SENTINȚA CIVILĂ nr. 923 din 9 decembrie 2019

Dosar nr. 3.217/2/2019<!–>Curtea compusă din:–>Președinte: X<!–>Grefier: X–>Pe rol se află acțiunile conexe în contencios administrativ formulate de reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect „anulare act administrativ“.<!–>Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2019, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 decembrie 2019, când a dispus următoarele:–>
CURTEA,<!–>–>deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:<!–>Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 mai 2019, cu nr. 3.217/2/2019, reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună:1.–>anularea în parte a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, în privința modificării art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001; … 2.<!–>anularea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, precum și a întregului art. 77^1 din Normele metodologice în forma dată de Hotărârea Guvernului nr. 859/2009; … 3.–>obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. … <!–>În esență, reclamanta arată că X reprezintă o societate comercială având ca domeniu principal de activitate, potrivit actului constitutiv, activitatea de agricultură, respectiv cultivarea plantelor nepermanente.–>Începând cu luna aprilie 2014 a inițiat, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, diligențe în vederea concesionării, prin metoda atribuirii directe, a terenului cu destinație agricolă, în suprafață de 1.844,82 ha, situat pe locul fostei bălți X din localitatea X, județul X, având în vedere faptul că este proprietara următoarelor două active ce justifică atribuirea în concesionare a terenului solicitat:– X situată în extravilanul comunei X, județul X, având nr. cadastral nr. X, înscris în CF nr. X și compusă din teren (5.713 mp) și construcțiile edificate pe acesta: (i) corp administrativ (185 mp); (ii) dormitoare (28 mp); (iii) atelier mecanic (55 mp); grajd (63 mp); aplecător (112 mp); … – sistemul de irigații îngropat în suprafața de teren a cărui concesiune o solicită. … <!–>Reclamanta invocă nelegalitatea pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, de modificare a art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, determinată de încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituția României, revizuită, și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin aceea că se realizează o restrângere a sferei de cuprindere a noțiunii de active numai la cele enumerate la lit. a), b), d), f) ale art. 77^1 din Normele metodologice.–>Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 268/2001, la care face trimitere art. 21^1 alin. (1) din aceeași lege, rezultă că, sub aspectul obiectului concesiunii prin atribuire directă, terenurile cu destinație agricolă reprezintă o categorie foarte largă, incluzând orice fel de terenuri arabile, legiuitorul nedistingând după cum terenurile arabile s-ar afla în incinta unor active sau ar fi ocupate de active.<!–>Revenind la art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, rezultă foarte clar din conținutul normativ al acestui text de lege faptul că legiuitorul a reglementat obiectul concesiunii – terenurile cu destinație agricolă – de o manieră foarte cuprinzătoare, instituind un singur criteriu obiectiv pentru determinarea acestora, anume exploatarea acestora să fie necesară în raport cu activul cumpărat de investitori (terenuri destinație agricolă) de a fi exploatate în raport cu un anumit activ cumpărat de investitori, –>legiuitorul (Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003) neinstituind cerința ca activul respectiv să ocupe/să aibă în incinta sa terenul ce formează obiectul solicitării de concesiune.<!–>Nicio altă limitare/circumstanțiere/calificare suplimentară nu a fost instituită de legiuitor, concluzia interpretării judicioase art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, fiind în sensul că obiectul concesiunii prin atribuire directă îl poate reprezenta și un teren cu destinație agricolă situat în exteriorul activului cumpărat de investitor.–>Însă prin pct. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 a fost modificat art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, realizând o operațiune nelegală de adăugare la lege [respectiv la art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003] prin faptul că pentru activele ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă restrânge obiectul concesiunii atribuite direct la terenurile „cu destinație agricolă din incintă, aferent activului“, o atare distincție neregăsindu-se în Legea nr. 268/2001 – actul normativ cu forță juridică superioară.<!–>În aceste condiții, pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, prin care s-a modificat art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, este nelegal întrucât încalcă voința legiuitorului concretizată în art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, fiind astfel înfrânt principiul ierarhiei și forței juridice al actelor normative, astfel cum acesta este reglementat prin următoarele norme juridice imperative care, de asemenea, au fost încălcate prin actul administrativ dedus judecății:– art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“; … – art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit căruia „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă“. … –>Rațiunea adoptării Legii nr. 249/2003 [prin care a fost introdus art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001] a fost aceea a atribuirii terenurilor în raport cu necesitatea de exploatare a acestora și caracteristicile activelor achiziționate de investitori. Voința legiuitorului a fost înfrântă însă prin pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, prin care s-a modificat art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, întrucât această reglementare administrativă a restrâns, pentru activele ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, obiectul concesiunii la terenurile cu destinație agricolă aflate în incintă, aferent activului.<!