale clienților nu ar trebui să fie stocate în pașaportul digital al produsului.

(44)

Asigurarea eficace a respectării normelor în ceea ce privește produsele introduse pe piața Uniunii, indiferent dacă sunt produse pe plan intern sau importate, este esențială pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament. Prin urmare, după înființarea registrului de către Comisie, autoritățile vamale ar trebui să aibă acces direct la acesta prin intermediul mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al Consiliului (39). Rolul autorităților vamale ar trebui să fie acela de a verifica cel puțin că identificatorul unic de înregistrare al unui produs care trebuie să le fie furnizat sau pus la dispoziție și codul relevant al mărfurilor corespund cu datele stocate în registru. Acest lucru ar permite autorităților vamale să verifice dacă există un pașaport digital al produsului pentru produsele importate. După caz, Comisia ar trebui să stabilească în actul său de punere în aplicare privind registrul obligațiile necesare pentru operatorii economici de a actualiza datele stocate în registru.

(45)

Datele incluse în pașaportul digital al produsului au drept scop să permită autorităților vamale să consolideze și să faciliteze gestionarea riscurilor și să permită o mai bună direcționare a controalelor la frontieră. Prin urmare, autoritățile vamale ar trebui să fie în măsură să extragă și să utilizeze datele incluse în pașaportul digital al produsului și în registrul aferent pentru a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv pentru gestionarea riscurilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (40).

(46)

Pentru a orienta consumatorii către alegeri sustenabile, atunci când actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament impun acest lucru, etichetele ar trebui să furnizeze informații clare și ușor de înțeles care să permită compararea eficace a produselor, de exemplu, prin indicarea claselor de performanță. În special pentru consumatori, etichetele fizice pot constitui o sursă suplimentară de informații la locul de vânzare. Acestea ar trebui să ofere consumatorilor o bază vizuală rapidă pentru a face distincția între produse în funcție de performanța lor în raport cu un anumit parametru al produsului sau cu un anumit set de parametri ai produsului. Ele ar trebui, de asemenea, să facă posibilă, după caz, accesarea informațiilor suplimentare prin includerea unor referințe specifice, cum ar fi adresele site-urilor web, coduri QR dinamice, linkuri către etichetele online sau orice mijloc adecvat orientat către consumator. Comisia ar trebui să stabilească în actul delegat relevant modul cel mai eficace de afișare a unor astfel de etichete, inclusiv în cazul vânzării online la distanță, ținând seama de implicațiile pentru clienți și operatorii economici și de caracteristicile produselor în cauză. Comisia ar trebui să poată impune, de asemenea, ca eticheta să fie tipărită pe ambalajul produsului.

(47)

Regulamentul (UE) 2017/1369, care stabilește un cadru pentru etichetarea energetică se aplică, în paralel cu prezentul regulament, produselor cu impact energetic. Etichetele energetice sunt un instrument de succes în ceea ce privește furnizarea de informații adecvate consumatorilor pentru produsele cu impact energetic. Clasele de performanță stabilite în temeiul prezentului regulament ar trebui, după caz, să fie încorporate pe eticheta energetică ca informații suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2017/1369. În cazurile în care informațiile relevante privind performanța unui produs în raport cu un parametru al produsului nu pot fi incluse ca informații suplimentare pe eticheta energetică, Comisia ar trebui, după caz, să poată impune crearea unei etichete în conformitate cu prezentul regulament în locul etichetei energetice, unde să poată fi astfel încorporate informațiile relevante de pe eticheta energetică.

(48)

Consumatorii trebuie să fie protejați de informațiile înșelătoare care i-ar putea împiedica să aleagă produse mai sustenabile. Din acest motiv, ar trebui interzisă introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a produselor care poartă sau sunt însoțite de etichete care sunt susceptibile să inducă în eroare sau să creeze confuzie în rândul clienților prin imitarea etichetelor prevăzute în prezentul regulament sau care sunt însoțite de orice alte informații care sunt susceptibile să inducă în eroare sau să creeze confuzie în rândul clienților în ceea ce privește etichetele prevăzute în prezentul regulament. Nu trebuie să se considere că eticheta UE ecologică sau alte etichete ecologice EN ISO 14024 de tip I recunoscute oficial la nivel național sau regional induc în eroare sau creează confuzie, cu condiția ca criteriile elaborate în cadrul sistemelor respective de etichetare să fie cel puțin la fel de stricte ca cerințele în materie de proiectare ecologică.

(49)

Pentru a îndeplini în modul cel mai eficient obiectivele Pactului verde european și pentru a aborda mai întâi produsele cu cel mai mare impact, Comisia ar trebui să acorde prioritate produselor care urmează să fie reglementate în temeiul prezentului regulament și cerințelor care li se vor aplica. Pe baza procesului urmat pentru stabilirea priorităților în temeiul Directivei 2009/125/CE, Comisia ar trebui să adopte un plan de lucru, care să acopere cel puțin trei ani și să stabilească o listă de grupe de produse pentru care intenționează să adopte acte delegate, precum și aspectele referitoare la produs pentru care intenționează să adopte acte delegate cu aplicare orizontală. Comisia ar trebui să își bazeze prioritățile pe un set de criterii referitoare în special la contribuția potențială a actelor delegate la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, mediu și energie și la potențialul acestora de a îmbunătăți aspectele referitoare la produs selectate, fără costuri disproporționate pentru public și pentru operatorii economici. Statele membre și părțile interesate ar trebui, de asemenea, să fie consultate prin intermediul unui forum privind proiectarea ecologică care urmează să fie instituit de Comisie. Având în vedere complementaritatea dintre prezentul regulament și Regulamentul (UE) 2017/1369 pentru produsele cu impact energetic, calendarul planului de lucru în temeiul prezentului regulament și calendarul planului de lucru prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2017/1369 ar trebui aliniate. Atunci când acordă prioritate produselor intermediare, Comisia ar trebui, de asemenea, să țină seama de consecințele asupra produselor finale care sunt fabricate din astfel de produse intermediare. Având în vedere importanța lor pentru îndeplinirea obiectivelor energetice ale Uniunii, planurile de lucru ar trebui să includă o cotă adecvată de acțiuni legate de produsele cu impact energetic. Vehiculele menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 167/2013, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 168/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/858 fac deja obiectul unor dispoziții cuprinzătoare, inclusiv al unor cerințe speciale de mediu, și, prin urmare, nu ar trebui să fie prioritizate pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică. Pentru primul plan de lucru, Comisia ar trebui să acorde prioritate fierului, oțelului, aluminiului, textilelor, în special confecțiilor și încălțămintei, mobilierului, inclusiv saltelelor, anvelopelor, detergenților, vopselelor, lubrifianților, substanțelor chimice, produselor din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor și altor produse electronice și cu impact energetic pentru care trebuie să fie stabilite pentru prima dată cerințe în materie de proiectare ecologică sau pentru care măsurile existente adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE trebuie să fie revizuite în temeiul prezentului regulament. Comisia ar trebui să ofere o justificare adecvată în cazul în care decide să modifice lista respectivă.

(50)

Industria cimentului, unul dintre sectoarele cele mai energointensive și cu cel mai mare consum de materiale și cel mai ridicat nivel de emisii de dioxid de carbon, este în prezent responsabilă pentru aproximativ 7 % din emisiile de CO2 la nivel mondial și 4 % din emisiile de CO2 din Uniune, ceea ce face din aceasta un sector cu o importanță cheie pentru alinierea la Acordul de la Paris și la obiectivele climatice ale Uniunii cât mai curând posibil. Deși produsele pentru construcții, inclusiv cimentul, urmează să intre sub incidența unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții (denumit în continuare „Regulamentul privind produsele pentru construcții”), acestea sunt reglementate în continuare de prezentul regulament. Pentru a evita lipsa cerințelor referitoare la produse necesare în mod urgent pentru atingerea obiectivelor în materie de climă și de mediu, în absența unor cerințe adecvate de performanță și de informare pentru astfel de produse în temeiul Regulamentului privind produsele pentru construcții, Comisia ar trebui să adopte un act delegat de stabilire a cerințelor de proiectare ecologică pentru ciment nu mai devreme de 31 decembrie 2028 și cel târziu la 1 ianuarie 2030.