–>În acest context, pentru argumente care se aplică mutatis mutandis în prezenta cauză, în Dosarul nr. 35.615/2/2005, atât Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 737 din 24.03.2006, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3.969/2006, au dispus anularea unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 354/2005 de modificare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, respectiv art. 77^1 lit. c) și e), întrucât și prin respectivele prevederi administrative s-a adăugat la lege, restrângându-se în mod nelegal obiectul concesionării prin atribuire directă. Astfel, prin Sentința nr. 737 din 24.03.2006, Curtea de Apel București a dispus anularea Hotărârii Guvernului nr. 354/2005 în ceea ce privește lit. c) a art. 77^1.–>Pentru toate aceste motive, consideră că pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 de modificare a art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice este nelegal, întrucât încalcă voința legiuitorului concretizată în art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, nesocotind principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative și încălcând art. 1 alin. (5) din Constituția României, revizuită, și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, sens în care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.<!–>Cu privire la nelegalitatea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 de modificare a art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, a întregului art. 77^1 din Normele metodologice în forma dată de Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, arată că, în temeiul Legii nr. 268/2001, legiuitorul a optat pentru reglementarea noțiunii de „active“ de o manieră foarte cuprinzătoare, consacrându-i acesteia o sferă largă de cuprindere și neinstituindu-i nicio limitare, pe când, prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 și art. 77^1 din Normele metodologice, s-a limitat această sferă a noțiunii de active numai la cele enumerate la lit. a), b), d) și f) ale art. 77^1 din Normele metodologice, pe baza unei operațiuni nelegale având în vedere principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.–>Așadar, din observarea art. 77^1 din Normele metodologice (modificat prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009), rezultă fără niciun dubiu limitarea sferei noțiunii de „active“ numai la cele enumerate la lit. a), b), d) și f) ale art. 77^1 din Normele metodologice.<!–>Elementul central al acestei nelegalități îl reprezintă mai ales abrogarea lit. e) a art. 77^1 din Normele metodologice, întrucât această literă se referea la „alte tipuri de active“, atribuind astfel enumerării de la art. 77^1 din Normele metodologice un caracter exemplificativ, nu limitativ și restrictiv, cum este configurat în prezent la art. 77^1.–>În aceste condiții, pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, de abrogare a lit. c) și e) a art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, dar și întregul art. art. 77^1 sunt nelegale, întrucât:– încalcă voința legiuitorului concretizată în art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003, fiind astfel înfrânte principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, dar și art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prin aceea că reglementarea administrativă restrânge sfera noțiunii de active consacrată de legiuitor numai la cele enumerate la lit. a), b), d) și f) ale art. 77^1 din Normele metodologice; … – încalcă art. 37 alin. (2) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, prin aceea că reglementarea administrativă, deși este de rang juridic inferior legii, realizează o (i) stabilire a semnificației unui termen („active“) cu care operează Legea nr. 268/2001, lege în executarea căreia a fost emis; și (ii) procedează la restrângerea sferei legislative de cuprindere a noțiunii de „active“, astfel cum aceasta este consacrată în mod larg și cuprinzător prin Legea nr. 268/2001 în art. 21^1 alin. (1). … <!–>Rezultă că, în esență, voința legiuitorului în privința sferei de cuprindere a noțiunii de „active“ a fost înfrântă prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 prin care s-au abrogat lit. c) și e) ale art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice, restrângându-se, contrar art. 1 alin. (5) din Constituția României, revizuită, și a art. 4 alin. (3),art. 37 alin. (2) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, această sferă a noțiunii de active numai la cele enumerate la lit. a), b), d) și f) ale art. 77^1 din Normele metodologice.–>Mai arată că elementul central al nelegalității pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 îl reprezintă mai ales abrogarea lit. e) a art. 77^1 din Normele metodologice, întrucât această literă se referea la „alte tipuri de active“, atribuind astfel enumerării de la art. 77^1 din Normele metodologice un caracter exemplificativ, ajungându-se astfel ca, prin efectul abrogării respective, enumerarea din cadrul art. 77^1 din Normele metodologice să dobândească un caracter limitativ, aflându-ne, în aceste condiții, în prezența unei operațiuni nelegale de limitare a sferei noțiunii de active consacrate prin art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 numai la cele enumerate la lit. a), b), d) și f) ale art. 77^1 din Normele metodologice.<!–>În baza acestor argumente, rezultă că își găsesc aplicabilitate mutatis mutandis considerentele reținute de Înalta –>Curte de Casație și Justiție citate, iar aceste considerente sprijină criticile privind nelegalitatea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, cât și a întregului art. 77^1 din Normele metodologice (în forma dată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009).<!–>În consecință, consideră că atât pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, cât și întregul art. 77^1 din Normele metodologice (în forma dată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009) încalcă art. 1 alin. (5) din Constituția României, revizuită, și art. 4 alin. (3),art. 37 alin. (2) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.–>În drept, art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată, art. 4 alin. (3),art. 37 alin. (2) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.<!–>Probe: înscrisuri.–>Pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a formulat întâmpinare (filele 28-31), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.<!–>Solicită anularea cererii ca netimbrată, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 8 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru cererea de anulare în tot sau în parte a actului administrativ se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă raportat la art. 16 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. –>Invocă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, având în vedere că Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 a fost emisă la data de 22.07.2009, iar la data de 10.08.