(51)

În ceea ce privește produsele pentru construcții, prezentul regulament ar trebui să stabilească cerințe privind produsele finale numai în cazul în care este puțin probabil ca obligațiile create prin Regulamentul privind produsele pentru construcții și prin punerea în aplicare a acestuia să realizeze în mod suficient obiectivele de sustenabilitate a mediului urmărite de prezentul regulament. În plus, atunci când formulează planuri de lucru, Comisia ar trebui să țină seama de faptul că, în continuarea practicii actuale, Regulamentul privind produsele pentru construcții conferă prevalență, în ceea ce privește produsele cu impact energetic care sunt și produse pentru construcții, cerințelor în materie de sustenabilitate stabilite în temeiul prezentului regulament. Acest lucru ar trebui să fie valabil, de exemplu, în cazul instalațiilor de încălzire, boilerelor, pompelor de căldură, aparatelor de încălzire a apei și a incintelor, ventilatoarelor, sistemelor de răcire și ventilație și produselor fotovoltaice, cu excepția panourilor fotovoltaice integrate în clădiri. Regulamentul privind produsele pentru construcții se poate aplica produselor respective în mod complementar, dacă este necesar, în special în ceea ce privește aspectele legate de siguranță, ținând seama, de asemenea, de alte acte din dreptul Uniunii privind produsele, cum ar fi aparatele cu gaz, echipamentele de joasă tensiune și utilajele.

(52)

Pentru a asigura că are loc o consultare corespunzătoare a tuturor părților interesate, Comisia ar trebui să instituie un forum privind proiectarea ecologică, alcătuit din experți desemnați de statele membre și de alte părți interesate, cum ar fi reprezentanți ai industriei, inclusiv ai IMM-urilor și ai industriei meșteșugărești, întreprinderi sociale, sindicate, comercianți, comercianții cu amănuntul, importatori, organizații ale consumatorilor și de mediu, actori implicați în activități ale economiei circulare, organizații europene de standardizare, precum și cercetători. În cadrul forumului privind proiectarea ecologică, Comisia ar trebui să instituie un grup de experți ai statelor membre, care ar trebui să contribuie la pregătirea de noi cerințe în materie de proiectare ecologică, la evaluarea măsurilor de autoreglementare, la schimbul de informații și de bune practici între statele membre cu privire la măsurile de îmbunătățire a respectării prezentului regulament, cum ar fi campaniile de educare și informare sau acordarea de sprijin IMM-urilor, precum și la stabilirea priorităților.

(53)

Pentru a încuraja autoreglementarea ca alternativă valabilă la abordările în materie de reglementare, prezentul regulament ar trebui să includă, pornind de la Directiva 2009/125/CE, posibilitatea ca industria să prezinte măsuri de autoreglementare pentru produsele care nu sunt incluse în planul de lucru. Măsurile de autoreglementare ar trebui să fie aliniate la obiectivele prezentului regulament. Comisia ar trebui să evalueze măsurile de autoreglementare propuse de industrie, împreună cu informațiile și dovezile prezentate de semnatari, în lumina, între altele, a angajamentelor comerciale internaționale ale Uniunii și a necesității de a asigura coerența cu dreptul Uniunii. De asemenea, este oportun ca, de exemplu, având în vedere evoluțiile pieței sau ale tehnologiei relevante din cadrul grupei de produse în cauză, Comisia să poată solicita o versiune revizuită a măsurii de autoreglementare ori de câte ori se consideră necesar. Odată ce o măsură de autoreglementare este enumerată într-un act de punere în aplicare care conține o listă de măsuri de autoreglementare care îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament, operatorii economici se așteaptă în mod legitim ca Comisia să ia în considerare în primul rând conținutul unei astfel de măsuri înainte de a propune un act delegat de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru grupă specifică de produse în cauză. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să poată adopta cerințe în materie de proiectare ecologică aplicabile unora sau tuturor produselor care fac obiectul unei măsuri de autoreglementare recunoscute pentru aspectele referitoare la produs care nu sunt abordate de respectiva măsură de autoreglementare. În cazul în care Comisia consideră că o măsură de autoreglementare nu mai îndeplinește criteriile stabilite în prezentul regulament, aceasta ar trebui să o elimine din actul de punere în aplicare respectiv. În consecință, ar trebui să fie posibil să se stabilească cerințe în materie de proiectare ecologică pentru grupele de produse vizate anterior de măsura de autoreglementare respectivă.

(54)

IMM-urile ar putea beneficia în mare măsură de o creștere a cererii de produse sustenabile, dar ar putea, de asemenea, să se confrunte cu costuri și dificultăți din cauza unora dintre cerințe. Atunci când elaborează cerințe în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui să ia în considerare impactul acestora asupra IMM-urilor, în special asupra microîntreprinderilor, care își desfășoară activitatea în sectorul de produse relevant. Statele membre și Comisia ar trebui, în domeniile lor de responsabilitate respective, să furnizeze informații adecvate, inclusiv orientări, să ofere o formare specifică și specializată și să ofere asistență și sprijin specific, inclusiv sprijin financiar, IMM-urilor care își desfășoară activitatea în domeniul fabricării produselor pentru care sunt stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică. Aceste acțiuni sunt deosebit de importante pentru grupele de produse în cazul cărora prezența IMM-urilor este relevantă. Comisia ar trebui, după caz, să sprijine calcularea amprentei de mediu a produselor prin furnizarea de instrumente digitale, cum ar fi instrumente pentru calcularea evaluării ciclului de viață, și să sprijine punerea în aplicare a pașaportului digital al produsului. Este important ca Comisia să ofere sprijin financiar reprezentanților IMM-urilor, în special celor ai microîntreprinderilor, pentru a permite participarea efectivă a acestora la forumul privind proiectarea ecologică, și ca aceasta să ofere IMM-urilor informații ușor accesibile cu privire la sprijinul financiar și programele disponibile. Statele membre ar trebui să ia măsuri în conformitate cu normele aplicabile privind ajutoarele de stat. La elaborarea și punerea în aplicare a acțiunilor respective, statele membre se pot baza pe sprijinul oferit prin programele și inițiativele Uniunii pentru IMM-uri.

(55)

Distrugerea de către operatorii economici a produselor de consum nevândute, cum ar fi textilele și încălțămintea, devine o problemă de mediu larg răspândită în întreaga Uniune, în special din cauza creșterii rapide a vânzărilor online. Aceasta echivalează cu o pierdere de resurse economice valoroase, deoarece bunurile sunt produse, transportate și ulterior distruse fără să fie fost utilizate vreodată în scopul pentru care au fost destinate. Prin urmare, în interesul protecției mediului, este necesar ca prezentul regulament să stabilească un cadru pentru a preveni distrugerea produselor nevândute destinate în principal consumatorilor, inclusiv a produselor care nu au fost oferite spre vânzare sau a produselor returnate de consumatori pe baza dreptului consumatorilor de retragere, astfel cum este prevăzut în Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (41) sau în timpul oricărei perioade de retragere mai lungi prevăzute de comerciant. Conceptul de distrugere descris în prezentul regulament ar trebui să acopere ultimele trei activități din ierarhia deșeurilor, și anume reciclarea, alte operațiuni de valorificare și eliminarea. Pregătirea pentru reutilizare, inclusiv recondiționare și refabricare, nu ar trebui considerate distrugere. Prevenirea distrugerii va reduce impactul acestor produse asupra mediului prin reducerea generării de deșeuri și prin descurajarea supraproducției. Operatorii economici ar trebui să ia măsurile necesare pentru a preveni necesitatea de a distruge produsele de consum nevândute. În plus, având în vedere că mai multe state membre au introdus o legislație națională privind distrugerea produselor de consum nevândute, creând astfel denaturări ale pieței, sunt necesare norme armonizate privind distrugerea produselor de consum nevândute pentru a se asigura că distribuitorii, comercianții cu amănuntul și alți operatori economici se supun acelorași norme și stimulente în toate statele membre.

(56)

Pentru a descuraja distrugerea produselor de consum nevândute și pentru a genera în continuare date privind apariția acestei practici, prezentul regulament ar trebui să introducă o obligație de transparență pentru operatorii economici, cu excepția microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, impunându-le să prezinte informații cu privire la numărul de produse de consum nevândute eliminate pe an și la greutatea acestora, cel puțin pe o pagină ușor accesibilă de pe site-ul lor web. După caz, acestea ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a include informațiile respective în rapoartele lor de gestiune în temeiul Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (42). Obligația ar trebui să se aplice întreprinderilor mijlocii începând cu șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Operatorul economic ar trebui să indice tipul sau categoria de produs, motivele eliminării produselor și livrarea lor pentru operațiunile ulterioare de tratare a deșeurilor, precum și măsurile luate și măsurile planificate pentru a se împiedica distrugerea produselor de consum nevândute.