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu mult peste un termen rezonabil în interiorul căruia s-ar putea analiza anularea dispozițiilor pct. 3 și pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009.<!–>Invocă excepția lipsei de interes în promovarea și susținerea cererii privind anularea art. 3 și art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, arătând că, sub aspect temporal, la momentul înființării societății comerciale X, 4 martie 2013, cadrul normativ în domeniu era dat de Hotărârea Guvernului nr. 859/2009. Anularea actului administrativ care face obiectul prezentei cauze, în măsura în care ar fi dispusă de instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, revizuită, ar avea efecte doar pentru viitor (ex nune). Dar, în măsura în care, prin admiterea acțiunii, instanța ar dispune anularea prevederilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, prin care au fost abrogate literele c) și e) ale art. 77Al din Hotărârea Guvernului nr. 354/2005, aceasta ar însemna o ultraactivare a unor dispoziții cuprinse într-un act administrativ individual.–>Fără a aprofunda, pe plan juridic, consecințele ultraactivării unor dispoziții cuprinse în hotărâri ale Guvernului, care opinăm că sunt la fel de periculoase ca și cele ale retroactivării, reclamanta nu are decât un interes aparent, respectiv nu ar avea o situație privilegiată, întrucât aceasta a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 03/20.05.2013 privind sistemul de irigații îngropat sub auspiciile reglementării date de Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, iar nu anterior existenței acesteia, ceea ce nu ar îndreptăți-o decât – eventual – pentru viitor la o solicitare de concesionare.<!–>Dacă interesul reclamantei în promovarea și susținerea prezentei acțiuni este dat de concesionarea prin atribuire directă a terenului agricol pe care sunt amplasate canalele de irigații, putem spune că reclamanta cunoștea sau trebuia să cunoască limitele/posibilitățile de afaceri date de cadrul normativ.–>Un alt aspect al invocării și susținerii excepției lipsei de interes în promovarea prezentei cereri îl constituie faptul că, în condițiile în care reclamanta nu va proba dreptul său de proprietate asupra sistemului de irigații, aceasta nici nu a fost, nici nu va fi îndrituită a solicita concesionarea suprafeței de teren de 1.844,82 ha prin metoda atribuirii directe.<!–>Reclamanta a prezentat trunchiat situația de fapt, respectiv doar faptul că a inițiat diligențe în vederea concesionării, prin metoda atribuirii directe, a terenului cu destinație agricolă, în suprafață de 1.844,82 ha, situat pe locul unei foste bălți X din extravilanul comunei X, județul X.–>În fapt, solicitarea acesteia a fost respinsă motivat de către Agenția Domeniilor Statului întrucât nu a făcut dovada calității de proprietar asupra sistemului de irigații, acest aspect făcând obiectul Dosarului nr. 6.668/2/2014 (în care Guvernul României nu este parte), prin care reclamanta a solicitat revocarea în tot a răspunsului dat de Agenția Domeniilor Statului și încheierea contractului de concesiune. Prin Sentința civilă nr. 770 din 18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 6.668/2/2014, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta X. Judecarea recursului formulat de reclamanta recurentă este suspendată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de ședință de la data de 22.01.2019 până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 365/2/2019 al Curții de Apel București, acesta fiind soluționat prin Sentința nr. 150 din 15.05.2019 în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile pentru lipsa plângerii prealabile. Reclamanta a formulat plângere prealabilă la 29.05.2019 și a promovat cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, prin reiterarea în fapt și în drept a motivelor cuprinse în cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul Dosarului nr. 365/2/2019.<!–>Pe fondul cererii, solicită respingerea cererii ca nefondată, arătând că la elaborarea Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat favorabil de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent, Ministerul Justiției).–>Analizând rațiunile care au stat la baza emiterii Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, astfel cum se indică în nota de fundamentare, observăm faptul că punctele c) și e) ale art. 77^1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 au fost anulate prin hotărâri definitive și irevocabile de către instanțele de judecată. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, astfel cum era organizat la acea dată, a avut obligația de a pune în executare hotărârea instanței, deci a iniția un proiect de act normativ care să înlăture dispozițiile constatate a fi nelegale.<!–>În aceste condiții, solicitarea reclamantei privind anularea punctului 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 [prin care sau abrogat literele c) și e) ale art. 77^1] este inadmisibilă prin raportare la autoritatea de lucru judecat.–>În ceea ce privește solicitarea reclamantei de anularea parțială a punctului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 în privința modificării art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările și completările ulterioare, aceasta este nefondată întrucât modificarea survenită <!–>nu este de natură a restrânge obiectul concesiunii potrivit voinței legiuitorului, ci este dată „pentru o corectă aplicare a legii“, astfel cum menționează inițiatorul în nota de fundamentare.–>Probe: proba cu înscrisuri. <!–>Prin Încheierea de ședință din data de 15.11.2019, pronunțată în dosarul nr. 3.723/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția litispendenței și a trimis dosarul la dosarul de față.–>Curtea a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii, a încuviințat proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare asupra excepțiilor și a fondului cauzei, în subsidiar.<!–>A)–>Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția tardivității formulării cererii, constată următoarele:Pârâtul a invocat tardivitatea acțiunii în anulare raportat la prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, însă acestea nu sunt aplicabile cauzei de față motivat de faptul că actul contestat este un act administrativ cu caracter normativ, și nu un act cu caracter individual, cum susține pârâtul.