(57)

Volumele de producție inutil de mari și faza de utilizare scurtă a textilelor, din care îmbrăcămintea reprezintă cea mai mare parte a consumului din Uniune, au un impact semnificativ asupra mediului, astfel cum se descrie în comunicarea Comisiei din 30 martie 2022 privind o strategie a UE pentru textile sustenabile și circulare. Textilele nou produse, dar nevândute, și în special îmbrăcămintea, se numără printre articolele despre care se presupune că sunt distruse. Îmbrăcămintea ar trebui să fie apreciată mai mult și ar trebui să fie purtată o perioadă mai lungă și îngrijită mai mult decât este cazul în cultura modei de consum de astăzi. Din perspectiva economiei circulare, o astfel de risipă de resurse valoroase este în contradicție clară cu obiectivele prezentului regulament. Prin urmare, se justifică interzicerea distrugerii articolelor de îmbrăcăminte și a accesoriilor de îmbrăcăminte nevândute destinate consumatorilor, precum și a încălțămintei.

(58)

Pentru a lua în considerare impactul de mediu al distrugerii altor tipuri de produse de consum nevândute, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a modifica prezentul regulament prin adăugarea de noi produse la lista de produse de consum a căror distrugere de către operatorii economici este interzisă. Având în vedere gama largă de produse care ar putea fi distruse fără a fi fost vreodată vândute sau utilizate, este necesar ca Comisia să evalueze măsura în care distrugerea unor astfel de produse are loc în practică, ținând seama de informațiile puse la dispoziție de operatorii economici, după caz. Pentru a se asigura că această obligație este proporțională, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei, pentru a completa prezentul regulament prin prevederea unor derogări specifice în temeiul cărora distrugerea produselor de consum nevândute poate fi permisă în continuare, de exemplu din motive de sănătate și de siguranță. Pentru a monitoriza eficacitatea acestei interdicții și pentru a descuraja eludarea, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a prezenta numărul de produse de consum nevândute eliminate, greutatea și motivele eliminării produselor respective și derogările aplicabile. În cele din urmă, pentru a evita orice sarcină administrativă nejustificată pentru întreprinderile mici și mijlocii, acestea ar trebui să fie scutite de interdicția de a distruge anumite produse prevăzute de prezentul regulament. Această interdicție ar trebui să se aplice întreprinderilor mijlocii începând cu șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Cu toate acestea, în cazul în care există dovezi rezonabile că microîntreprinderile și întreprinderile mici ar putea fi utilizate pentru a eluda această interdicție, Comisia ar trebui să poată prevedea în actele delegate ca interdicția de a distruge produsele de consum nevândute sau obligația de informare să se aplice și întreprinderilor respective pentru produse specifice.

(59)

Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să introducă sau să mențină măsuri naționale de distrugere a produselor de consum nevândute pentru produsele care nu sunt supuse interdicției în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca aceste măsuri să fie conforme cu dreptul Uniunii.

(60)

Pe baza informațiilor prezentate de operatorii economici și a altor dovezi disponibile, Comisia ar trebui să publice pe site-ul său web informații consolidate privind distrugerea produselor de consum nevândute și ar trebui să identifice în planul de lucru produsele pentru care ar trebui să fie luată în considerare interzicerea distrugerii. Ar trebui avută în vedere includerea echipamentelor electrice și electronice în primul plan de lucru.

(61)

Operatorii economici ar trebui să fie responsabili pentru conformitatea produselor cu cerințele în materie de proiectare ecologică, în funcție de rolul lor respectiv în lanțul de aprovizionare, astfel încât să se asigure libera circulație a produselor respective pe piața internă și să se îmbunătățească sustenabilitatea acestora. Operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai produse care sunt în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul acestuia.

(62)

Deoarece producătorii au cunoștințe detaliate privind procesul de proiectare și de producție, aceștia ar trebui să fie responsabili de efectuarea procedurii de evaluare a conformității aplicabile sau de efectuarea acesteia în numele lor.

(63)

Pentru a proteja funcționarea pieței interne, este necesar să se asigure că produsele din țări terțe care intră pe piața Uniunii respectă prezentul regulament și actele delegate adoptate în temeiul acestuia, indiferent dacă sunt importate ca produse, componente sau produse intermediare. În special, este necesar să se asigure că producătorii au aplicat proceduri adecvate de evaluare a conformității în ceea ce privește produsele respective. Prin urmare, importatorii ar trebui să aibă obligația de a se asigura că produsele pe care le introduc pe piață respectă cerințele respective și că marcajul CE și documentația elaborată de producători sunt puse la dispoziția autorităților naționale competente pentru inspecție. De asemenea, importatorii ar trebui să aibă obligația de a se asigura, după caz, că pentru produsele respective este disponibil un pașaport digital al produsului.

(64)

Atunci când introduce un produs pe piață, importatorul ar trebui să indice pe produs numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată, precum și adresa poștală și mijloacele electronice de comunicare prin care poate fi contactat. Ar trebui prevăzute derogări în cazurile în care dimensiunea produsului nu permite aceste indicații sau în care importatorii ar trebui să deschidă ambalajul pentru a introduce denumirea și adresa pe produs sau cazurile în care dimensiunea produsului este prea mică pentru a putea aplica aceste informații pe el.

(65)

Întrucât distribuitorii pun la dispoziție pe piață produse după ce acestea au fost introduse pe piață de către producător sau importator, aceștia ar trebui să acționeze cu grija cuvenită în ceea ce privește cerințele aplicabile în materie de proiectare ecologică. Distribuitorii ar trebui, de asemenea, să se asigure că modul lor de manipulare a produselor nu afectează conformitatea produselor respective cu prezentul regulament sau cu actele delegate adoptate în temeiul acestuia.

(66)

Întrucât distribuitorii și importatorii sunt aproape de piață și au un rol important în asigurarea conformității produsului, aceștia ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și ar trebui să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la produsul vizat.

(67)

Întrucât comercianții oferă produse spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate sau prezintă produse clienților sau instalatorilor, este necesar ca comercianții să se asigure că clienții lor, inclusiv clienții lor potențiali, pot avea acces efectiv la informațiile necesare în temeiul prezentului regulament, inclusiv în cazul vânzării la distanță. În special, prezentul regulament ar trebui să impună comercianților să se asigure că pașaportul digital al produsului este accesibil clienților, inclusiv clienților lor potențiali, și că etichetele sunt afișate în mod clar, în conformitate cu cerințele aplicabile. Comercianții ar trebui să respecte obligația respectivă de fiecare dată când un produs este oferit spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate.

(68)

Pentru a facilita alegerea unor produse mai sustenabile, etichetele, acolo unde este necesar, ar trebui să fie afișate într-un mod vizibil și identificabil în mod clar. Acestea ar trebui să poată fi identificate ca fiind etichetele aferente produsului în cauză, fără ca clienții, inclusiv clienții lor potențiali, să fie nevoiți să citească marca și numărul modelului de pe etichete. Etichetele ar trebui să atragă atenția clienților care parcurg produsele afișate. Pentru a se asigura că etichetele sunt accesibile clienților atunci când au în vedere o achiziție, atât comerciantul, cât și operatorul economic responsabil ar trebui să le afișeze ori de câte ori fac publicitate produsului, inclusiv în cazul vânzării la distanță, inclusiv online.

(69)

Importatorii sau distribuitorii care fie introduc pe piață un produs care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament sub numele sau marca lor proprie, fie modifică un astfel de produs înainte de a fi pus în funcțiune într-un mod care ar putea afecta conformitatea cu prezentul regulament sau cu actul delegat relevant, ar trebui să fie considerați producători și ar trebui să își asume obligațiile producătorului.

(70)

Furnizorii de piețe online joacă un rol esențial în lanțul de aprovizionare, permițând operatorilor economici să ajungă la un număr mare de clienți. Având în vedere rolul lor important în calitate de intermediari între operatorii economici și clienți pentru vânzarea de produse, furnizorii de piețe online ar trebui să își asume responsabilitatea de a aborda problema vânzării de produse care nu respectă cerințele în materie de proiectare ecologică și ar trebui să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43) prevede cadrul general pentru comerțul electronic și stabilește anumite obligații pentru platformele online. Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (44) reglementează responsabilitatea și răspunderea furnizorilor de servicii intermediare online în ceea ce privește conținutul ilegal, inclusiv produsele care nu respectă cerințele în materie de proiectare ecologică. Pe baza acestui cadru general, ar trebui introduse cerințe specifice pentru a aborda în mod eficace vânzarea online de produse neconforme.