<!–>Curtea arată că pârâtul însuși face apărări contradictorii în cauză, susținând în cadrul excepției invocate faptul că actul contestat, Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, este un act cu caracter individual, iar pe fondul cauzei arată că este un act cu caracter normativ, adoptat cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.–>În privința caracterului actului administrativ contestat, Curtea arată că actul administrativ normativ este emis în scopul organizării executării legii și cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte. Spre deosebire de acesta, actul administrativ individual este emis în scopul executării în concret a legii, adresându-se unui anumit destinatar sau unei pluralități de destinatari, determinat expres în cuprinsul său. În analiza naturii juridice a unui act administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea acestuia.<!–>În cauza de față, reclamantul invocă nelegalitatea unor dispoziții ale Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001.–>Actul modificat prin actul contestat în cauza de față este reprezentat tot de o hotărâre de Guvern, ce aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, prevăzute în anexa care face parte integrantă din aceasta. <!–>Astfel, prevederile contestate ca nelegale, ce sunt supuse verificării instanței de contencios administrativ, sunt și ele norme metodologice de aplicare a legii, fiind parte din actul inițial modificat și completat. Actul contestat a fost deci emis în scopul organizării executării legii și cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte.–>Mai mult, calificarea actului modificat, Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, ca fiind act administrativ cu caracter normativ s-a făcut și prin considerentele Deciziei nr. 3.969 din 14.11.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal (filele 44-47), aceasta având autoritate de lucru judecat.<!–>În raport cu aceste considerente, Curtea arată că sunt aplicabile acțiunii de față dispozițiile art. 11 alin. (4) teza finală din Legea nr. 554/2004, care prevăd că actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând.–>Or, nefiind stabilit de lege un termen de decădere ori de prescripție a dreptului la acțiune, Curtea va respinge excepția tardivității formulării cererii reclamantei ca neîntemeiată.<!–> … B)–>Excepția lipsei de interes a reclamantei a fost invocată de pârât prin raportare la faptul că prezenta hotărâre nu i-ar mai putea aduce reclamantei vreun folos practic, în condițiile în care efectele acesteia se pot produce doar pentru viitor.Curtea arată că reclamanta justifică în cauza de față folosul practic, interesul său fiind determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 din Codul de procedură civilă. <!–>Mai mult, aceasta invocă existența unei vătămări a drepturilor sale prin dispozițiile a căror anulare o solicită prin acțiune, aceasta constând în faptul că cererea sa de concesionare prin metoda atribuirii directe a terenului în suprafață de 1.844,82 ha, situat pe locul fostei bălți X din X, X, a fost respinsă chiar pentru neîndeplinirea condițiilor stabilite prin art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, contestat, dar și în raport cu abrogarea art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 (fila 21 verso). Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal a respins plângerea reclamantei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale contestate în cauza de față, însă cauza este suspendată în faza recursului – Dosar nr. 6.668/2/2014 (extras Ecris).–>Nici susținerea pârâtului în sensul că cererea reclamantei ar fi fost respinsă întrucât aceasta nu ar fi făcut dovada calității de proprietar asupra sistemului de irigații nu este întemeiată, Curtea reținând faptul că, prin Sentința civilă nr. 770 din 18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.668/2/2014, s-a arătat expres faptul că este „lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta este proprietara sistemului de irigații îngropat în terenul ce face obiectul solicitării de concesiune, în condițiile în care art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 (text legal introdus prin articolul unic al Hotărârii Guvernului nr. 354/2005, ce permitea concesionarea prin atribuire directă numai a terenului cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații) a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009“ (fila 21 verso). <!–>Or, instanța nu a mai analizat acest motiv al autorității în condițiile aplicării art. 77^1 lit. d) modificat și abrogării art. 77^1 lit. c), reclamanta justificându-și în mod evident interesul în formularea acțiunii în anularea acestor prevederi legale și a celei care le abrogă, vătămarea constând tocmai în faptul că pe ele și-a întemeiat autoritatea refuzul de concesionare, refuz ce este contestat în instanță ca fiind nejustificat, iar soluția nu este definitivă.–>Astfel, susținerea pârâtului este neîntemeiată motivat de faptul că litigiul ce are ca obiect anularea actului administrativ individual nu a fost soluționat definitiv, soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza de față cu privire la legalitatea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul individual putând produce efecte în raport cu prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost interpretate prin decizia ÎCCJ nr. 10/2015.<!–>Mai mult, în cadrul soluționării excepției lipsei de interes a acțiunii în contenciosul administrativ, este suficient să fie invocată vătămarea produsă reclamantei prin actul contestat, verificarea existenței acesteia ținând de analiza fondului acțiunii în anularea actului.–>Pentru toate aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 33 din Codul de procedură civilă, art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge excepția lipsei de interes a reclamantei ca neîntemeiată.<!–> … C)–>Pe fondul cauzei, Curtea arată că reclamanta a invocat:1.<!–>nelegalitatea modificării art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin pct. 3) din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009;  … 2.–>nelegalitatea abrogării art. 77^1 lit. c) și e) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 și  … 3.<!–>nelegalitatea întregului art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, astfel cum a fost acesta modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009. …  … Motivul de nelegalitate invocat este reprezentat de faptul că pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 adaugă la lege în mod nejustificat, iar pct. 5 din același act realizează o restrângere a sferei de cuprindere a noțiunii de active numai la cele enumerate de lit. a), b), d) și f) din art. 77^1, acestea fiind făcute cu respectarea principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative.–>Pentru a face analiza criticilor de nelegalitate invocate de reclamantă, Curtea va enumera normele juridice a căror analiză face obiectul cauzei, în forma acestora înainte și după modificările aduse prin pct. 3 și 5 aleHotărârii Guvernului nr. 859/2009:I)Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, forma în vigoare la data formulării acțiunii (text în vigoare începând cu data de 11 iunie 2017) prevede: + 
Capitolul IDispoziții generale + 
Articolul 1Prin prezenta lege se reglementează:a)<!–>cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole care dețin în exploatare terenuri cu destinație agricolă, constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale; … b)–>statutul juridic al Agenției Domeniilor Statului; … c)<!–>administrarea societăților comerciale și regimul concesionării sau arendării terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestora. … –> + 
Articolul 2(1)<!–>Prevederile prezentei legi se aplică și societăților comerciale rezultate în urma divizării sau fuziunii societăților comerciale care dețin în exploatare terenuri cu destinație agricolă, precum și societăților naționale care funcționează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.(2)–>Prin terenuri cu destinație agricolă se înțelege: terenuri agricole productive – arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe și altele asemenea -, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășuni împădurite, cele ocupate cu construcții și instalații zootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă, platforme și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.(3)<!–>Prevederile prezentei legi reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului.C.–>Procedura concesionării prin atribuire directă …  + 
Articolul 21^1(1)<!–>Terenurile cu destinație agricolă, care nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și art. 2 alin. (1), vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2). … II)–>Hotărârea Guvernului nr. 626 din 6 iulie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului (forma în vigoare înainte de modificarea și completarea prin H.G. nr. 859/2009): + 
Articolul 77^1Investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 21^1 alin. (1) din lege, teren cu destinație agricolă, astfel:a)<!–>pentru plantații de orice fel – vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe – pot concesiona prin atribuire directă următoarele tipuri de teren cu destinație agricolă: productiv – arabil, precum și teren cu destinație agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe, cât și neproductiv – drumuri tehnologice și de exploatare agricolă; … b)–>pentru capacități de producție din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă: productiv – arabil, pășuni și fânețe, cât și neproductiv – drumuri tehnologice și de exploatare agricolă; … c)<!–>pentru amenajări de îmbunătățiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații sau de desecări; … d)–>pentru spații de depozitare pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă neproductiv reprezentând drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și platforme care servesc nevoilor producției agricole; … e)<!–>pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinație agricolă neproductiv.Art. 77^2 – Suprafața de teren cu destinație agricolă, care se atribuie direct prin concesionare potrivit art. 77^1, se stabilește prin instrucțiunile de aplicare a prezentelor norme, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.–> … <!–> … III)–>Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului (forma în vigoare la data formulării acțiunii, astfel cum a fost modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009) + 
Articolul 77^1Investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 21^1 alin. (1) din lege, teren cu destinație agricolă, astfel:a)<!–>pentru plantații de orice fel – vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe, altele asemenea – pot concesiona prin atribuire directă terenuri cu destinație agricolă: productiv – arabil, precum și teren cu destinație agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe, altele asemenea, curți-construcții, drumuri tehnologice și de exploatare și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă; … b)–>pentru capacități de producție din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă productiv – arabil, pășuni, fânețe, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășuni împădurite, curți-construcții și instalații zootehnice, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;<!–> … c)–>*** Abrogată … d)<!–>pentru platforme betonate și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole, fabrici de nutrețuri combinate dezafectate sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, precum sedii de societăți comerciale agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice, pot concesiona teren cu destinație agricolă din incintă, aferent activului; … e)–>*** Abrogată … f)<!–>pentru amenajări piscicole pot concesiona prin atribuire directă terenul aflat permanent sub luciu de apă aferent activului, precum și terenul cu destinație agricolă, necesar exploatării acestuia. … –> … IV)<!–>Hotărârea nr. 859 din 22 iulie 2009 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/20013.–>La articolul 77^1, literele a), b) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:a)<!–>pentru plantații de orice fel – vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe, altele asemenea – pot concesiona prin atribuire directă terenuri cu destinație agricolă: productiv – arabil, precum și teren cu destinație agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe, altele asemenea, curți-construcții, drumuri tehnologice și de exploatare și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă; … b)–>pentru capacități de producție din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinație agricolă productiv – arabil, pășuni, fânețe, cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășuni împădurite, curți-construcții și instalații zootehnice, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;………………………………………………………………………………….