(71)

Este esențial ca furnizorii de piețe online să coopereze îndeaproape cu autoritățile de supraveghere a pieței. O obligație de cooperare cu autoritățile de supraveghere a pieței este impusă furnizorilor de servicii ale societății informaționale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (45) în ceea ce privește produsele care fac obiectul regulamentului respectiv, inclusiv produsele pentru care sunt stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică în prezentul regulament. În acest scop, ar trebui să se aplice obligațiile generale prevăzute în capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/2065, în special obligația legată de conformitatea din momentul conceperii pentru furnizorii de piețe online prevăzută la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2022/2065. În sensul articolului 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2022/2065, furnizorii de piețe online ar trebui să utilizeze, printre altele, informațiile disponibile pe interfața publică cu utilizatorul a sistemului de informații și comunicare menționat în Regulamentul (UE) 2019/1020. Furnizorii de piețe online ar trebui să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței și pentru a combate conținutul ilegal referitor la produsele neconforme. Printre acțiunile din cadrul cooperării respective ar trebui să se numere stabilirea unui schimb regulat și structurat de informații despre acțiunile întreprinse de furnizorii de piețe online, inclusiv retragerea ofertelor de produse. Furnizorii de piețe online ar trebui de asemenea să acorde acces la interfețele lor pentru a ajuta autoritățile de supraveghere a pieței să identifice produsele neconforme vândute online. În plus, este posibil ca autoritățile de supraveghere a pieței să fie nevoite, de asemenea, să extragă date de pe piețele online.

(72)

Articolul 14 din Regulamentul (UE) 2019/1020 conferă autorităților de supraveghere a pieței, în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace eficace pentru a elimina un risc grav, competența de a solicita eliminarea conținutului care se referă la produsele neconforme de pe o interfață online. Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței prin regulamentul menționat ar trebui să se aplice și în contextul prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura o supraveghere eficace a pieței în temeiul prezentului regulament și pentru a evita prezența unor produse neconforme pe piața Uniunii, competențele respective ar trebui să se aplice în toate cazurile necesare și proporționale, inclusiv în cazul produselor care prezintă un risc mai puțin grav. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(73)

Asigurarea trasabilității unui produs de-a lungul întregului lanț de aprovizionare facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au introdus produse neconforme pe piață sau le-au pus la dispoziție pe piață. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a păstra informațiile privind tranzacțiile lor pentru o anumită perioadă.

(74)

Pentru a accelera și a facilita verificarea conformității produselor introduse pe piață, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament, solicitând operatorilor economici, dacă este necesar, să pună anumite părți ale documentației tehnice la dispoziția autorităților naționale competente și a Comisiei în format digital. Acest lucru ar trebui să permită autorităților naționale competente să acceseze aceste informații fără o solicitare, continuând, în același timp, să garanteze protecția secretelor comerciale și a drepturilor de proprietate intelectuală. Ca regulă, printre mijloacele posibile de a pune la dispoziție aceste informații în format digital ar trebui să se numere un pașaport digital al produsului sau includerea lor în secțiunea privind conformitatea din baza de date cu produse menționată în Regulamentul (UE) 2017/1369 sau pe un site web al operatorului economic. O astfel de obligație nu ar trebui să excludă dreptul autorităților naționale competente de a avea acces, la cerere, la alte părți ale documentației tehnice.

(75)

Pentru a permite o mai bună estimare a pătrunderii pe piață a produselor relevante, pentru a fundamenta mai bine studiile care contribuie la elaborarea sau actualizarea cerințelor în materie de proiectare ecologică și a planurilor de lucru și pentru a contribui la identificarea cotei de piață a anumitor grupe de produse în vederea accelerării formulării sau revizuirii cerințelor în materie de proiectare ecologică, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin impunerea obligației de a colecta date adecvate și fiabile privind vânzările de produse, permițând colectarea acestor date de către Comisie sau în numele acesteia direct de la producători sau comercianți cu amănuntul. Atunci când adoptă norme privind monitorizarea și raportarea, Comisia ar trebui să țină seama de necesitatea de a maximiza datele disponibile privind pătrunderea pe piață și de necesitatea de a reduce la minimum sarcina administrativă pentru operatorii economici, mai ales pentru IMM-uri.

(76)

Pentru a îmbunătăți viitoarele cerințe în materie de proiectare ecologică și pentru a îmbunătăți încrederea utilizatorilor finali, identificând și corectând abaterile dintre energia consumată în timpul utilizării și alți parametri de performanță atunci când sunt măsurați în condiții de testare și de funcționarea efectivă, Comisia ar trebui să aibă acces la date fără caracter personal despre consumul real de energie al produselor în timpul utilizării și, după caz, la alți parametri de performanță. În acest scop, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin impunerea obligației ca produsele individuale, la fel ca vehiculele rutiere, să înregistreze consumul lor de energie în timpul utilizării și alți parametri de performanță relevanți și să îi afișeze utilizatorului final datele aferente. În cazul produselor conectate la internet, competența de a adopta acte delegate ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin impunerea obligației ca operatorii economici să colecteze la distanță date fără caracter personal generate în timpul utilizării și să raporteze datele respective Comisiei, deoarece este esențial să se identifice modul în care funcționează produsele și să se informeze publicul. Pentru produsele a căror performanță în utilizare depinde în mod semnificativ și de condițiile climatice sau geografice, informațiile climatice sau geografice generale ar trebui, de asemenea, colectate și raportate într-un mod care să nu permită stabilirea locației specifice a aparatelor individuale. Utilizatorii finali ar trebui să își dea consimțământul expres pentru colectarea informațiilor pe care consideră că este oportun să le partajeze. Nu ar trebui să fie permisă colectarea de informații despre comportamentul aparatelor într-un context în care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil să nu se observe sau să nu se înregistreze comportamentul aparatelor sau să se culeagă informații care ar putea permite identificarea persoanelor sau deducerea comportamentelor acestora.

(77)

Pentru a contribui la facilitarea verificării conformității cu cerințele în materie de proiectare ecologică, inclusiv pentru a facilita evaluarea conformității și supravegherea pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să solicite, în cazuri justificate corespunzător, ca actorii din lanțul de aprovizionare să comunice gratuit informații privind aprovizionarea, cum ar fi cantitatea și tipul sau compoziția chimică a materialelor utilizate sau procesul de producție utilizat, ori informații privind condițiile prestării serviciilor lor. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca producătorii să primească acces la documentele care conțin astfel de informații sau la instalațiile efective ale actorilor din lanțul de aprovizionare astfel încât aceștia să poată accesa direct informațiile necesare în cazul în care actorii din lanțul de aprovizionare nu furnizează informațiile solicitate într-un termen rezonabil. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să permită organismelor notificate și autorităților naționale să verifice acuratețea informațiilor privind activitățile actorilor din lanțul de aprovizionare.

(78)

Pentru a asigura aplicarea eficace și armonizată a cerințelor în materie de proiectare ecologică stabilite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește aspecte precum utilizarea energiei sau eficiența energetică, durabilitatea și fiabilitatea, precum și conținutul de materiale reciclate, respectarea acestor cerințe ar trebui să fie măsurată prin metode fiabile, exacte și reproductibile, care iau în considerare metodele de ultimă generație general recunoscute. Actele delegate prin care se stabilesc cerințele în materie de proiectare ecologică pentru produse ar trebui, de regulă, să includă specificațiile pentru teste, măsurători sau calcule necesare pentru stabilirea sau verificarea conformității. În plus, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin impunerea utilizării unor instrumente digitale care să reflecte cerințele de calcul aplicabile, pentru a asigura aplicarea armonizată a acestora.

(79)

Pentru a se asigura că cerințele în materie de proiectare ecologică își produc efectele scontate, prezentul regulament ar trebui să stabilească dispoziții cuprinzătoare și generale, aplicabile tuturor produselor care fac obiectul cerințelor în materie de proiectare ecologică și care să interzică eludarea acestor cerințe. Prin urmare, ar trebui interzisă orice practică care conduce la o modificare nejustificată a performanței produsului în timpul testelor de conformitate sau într-o perioadă scurtă după punerea în funcțiune a produsului, care conduce la o performanță declarată care prezintă în mod eronat performanța reală a produsului în timpul utilizării.

(80)

După caz, ar trebui să fie posibil ca actele delegate prin care se stabilesc cerințele în materie de proiectare ecologică să se refere la utilizarea de standarde pentru stabilirea sau verificarea conformității. Pentru a se asigura că nu există bariere în calea comerțului pe piața internă, aceste standarde ar trebui armonizate la nivelul Uniunii. Odată ce o referință a unor astfel de standarde a fost adoptată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (46) și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, produsele conforme cu astfel de standarde ar trebui considerate în conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică adoptate în temeiul prezentului regulament în măsura în care fac obiectul standardelor armonizate relevante. În mod similar, metodele de testare, măsurare sau calcul care sunt în conformitate cu standardele armonizate ar trebui să fie considerate conforme cu cerințele privind metodele de testare, măsurare și calcul stabilite în actele delegate relevante de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică, în măsura în care acestea fac obiectul standardelor armonizate relevante.