<!–> … d)–>pentru platforme betonate și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole, fabrici de nutrețuri combinate dezafectate sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, precum sedii de societăți comerciale agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice, pot concesiona teren cu destinație agricolă din incintă, aferent activului; …  … 4.<!–>La articolul 77^1 se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:f)–>pentru amenajări piscicole pot concesiona prin atribuire directă terenul aflat permanent sub luciu de apă aferent activului, precum și terenul cu destinație agricolă, necesar exploatării acestuia. …  … 5.<!–>La articolul 77^1, literele c) și e) se abrogă. …  … –>Pârâtul a invocat în cauză faptul că actul normativ contestat, Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, care modifică și completează normele metodologice, a fost adoptat în scopul punerii în executare a Sentinței civile nr. 737 din 24.03.2006, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost aceasta modificată prin Decizia civilă nr. 3.969 din 14.11.206 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal (filele 44-47).<!–>Curtea arată că prin aceste hotărâri judecătorești s-au anulat lit. c) și e) ale art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001 (forma astfel cum fusese modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 354/2005), care prevedeau următoarele:c)–>pentru amenajări de îmbunătățiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații sau de desecări;“; … e)<!–>pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinație agricolă neproductiv … –>În ceea ce privește lit. c), Înalta Curte a stabilit faptul că această prevedere este nelegală deoarece limitează un drept stabilit de lege printr-un act normativ de rang inferior. Astfel, se constată că art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 restrânge nejustificat dreptul prevăzut de legea în a cărei aplicare a fost emisă norma, deci de Legea nr. 268/2001.<!–>Or, în raport de considerentele instanței supreme, Curtea arată că autoritatea s-ar fi conformat acestora doar dacă ar fi reglementat situația amenajărilor de îmbunătățiri funciare în sensul arătat de instanță, respectiv modificarea textului lit. c) în sensul că „pot face obiectul concesiunii toate bunurile care alcătuiesc infrastructura de îmbunătățiri funciare aparținând domeniului public al statului înscrise în lista din anexa nr. 2 la Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, aflate în administrarea societăților comerciale care se privatizează în baza Legii nr. 268/2001“ (fila 45). –>Și pentru art. 77^1 lit. e) situația este similară. Astfel, ÎCCJ a stabilit că norma prevăzută de lit. e) este nelegală motivat de faptul că exclude de la atribuire terenurile productive – arabile pentru această categorie de active, în condițiile în care actul normativ de rang superior (legea în aplicarea căreia sunt adoptate normele metodologice) nu prevede o asemenea distincție, rațiunea legii fiind cea de a atribui terenurile „în raport cu necesitatea de exploatare a acestora și a caracteristicilor activelor în discuție, fără a se stabili anumite elemente de identificare a caracteristicilor acestora și criterii pentru determinarea necesității exploatării lor“ (fila 46 verso).<!–>În raport cu aceste argumente, Curtea arată că este neîntemeiată susținerea pârâtului în sensul că abrogarea lit. c) și e) din art. 77^1 ar fi fost făcută în executarea hotărârii Înaltei Curți, considerentele acestei hotărâri prevăzând tocmai faptul că lit. c) și e) restrâng drepturile acordate prin art. 21^1 dinLegea nr. 268/2001. Dacă pârâtul ar fi intenționat să dea eficiență hotărârii instanței supreme, acesta ar fi modificat prevederile în sensul arătat expres de Curte și nu le-ar fi abrogat pur și simplu, fără a le înlocui cu alte norme.–>Situația de fapt a reclamantei, în raport de care se vor analiza nelegalitatea pct. 3 și 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 și a art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, forma după modificarea prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, și existența vătămării dreptului reclamantei prin nelegalitatea constatată, este următoarea:<!–>Reclamanta a solicitat Agenției Domeniilor Statului concesionarea, prin metoda atribuirii directe, a terenului în suprafață de 1.844,82 ha, situat pe locul fostei bălți X din localitatea X, județul X, aceasta susținând că este proprietară a activului X X. Agenția Domeniilor Statului a refuzat concesionarea prin Adresa nr. 17.067 din 26.08.2014, contestată de reclamantă în Dosarul nr. 6.668/2/2014, care se află în faza recursului, suspendat până la soluționarea definitivă a altui dosar.–>Prin Sentința civilă nr. 770 din 18.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.668/2/2014, care nu este definitivă, instanța a stabilit faptul că „refuzul autorității este justificat, având în vedere că, potrivit art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, pentru sediile de ferme agricole, proprietarii acestora pot concesiona teren cu destinație agricolă din incintă, aferent activului, sub rezerva dovedirii necesității exploatării terenului. Or, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 731 din 9.05.2014 de notarul public X (filele 50-54), imobilul X X este compus din teren în suprafață de 5.713 mp și construcțiile edificate pe acesta. Este deci evident că terenul a cărei concesionare este solicitată de reclamantă nu se află în incinta fermei.“ <!–>De asemenea, prin considerentele aceleiași hotărâri, s-a stabilit faptul că este „lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta este proprietara sistemului de irigații îngropat în terenul ce face obiectul solicitării de concesiune, în condițiile în care art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 (text legal introdus prin articolul unic al Hotărârea Guvernului nr. 354/2005, ce permitea concesionarea prin atribuire directă numai a terenului cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații) a fost abrogat prin HG nr. 859/2009“.–>În esență, instanța de fond a stabilit că reclamanta nu are dreptul să concesioneze terenul din mai multe motive, unul fiind acela că nu îndeplinește condiția de a se afla în incinta fermei, condiție prevăzută de art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, iar altul, cel privind abrogarea art. 77^1 lit. c), care prevedea posibilitatea concesionării prin atribuire directă a terenului cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații.<!–>Analizând criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, Curtea constată următoarele:1.–>Prin pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 s-a completat art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 268/2001, în sensul că s-a prevăzut expres că: „pentru active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, precum sedii de societăți comerciale agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice, pot concesiona teren cu destinație agricolă din incintă, aferent activului“.Critica reclamantei este întemeiată deoarece dispozițiile reglementate de art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, care prevăd dreptul de concesionare directă a investitorilor, care au cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, pentru terenurile cu destinație agricolă, care nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și art. 2 alin. (1) din lege, nu limitează acest drept la terenurile din incintă.<!–>Curtea arată că sunt relevante în analiza acestei critici următoarele considerente ale instanței supreme care s-a pronunțat anterior cu privire la legalitatea unor dispoziții din art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 268/2001: Din logica internă a textului, ca, de altfel, și din expunerea de motive la Legea nr. 249/2003 rezultă fără dubii că voința legiuitorului a fost aceea de a concesiona, prin atribuire directă, investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active aflate în patrimoniul societăților comerciale supuse privatizării suprafețele de teren necesare exploatării acestora, care nu au făcut parte din capitalul social al respectivei societăți și au fost supuse procesului de concesionare sau arendare.–>Condițiile impuse de text pentru a se aplica această nouă procedură de concesionare sunt, așadar, ca investitorii să fi cumpărat acțiuni sau active, acestea să implice necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2), iar terenul respectiv să nu facă parte din capitalul social al societății comerciale supuse privatizării.<!–>La adoptarea acestei legi au fost avute în vedere acele situații în care exploatarea activelor nu se poate realiza independent de terenurile aferente, precum și necesitatea acordării unor noi facilități sectorului zootehnic la concesionarea terenului cu destinație agricolă, în vederea asigurării unei baze furajere optime și la costuri adecvate.–>(…)<!–>Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, iar în conformitate cu art. 35 alin. (2) din aceeași lege, dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestora în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv și devine obligatorie pentru actele normative din aceeași materie.–>De asemenea, intervențiile legislative pentru clarificarea unor norme legale se pot realiza numai în condițiile art. 67 din aceeași lege, respectiv printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispozițiilor al căror sens trebuie clarificat și, în toate cazurile, cu respectarea drepturilor câștigate.<!–>–>Astfel, se constată că limitarea impusă prin art. 77^1 lit. d) teza finală din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, astfel cum a fost modificat prin pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, la concesionarea directă exclusiv a terenurilor cu destinație agricolă din incintă, aferente activului, este nelegală deoarece limitează (restrânge) dreptul stabilit printr-un act juridic cu rang superior. <!–>Au fost astfel încălcate normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care prevăd că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă“.–> … 2.<!–>În ceea ce privește pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, prin care s-au abrogat lit. c) și e) ale art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 268/2001, Curtea arată că reclamanta a probat exclusiv vătămarea ce i-a fost adusă prin abrogarea lit. c), nefiindu-i aplicabile dispozițiile lit. e).Curtea a arătat deja, în cadrul situației de fapt reținute anterior, faptul că refuzul autorității de a-i concesiona reclamantei terenul s-a întemeiat exclusiv pe prevederile art. 77^1 lit. d), modificat prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, și pe faptul că lit. c) a fost abrogată prin același pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, fără însă a se face vreo referire la abrogarea lit. e) ori aplicabilitatea acesteia în cauză.–>În ceea ce privește abrogarea prin pct. 5 a lit. c) din art. 77^1, Curtea a respins deja ca neîntemeiată susținerea pârâtului în sensul că aceasta ar fi fost făcută în executarea hotărârii Înaltei Curți, considerentele acestei hotărâri prevăzând tocmai faptul că lit. c) restrânge drepturile acordate prin art. 21^1 din Legea nr. 268/2001, reținând faptul că, dacă pârâtul ar fi intenționat să dea eficiență hotărârii instanței supreme, acesta ar fi modificat prevederile în sensul arătat expres de aceasta, și nu le-ar fi abrogat fără a le înlocui cu alte norme.<!–>Or, prin simpla abrogare a prevederii legale care acorda dreptul la concesiune pentru terenul cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații, fără a fi înlocuită cu o prevedere legală similară (dar nerestrictivă) ori măcar cu o prevedere generală, care să includă aceste tipuri de terenuri, au fost, de asemenea, încălcate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, deoarece prin această abrogare s-a limitat din nou dreptul prevăzut de art. 21^1 din Legea nr. 268/2001.–>Această abrogare a lit. c) trebuie, de asemenea, interpretată și în contextul modificării lit. d). Astfel, terenurile cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații la care se referea lit. c) ar putea fi încadrate în completarea făcută prin pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 la lit. d), care prevede generic concesionarea terenurilor cu destinație agricolă, însă lit. d) a operat din nou o limitare, impunând condiția ca terenurile să fie în incintă, iar Curtea a arătat deja faptul că aceasta este nelegală.