(81)

Actualul cadru al Uniunii de standardizare, care se bazează pe principiile noii abordări stabilite în rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare în ceea ce privește armonizarea tehnică și standardizarea (47) și pe Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, reprezintă cadrul implicit pentru elaborarea de standarde care să prevadă o prezumție de conformitate cu cerințele relevante stabilite în prezentul regulament. În absența referințelor relevante la standarde armonizate, Comisia ar trebui să poată adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească specificații comune ca o soluție excepțională de rezervă pentru a facilita respectarea de către producător a cerințelor în materie de proiectare ecologică, de exemplu, atunci când procesul de standardizare este blocat din cauza unei lipse de consens între părțile interesate sau atunci când există întârzieri în ceea ce privește stabilirea unui standard armonizat, iar termenul stabilit nu poate fi respectat. Astfel de întârzieri pot apărea, de exemplu, atunci când nu este atins nivelul de calitate impus. În plus, recurgerea la această soluție ar trebui să fie posibilă în cazul în care Comisia a restricționat sau a retras referințele standardelor armonizate relevante, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Conformitatea cu specificațiile comune ar trebui, de asemenea, să dea naștere prezumției de conformitate. Pentru a asigura eficiența, Comisia ar trebui să implice părțile interesate relevante în procesul de stabilire a specificațiilor comune care acoperă cerințele în materie de proiectare ecologică adoptate în temeiul prezentului regulament.

(82)

Pentru a permite operatorilor economici să demonstreze, iar autorităților competente să verifice, că produsele puse la dispoziție pe piață respectă cerințele în materie de proiectare ecologică adoptate în temeiul prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor proceduri de evaluare a conformității care sunt adecvate și proporționale cu natura produsului în cauză și cu parametrii produsului reglementați. Pentru a asigura coerența cu alte acte legislative ale Uniunii, procedurile de evaluare a conformității ar trebui alese dintre cele din modulul de control intern al producției inclus în prezentul regulament și din modulele incluse în Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48), variind de la cel mai puțin strict la cel mai strict. Pentru a se asigura în continuare că modulul aplicabil este adecvat și proporțional cu natura produsului în cauză și cu parametrii produsului reglementați, Comisia ar trebui, dacă este necesar, să adapteze în consecință modulul ales.

(83)

Producătorii ar trebui să întocmească o declarație de conformitate UE pentru a furniza informații cu privire la conformitatea produselor cu prezentul regulament. Producătorilor li s-ar putea solicita, de asemenea, în temeiul altor norme din dreptul Uniunii, să întocmească o declarație de conformitate UE. Pentru a asigura accesul efectiv la informații în scopul supravegherii pieței, ar trebui să fie întocmită o declarație de conformitate UE unică în conformitate cu tot dreptul Uniunii. Pentru a reduce sarcina administrativă a operatorilor economici, respectiva declarație de conformitate UE unică ar trebui să poată fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate UE individuale relevante.

(84)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (49) stabilește normele privind acreditarea organismelor de evaluare a conformității și stabilește principiile generale care reglementează marcajul CE și raportul cu celelalte marcaje. Regulamentul respectiv ar trebui să fie aplicabil produselor care intră sub incidența prezentului regulament pentru a garanta faptul că produsele care beneficiază de libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea umană, siguranța și mediul. În cazul în care au fost adoptate cerințe în materie de proiectare ecologică pentru un produs, marcajul CE ar trebui să indice conformitatea produsului respectiv cu prezentul regulament și cu cerințele în materie de proiectare ecologică adoptate în temeiul acestuia, în măsura în care acestea se referă la produs. Având în vedere că prezentul regulament prevede stabilirea de cerințe în materie de proiectare ecologică pentru o gamă largă de produse, actele delegate care stabilesc cerințele respective ar trebui să prevadă norme privind marcajul de conformitate în legătură cu cerințele în materie de proiectare ecologică, pentru a asigura coerența cu cerințele din dreptul Uniunii aplicabile produselor vizate, pentru a preveni confuzia cu alte marcaje și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă pentru operatorii economici.

(85)

Unele dintre modulele de evaluare a conformității prevăzute în Decizia nr. 768/2008/CE necesită intervenția organismelor de evaluare a conformității. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, autoritățile statelor membre ar trebui să notifice Comisiei respectivele organisme.

(86)

Pentru a se asigura un nivel coerent al calității la evaluarea conformității, este necesar, de asemenea, să se stabilească cerințe pentru autoritățile de notificare implicate în evaluarea, notificarea și monitorizarea organismelor notificate. În special, statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea de notificare este obiectivă și imparțială în activitatea sa. În plus, autoritățile de notificare ar trebui să aibă obligația de a garanta confidențialitatea informațiilor obținute, dar ar trebui totuși să poată face schimb de informații privind organismele notificate cu autoritățile naționale, cu autoritățile de notificare din alte state membre și cu Comisia, pentru a asigura coerența evaluării conformității. Pentru a stabili și a monitoriza în mod eficace competența și independența organismelor solicitante, autoritățile de notificare ar trebui să evalueze numai organismul juridic specific care solicită notificarea, fără a lua în considerare caracteristicile societăților-mamă sau ale societăților-soră. Din același motiv, autoritățile de notificare ar trebui să evalueze organismele solicitante în legătură cu toate cerințele și sarcinile de evaluare a conformității relevante, bazându-se pe standarde armonizate pentru cerințele și sarcinile care fac obiectul standardelor respective.

(87)

Având în vedere rolul lor central în asigurarea fiabilității evaluărilor conformității în raport cu cerințele în materie de proiectare ecologică, este esențial ca autoritățile de notificare să dispună de personal competent suficient și de o finanțare suficientă pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care le revin.

(88)

Este esențial ca toate organismele notificate să își îndeplinească funcțiile la același nivel și în condiții de concurență egală și de autonomie. Prin urmare, ar trebui stabilite cerințe pentru organismele de evaluare a conformității care doresc să obțină statutul de organism notificat pentru a desfășura activități de evaluare a conformității. Aceste cerințe ar trebui să se aplice în continuare pentru a se asigura că este menținută competența organismului notificat. Pentru a-și asigura autonomia, organismul notificat și personalul angajat ar trebui să aibă obligația de a menține independența față de operatorii economici din lanțul valoric al produselor pentru care a fost notificat și față de alte întreprinderi, inclusiv asociații de întreprinderi și societăți-mamă și societăți-soră, filiale și subcontractanți.

(89)

În cazul în care un organism de evaluare a conformității demonstrează conformitatea cu criteriile prevăzute în standardele armonizate, ar trebui să se considere că acesta îndeplinește cerințele corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament.

(90)

Organismele de evaluare a conformității subcontractează deseori părți ale activităților lor legate de evaluarea conformității sau recurg la o filială. Pentru a se asigura că produsele introduse pe piața Uniunii respectă cerințele în materie de proiectare ecologică, subcontractanții și filialele de evaluare a conformității ar trebui să îndeplinească aceleași cerințe ca organismele notificate în ceea ce privește executarea sarcinilor de evaluare a conformității în temeiul prezentului regulament. Pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă, organismele notificate relevante ar trebui să stabilească proceduri pentru monitorizarea continuă a competenței, a activităților și a performanței subcontractanților sau filialelor lor, de exemplu, printr-o matrice a calificărilor.

(91)

Pentru ca autoritățile de notificare să stabilească și să monitorizeze în mod eficace competența și independența organismelor solicitante, organismele notificate ar trebui să fie și să rămână autonome. Prin urmare, anumite activități și procese decizionale, atât în ceea ce privește evaluarea conformității produselor, cât și alte activități interne ale organismului notificat, ar trebui să fie efectuate exclusiv de către organismul notificat individual.

(92)

Pentru a facilita procesul de stabilire și monitorizare a competenței și independenței organismelor solicitante, organismele solicitante ar trebui să ofere o descriere a modului în care personalul lor relevant și statutul și sarcinile personalului respectiv corespund sarcinilor de evaluare a conformității cu privire la care organismele respective intenționează să fie notificate, de exemplu, sub forma unei matrice a calificărilor, permițând în acest mod autorității de notificare să evalueze mai eficient caracterul adecvat al personalului și autonomia continuă a organismelor notificate. Organismele notificate ar trebui să asigure rotația personalului care îndeplinește diferite sarcini de evaluare a conformității.

(93)

Deoarece serviciile oferite de organismele notificate dintr-un stat membru ar putea viza produse puse la dispoziție pe piață în întreaga Uniune, este oportun să se acorde celorlalte state membre și Comisiei posibilitatea de a ridica obiecții cu privire la un organism notificat.

(94)

Pentru a facilita și a accelera procedura de evaluare a conformității și pentru a asigura egalitatea de tratament a operatorilor economici, este esențial ca organismele notificate să aplice procedurile de evaluare a conformității în mod consecvent și fără a crea o sarcină inutilă pentru operatorii economici.

(95)

Înainte de a lua o decizie finală cu privire la acordarea sau nu a unui certificat de conformitate unui produs, operatorului economic care dorește să introducă produsul respectiv pe piață ar trebui să i se permită să completeze documentația relevantă doar o singură dată. Această limitare este necesară pentru a se asigura că organismele notificate nu sunt în măsură să asiste producătorii în efectuarea modificărilor până când se obține conformitatea, deoarece acest lucru ar însemna că serviciul furnizat se aseamănă cu un serviciu de consultanță și ar putea, în practică, să dilueze natura de interes public a sarcinilor organismelor notificate. După caz, organismele notificate ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să restricționeze, să suspende sau să retragă orice certificat sau decizie de aprobare.

(96)

Pentru a facilita identificarea și soluționarea cazurilor de neconformitate a organismelor notificate, a producătorilor sau a produselor, organismele notificate ar trebui să transmită în mod proactiv informațiile relevante aflate la dispoziția lor autorităților de notificare sau autorităților de supraveghere a pieței.

(97)

Este esențial să se asigure un schimb eficient de informații între organismele notificate și autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv din alte state membre. În acest scop, autoritățile de notificare și organismele notificate ar trebui să asigure monitorizarea cererilor de informații din partea autorităților de supraveghere a pieței.

(98)

Comisia ar trebui să faciliteze o coordonare și o cooperare adecvate între organismele notificate. Pentru a asigura aplicarea armonizată a cerințelor în materie de proiectare ecologică, organismele notificate ar trebui să discute și să se coordoneze pe teme care pot face obiectul unor divergențe. În cadrul acestui proces, acestea ar trebui să țină seama de orice orientări și recomandări relevante publicate de comitetele tehnice competente ale organismelor europene de standardizare.

(99)

Pentru a stimula consumatorii să facă alegeri sustenabile, în special atunci când produsele cele mai sustenabile nu sunt suficient de accesibile din punct de vedere financiar, ar putea să fie prevăzute mecanisme precum cupoanele valorice ecologice și impozitarea ecologică. Atunci când statele membre decid să utilizeze stimulente pentru a recompensa cele mai performante produse, ele ar trebui să facă acest lucru prin direcționarea stimulentelor respective către cele mai răspândite două clase de performanță, care au fost stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament, și nu neapărat cumulativ, în cazul în care clasele de performanță sunt definite ținându-se seama de mai mult de un parametru. Pentru produsele cu impact energetic care fac obiectul Regulamentului (UE) 2017/1369 sau pentru pneurile care fac obiectul cerințelor de etichetare referitoare la eficiența consumului de combustibil și la alți parametri în temeiul Regulamentului (UE) 2020/740 al Parlamentului European și al Consiliului (50), ar trebui să se aplice criteriile stabilite în temeiul acestor două instrumente în locul celor prevăzute de prezentul regulament. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să poată interzice introducerea pe piață a unui produs pe baza clasei sale de performanță. Introducerea stimulentelor din partea statelor membre nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat.

(100)

Achizițiile publice reprezintă 14 % din PIB-ul Uniunii. Pentru a contribui la obiectivul de realizare a neutralității climatice, de îmbunătățire a eficienței din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor și de tranziție către o economie circulară care protejează sănătatea publică și biodiversitatea prin asigurarea existenței unei cereri de produse mai sustenabile din perspectiva mediului, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, după caz, să își alinieze achizițiile publice la cerințele speciale ale achizițiilor publice verzi. În comparație cu o abordare voluntară, cerințele obligatorii privind achizițiile publice verzi vor asigura maximizarea efectului de levier al cheltuielilor publice, pentru a stimula cererea de produse mai performante. Este important ca statele membre să ofere asistență autorităților contractante naționale pentru perfecționarea și recalificarea personalului responsabil cu achizițiile publice verzi. Cerințele respective privind achizițiile publice verzi ar trebui să fie cerințe minime, ceea ce înseamnă că autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să poată stabili cerințe suplimentare și mai stricte. Cerințele respective ar trebui să fie transparente, obiective și nediscriminatorii. Procedura de achiziții publice ar trebui să fie desfășurată de autoritățile contractante și entitățile contractante în conformitate cu Directivele 2014/24/UE (51) și 2014/25/UE (52) ale Parlamentului European și ale Consiliului și cu legislația sectorială aplicabilă, precum și cu angajamentele internaționale ale Uniunii, inclusiv cu Acordul privind achizițiile publice și cu alte acorduri internaționale obligatorii pentru Uniune. Cerințele respective nu afectează posibilitatea ca autoritățile contractante și entitățile contractante să se bazeze pe derogări sau scutiri privind contractele de achiziții publice prevăzute în dreptul Uniunii, în special în Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. Cerințele stabilite pentru anumite grupe de produse ar trebui respectate nu numai la achiziționarea directă a acestor produse în cadrul unor contracte de achiziții publice de bunuri, ci și în cadrul contractelor de achiziții publice de lucrări sau de servicii, în cazul în care produsele respective vor fi utilizate pentru activități care constituie obiectul contractelor respective. Cerințele respective ar trebui să fie stabilite pentru aspectele referitoare la produs tratate în actul delegat de reglementare a produselor în cauză. În cadrul acestor cerințe, Comisia ar putea stabili specificații tehnice minime obligatorii, care să impună obligația ca produsele să atingă cele mai mari niveluri de performanță posibile prevăzute în actele delegate pertinente, inclusiv să aibă primele două clase de performanță sau primele două punctaje, după caz. În consecință, autoritățile contractante și entitățile contractante ar fi obligate, de exemplu, să ceară ca produsele ofertanților să îndeplinească anumite cerințe privind amprenta de carbon. În conformitate cu cadrul privind achizițiile publice, aceste specificații tehnice minime obligatorii nu ar trebui să restrângă artificial concurența și să favorizeze un anumit operator economic. De asemenea, Comisia ar putea stabili criterii minime obligatorii de atribuire, inclusiv să confere o anumită pondere, între 15 % și 30 %, acestor criterii, pentru a se asigura că acestea pot influența considerabil alegerea produselor, astfel încât să fie preferate cele mai sustenabile din perspectiva mediului. Drept rezultat, ar fi obligatoriu, de exemplu, ca autoritățile contractante și entitățile contractante să acorde conținutului reciclat al produselor în cauză o pondere minimă cuprinsă între 20 % și 30 %. În consecință, în cadrul procedurii de atribuire specifice, autoritățile contractante și entitățile contractante ar avea posibilitatea de a atribui conținutului reciclat o pondere mai mare de 30 %, dar nu mai mică de 20 %. Criteriile de atribuire ar trebui să fie preferate specificațiilor tehnice atunci când există incertitudini cu privire la disponibilitatea sau costul celor mai performante produse de pe piața Uniunii. De asemenea, Comisia ar putea stabili condiții și obiective de executare a contractului conform cărora, de exemplu, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să dedice cel puțin 50 % din achizițiile lor anuale de anumite produse produselor care conțin materiale reciclabile în proporție de peste 70 %. Prin urmare, statele membre ar putea stabili în continuare obiective mai ambițioase pentru achizițiile publice ale acestor produse. Atunci când elaborează acte de punere în aplicare și mai cu seamă când analizează fezabilitatea economică pentru autoritățile contractante și entitățile contractante, Comisia ar trebui să țină seama de cele mai bune produse și soluții de mediu disponibile pe piață, de efectele cerințelor asupra concurenței și de faptul că diferitele autorități contractante și entitățile contractante din diferite state membre ar putea avea capacități bugetare diferite sau alte constrângeri, cum ar fi cele referitoare la condițiile climatice sau la infrastructura rețelelor.

(101)

Statele membre nu ar trebui împiedicate să introducă sau să mențină măsuri naționale privind achizițiile publice verzi privind grupele de produse pentru care nu au fost încă stabilite cerințe privind achizițiile publice în temeiul prezentului regulament sau să introducă cerințe naționale mai stricte privind produsele care intră în domeniul de aplicare al actelor de punere în aplicare care stabilesc cerințe privind achizițiile publice verzi, cu condiția ca astfel de măsuri și cerințe să fie în conformitate cu dreptul Uniunii.

(102)

Aplicarea eficace a cerințelor în materie de proiectare ecologică este esențială pentru a asigura o concurență egală pe piața Uniunii și pentru a asigura realizarea beneficiilor și a contribuției preconizate ale prezentului regulament la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă, energie și circularitate. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1020, care stabilește un cadru orizontal pentru supravegherea pieței și controlul produselor care intră pe piața Uniunii, ar trebui să se aplice produselor pentru care sunt stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică în temeiul prezentului regulament, în măsura în care prezentul regulament nu conține dispoziții specifice cu același obiectiv, natură sau efect. În plus, pentru a reduce nivelurile problematice de neconformitate a produselor care fac obiectul măsurilor de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE, pentru a preveni mai eficient neconformitatea cu viitoarele cerințe în materie de proiectare ecologică și ținând seama de domeniul de aplicare mai larg și de nivelul sporit de ambiție al prezentului regulament în comparație cu Directiva 2009/125/CE, prezentul regulament ar trebui să conțină norme suplimentare specifice care să completeze cadrul creat prin Regulamentul (UE) 2019/1020. Normele respective ar trebui să vizeze consolidarea în continuare a planificării, coordonării și sprijinirii eforturilor statelor membre și ar trebui să ofere Comisiei instrumente suplimentare pentru a ajuta să se asigure faptul că autoritățile de supraveghere a pieței iau măsuri suficiente pentru a preveni nerespectarea cerințelor în materie de proiectare ecologică.

(103)

În afară de autoritățile de supraveghere a pieței, autoritățile vamale au, de asemenea, un rol important de jucat în asigurarea respectării prezentului regulament în ceea ce privește bunurile importate și se pot baza în acest scop pe Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (53).

(104)

Pentru a se asigura că se efectuează controale corespunzătoare la o scară adecvată în ceea ce privește cerințele în materie de proiectare ecologică, în strategia lor națională de supraveghere a pieței prevăzută la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/1020, statele membre ar trebui să elaboreze o secțiune dedicată care să enumere produsele sau cerințele identificate ca priorități pentru supravegherea pieței în temeiul prezentului regulament și activitățile planificate pentru a reduce sau a pune capăt neconformității produselor relevante cu cerințele relevante în materie de proiectare ecologică.

(105)

Prioritățile pentru supravegherea pieței în temeiul prezentului regulament ar trebui identificate pe baza unor criterii obiective, cum ar fi nivelurile de neconformitate observate sau impactul asupra mediului care rezultă din neconformitate. Activitățile planificate pentru abordarea acestor priorități ar trebui, la rândul lor, să fie proporționale cu faptele care au condus la stabilirea priorităților lor.

(106)

Pe baza datelor introduse în sistemul de informații și comunicare menționat în Regulamentul (UE) 2019/1020, Comisia ar trebui să elaboreze un raport care să conțină informații privind natura și numărul controalelor efectuate, nivelurile de neconformitate identificate și natura și gravitatea sancțiunilor impuse în legătură cu nerespectarea cerințelor în materie de proiectare ecologică în cei patru ani calendaristici precedenți. Raportul ar trebui să conțină o comparație a activităților statelor membre cu activitățile planificate, criteriile de referință orientative și o listă cu priorități pentru autoritățile de supraveghere a pieței. Atunci când are în vedere adoptarea de acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020, Comisia ar trebui să țină seama de rezultatele rapoartelor pe care le-a elaborat în temeiul prezentului regulament pe baza informațiilor introduse de autoritățile de supraveghere a pieței în sistemul de informații și comunicare menționat în Regulamentul (UE) 2019/1020 și ar trebui să examineze, după caz, produsele sau grupele de produse care fac obiectul actelor delegate adoptate în temeiul prezentului regulament în legătură cu care s-au identificat în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave, pentru a se asigura că se respectă în mare măsură prezentul regulament.

(107)

Pentru a consolida și mai mult coordonarea autorităților de supraveghere a pieței, în scopul identificării produselor sau a cerințelor identificate ca priorități pentru supravegherea pieței în temeiul prezentului regulament și a activităților planificate pentru a reduce sau a pune capăt neconformității cu prezentul regulament, grupul de cooperare administrativă (ADCO) instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020 ar trebui să se reunească la intervale regulate și să identifice prioritățile comune pentru supravegherea pieței care trebuie luate în considerare în strategiile naționale de supraveghere a pieței ale statelor membre, prioritățile pentru furnizarea de sprijin din partea Uniunii și cerințele adoptate în temeiul prezentului regulament care sunt aplicate sau interpretate în mod diferit, conducând astfel la denaturarea pieței.

(108)

Pentru a sprijini statele membre în eforturile lor de a se asigura că sunt luate măsuri suficiente pentru a preveni neconformitatea cu cerințele în materie de proiectare ecologică, Comisia ar trebui, după caz, să utilizeze măsurile de sprijin prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020. Comisia ar trebui să organizeze și, după caz, să finanțeze proiecte comune de supraveghere a pieței și de testare în domenii de interes comun, investiții comune în capacități de supraveghere a pieței și programe comune de formare pentru personalul autorităților de supraveghere a pieței, al autorităților vamale, al autorităților de notificare și al organismelor notificate. În plus, Comisia ar trebui să elaboreze orientări cu privire la modul de aplicare și de asigurare a respectării cerințelor adoptate în temeiul prezentului regulament, atunci când este necesar, pentru a asigura aplicarea armonizată a acestora.

(109)

Produsele ar trebui introduse pe piață numai dacă nu prezintă un risc. Pentru a se alinia mai bine la natura specifică a cerințelor în materie de proiectare ecologică și pentru a se asigura că eforturile de supraveghere a pieței se concentrează asupra neconformității cu aceste cerințe, un produs care prezintă un risc ar trebui, în sensul prezentului regulament, să fie definit ca un produs care, prin nerespectarea unei cerințe în materie de proiectare ecologică sau deoarece un operator economic responsabil nu respectă o cerință în materie de proiectare ecologică, ar putea avea efecte negative asupra mediului sau a altor interese publice protejate de cerința respectivă. Această definiție mai specifică ar trebui utilizată atunci când se aplică articolele 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(110)

Ar trebui să existe o procedură prin care părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu produsele care prezintă un risc. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței din statele membre ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la astfel de produse. În acest scop, clauza de salvgardare inclusă în prezent în Directiva 2009/125/CE ar trebui actualizată și aliniată la procedurile de salvgardare incluse în alte acte legislative de armonizare ale Uniunii și în Decizia nr. 768/2008/CE.

(111)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă dreptul de a solicita operatorilor economici să ia măsuri corective pe baza constatărilor că un produs nu este conform cu cerințele în materie de proiectare ecologică sau că operatorul economic a încălcat normele privind introducerea sau punerea la dispoziție pe piață a produselor sau alte norme care îi sunt adresate.

(112)

Atunci când adoptă actele delegate în temeiul articolului 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (54). În special, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(113)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să-i fie conferite competențe de executare cu privire la următoarele: (a) stabilirea procedurilor de emitere și verificarea acreditărilor digitale pentru accesul operatorilor economici și al altor actori interesați la datele stocate în pașaportul digital al produsului, în conformitate cu drepturile fiecăruia; (b) specificarea modalităților de punere în aplicare pentru interconectarea registrului și a Sistemului de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al UE pentru vămi, inclusiv comunicarea identificatorului unic de înregistrare; (c) stabilirea unor cerințe comune pentru formatul etichetelor; (d) adoptarea și actualizarea unei liste de măsuri de autoreglementare stabilite ca alternative valabile la un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament; (e) stabilirea detaliilor și a formatului pentru prezentarea informațiilor privind produsele de consum nevândute care au fost eliminate; (f) stabilirea, modificarea sau abrogarea specificațiilor comune pentru cerințele în materie de proiectare ecologică, a cerințelor esențiale pentru pașapoartele digitale ale produselor sau a cerințelor privind metodele de testare, măsurare sau de calcul; (g) stabilirea unor cerințe minime pentru atribuirea contractelor de achiziții publice pentru achiziționarea de produse care fac obiectul cerințelor în materie de proiectare ecologică sau pentru lucrări sau servicii, în cazul în care produsele respective sunt utilizate pentru activități care fac obiectul contractelor respective; și (h) decizia, în conformitate cu procedura de salvgardare la nivelul Uniunii, dacă o măsură națională este sau nu justificată. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (55).

(114)

Pentru a spori încrederea în produsele introduse pe piață, în special în ceea ce privește faptul că acestea respectă cerințele în materie de proiectare ecologică, publicul trebuie să se asigure că operatorii economici care introduc pe piață produse neconforme vor face obiectul unor sancțiuni. Prin urmare, este necesar ca statele membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să se asigure că normele respective sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare și printre ele ar trebui să se numere cel puțin amenzile și excluderea limitată în timp de la procedurile de achiziții publice. Fără a afecta autonomia procedurală a statelor membre și puterea discreționară a autorităților competente și a judecătorilor de a impune sancțiuni adecvate în cazuri individuale, ar trebui stabilite criterii neexhaustive comune pentru determinarea tipurilor și nivelurilor sancțiunilor care trebuie să fie impuse în cazul încălcării prezentului regulament, pentru a facilita aplicarea mai coerentă a sancțiunilor. Criteriile respective ar trebui să includă, printre altele, natura, gravitatea și durata încălcării, situația financiară a persoanei fizice sau juridice considerate răspunzătoare, astfel cum este indicată, de exemplu, de cifra de afaceri totală sau de venitul anual, precum și beneficiile economice obținute în urma încălcării și cauzate de aceasta, în măsura în care beneficiile respective pot fi stabilite.

(115)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și impactul acestuia asupra produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului și asupra funcționării pieței interne. După caz, raportul ar trebui să fie însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament.

(116)

Este oportun ca Comisia să evalueze beneficiile potențiale ale stabilirii unor cerințe privind și aspectele sociale ale produselor. În cadrul evaluării respective, Comisia ar trebui să analizeze în ce măsură aceste cerințe ar putea completa dreptul Uniunii, abordând astfel efectele negative asupra drepturilor omului și a drepturilor sociale care decurg din acțiunile întreprinderilor și din produse. Comisia ar trebui deci să efectueze o evaluare în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, privind eventualele beneficii ale includerii cerințelor în materie de sustenabilitate socială în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor cu privire la evaluare. După caz, raportul ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

(117)

Pentru a facilita asigurarea respectării prezentului regulament prin structuri din sectorul privat, consumatorii care au suferit prejudicii din cauză că produsul nu era conform cu cerințele de proiectare ecologică ar trebui să aibă dreptul de a cere despăgubiri pentru prejudiciile respective de la producătorul produsului sau, dacă producătorul nu este stabilit în Uniune, de la importator sau reprezentantul autorizat al producătorului sau, dacă niciunul dintre acești operatori economici nu este stabilit în Uniune, de la prestatorul de servicii de logistică. Acest drept la despăgubiri nu ar trebui să afecteze alte măsuri reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în temeiul dreptului Uniunii, cum ar fi măsurile reparatorii împotriva vânzătorului în cazul neconformității bunurilor vândute în conformitate cu Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (56). În plus, statele membre nu ar trebui împiedicate să mențină sau să introducă drepturi ale consumatorilor la alte măsuri reparatorii în conformitate cu dreptul intern, cum ar fi repararea sau înlocuirea produselor care încalcă cerințele în materie de proiectare ecologică.

(118)

Consumatorii ar trebui să fie îndreptățiți să își exercite drepturile în ceea ce privește obligațiile impuse producătorilor și, după caz, importatorilor, reprezentanților autorizați și prestatorilor de servicii de logistică în temeiul prezentului regulament prin acțiuni de reprezentare în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului (57). În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca Directiva (UE) 2020/1828 să se aplice acțiunilor de reprezentare privind încălcările prezentului regulament de către producători și, după caz, de către importatori, reprezentanți autorizați și prestatori de servicii de logistică care pot fi considerați comercianți în temeiul articolului 3 punctul 2 din directiva respectivă, care prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Prin urmare, anexa I la directiva menționată ar trebui modificată în consecință. Statele membre sunt cele care ar trebui să se asigure că modificarea respectivă este reflectată în măsurile de transpunere pe care le adoptă în conformitate cu directiva menționată, chiar dacă adoptarea de măsuri naționale de transpunere în această privință nu este o condiție pentru aplicabilitatea directivei respective în cazul acelor acțiuni de reprezentare. Directiva respectivă ar trebui să fie aplicabilă în cazul acțiunilor de reprezentare introduse împotriva încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament comise de producători și, după caz, de importatori, de reprezentanții autorizați și de prestatorii de servicii de logistică, încălcări care prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele colective ale consumatorilor, începând de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(119)

Este necesar ca cerințele în materie de proiectare ecologică să se aplice unei game cât mai largi de produse, nu numai produselor cu impact energetic, și ca definiția cerințelor în materie de proiectare ecologică să fie extinsă pentru a include toate aspectele legate de circularitate. De asemenea, este necesar să se alinieze prezentul regulament la noul cadru legislativ prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și în Decizia nr. 768/2008/CE și să se îmbunătățească dispozițiile referitoare la supravegherea pieței. Directiva 2009/125/CE ar trebui să fie, prin urmare, înlocuită. Pentru a asigura securitatea juridică pentru toți operatorii economici de la data intrării în vigoare a prezentului regulament și pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă, dispozițiile care stabilesc obligații de transparență în ceea ce privește eliminarea produselor de consum nevândute, eludarea și supravegherea pieței ar trebui să se aplice uniform tuturor operatorilor din întreaga Uniune. Prin urmare, Directiva 2009/125/CE ar trebui înlocuită cu un regulament.

(120)

Planul de lucru privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică pentru perioada 2022-2024, prezentat în comunicarea Comisiei din 4 mai 2022, a identificat prioritățile politice ale lucrărilor privind produsele cu impact energetic. Atunci când dispozițiile prezentului regulament încep să producă efecte, lucrările pregătitoare ce evaluează fezabilitatea cerințelor în materie de proiectare ecologică în temeiul Directivei 2009/125/CE vor fi într-un stadiu foarte avansat în cazul panourilor fotovoltaice, al aparatelor de încălzire a incintelor și al aparatelor de încălzire cu funcție dublă, al boilerelor, al aparatelor pentru încălzirea incintelor cu combustibil solid, al aparatelor de aer condiționat, inclusiv al pompelor de căldură aer-aer și al ventilatoarelor de confort, al cazanelor cu combustibil solid, al produselor de încălzire și răcire a aerului, al unităților de ventilație, al aspiratoarelor, al aparatelor de gătit, al pompelor de apă, al ventilatoarelor industriale, al pompelor de circulație, al surselor de alimentare externe, al computerelor, al serverelor și al produselor de stocare a datelor, al transformatoarelor electrice, al echipamentelor frigorifice profesionale și al echipamentelor profesionale de prelucrare a imaginilor. Datorită acestor lucrări pregătitoare, au fost identificate numeroase domenii în care se pot economisi energie și materiale și au avut loc consultări ample cu cetățenii și părțile interesate. Reînceperea acestor lucrări pregătitoare în temeiul prezentului regulament ar întârzia considerabil adoptarea cerințelor privind economiile de energie și materiale în cazul acestor produse. Așadar, pentru a evita pierderea lucrărilor pregătitoare, este necesar să se prevadă adoptarea unor norme tranzitorii care să permită punerea în aplicare a unor măsuri privind produsele respective care să fie adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE până la 31 decembrie 2026. În plus, pentru ca măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 2009/125/CE să dea rezultate bune, modificările necesare care să trateze chestiunile tehnice ar trebui să fie adoptate, după caz, în conformitate cu dispozițiile relevante ale directivei menționate, până la 31 decembrie 2030.

(121)

Pentru a asigura securitatea juridică și continuitatea pentru produsele introduse pe piață sau puse în funcțiune în conformitate cu măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE, în versiunea aplicabilă la data intrării în vigoare a prezentului regulament, măsurile respective ar trebui să rămână în vigoare după această dată și până la momentul abrogării printr-un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament. Din aceleași motive, o serie de dispoziții ale Directivei 2009/125/CE ar trebui să continue să producă efecte depline în contextul aplicării acestor măsuri de punere în aplicare. Este vorba, în special, de dispozițiile Directivei 2009/125/CE care exclud din domeniul său de aplicare mijloacele de transport pentru mărfuri sau persoane, de stabilire a definițiilor relevante pentru măsurile de punere în aplicare, de stabilire a responsabilităților operatorilor economici în ceea ce privește produsele introduse pe piață, de specificare a detaliilor procedurilor relevante de evaluare a conformității și a declarației de conformitate CE, de stabilire a unei prezumții de conformitate pentru produsele care au primit eticheta UE ecologică și care permit luarea măsurilor necesare în legătură cu standardele armonizate. Având în vedere importanța asigurării liberei circulații a mărfurilor, a interzicerii practicilor care modifică în mod ilegal performanța produselor pentru a obține un rezultat mai favorabil și a asigurării unei aplicări corespunzătoare a cerințelor în materie de proiectare ecologică, dispozițiile relevante din prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor cu impact energetic introduse pe piață în temeiul măsurilor de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE.

(122)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea produselor din perspectiva sustenabilității din punctul de vedere al mediului și asigurarea liberei circulații pe piața internă a produselor pentru care sunt stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate numai la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,