<!–>Pentru aceste motive, Curtea arată că simpla abrogare a lit. c) nu ar fi fost nelegală dacă la lit. d) nu s-ar fi prevăzut condiția limitativă „din incintă“, care presupune că se pot concesiona exclusiv terenurile cu destinație agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigații din incintă.–>În raport deci de considerentele deja arătate și interpretând sistematic normele legale, se constată nelegalitatea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 doar în privința abrogării lit. c) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001.<!–>Se reține astfel faptul că prin abrogarea lit. c) coroborată cu modificarea lit. d) într-un sens, de asemenea, restrictiv, reclamanta a fost vătămată în dreptul pe care îl invocă, prevăzut de art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, acela de a i se atribui în concesiune un teren despre care susține că îndeplinește condițiile impuse de text, și anume: 1. investitorii să fi cumpărat acțiuni sau active; 2. acestea să implice necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2); iar 3. terenul respectiv să nu facă parte din capitalul social al societății comerciale supuse privatizării.–>În ceea ce privește nelegalitatea abrogării art. 77^1 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, Curtea arată că reclamanta nu a invocat vreodată faptul că terenul pe care îl solicită a-i fi atribuit în concesiune ar fi un teren cu destinație agricolă neproductiv. <!–>Mai mult, criticile sale de nelegalitate, atât în ceea ce privește abrogarea lit. e), cât și în ceea ce privește noua formă a întregului art. 77^1, au vizat, de fapt, restrângerea sferei de cuprindere a noțiunii de active numai la cele enumerate de lit. a), b), d) și f) din art. 77^1, iar scopul urmărit de reclamantă, acela de a se constata nelegalitatea acestei restrângeri, a fost atins prin faptul că s-a constatat nelegalitatea modificării lit. d), nejustificându-se în acest context anularea abrogării lit. e) ori anularea întregului art. 77^1.–>În acest sens, Curtea arată că modificările aduse art. 77^1 prin pct. 3, 4 și 5 dinHotărârea Guvernului nr. 859/2009, interpretate sistematic, impun două condiții suplimentare față de cele stabilite de legea în aplicarea căreia au fost adoptate, respectiv limitarea noțiunii de active la cele enumerate de lit. a), b), d) și f) și limitarea dreptului de concesionare la terenurile cu destinație agricolă care sunt în incinta acestor active cumpărate de investitori. Acestea sunt însă nelegale, fiind adoptate cu nerespectarea acelorași norme de tehnică legislativă care impun ca actele cu forță juridică inferioară să nu poată adăuga ori limita drepturile prevăzute de acte cu formă juridică superioară, fapt deja constatat de instanță anterior.<!–>Deși constată întemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin cerere, Curtea arată că acestea atrag exclusiv anularea în parte a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, doar în privința modificării lit. d) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001 și a pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 doar în privința abrogării lit. c) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, în raport cu vătămarea ce i-a fost efectiv produsă reclamantei.–>Nu se impune astfel anularea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 în privința abrogării lit. e) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, având în vedere că reclamanta nu a fost vătămată prin aceasta pentru motivele arătate anterior. Nu se justifică nici anularea întregului art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, astfel cum a fost modificat prin pct. 3, 4 și 5 dinHotărârea Guvernului nr. 859/2009, vătămarea produsă reclamantei prin acestea fiind deja înlăturată prin anularea modificării lit. d) și a abrogării lit. c) din art. 77^1. Astfel, condițiile suplimentare impuse de acestea, respectiv limitarea noțiunii de active la cele enumerate de lit. a), b), d) și f) și limitarea dreptului de concesionare la terenurile cu destinație agricolă care sunt în incinta acestor active cumpărate de investitori, au fost deja înlăturate de instanță prin soluția dispusă, reclamanta realizându-și integral interesul urmărit prin acțiunea formulată.<!–>Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge excepțiile invocate și va admite în parte cererea, cu consecința anulării în parte a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, doar în privința modificării lit. d) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, și a pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 doar în privința abrogării lit. c) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001, precum și a respingerii ca neîntemeiate a cererilor de anulare a pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 în privința abrogării lit. e) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001 și a art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001.–>În temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va admite cererea accesorie a reclamantei și va obliga pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru achitată.<!–> … –>
PENTRU ACESTE MOTIVE,<!–>
În numele legii–>
HOTĂRĂȘTE:<!–>–>Respinge excepțiile tardivității și a lipsei de interes a reclamantei ca neîntemeiate. <!–>Admite în parte cererea formulată de reclamanta X, cu sediul social în X, înregistrată la ORC cu nr. X, având CUI X, cu sediul procesual ales la X, cu sediul profesional în București, X, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având cod de identificare fiscală X, cont bancar: X deschis la X, cu sediul în București, Palatul Victoria – Piața Victoriei nr. 1, sectorul 1.–>Anulează în parte pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 doar în privința modificării lit. d) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001 și anulează în parte pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 doar în privința abrogării lit. c) din art. 77^1 dinHotărârea Guvernului nr. 626/2001.<!–>Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. –>Obligă pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. <!–>Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. –>Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă.<!–>
Președinte, –>
X<!–>
Grefier,–>
X<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește